Iarna se așterne liniștea peste câmp. Dacă te întrebi de ce, odată cu venirea primelor înghețuri, fluxul buletinelor de avertizare fitosanitară se reduce considerabil sau se oprește, răspunsul nu ține de o pauză a specialiștilor, ci de biologia naturii.

Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) prezintă principalele motive pentru care iarna schimbă regulile jocului în protecția plantelor.

1.⁠ ⁠Somnul profund: Repausul vegetativ

Majoritatea culturilor, de la pomii fructiferi la vița-de-vie, își opresc procesele de creștere. Fără sevă circulantă și fără „organe” tinere, plantele devin mult mai puțin vulnerabile. În plus, lipsa frunzișului elimină substratul preferat de majoritatea bolilor foliare.

2.⁠ ⁠Pragul biologic și hibernarea

Dăunătorii și agenții patogeni sunt guvernați de temperatură. Pentru a se înmulți, aceștia au nevoie de un anumit prag biologic (o temperatură minimă specifică). Iarna, insectele hibernează sub formă de ouă, larve sau adulți, ascunse în sol sau sub scoarță.

Ciupercile și bacteriile intră în stadii de rezistență, așteptând căldura primăverii.

3.⁠ ⁠Bariera climatică

Înghețul, zăpada și vântul puternic nu doar că blochează mobilitatea dăunătorilor, dar fac imposibilă și aplicarea tratamentelor. Multe produse fitosanitare sunt ineficiente sau chiar contraindicate pe timp de îngheț.

4.⁠ ⁠Pragul de dăunare: De la prezență la pericol

Specialiștii de la Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) emit avertizări doar atunci când dăunătorii ating un Prag Economic de Dăunare. Iarna, deși organismele dăunătoare există în culturi, numărul lor este atât de mic încât nu pot provoca pagube reale producției.

Când reîncepe monitorizarea intensă?

Potrivit ANF, avertizarea reprezintă o „știință a momentului optim”. Ea va reveni în forță odată cu reluarea vegetației, când criteriul biologic (ciclul de viață al dăunătorului) se va sincroniza din nou cu cel fenologic (stadiul plantei) și cel ecologic (vremea favorabilă). „Până atunci, tratamentele de iarnă rămân măsuri preventive, planificate în avans, care nu necesită o monitorizare dinamică zilnică”, precizează ANF.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fungii Microdochium nivale și Microdochium majus sunt agenții etiologici ai bolii „mucegaiul roz de zăpadă”, care poate produce pagube importante culturilor de cereale în anii cu condiții climatice favorabile dezvoltării. Condițiile climatice actuale favorizează infecțiile, știut fiind că acești fungi iubesc frigul, putând realiza infecții sub zăpadă (prag minim de dezvoltare minus 5⁰C). După topirea zăpezilor, verificați culturile și interveniți dacă este necesar și temperaturile permit. Informațiile puse la dispoziția dumneavoastră vă pot ajuta să preveniți infecțiile prin monitorizarea atentă a culturilor și aplicarea tratamentelor la momentul optim (la debutul bolii).

Mucegaiurile de zăpadă sunt produse în general de fungi care sunt clasificați ca fiind cryophilici sau psychrophilici (rezistă și se dezvoltă la temperaturi scăzute). Acești fungi iubesc vremea răcoroasă și atacă plantele sub stratul de zăpadă. Microdochium nivale sensu lato este mai puțin dependent de temperaturile scăzute și de stratul de zăpadă, comparativ cu alți fungi care produc aceleași simptome (Typhula sp.; Sclerotinia borealis). Fungul este capabil să infecteze toate organele plantei atunci când se întrunesc condiții optime de dezvoltare (vreme rece și umedă toamna și primăvara) - Murray et al., 2009. Aceste aspecte sunt susținute și de alți autori, care arată că Microdochium nivale nu se limitează doar la regiunile reci, unde zăpada persistă o perioadă lungă de timp (Gagkaeva et al., 2017; Gorshkov et al., 2020), ci este răspândit până în zonele temperate (Tronsmo et al., 2001).

La cerealele de toamnă întâlnim mai multe mucegaiuri de zăpadă cauzate de fungi diferiți: Microdochium nivale și M. majus (mucegaiul roz de zăpadă), Typhula idahoensis, Typhula ishikariensis și Typhula incarnata (mucegaiul gri de zăpadă), Sclerotinia borealis (mucegaiul Sclerotinia), Pythium iwayami, Pythium okanoganense (putregaiul de zăpadă) - Murray et al., 1999. Pe lângă cereale, fungii amintiți infectează și gramineele din gazoane, terenuri de golf, fotbal etc.

