Ovidiu Maxim, enologul cramei La Salina, este autorul unor vinuri memorabile, create cu suflet și dedicare. Iar vinul care i-a adus cea mai mare satisfacție este Chardonnay Barrique 2022 La Salina, acesta primind titlul de Revelația Concursului la Mondial de Bruxelles în anul 2024. Lucrează de circa 15 ani în plantația și la crama de lângă Salina Turda (Cluj), sub ochii lui Ovidiu Maxim dezvoltându-se întreaga afacere vitivinicolă din inima Transilvaniei. Enologul La Salina a început totul de la zero, de la o vie veche, care a fost defrișată, apoi replantată, s-a construit crama, s-a pornit partea de turism, inclusiv viticol. Vinurile cramei La Salina poartă numele ISSA în semn de omagiu adus tradițiilor viticole ale zonei, încă de când localitatea Turda purta numele Potaissa. Suprafața cu viță-de-vie este de 42 de hectare, având pe rod soiurile Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Muscat Ottonel, Riesling de Rin, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și Neuburger.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul vinificatorului, al enologului?

Ovidiu Maxim: Este o meserie extraordinar de frumoasă, care poate aduce mari satisfacții, dar și provocări pe măsură. Rolul enologului este de a crea vinuri de calitate superioară, iar această responsabilitate presupune supravegherea întregului proces de vinificare, de la recoltarea strugurilor până la îmbutelierea vinului. Acest drum nu este unul ușor și te lovești de tot felul de probleme, iar enologul trebuie să găsească rapid cele mai bune soluții, să se adapteze într-un timp foarte scurt și, uneori, să ia decizii radicale, asumate, astfel încât produsul final să fie ce ți-ai dorit tu.

Sigur că avem ani grei și ani ușori. Noi suntem la mâna Celui de Sus, la mâna vremii. În anii ușori, totul curge mai liniștit, dar în anii cu dificultăți, când vremea este instabilă, cu precipitații abundente în perioada coacerii sau a recoltării, ori când apar boli ale viței-de-vie, cum este putregaiul cenușiu, situațiile devin mult mai greu de gestionat. Enologul are atunci misiunea de a menține calitatea vinului la standardele cu care consumatorii sunt deja obișnuiți.

Este o provocare mai ales pentru cramele mici. Dacă marile crame, care lucrează cu sute sau mii de hectare, își permit o diversitate mai mare și o stabilitate mai ușor de gestionat, cramele mici, de 30–40 de hectare, se concentrează adesea pe vinuri premium și super-premium. În acest context, orice dezechilibru de materie primă sau proces tehnologic poate avea un impact semnificativ asupra rezultatului final.

Reporter: Cum ai ajuns la această meserie? Ți-ai dorit să faci vin sau pur și simplu aici te-a adus viața?

Ovidiu Maxim: Pot spune că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Din liceu mi-am dorit să devin profesor de sport. Chiar am făcut sport și în liceu, chiar și în primii trei ani de facultate. Dar, drumul vieții m-a dus spre o altă școală și anume Colegiul de Viticultură și Vinificație Blaj. În timpul colegiului am făcut foarte multă practică, atât în vie, cât și în cramă. Am continuat studiile la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Contactul cu via l-am avut de mic copil, atât părinții, cât și bunicii aveau vie și făceau vin, ca la țară. Eu sunt din Sălaj, de lângă Zalău, din satul Marin - comuna Crasna.

Sălajul este un județ consacrat pentru producerea de vin, pentru că la Șimleu Silvaniei se producea foarte mult vin spumant în perioada comunistă - câteva milioane de sticle pe an - și se produce și azi. Toate localitățile din proximitate cultivau viță-de-vie, inclusiv în comuna de care aparținem noi se cultiva viță-de-vie, iar strugurii erau trimiși către Centrul de vinificare de la Șimleu Silvaniei pentru obținerea vinurilor spumante.

Ca să revin la parcursul meu, din familie, încă de mic am avut contact cu via și cu vinul bineînțeles, nu se produceau vinuri de înaltă calitate, dar se produceau vinuri bune pentru consum. Îmi aduc aminte, de mic copil am participat, eram pe lângă părinți, pe lângă bunici, când se culegeau strugurii, când se storceau strugurii, când fermenta mustul în damigene. Cred că e important că am văzut de mic cum se întreține via, cum se culeg strugurii, cum se face vinul, iar familia tot timpul m-a încurajat în ceea ce fac.

Bineînțeles, adevărata dragoste pentru enologie s-a declanșat când am ajuns la Blaj, pentru că școala începe toamna și am început chiar prin procesul de recoltare a strugurilor. Când m-am văzut acolo pe dealurile Blajului, într-o mare de vie, mi s-a părut fascinant și mi-a plăcut foarte mult. Faptul că am făcut multă practică, atât în vie, cât și pe enologie, m-a făcut să mă îndrăgostesc de domeniul acesta.

În școală am studiat și chimia și tehnologia de producere a vinului, dar adevărata învățare a venit din practică. Atunci când ești zi de zi în contact direct cu vinul, ajungi să-l cunoști, să-l simți și înveți să iei deciziile potrivite pentru ca, la final, să obții exact vinul pe care ți l-ai imaginat încă de la începutul procesului de vinificare.

Reporter: În procesul de vinificare ai o parte preferată?

Ovidiu Maxim: Îmi place perioada de recoltare, perioada de fermentare a mustului, că este un amalgam de arome în cramă. Avem mai multe soiuri în plantație (avem și Chardonnay, avem și Sauvignon Blanc, Muscat, Riesling ș.a.m.d.) și când sunt cam toate soiurile în fermentație (unele la început, altele la mijloc, altele la final) este un parfum și o senzație foarte plăcută, mai ales când vezi transformarea aceasta a strugurelui în must și a mustului mai departe în vin, la finalul fermentației alcoolice.

E o perioadă grea, stresantă și obositoare, pentru că se lucrează foarte mult, ești pe ceas, stai multe ore la cramă, te culci târziu, te trezești devreme, de multe ori n-ai weekend, dar cu toate acestea este o perioadă frumoasă.

În acest timp chiar și soția mea, căreia îi sunt recunoscător, e înțelegătoare, iar sprijinul ei și al familiei în toată această perioadă intensă înseamnă enorm pentru mine și le mulțumesc din suflet pentru asta.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin bun?

Ovidiu Maxim: Că există foarte multă muncă, foarte multă dedicare și un foarte mare sacrificiu pentru a obține vinuri de calitate. Așa cum am mai spus, rolul enologului este esențial, dar nu exclusiv – pentru că, în final, suntem și la mâna Celui de Sus. Sunt ani dificili, cu ploi în exces sau boli care afectează vița-de-vie, sau ani secetoși, care duc la acumulări mari de zahăr și, implicit, la vinuri cu un conținut ridicat de alcool și caracteristici complet diferite. Îmi place să spun că vinul nu e Coca-Cola, nu urmezi o rețetă fixă și obții același produs, indiferent de context.

Vinul este un organism viu, în continuă transformare, de la recoltare până la momentul în care ajunge în pahar. Chiar și după îmbuteliere, evoluează în sticlă și trebuie înțeles și tratat cu grijă.

Ce e important de știut e că în spatele fiecărei crame și fiecărui vin există o echipă de specialiști. Enologul nu lucrează singur, ci are alături oameni care îl susțin în tot acest proces complex. Sunt momente de tensiune, de oboseală, dar toți cei implicați dau tot ce au mai bun pentru ca, în final, consumatorul să se bucure de un vin de calitate.

