Ovidiu Maxim, enologul cramei La Salina, este autorul unor vinuri memorabile, create cu suflet și dedicare. Iar vinul care i-a adus cea mai mare satisfacție este Chardonnay Barrique 2022 La Salina, acesta primind titlul de Revelația Concursului la Mondial de Bruxelles în anul 2024. Lucrează de circa 15 ani în plantația și la crama de lângă Salina Turda (Cluj), sub ochii lui Ovidiu Maxim dezvoltându-se întreaga afacere vitivinicolă din inima Transilvaniei. Enologul La Salina a început totul de la zero, de la o vie veche, care a fost defrișată, apoi replantată, s-a construit crama, s-a pornit partea de turism, inclusiv viticol. Vinurile cramei La Salina poartă numele ISSA în semn de omagiu adus tradițiilor viticole ale zonei, încă de când localitatea Turda purta numele Potaissa. Suprafața cu viță-de-vie este de 42 de hectare, având pe rod soiurile Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Muscat Ottonel, Riesling de Rin, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și Neuburger.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul vinificatorului, al enologului?

Ovidiu Maxim: Este o meserie extraordinar de frumoasă, care poate aduce mari satisfacții, dar și provocări pe măsură. Rolul enologului este de a crea vinuri de calitate superioară, iar această responsabilitate presupune supravegherea întregului proces de vinificare, de la recoltarea strugurilor până la îmbutelierea vinului. Acest drum nu este unul ușor și te lovești de tot felul de probleme, iar enologul trebuie să găsească rapid cele mai bune soluții, să se adapteze într-un timp foarte scurt și, uneori, să ia decizii radicale, asumate, astfel încât produsul final să fie ce ți-ai dorit tu.

Sigur că avem ani grei și ani ușori. Noi suntem la mâna Celui de Sus, la mâna vremii. În anii ușori, totul curge mai liniștit, dar în anii cu dificultăți, când vremea este instabilă, cu precipitații abundente în perioada coacerii sau a recoltării, ori când apar boli ale viței-de-vie, cum este putregaiul cenușiu, situațiile devin mult mai greu de gestionat. Enologul are atunci misiunea de a menține calitatea vinului la standardele cu care consumatorii sunt deja obișnuiți.

Este o provocare mai ales pentru cramele mici. Dacă marile crame, care lucrează cu sute sau mii de hectare, își permit o diversitate mai mare și o stabilitate mai ușor de gestionat, cramele mici, de 30–40 de hectare, se concentrează adesea pe vinuri premium și super-premium. În acest context, orice dezechilibru de materie primă sau proces tehnologic poate avea un impact semnificativ asupra rezultatului final.

Reporter: Cum ai ajuns la această meserie? Ți-ai dorit să faci vin sau pur și simplu aici te-a adus viața?

Ovidiu Maxim: Pot spune că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Din liceu mi-am dorit să devin profesor de sport. Chiar am făcut sport și în liceu, chiar și în primii trei ani de facultate. Dar, drumul vieții m-a dus spre o altă școală și anume Colegiul de Viticultură și Vinificație Blaj. În timpul colegiului am făcut foarte multă practică, atât în vie, cât și în cramă. Am continuat studiile la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Contactul cu via l-am avut de mic copil, atât părinții, cât și bunicii aveau vie și făceau vin, ca la țară. Eu sunt din Sălaj, de lângă Zalău, din satul Marin - comuna Crasna.

Sălajul este un județ consacrat pentru producerea de vin, pentru că la Șimleu Silvaniei se producea foarte mult vin spumant în perioada comunistă - câteva milioane de sticle pe an - și se produce și azi. Toate localitățile din proximitate cultivau viță-de-vie, inclusiv în comuna de care aparținem noi se cultiva viță-de-vie, iar strugurii erau trimiși către Centrul de vinificare de la Șimleu Silvaniei pentru obținerea vinurilor spumante.

Ca să revin la parcursul meu, din familie, încă de mic am avut contact cu via și cu vinul bineînțeles, nu se produceau vinuri de înaltă calitate, dar se produceau vinuri bune pentru consum. Îmi aduc aminte, de mic copil am participat, eram pe lângă părinți, pe lângă bunici, când se culegeau strugurii, când se storceau strugurii, când fermenta mustul în damigene. Cred că e important că am văzut de mic cum se întreține via, cum se culeg strugurii, cum se face vinul, iar familia tot timpul m-a încurajat în ceea ce fac.

Bineînțeles, adevărata dragoste pentru enologie s-a declanșat când am ajuns la Blaj, pentru că școala începe toamna și am început chiar prin procesul de recoltare a strugurilor. Când m-am văzut acolo pe dealurile Blajului, într-o mare de vie, mi s-a părut fascinant și mi-a plăcut foarte mult. Faptul că am făcut multă practică, atât în vie, cât și pe enologie, m-a făcut să mă îndrăgostesc de domeniul acesta.

În școală am studiat și chimia și tehnologia de producere a vinului, dar adevărata învățare a venit din practică. Atunci când ești zi de zi în contact direct cu vinul, ajungi să-l cunoști, să-l simți și înveți să iei deciziile potrivite pentru ca, la final, să obții exact vinul pe care ți l-ai imaginat încă de la începutul procesului de vinificare.