Reporter: Cu siguranță ești satisfăcut de munca ta, de vinurile care ți-au ieșit din mâini, însă ai un vin de care ești cel mai mândru, care ți-a încununat cariera până acum?

Ovidiu Maxim: Grea întrebare, pentru că toate vinurile pe care le produc îmi plac și pe fiecare vin în parte îl tratez cu același respect. Bineînțeles, am și eu favoriții mei, sunt fan declarat Sauvignon Blanc. Am fost și în Noua Zeelandă, am vinificat o campanie din dorința de a experimenta acest soi la celălalt capăt al lumii, fiind unul din cele mai consumate și apreciate Sauvingnon-uri din lume.

Cu toate acestea cea mai mare satisfacție a venit de la soiul Chardonnay, cu acel ISSA Chardonnay Barrique 2022, care a fost desemnat cel mai bun vin al Concours Mondial de Bruxelles ediția 2024. În momentul în care din peste 3.000 de vinuri albe din toată lumea vinul tău este desemnat regele competiției, e o satisfacție deosebită. Nu se poate descrie bucuria cu care am primit această veste. Până la urmă, este o bucurie pentru că am reușit să pun România în vârful piramidei prin câștigarea acelei medalii, România, Turda și crama La Salina. Asta confirmă că putem concura și concurăm cu marii producători de vin din Europa și din lume și trebuie să avem încredere în noi. Avem specialiști de calitate în România, avem enologi foarte buni și avem vinuri foarte bune.

Acest Chardonnay Barrique se produce în ediție limitată, nu am depășit niciodată 12-13 mii de sticle pe an, dar au fost ani în care am produs și 7.000-8.000 de sticle.

Chardonnay Barrique 2022 ISSA e un vin special și pentru că acel an de recoltă a fost unul bun. Dar pe lângă strugurii de calitate, pe care i-am avut la recoltare, am făcut și eu niște schimbări mai radicale, am schimbat drojdia cu care fermentam mustul pentru Chardonnay Barrique, am schimbat și modul de maturare în butoaiele de stejar. Iar vinul care a rezultat este unul cu o tipicitate foarte bună a soiului Chardonnay. Bineînțeles, întâlnim și aromele de vanilie, dar nu sunt foarte agresive, am încercat să obțin un echilibru, să mențin și aroma fructată a soiului, dar să vin în completare cu acea tușă de lemn, puțin fum, puțină vanilie, care să dea complexitate vinului. Vinul este susținut și de aciditatea tipică Transilvaniei și toate acestea la un loc pare că au adus acest rezultat extraordinar pentru mine ca enolog și pentru cramă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

În colaborare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”

În cadrul Campaniei 2025, termenul de depunere a Cererilor de plată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a fost prelungit până la data de 13 iunie 2025, inclusiv.

Printr-un Ordin al ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Cererile de plată și modificările la cerere se depun la APIA în perioada 3 martie - 13 iunie 2025. Astfel, data limită de depunere este 13 iunie 2025, inclusiv. Potrivit MADR, prelungirea termenului vine în sprijinul fermierilor care din motive neimputabile lor nu pot depune Cererile de plată pentru anul 2025 în termenul stabilit inițial.

Modificările aduse prin Ordinul MADR nr. 179/21.05.2025:

• S-a stabilit eligibilitatea terenurilor scoase din circuitul agricol și acordarea posibilității fermierilor de a solicita plată pentru suprafețele utilizate în scop agricol și care sunt la dispoziția lor pe perioada întregului an calendaristic;

• Pentru schema PD-26 sprijin cuplat pentru porumb a fost reglementată eligibilitatea privind asigurarea încărcăturii de cel puțin 3 UVM/ha cultură, la momentul depunerii cererii de plată sau la data modificării acesteia;

• A fost corelată Anexa nr. 10 – „Lista activităților non-agricole” cu prevederile Ordinului INS nr. 377/2024 privind actualizarea CAEN;

• Pentru eco-schema PD-27 „Creşterea nivelului de bunăstare a bovinelor prin păşunat extensiv pe pajişti în condiţii optime de sustenabilitate”, în notele de subsol ale Anexei 19 s-au adus noi clarificări privind modalitatea de completare a Caietului de pășunat;

• Perioada de reținere a animalelor în exploatație se modifică astfel: pentru specia bovine (sprijinul cuplat pentru venit): 14 iunie – 13 octombrie 2025; iar pentru speciile ovine și caprine (sprijinul cuplat pentru venit și ajutorul național tranzitoriu): 14 iunie – 21 septembrie 2025.

„Fermierii sunt așteptați la Centrele județene și locale APIA unde vor beneficia de tot sprijinul funcționarilor Agenției în accesarea cu succes a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic, precum și a schemelor de sprijin compensatoriu de mediu și climă. Pentru a nu aglomera activitatea APIA este necesar să se respecte graficul programărilor anunțate”, transmite MADR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Una dintre cele mai importante culturi la nivel mondial, porumbul, reprezintă materie primă pentru produsele obținute în alimentația oamenilor, se folosește în furajarea animalelor și are întrebuințări în industrii de biocombustibili sau celuloză, iar unele părți, cum ar fi mătasea porumbului, sunt folosite în scop medicinal.

În anul 2025, în țara noastră, porumbul rămâne a doua cultură ca importanță, având o capacitate de producție cu 50% mai mare față de celelalte cereale și implicit un randament economic superior tuturor celorlalte culturi de câmp din cadrul unei ferme.

Din cauza iernilor tot mai calde din ultimii ani, în mod special, sau a implementării și adoptării de către fermieri de tehnologii de lucru noi ale solului, dar mai ales din cauza netocării resturilor vegetale, în cultura porumbului și-au făcut apariția dăunători noi, nespecifici acesteia până în urmă cu câțiva ani, când apăreau eventual doar în mod izolat și nu produceau pagube însemnate.

Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), unul dintre cei mai importanți dăunători ai acestei culturi a ajuns să fie o amenințare constantă în toată țara, atât în zonele considerate foarte favorabile, cât și în zonele mai puțin favorabile cultivării porumbului.

Pierderile de producție din cultura porumbului generate de acest dăunător sunt considerabile. În plus, atacul acestuia favorizează dezvoltarea porților de intrare pentru patogeni din ordinul Fusarium și Aspergillus, care sunt producători de micotoxine. Noile reglementări pentru comercializarea porumbului limitează procentul maxim de micotoxine admise, iar acei fermieri care nu le respectă vor avea dificultăți în valorificarea producției.

Produse adaptate nevoilor fermierilor

Summit Agro România, companie specializată și recunoscută pentru punerea la dispoziția fermierilor din țara noastră a insecticidelor și insecto-acaricidelor japoneze, continuă să aducă pe piață produse eficiente, adaptate nevoilor fermierilor din România.

Pentru combaterea Ostrinia nubilalis, dar și ca instrument nou în managementul de protecție integrată a culturii de porumb, Summit Agro România și-a completat portofoliul cu insecticidul Mimic, un produs cu mod de acțiune diferit de cel al celorlalte produse existente pe piață pentru combaterea sfredelitorului porumbului.

  Produsul Mimic este omologat în România pentru cultura porumbului, în doză de 0,75 L/ha, și conține tebufenozid în concentrație de 240 g/L, într-o formulare de suspensie concentrată.

Are acțiune de contact și ingestie, iar datorită formulării speciale, odată aplicat, se lipește de organele verzi ale plantei de cultură, având o perioadă de rezidualitate de minimum 21 de zile.

Substanța activă (tebufenozid) acționează ca un antagonist de creștere, care inițiază procesul de năpârlire, proces ce va duce, în final, la moartea dăunătorului.

Mimic acționează împotriva Ostrinia nubilalis în toate stadiile larvare ale acesteia, dar are și efect ovicid pe ponta proaspăt depusă. După ce larvele se hrănesc de pe suprafețele tratate cu Mimic, se inițiază o năpârlire prematură, letală în 24 de ore.

Tratamentele cu Mimic trebuie programate începând din fenofaza de 7-8 frunze și până în faza de lapte-ceară, într-un volum de apă recomandat de 350-400 L/ha.

Momentul de aplicare trebuie stabilit în funcție de curba maximă de zbor a adulților, fiind recomandat ca tratamentul să fie făcut la 2-4 zile de la zborul maxim, pe ponta proaspăt depusă sau la avertizare, la apariția primelor larve L1.

Eliminarea primei generații prin intervenția cu insecticidul Mimic, este cheia asigurării unei recolte bogate și sănătoase de porumb.

În alte țări din Uniunea Europeană, dar și în America de Nord și Sud, produsul este omologat și utilizat cu succes în programele de tratament și combatere integrată din culturi precum: vița-de-vie pentru struguri de vin și masă, livezi de sămânțoase și sâmburoase sau chiar în culturi de legume, împotriva moliei viței-de-vie, viermelui merelor, omizilor defoliatoare etc.

Reamintim, totodată, că alternarea insecticidelor cu substanțe active cu mod de acțiune diferit, respectarea rotației culturilor, tocarea resturilor vegetale și eliminarea buruienilor din interiorul solelor și din vecinătatea acestora sunt măsuri obligatorii în controlul și combaterea integrată a dăunătorilor.

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe informații despre Mimic, contactați reprezentanții Summit Agro din zona dumneavoastră sau accesați catalogul nostru interactiv de pe site www.sumi-agro.ro.

Material furnizat de Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Produsele de protecție a plantelor, cunoscute generic sub numele de pesticide, conțin una sau mai multe substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici şi coformulanți. Dar ceea ce conferă tipul de acțiune exercitată de produsul fitosanitar este substanța activă. Cu cât mai multe tipuri de substanțe active (sau „molecule”) sunt utilizate pentru formularea diferitelor produse de protecție, cu atât este mai diversificată gama acestora și mai capabilă să ofere protecție cât mai largă și mai eficientă culturilor agricole.

La nivel global, graficul de mai jos indică numărul de noi substante active care sunt luate ȋn considerare în procedurile de dezvoltare, respectiv ajung pe piață în fiecare an.

Din observaţiile noastre reiese că tendința generală cu privire la numărul de substanțe active candidate pentru dezvoltare ulterioară a fost în scădere începând din anul 2000, cu o rată şi mai accentuată de scădere a numărului de noi candidați care au fost plasaţi pe piață.

Conform publicației „The Pesticide Manual”, la nivel global există circa 920 de substanţe active sintetice din care în Uniunea Europeană sunt aprobate pentru utilizare aproximativ 280, ceea ce reprezintă circa 30% din total, iar fermierul român dispune astăzi de aproximativ 200 de substanțe active sintetice, adică sub 20% dintre cele  existente la nivel global şi circa 71% din produsele omologate pentru utilizare în UE.

Această încetinire de introducere a noi produse de protecție pe piața europeană observată de la mijlocul anilor 2010 este explicată și prin schimbarea comportamentului multora dintre companiile de top axate pe cercetare și dezvoltare, unele dintre ele având tendința să își concentreze eforturile de cercetare și dezvoltare pe semințe de calitate, în timp ce altele au devenit din ce în ce mai selective în dezvoltarea de noi molecule din cauza costurilor asociate dezvoltării și insecurității privind aprobarea pentru plasare pe piață în UE.

Omologarea unei noi molecule sintetice în UE a devenit atât de costisitoare și dificilă încât companiile multinaționale decid de multe ori să ocolească piața unică înregistrându-și produsele în țări din afara Uniunii Europene și acest fenomen nu ajută fermierii și agricultura europeană.

Trebuie menționat că industria de protecția plantelor este implicată și în cercetarea, dezvoltarea și aducerea în piață a produselor biologice, soluții de combatere care funcționează foarte bine în alternanță sau împreună cu produsele sintetice (pesticide).

În ultimii zece ani, peste 50% din produsele de protecția plantelor au fost retrase din piața europeană și acest lucru a pus și pune presiune pe combaterea agenților de dăunare în creștere, având disponibile mai puține substanțe active.

Astăzi, industria de protecția plantelor se confruntă cu provocări și îngrijorări serioase și aș dori să menționez doar câteva:

• Fermierul din România și european are astăzi mai puține produse disponibile pentru a controla un număr în creștere de organisme de dăunare, iar acest lucru pune în pericol siguranța alimentară a cetățenilor;

• Multe dintre substanțele active sunt retrase din piață de către autorități, uneori doar în baza unor decizii politice fără a se ține seama de rezultatele științifice;

• Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide face ca fermierul din țara noastră să fie vulnerabil din punct de vedere al protecției plantelor, la atacul unor dăunători foarte agresivi, precum Tanymechus dillaticols, Agriotes etc;

• Încălzirea globală generează schimbări multiple la nivelul ecosistemelor și agresivitatea organismelor de dăunare este de așteptat să crească și să provoace pagube importante culturilor agricole.

În această situație, în urma retragerii de pe piață și a interzicerii utilizării multor produse de protecție a plantelor cunoscute și apreciate de fermieri și în lipsa unor soluții de protecție adecvate, statele membre UE au recurs din ce în ce mai frecvent la acordarea de derogări.

Derogările sunt excepții legale care permit ca utilizarea unei anumite legi sau reglementări să fie aplicată diferit sau deloc în circumstanțe specifice. În cazul produselor de protecție a plantelor (pesticidelor), derogările sunt acordate în circumstanțe excepționale, cum ar fi un atac major al dăunătorilor, atunci când măsurile standard, mai puțin dăunătoare, sunt considerate insuficiente.

În Uniunea Europeană, art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 permite statelor membre să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor, prin derogare de la procesul obișnuit de autorizare, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, dacă sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.

Astfel, din 2013 până în 2016 au fost acordate doar 220 de derogări, din 2016 și până în 2020, statele membre UE au acordat peste 2.500 de derogări, iar din 2020 și până în 2023 (ultimul an cu înregistrari statistice procesate) în Uniunea Europeană au fost acordate peste alte 2.250 de autorizații de urgență, pentru aproximativ 354 de substanțe active și 1.481 de produse. Între 2017 și 2022, România a acordat doar 2% dintre autorizațiile de urgență date pentru total substanțe active vizate de derogări în UE pe parcursul acestei perioade (Science of The Total Environment, Volume 947, 15 oct. 2024).

Începând din 2018 şi pânî în 2025, în România au fost emise 58 autorizaţii temporare din care 38 pentru utilizarea produselor din categoria neonicotinoidelor. (https://www.anfdf.ro/central/omologare/temporar/temp.htm)

Tabelul de mai jos prezintă situaţia privind numărul de derogări şi cele date pentru neonicotinoide în special, ȋn câteva țări ale Uniunii Europene, cu date între 2018 și 2022.