Reporter: În procesul de vinificare ai o parte preferată?

Ovidiu Maxim: Îmi place perioada de recoltare, perioada de fermentare a mustului, că este un amalgam de arome în cramă. Avem mai multe soiuri în plantație (avem și Chardonnay, avem și Sauvignon Blanc, Muscat, Riesling ș.a.m.d.) și când sunt cam toate soiurile în fermentație (unele la început, altele la mijloc, altele la final) este un parfum și o senzație foarte plăcută, mai ales când vezi transformarea aceasta a strugurelui în must și a mustului mai departe în vin, la finalul fermentației alcoolice.

E o perioadă grea, stresantă și obositoare, pentru că se lucrează foarte mult, ești pe ceas, stai multe ore la cramă, te culci târziu, te trezești devreme, de multe ori n-ai weekend, dar cu toate acestea este o perioadă frumoasă.

În acest timp chiar și soția mea, căreia îi sunt recunoscător, e înțelegătoare, iar sprijinul ei și al familiei în toată această perioadă intensă înseamnă enorm pentru mine și le mulțumesc din suflet pentru asta.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin bun?

Ovidiu Maxim: Că există foarte multă muncă, foarte multă dedicare și un foarte mare sacrificiu pentru a obține vinuri de calitate. Așa cum am mai spus, rolul enologului este esențial, dar nu exclusiv – pentru că, în final, suntem și la mâna Celui de Sus. Sunt ani dificili, cu ploi în exces sau boli care afectează vița-de-vie, sau ani secetoși, care duc la acumulări mari de zahăr și, implicit, la vinuri cu un conținut ridicat de alcool și caracteristici complet diferite. Îmi place să spun că vinul nu e Coca-Cola, nu urmezi o rețetă fixă și obții același produs, indiferent de context.

Vinul este un organism viu, în continuă transformare, de la recoltare până la momentul în care ajunge în pahar. Chiar și după îmbuteliere, evoluează în sticlă și trebuie înțeles și tratat cu grijă.

Ce e important de știut e că în spatele fiecărei crame și fiecărui vin există o echipă de specialiști. Enologul nu lucrează singur, ci are alături oameni care îl susțin în tot acest proces complex. Sunt momente de tensiune, de oboseală, dar toți cei implicați dau tot ce au mai bun pentru ca, în final, consumatorul să se bucure de un vin de calitate.

Reporter: Cu siguranță ești satisfăcut de munca ta, de vinurile care ți-au ieșit din mâini, însă ai un vin de care ești cel mai mândru, care ți-a încununat cariera până acum?

Ovidiu Maxim: Grea întrebare, pentru că toate vinurile pe care le produc îmi plac și pe fiecare vin în parte îl tratez cu același respect. Bineînțeles, am și eu favoriții mei, sunt fan declarat Sauvignon Blanc. Am fost și în Noua Zeelandă, am vinificat o campanie din dorința de a experimenta acest soi la celălalt capăt al lumii, fiind unul din cele mai consumate și apreciate Sauvingnon-uri din lume.

Cu toate acestea cea mai mare satisfacție a venit de la soiul Chardonnay, cu acel ISSA Chardonnay Barrique 2022, care a fost desemnat cel mai bun vin al Concours Mondial de Bruxelles ediția 2024. În momentul în care din peste 3.000 de vinuri albe din toată lumea vinul tău este desemnat regele competiției, e o satisfacție deosebită. Nu se poate descrie bucuria cu care am primit această veste. Până la urmă, este o bucurie pentru că am reușit să pun România în vârful piramidei prin câștigarea acelei medalii, România, Turda și crama La Salina. Asta confirmă că putem concura și concurăm cu marii producători de vin din Europa și din lume și trebuie să avem încredere în noi. Avem specialiști de calitate în România, avem enologi foarte buni și avem vinuri foarte bune.

Acest Chardonnay Barrique se produce în ediție limitată, nu am depășit niciodată 12-13 mii de sticle pe an, dar au fost ani în care am produs și 7.000-8.000 de sticle.

Chardonnay Barrique 2022 ISSA e un vin special și pentru că acel an de recoltă a fost unul bun. Dar pe lângă strugurii de calitate, pe care i-am avut la recoltare, am făcut și eu niște schimbări mai radicale, am schimbat drojdia cu care fermentam mustul pentru Chardonnay Barrique, am schimbat și modul de maturare în butoaiele de stejar. Iar vinul care a rezultat este unul cu o tipicitate foarte bună a soiului Chardonnay. Bineînțeles, întâlnim și aromele de vanilie, dar nu sunt foarte agresive, am încercat să obțin un echilibru, să mențin și aroma fructată a soiului, dar să vin în completare cu acea tușă de lemn, puțin fum, puțină vanilie, care să dea complexitate vinului. Vinul este susținut și de aciditatea tipică Transilvaniei și toate acestea la un loc pare că au adus acest rezultat extraordinar pentru mine ca enolog și pentru cramă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

În colaborare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”