Utilizarea insecticidelor care conțin neocotinoide este interzisă în UE cu excepția utilizărilor în sere. În țara noastră au fost acordate derogări în special pentru tratamentul semințelor la cultura de porumb, floarea-soarelui și la cerealele păioase, împotriva unor dăunători deosebit de rapace cum sunt rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) viermii sârma (Agriotes spp.), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides).

Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide la nivelul Uniunii Europene lasă România descoperită în fața celui mai periculos dăunător pentru culturi agricole importante așa cum sunt porumbul și floarea soarelui. Este vorba despre Rățișoara porumbului (Tanymechus dillaticolis).

Suprafețele mari de culturi agricole (peste două milioane ha de porumb și peste un milion ha de floarea-soarelui) pot fi compromise parţial sau total de către Rățișoara porumbului, un dăunător polifag extrem de periculos, care în anii favorabili poate atinge densități de peste 100 de exemplare pe mp. Având în vedere că pragul economic de dăunare (PED) pentru Rațișoara porumbului este de trei dăunători/mp este de la sine înțeles că o mare parte din culturile semănate vor fi compromise fără un tratament la sămânță adecvat.

De aceea, utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide trebuie securizată mai ales că acestea sunt utilizate la tratamentul semințelor. Tratarea semințelor cu insecto-fungicide este sigură atât pentru mediu, cât și benefică pentru culturi, deoarece protejează semințele de boli și dăunători în primele etape ale ciclului lor de viață, ducând la o germinare și o creștere îmbunătățite și reduce necesitatea aplicărilor ulterioare de pesticide. Această abordare specifică minimizează cantitatea de substanțe chimice utilizate și impactul lor potențial asupra mediului.

În situatia în care fermierii nu au soluții fitosanitare eficiente ne întrebăm cine trebuie să suporte pierderile și costurile aferente pierderii culturilor agricole, precum și cine trebuie să despăgubească agricultorii pentru pierderile suferite.

În prezent, creșterea populației a devenit un motiv important pentru cererea tot mai mare de produse agricole. Pentru a atinge securitatea alimentară, este necesar să fie stimulat randamentul agricol, iar reziliența și protejarea culturilor agricole în fața organismelor de dăunare este imperativă. Prin urmare, datorită accesibilității și eficacității lor, aplicarea produselor fitosanitare sintetice în câmpurile agricole a evoluat ca o practică obișnuită pentru a ține sub control bolile, dăunătorii și buruienile culturilor agricole.

Pesticidele joacă un rol crucial în securitatea alimentară globală. Acestea ajută la protejarea culturilor de dăunători, boli și buruieni, ceea ce duce la randamente mai mari și la o disponibilitate sporită a alimentelor.

Cu toate acestea, suntem conștienți că utilizarea lor ridică îngrijorări cu privire la impactul asupra mediului și potențialele riscuri pentru sănătate. De aceea, producătorii de pesticide lucrează activ pentru a spori siguranța utilizării pesticidelor prin diverse măsuri, inclusiv dezvoltarea unor formulări mai sigure, îmbunătățirea etichetării, furnizarea de instruire și promovarea unor practici responsabile de aplicare. Aceste eforturi vizează reducerea la minimum a riscurilor pentru sănătatea umană, mediu și organismele nevizate.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) susține principiul acordării autorizațiilor de urgență de către statele membre, dacă sunt create premizele aplicării condițiilor menționate anterior și prevăzute la Articolul 53 din Regulament, cu garanții stricte pentru a se asigura că autorizațiile de urgență sunt acordate numai atunci când este strict necesar. Numai așa putem oferi fermierilor soluții agricole eficiente pentru situații de urgență.

Înțelegem provocările pe care le întâmpină toți producătorii agricoli, fie ei fermieri sau apicultori, înțelegem faptul că suntem cu toții sub presiunea de a produce cât mai mult, cât mai de calitate și cât mai ieftin, însă credem că toate aceste lucruri ar fi mai simplu și mai ușor de soluționat dacă ne-am asculta unii pe alții și am comunica deschis și fără prejudecăți.

Autor: VASILE IOSIF, preşedinte AIPROM

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În strategia de reducere a gradului de îmburuienare este indicat să se evite folosirea unor termeni ca distrugerea buruienilor, lichidarea stării de îmburuienare a culturilor agricole, deoarece aceste măsuri nu sunt posibile, nu sunt nici necesare și ar fi foarte costisitoare.

Existența buruienilor în regim controlat, sub pragul economic de dăunare (PED), sunt chiar folositoare pentru agricultură, așa cum se menționează în articolul Strategia de luptă cu buruienile.

Motivele care impun reducerea gradului de îmburuienare se referă la:

- Buruienile sunt mari consumatoare de apă. Ele se dezvoltă mai rapid, crește rădăcina la adâncime și consumă de 2-4 ori mai multă apă. Rădăcina de pălămidă, de exemplu, ajunge la 5-7 cm adâncime și existența a 1-2 buruieni/m² scade producția de grâu cu 15%, iar 12 buruieni/m² cu 50%.

- Cantitatea de elemente nutritive consumate de buruieni, care sunt foarte rapace față de plantele de cultură, este de două ori mai mare la azot, de 1,5 ori mai mare la fosfor, de trei ori la potasiu și de șase ori la calciu și prin aceasta diminuează efectul îngrășămintelor aplicate. De aceea trebuie redusă îmburuienarea, iar îngrășămintele să fie aplicate mai mult pe zona rândurilor de plante.

- Buruienile cresc mai rapid, mai înalte și umbresc plantele, solul se încălzește mai greu (cu 2-4°C) și întârzie pornirea în vegetație primăvara. Totodată, plantele sunt etiolate și diminuează procesul de fotosinteză.

- Unele buruieni sunt agățătoare ca turița, măzărichea, volbura etc. Ele îngreunează creșterea plantelor, provoacă fenomenul de cădere, cu încolțirea boabelor în spic, cu recoltarea îngreunată și cu mari pierderi.

- Sunt buruieni care constituie drept gazdă pentru agenții fitopatogeni ca pirul, susaiul, laptele cucului care sunt gazde pentru diferite regiuni, iar zârna gazdă pentru gândacul de Colorado, volbura pentru zabrus, căprița pentru nematozi ș.a.m.d.

- Sunt unele buruieni care parazitează plantele de cultură cărora le produc numai pagube până la compromiterea culturilor. Așa de exemplu este Cuscuta (torțelul) pentru trifoliene și lupoaia (Orobanche) la floarea-soarelui.

- Se întâlnesc și buruieni care pot fi otrăvitoare pentru animale precum: Brândușa de toamnă, piciorul cocoșului, cuscuta, mătrăguna etc.

- Sunt și buruieni care dau gust și miros neplăcut laptelui ca ceapa ciorii, pelinul ș.a.m.d.

- Alte buruieni depreciază calitatea recoltelor precum: măselarița face făina de grâu inutilizabilă; zârna depreciază uleiul și șrotul de soia; muștarul și ridichea sălbatică dau gust iute făinii de grâu etc.

- Gradul ridicat de îmburuienare face ca lucrările de întreținere a culturilor să se realizeze cu greutate, ele opunând o rezistență cu 30% mai mare provocând uzura utilajelor și crescând consumul de combustibil. Totodată, necesită mai multe prașile, mai multe erbicidări care cresc cheltuielile, crește poluarea și degradarea solului. Recoltarea culturilor îmburuienate se face cu greutate, la umiditate ridicată, necesitând cheltuieli suplimentare pentru uscarea și condiționarea recoltelor.

- Toate acestea provoacă scăderea nivelului producției agricole cu 20-60% și în funcție de sensibilitatea culturilor față de gradul de îmburuienare, aceste diminuări pot fi:

• de 40-60 % pentru producția de grâu;

• de 30-70 % pentru porumb și floarea-soarelui;

• de 20-80 % pentru sfecla de zahăr;

• de 30-90 % pentru producția de soia.

Prin urmare, măsurile de reducere a gradului de îmburuienare reprezintă o acțiune de gradul zero folosind metode de luptă integrată, metode mecanice, fizice, termice, electrice etc. La care se adaugă metodele chimice cu alegerea erbicidelor care sunt mai prietenoase cu mediu.

Extinderea procesului de digitalizare a utilajelor agricole face ca activitatea de reducere a gradului de îmburuienare din culturile agricole să fie mai ușoară, mai favorabilă solului și plantelor, cu cheltuieli mai mici și poluare redusă. Aceasta pentru că sunt țintite numai buruienile, cu precizie și numai asupra lor are loc acțiunea de combatere.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

Cum reducem pierderile de apă din sol

Unde este zootehnia românească?

Invazia de contrafaceri ne sufocă și ne dă un sentiment de nesiguranță atunci când vrem să cumpărăm un anumit produs. De aceea, în ultima perioadă, pe lângă eforturile producătorilor  de a-și pune o amprentă cât mai greu de contrafăcut asupra produselor lor, se alătură și autoritățile administrative statale și suprastatale care oferă o certificare specifică. Din ce în ce mai mulți producători de la noi accesează această certificare, așa cum este și cazul pe care îl semnalăm în articolul de față. 

Județul Bistrița-Năsăud are o adevărată tradiție în ceea ce privește prelucrarea laptelui provenit, în funcție de arealul geografic, de la ovine/caprine sau bovine. Zona de câmpie a județului s-a remarcat prin prelucrarea laptelui de vacă, comuna Teaca fiind un important pion în această industrie. Calitatea brânzeturilor (brânză frământată, brânză sărată) și a smântânii (groșciorului) obținute aici este recunoscută de consumatori datorită caracteristicii de „produs viu”, nealterat de tehnologiile sofisticate utilizate la scară largă. 

Deja atestat ca Produs Tradițional

Într-o lume în care informația circulă cu ușurință, faima calității acestor brânzeturi depășește granițele, nu doar pe cele regionale, dar și pe cele ale județului și ale țării. Iar ca orice produs celebru, trebuie protejat de contrafaceri. Anul trecut, Lacto Sinelli a primit atestatul de produs tradițional din partea Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, devenind, în acest moment, cel de-al 32-lea produs tradițional atestat în  județul Bistrița-Năsăud. 

Conform ghidului de bune practici în atestare emis de MADR în anul 2014, produsul tradițional este un produs alimentar fabricat pe teritoriul național și pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziția lui aditivi alimentari și prezintă o rețetă tradițională, un mod de producție și/sau de prelucrare, inclusiv un procedeu tehnologic tradițional și care se distinge de alte produse asemănătoare.

Pentru a figura în Registrul Național al Produselor Tradiționale, produsul trebuie să fie fabricat din materii prime locale; să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere a produsului și operațiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradițional.

Atestatul IGP

Următorul pas pe care și l-au propus producătorii este obținerea atestatului IGP, asta pentru că, spun ei, „în județul Bistrița-Năsăud nu este, deocamdată, niciun produs alimentar atestat IGP. Dorim ca produsul să fie recunoscut la adevărata lui valoare. Dorim să încurajăm producătorii din jurul nostru să-și pună munca în valoare și să demonstrăm că noi, cei din județul Bistrița-Năsăud, avem o istorie și o cultură a producerii de alimente foarte bine înrădăcinate”.

Există două forme de protecție legată de o zonă geografică pe care le pune la dispoziție Uniunea Europeană, pentru care a creat un registru de produse certificate. Este vorba despre Denumirea de Origine Protejată (DOP) și Indicație Geografică Protejată (IGP). Acestea recunosc și certifică într-un produs o calitate diferențiată, care provine din caracteristicile specifice mediului geografic în care sunt produse materiile prime, a metodei de producere aparte, precum și  a influenței factorului uman care participă la crearea lor. Diferența dintre ele constă în faptul că pentru a primi certificat DOP întregul proces de producție trebuie realizat în zona specificată, în timp ce statutul IGP este acordat chiar și atunci când doar o fază a procesului productiv este realizată în acea regiune. Pentru ambele scheme, ceea ce se cere este dovada legăturii „istorice” cu regiunile la care face referire cererea.

O mică istorie a produsului

Dovezile istorice privind vechimea și tradiția produsului sunt transmise prin izvoare orale culese de la localnici sau transcrise în monografii, manuscrise, cărți și reviste, pentru a fi păstrate în timp pentru generațiile viitoare. Datorită multitudinii de animale crescute în zonă (vite în zona de deal și oi în zona de munte), locuitorii valorificau laptele și prin producția de brânzeturi.

Tradiția preparării brânzei frământate derivă din faptul că zona Teaca este un perimetru cu o puternică cultură a creșterii vitelor, unde, notează Melania Cuc în „Cartea Archiudului”, editura Vatra Veche, apărută în 2022, la pag.47, „ciurda făcea parte integrantă din viața satului. Pășunatul pe hodaie (pășune) începea la Sf. Gheorghe și ținea până la Sf. Dumitru. [...] Erau două ciurde de vite. Una în stabulație pentru vitele care erau gestante sau tinere. Rămâneau pe pășune și ziua, și noaptea. [...] Cealaltă ciurdă, de zi, aduna vacile de lapte din tot satul”.

Iar în lucrarea monografică Pinticu - File de istorie, autorii, prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea și Vasile Iuga de Săliște, arată că „Dealurile și mai ales pășunile din jurul localității Pinticu asigură hrana pentru primăvăratul, văratul și tomnatul vitelor adunate, precum și fânețele care oferă rezerva pentru iernat acasă. [...] Dintre toate animalele, locul cel mai important îl ocupă creșterea bovinelor, a vacilor, care sunt cunoscute atât pentru calitatea și cantitatea de lapte obținut, dar mai ales pentru rezistența la îmbolnăviri. [...] Din creșterea și vânzarea unor produse ce rezultă, populația localității Pinticu obține venituri care ajută la traiul de zi cu zi”.

Așa cum este prezentat în culegerea de studii, articole și comunicări a Muzeului de Istorie Bistrita, „File de Istorie”, „[...] Teaca a jucat un rol economic mai deosebit, cu târg medieval și centru viticol săsesc”. Iar în revista Bistrița, a aceluiași muzeu, se specifică despre localitatea Teaca faptul că a primit privilegiul „de a ține două târguri anuale, la 1 mai, respectiv la 27 iunie”.

Dorgo Leontina, localnică în vârstă de 87 de ani, relatează într-o declarație olografă: „[...] am vârsta de 87 de ani și de când mă știu în viață frământ brânza și o pun cu sare pentru iarnă. [...] Acasă, la părinți, am avut 4 vaci cu lapte și în fiecare zi făceam brânză. Brânza era mâncarea de toată ziua. Pentru iarnă o puneam în bărbânță și o începeam la Crăciun”.

O altă dovadă a producerii și comercializării brânzeturilor în zonă o reprezintă adresa Prefecturii județului Năsăud nr. 14.195/1945 către Pretura Lechința, prin care se solicită un „tablou cu cantitatea de caș sau brânză predată Prefecturii jud. pentru aprovizionarea funcționarilor județeni. [...] De aceste date avem nevoie pentru a putea lichida și achita prin rețineri din salarele funcționarilor a cașului (brânzei) predate”.

În anul 1952 s-a înființat Întreprinderea de Colectare și Industrializare a Laptelui și aflăm din cartea „Județul Bistrița-Năsăud”, scrisă de T. Morariu, I. Buta, A. Maier, ce face parte din colecția „Județele Patriei”, că „pentru o mai bună aprovizionare cu lapte s-au organizat în comunele principale centre de colectare și prelucrare, ca de exemplu [...] Teaca - telemea, smântână și cazeină [...]”.

În statutul comunei Teaca din 2006, la pagina 13 este precizat că „produsele alimentare se înscriu la rândul lor în economia comunei Teaca: [...] produse lactate (brânzeturi)”.

Trebuie să mai spunem că logo-ul pe care îl va primi acest produs după atestare va avea un efect benefic atât pentru consumatori, cât și pentru producători. Primii vor avea certitudinea că vor cumpăra un produs de calitate, simplificând cercetarea pe care ar trebui să o facă și eliminând incertitudinea cu care s-ar confrunta. În timp ce pentru cei din urmă încrederea cumpărătorului pentru un astfel de produs va genera o creștere a dispoziției de plată și implicit a vânzărilor.

Puțin despre rețetă

Bunuș Vasile prezintă într-o scrisoare olografă „povestea brânzei frământate de Teaca o rețetă tradițională din moși strămoși învățată de la Tata și Tata de la bunici [...]. Brânza se prelucra din lapte de vacă [...] se închega cu cheag făcut din rânză de miel sau de vițel sugar. [...]. Se lăsa la închegat [...] se stoarce de zer, după o zi se scoate [...] și se pune pe o poliță unde se lasă la copt să se usuce. Când cașul este copt, capătă o culoare galbenă. Se ia cașul, se macină, se pune sare după gust după care se frământă bine până se face moale. După frământare se pune în vase cu capac. Pe timpuri se îngropau în pământ pe o perioadă de câteva luni sau în fântână cu apă [...] se păstra până când aveau nevoie de consum. Brânza frământată care nu se depozita se ducea la Teaca la piață se vindea la Kg”.

Brânza frământată de Teaca a fost prezentă la începutul acestui an, în  perioada 19-28 ianuarie 2024, la Berlin, Germania, unde s-a desfășurat cea de-a 88-a ediție a expoziției „Săptămâna Verde 2024”, bucurându-se de un real succes. Expoziția „Săptămâna Verde 2024” reprezintă atât o platformă de afaceri, cât și un festival al tradițiilor gastronomice și folclorice cu impact mediatic de anvergură atât în Europa, cât și pe plan mondial.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2024

Abonamente, AICI!

Mihai Baniță este enologul LacertA, cramă din Dealu Mare, cu o suprafață de circa 80 de hectare cu viță-de-vie la Fințești – județul Buzău. În cazul interlocutorului nostru, meseria s-a transmis din tată-n fiu. „Chemarea sângelui” a fost mai puternică decât Mecanica, facultate absolvită de Mihai Baniță în anii `90.

Reporter: Recent, ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ați descrie rolul unui enolog?

Mihai Baniță: Enologul este cel care stabilește tot parcursul tehnologic de obținere a unui vin de la faza de strugure recoltat adus la cramă până la vinul din pahar. Trebuie să stabilească și să urmărească respectarea procedurilor cuprinse în cadrul fiecărei etape tehnologice, începând cu momentul recoltării (pe care-l stabilește împreună cu viticultorul), continuând cu partea de procesare primară a strugurilor, etapa de declanșare și desfășurare a fermentației alcoolice, urmărirea și gestionarea parametrilor fizico-chimici și organoleptici din timpul fermentației, derularea corectă și la timp a etapelor de condiționare și stabilizare a vinurilor, urmărirea evoluției vinurilor din timpul maturării sale, stabilirea momentului îmbutelierii și asigurarea derularea acesteia în condițiile cele mai bune pentru asigurarea unui produs de cât mai înaltă calitate în sticlă.

Astfel, enologul, prin deciziile și prin munca lui și a colaboratorilor săi, reușește să aducă plusvaloare produsului.

Reporter: Ce v-a atras spre această meserie? Care-i parcursul dvs. în domeniul vitivinicol?

Mihai Baniță: Apropierea mea de această ocupație revine într-o mare măsură ,,chemării sângelui”. Și spun acest lucru pentru că mare parte din familia tatălui meu a fost implicată în domeniul viticol. Bunicul meu, tatăl meu, doi frați ai tatălui meu au lucrat toată viața în viticultură.

Am copilărit în Ploiești, oraș în care am absolvit în 1990 un liceu cu profil matematică-fizică. Imediat după liceu am început cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Universității Politehnice București. După absolvirea facultății m-am angajat ca inginer mecanic în cadrul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească unde, printr-o conjunctură favorabilă, a trebuit să fac vin din prima lună de activitate, adică din toamna anului 1995. Această conjunctură a declanșat „chemarea sângelui” schimbându-mi parcursul profesional din zona politehnică în cea vitivinicolă.

Am lucrat opt ani la ICDVV Valea Călugărească în cadrul secției de Microvinificație, conducând-o de altfel o bună perioadă de timp. În această perioadă am absolvit și Facultatea de Management Agricol și Masterul de Tehnologii Vinicole organizat de către USAMV București în colaborare cu GTZ Germania.

Acesta este în câteva cuvinte parcursul meu din prima etapă a carierei mele profesionale. Momentul cheie din această etapă a fost decizia domnului profesor Viorel Stoian, care era director general al ICDVV Valea Călugărească, de a mă implica, imediat după angajare, în activitatea de producție de la Microvinificație, chiar dacă pregătirea mea era în alt domeniu, iar experiența era doar la stadiul de vinificare în gospodăria proprie. La Microvinificație am început să deslușesc tainele acestei fascinante meserii având posibilitatea colaborării cu mulți specialiști din acest domeniu. Mi-a plăcut să fur meserie de la dânșii, mi-a plăcut să lucrez efectiv și nu mi-a fost frică de greșelile inevitabile pe care poți să le faci din cauza lipsei de experiență. Sunt aspecte foarte importante din cadrul acestui domeniu atât de complex.

Un alt moment cheie a fost acela când un vin obținut în gospodăria proprie din struguri de Fetească Albă recolta 2000 a obținut în primăvara anului 2001 o medalie de aur la Concursul Internațional de Vinuri de la București. Atunci a fost clar pentru mine că schimbarea parcursului meu profesional a fost într-o direcție corectă.

Reporter: Care este partea ta preferată din procesul de vinificație?

Mihai Baniță: Perioada de fermentație alcoolică este fascinantă. Fiecare vin este unic și nu se poate repeta. Dacă se merge pe trasabilitate în spate se ajunge la alt butuc de vie, alte condiții climatice, alți oameni care au desfășurat manopera și așa mai departe. Sunt foarte multe variabile în spatele fiecărui litru de vin obținut.

În timpul fermentației alcoolice vinul este foarte sensibil și orice decizie, care, de altfel, trebuie să fie rapidă, influențează în bine sau rău viitorul vin. De fapt, toți enologii din lume intră ca într-un sevraj înainte de începerea recoltatului așteptând declanșarea proceselor de creație ale vinurilor din recolta respectivă. Iar o dată cu începerea fermentației alcoolice se dezvoltă și toate variabilele vinurilor provenite din soiuri diferite, din parcele diferite, din momente de recoltare diferite, tehnologii de vinificare diferite etc.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin bun?

Mihai Baniță: Consumatorii trebuie să acorde o șansă fiecărui vin pe care-l consumă. Fiecare vin are șansa lui pe masă, un vin se bea în momente diferite, cu mâncare diferită sau fără mâncare, cu stare psihică mai bună sau mai rea, pe vreme însorită sau pe ploaie.

În spatele fiecărei picături de vin dintr-un pahar se regăsește munca unui număr impresionant de oameni, de la cei care îngrijesc via pe durata întregului an până la cei ce pun în valoare vinul.

Munca din spatele unui vin este foarte complexă, în acest domeniu fiind înglobate minimum patru ocupații diferite, pe care le enumăr foarte pe scurt în continuare.

Viticultorul este cel care fixează direcția tehnică de obținere a strugurilor stabilind momentul și metoda tăierilor de rod, ce substanțe de combatere se folosesc pe parcursul tratamentelor fitosanitare, cum se întreține plantația pe rând și pe intervalul dintre rânduri etc.

Enologul este cel care fixează direcția tehnică de obținere a vinurilor transformând strugurii și mustul în această băutură atât de nobilă și sănătoasă, stabilește împreună cu viticultorul momentul optim de recoltare al fiecărei parcele viticole, stabilește tehnologiile de vinificare cu toate aspectele lor etc.

Degustătorul este cel care evaluează tehnic vinul din pahar, punctând aspectul, mirosul, gustul vinului, echilibrul, complexitatea, vioiciunea acestuia și alți parametrii tehnici.

Somelierul este cel care face legătura dintre vin și zona gastronomică. Asociază și sugerează vinurile care vor completa cel mai bine fiecare element culinar având cunoștințe aprofundate despre modul în care mâncarea și vinul funcționează în armonie.

Am vrut special să fac referire la toate aceste patru ocupații care contribuie la dezvoltarea corectă a imaginii vinului în existența noastră.

Consumatorii trebuie să conștientizeze că vinul este cea mai nobilă și sănătoasă băutură, de altfel singurul organism viu în stare lichidă care se naște, crește, trăiește și moare fiind într-o permanentă schimbare sub influența unei multitudini de factori interni și externi.

Reporter: Care este vinul de care ești cel mai mândru din întreaga carieră?

Mihai Baniță: Ar fi nedrept să nominalizez un singur vin pe care l-am făcut de când am început această călătorie atât de interesantă în lumea vinificației și nu o s-o fac. Un vin se bea în condiții diferite și faptul că are aprecierea enologului nu garantează nimănui că îi va fi pe plac.

Mai important pentru mine este atunci când oamenii apreciază vinurile, le savurează cu plăcere și transmit mai departe informația despre calitatea pe care au găsit-o în sticlă. De-a lungul anilor am obținut vinuri care au fost apreciate atât ca vinuri monovarietale cât și cupaje, așa cum au fost atât vinuri roșii cât și albe.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat în transparență decizională proiectul de Ordin pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 106/2024 privind modalitatea de implementare, îndeplinire a criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor şi altor cerinţe specifice, inclusiv tipurile de documente justificative pentru intervenţiile aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervenţiilor aferente sectoarelor vegetal şi zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023–2027, finanţate din Fondul european de garantare agricolă şi de la bugetul de stat, începând cu anul 2024.

Principalele modificări ale Ordinului ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 106/2024 vizează:

• Stabilirea perioadei de depunere a cererilor de plată în anul 2025: 3 martie – 13 iunie 2025, inclusiv.

• Clarificarea situațiilor în care terenurile scoase din circuitul agricol pot fi eligibile la plată. Terenurile scoase din circuitul agricol, inclusiv în cursul anului de cerere, nu sunt eligibile la plăţile pe suprafaţă, cu excepţia următoarelor situații: a) terenurile scoase din circuitul agricol conform prevederilor Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt la dispoziţia fermierilor până la sfârşitul anului şi pe care se desfăşoară activitate agricolă. Solicitantul plăţii are obligaţia de a face dovada faptului că terenul rămâne la dispoziţia acestuia pe parcursul întregului an calendaristic, iar APIA poate solicita dovezi suplimentare expropriatorului în cursul verificărilor efectuate; b) terenurile scoase din circuitul agricol conform prevederilor Legii nr. 18/1991 fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe care nu au fost demarate lucrările de construcție potrivit prevederilor art. 76 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinţei nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările și completările ulterioare sau pentru care nu a fost înocmit procesul-verbal de predare a amplasamentului către executantul lucrărilor și pe care se desfăşoară activitate agricolă și sunt la dispoziţia fermierilor până la sfârşitul anului calendaristic. Solicitantul plăţii are obligaţia de a face dovada faptului că desfășoară activitate agricolă și terenul rămâne la dispoziţia acestuia pe parcursul întregului an calendaristic, iar APIA poate solicita dovezi suplimentare în cursul verificărilor efectuate, după caz, fermierului sau autorităților abilitate în domeniul construcțiilor.

• Acordarea posibilității fermierilor de a solicita plata pentru toate terenurile utilizate în scop agricol și aflate la dispoziția lor pe întreg anul calendaristic, chiar dacă acestea au fost scoase din circuitul agricol.

• Actualizarea Anexei nr. 10 – „Lista activităților non-agricole”.

• Înlocuirea Anexei nr. 19 – „Model Caiet de pășunat” pentru eco-schema PD-27, pentru clarificarea modului de completare de către fermieri.

Fermierii pot modifica cererile de plată depuse anterior, conform noilor prevederi.

Proiectul poate fi consultat accesând link-ul: https://shorturl.at/ejjvX

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Săptămâna trecută, joi – 8 mai 2025, a avut loc Adunarea Generală a Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV. România are mare nevoie de cooperative agricole a fost concluzia la care au ajuns toți cei prezenți.

Au aderat sub umbrela UNCSV încă patru cooperative agricole, ajungând la 63 de cooperative agricole funcționale din sectorul vegetal, consolidându-și astfel rolul de reprezentare a intereselor cooperativelor agricole atât la nivel național, cât și european.

Cooperativele agricole din țara noastră trebuie să se dezvolte cât mai rapid posibil atât prin creșterea numărului de membri, cât și prin fuziuni între cooperative care să le asigure competitivitatea pe piața unică.

„Promovarea sistemului cooperatist la nivel național și internațional este un obiectiv realizabil printr-o conlucrare eficientă a tuturor Uniunilor de Ramură existente în România. Astfel, am avut prilejul de a-i avea alături pe colegii din sectorul taurin și horticol: UNCST-BOVICOOP și HORT INTEGRA. Împreună am pus bazele unei strategii optime care să îndeplinească obiectivul comun propus. Ne propunem să fim un exemplu de pragmatism, o echipă a faptelor, mai puțin a vorbelor și să fim împreună pentru viitorul cooperativelor agricole competitive, funcționale și corecte cu munca și rezultatele propriilor membri. Ne dorim ca această întâlnire să fie un nou pas în direcția unei agriculturi românești moderne, cooperatiste, sustenabile și orientate spre rezultate”, a transmis UNCSV.

Reprezentanții cooperativelor au făcut schimb de experiență, au analizat rezultatele anului 2024, provocările actuale, au dezbătut problemele cu care se confruntă atât în desfășurarea și eficientizarea activității cooperativelor, cât și a exploatațiilor unde își desfășoară activitatea, a proiectelor legislative care li se adresează, au trasat direcția pe care o va urma Uniunea și au stabilit obiectivele UNCSV pentru 2025, dar și planuri de viitor pentru cooperativele membre.

Au fost prezentate principalele 16 proiecte legislative aflate în dezbatere la nivel european și activitatea UNCSV în ceea ce privește proiectele respective:

• Continuarea demersurilor acordării derogărilor pentru neonicotinoide, inclusiv menținerea acetamiprid (Mospilan) și modificarea Regulamentelor Europene 783, 784, 785/2015 prin includerea la excepții și a arealelor de cultură unde pragul economic de dăunare este depășit de la natură;

• Realizarea tuturor demersurilor posibile pentru păstrarea bugetului PAC post 2027 distinct, crescut până la 1% din PIB-ul UE;

• Finalizarea convergenței externe a plăților directe începând cu 2028 și actualizarea suprafeței pentru care se achită subvenții;

• Inițierea tuturor demersurilor posibile pentru respingerea acordului MERCOSUR;

• Măsuri privind rezolvarea situației extrem de grave generate de importurile de produse procesate din cereale și oleaginoase din Ucraina și Rep. Moldova, care blochează achizițiile industriei de procesare de produse de la fermierii români;

• Introducerea în legislație și implementarea de condiții de reciprocitate, practici comerciale loiale, controale produse agricole România UE – state terțe;

• Introducerea în legislație privind APA și Pachetul APĂ a irigării culturilor;

• Susținerea sectorului agroalimentar de către toate instituțiile și reprezentanții numiți sau aleși în legislația privind CREDITE NATURALE și NITRAȚI;

• Aprobarea Regulamentului privind noile tehnici genomice în concordanță cu poziția României, respectiv anularea Anexei 2, separarea convenționalului de NGT 1 și NGT 2, definirea inovației, creând baza legală a genei/proceselor care să fie patentat și introducerea standardelor prin legislația națională;

• Simplificări PAC;

• Pactul ecologic și utilizarea sustenabilă a produselor de protecția plantelor (SUR);

• Agricultura Regenerativă;

• Restaurarea naturii și monitorizarea solului;

• Directiva privind emisiile industriale;

• Cadrul de certificare pentru îndepărtarea carbonului + mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră;

• Carnivore mari.

Misiunea de bază a UNCSV este să asigure reprezentativitate pentru cooperativele agricole la nivel național și european, să urmărească încurajarea fenomenului dezvoltării și eficientizării activității fermierilor prin cooperative agricole consolidate, sustenabile și durabile, care să aibă capacitatea de a întări puterea de negociere a fermierilor în lanțul agroalimentar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Privind la progresul tehnologic rapid din lume, observăm că impactul inovației asupra dezvoltării nu depinde doar de idei îndrăznețe, ci și de aplicarea lor în rezolvarea problemelor reale. Puține sectoare ilustrează acest lucru mai bine decât agricultura.

Producția de alimente se confruntă cu o presiune tot mai mare din cauza schimbărilor climatice, resurselor naturale limitate și a creșterii populației globale. Seceta, degradarea solului și apariția unor boli noi ale plantelor devin din ce în ce mai frecvente, în timp ce de la fermieri se așteaptă să producă mai multă hrană, cu valoare nutrițională mai mare și cu resurse mai puține. Pentru a răspunde acestor așteptări, agricultura are nevoie de inovație, iar știința oferă instrumente care pot ajuta.

Una dintre cele mai transformatoare evoluții este reprezentată de Noile Tehnici Genomice (NGTs). Aceste instrumente avansate, cum ar fi CRISPR Cas, permit oamenilor de știință să facă modificări precise și direcționate în propriul genom al plantei. În loc să se introducă gene din alte specii, CRISPR permite ajustări în cadrul aceleiași plante, care s-ar putea întâmpla și în mod natural, dar mult mai rapid și cu o precizie sporită. Este ca și cum ai folosi un editor de text pentru a îmbunătăți o singură propoziție, în loc să rescrii întreaga pagină.

Spre deosebire de organismele modificate genetic (OMG), NGT-urile lucrează în cadrul materialului genetic propriu al plantei, permițând modificări mai precise, cu un aspect natural și adesea imposibil de diferențiat de ameliorarea convențională, dar realizate într-un timp mult mai scurt. Această precizie permite dezvoltarea unor culturi care tolerează mai bine seceta, folosesc apa mai eficient sau rezistă dăunătorilor și bolilor. NGT-urile pot, de asemenea, îmbunătăți profilul nutrițional al alimentelor, de exemplu, prin creșterea conținutului de vitamine sau reducerea alergenilor, oferind beneficii de la fermă până pe masa consumatorului.

Acces egal la inovații

În timp ce fermierii din alte regiuni beneficiază deja de aceste tehnologii, mulți din Europa nu au încă acces la aceleași instrumente. Pentru a rămâne competitivi, fermierii din întreaga Uniune Europeană, inclusiv din România, au nevoie de acces egal la inovații care susțin productivitatea, reziliența și sustenabilitatea.

Inovația în agricultură depinde și de o colaborare solidă. Progresul științific este cel mai eficient atunci când cercetătorii, amelioratorii și fermierii fac schimb de cunoștințe și răspund provocărilor reale din teren. Amelioratorii beneficiază de cele mai recente descoperiri științifice, la fel cum cercetătorii câștigă prin înțelegerea realităților de pe teren. Înlesnirea acestui schimb este esențială pentru ca inovația să aducă valoare în practică.

Această viziune este reflectată și de perspectiva lui Cristian Stoica, proprietarul fermei „La bunici”, membru al Consiliului Director al Forumului Asociației Fermierilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) și președinte al Asociației Grânarii din județele estice ale României. „Noile tehnici de ameliorare genomică reprezintă un salt uriaș al științei, cu potențialul de a duce la cercetarea și dezvoltarea unor soiuri mai bine adaptate condițiilor tot mai dificile cu care se confruntă agricultura de astăzi. Integrarea lor în practicile actuale ne-ar putea ajuta să devenim mai competitivi noi, fermierii din Uniunea Europeană, astfel încât să ne putem susține în continuare afacerile, să producem pentru consumatorii europeni și să nu pierdem cursa cu concurenții noștri de pe alte continente”, subliniază Cristian Stoica.

Înțelegerea publică este la fel de importantă. Tehnologii precum NGT-urile nu sunt încă bine cunoscute, iar mulți oameni nu înțeleg cum funcționează sau în ce mod diferă de OMG-uri. Prin urmare, este esențială o comunicare transparentă, bazată pe știință, pentru a construi încredere și un dialog public informat.

Inovația în agricultură joacă un rol esențial în abordarea celor mai presante provocări ale prezentului, iar știința și tehnologia contribuie la construirea unui sistem alimentar mai sustenabil și mai stabil pentru viitor. La Corteva Agriscience, suntem mândri să susținem acest progres prin dezvoltarea de instrumente și cunoștințe care îi ajută pe fermieri să aibă mai bine grijă de culturile lor, acum și pentru generațiile viitoare.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Liderul Unității Comerciale Europa Centrală și de Est Corteva Agriscience

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!