Deoarece în anul 2023 am avut situații grave în Timiș la orz din cauza mucegaiului de zăpadă, în cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră informații utile cu privire la recunoașterea, biologia și gestionarea corectă a fungilor Microdochium nivale și Microdochium majus.

O perioadă lungă de timp, cei doi fungi au fost clasificați ca fiind varietăți ale speciei Microdochium nivale. În consecință, erau numiți M. nivale var. nivale și M. nivale var. majus (Wollenweber, 1931; Gerlach et al., 1982). În 2005, Glynn et al., pe baza unor analize genetice, demonstrează că sunt specii diferite. În ciuda reclasificării, în prezent ele sunt numite la comun Microdochium nivale sensu lato. Când speciile sunt separate (în cercetare mai ales) atunci ele sunt denumite astfel: Microdochium nivale sensu stricto și Microdochium majus (Matsumoto＆Hsiang,2016).

Microdochium nivale la orz (Timiș, martie 2023)

La orzul analizat în anul 2023 (soiul Jup) am identificat fungul Microdochium nivale sensu stricto aș putea spune, deoarece forma conidiilor, culoarea sporodochiilor, simptomele, erau specifice. Acesta nu era singur, alături de el fiind și o specie de Typhula pe care nu am identificat-o, dar cred că era T. incarnata. Încă mai analizez. Simptomele au apărut în luna martie 2023 și au fost grave, extinse în toată sola (mai mult de 70%). Fermierul a decis să distrugă cultura. În acea perioadă nu a fost strat de zăpadă, însă a fost vreme rece și umedă.

Recunoașterea simptomelor

Atacul produs de Microdochium nivale sensu lato la cereale se manifestă de obicei în anii cu multă zăpadă și pe terenurile joase. Cerealele și mai ales grâul sunt infectate la desprimăvărare când zăpada începe să se topească. Inițial, fungul infectează frunzele care sunt în contact cu solul, după care pătrunde prin stomate în plantă. Dacă hifele infectează coroana radiculară și fasciculele vasculare, fungul se răspândește sistemic în plante (Zur et al., 2011). În lan apar vetre cu plăntuțe bolnave, îngălbenite, acoperite cu miceliul ciupercii, care la început este alb, pentru ca mai târziu să formeze aglomerări (pernițe miceliene sau sporodochii) de culoare rozalie sau portocalie. Astfel de plante sunt sortite pierii, iar în cultură vor apărea goluri (Popescu, 2005). La început, vetrele sunt mici și au formă aproximativ circulară. Pe măsură ce boala evoluează, vetrele se unesc, devenind tot mai mari. În situații grave fungii pot distruge întreaga cultură.

Un aspect important în diagnoză (pentru a elimina confuziile cu daunele produse de înghețuri) este prezența miceliului la suprafața plantelor bolnave. Hifele cresc printre și deasupra frunzelor moarte, formând un strat pâslos (Booth, 1971) sau comprimat și asemănător cu hârtia (Årsvoll, 1975). În opinia mea, întrețeserea de hife și frunze uscate arată ca o țesătură compactă sau nu, funcție de densitatea miceliului, care are culoare albicioasă la început, apoi rozalie sau portocalie (sporodochii prezente). Sporodochiile de culoare roz deschis pot fi prezente în miceliu, cât și pe partea inferioară a frunzelor, dispuse în șiruri paralele de-a lungul nervurilor. După Hsiang (2009), infecția cauzată de Microdochium nivale sensu lato se manifestă prin uscarea în vetre a plantelor coroborată cu creșterea extensivă a miceliilor albe sau roz (țesuturi foliare încâlcite de culoare portocalie sau maronie). Plăntuțele de la marginea vetrelor continuă să vegeteze mai slab. La sfârșitul perioadei de vegetație spicele sau paniculele acestor plante vor fi sterile (Popescu, 2005).

Când poate infecta Microdochium nivale cerealele?

Infecții pot apărea în toamnele reci și umede la cereale în timpul germinării și după răsărire. Aceste infecții apar din cauză că semințele sunt infectate. Prezența fungului în semințe afectează germinația ducând la daune severe în pre și postemergență (reducerea germinării cu 50% și necrozarea tinerelor plăntuțe) – Hudec&Muchova, 2010. În această fază este important de știut că simptomele nu sunt tipice fungului Microdochium nivale, ci sunt asemănătoare cu cele produse de Fusarium spp. În situațiile grave, când semințele sunt infectate în procent mare, pierderile pot fi semnificative (Humphreys et al., 1995), încât reînsămânțarea este necesară (Jamalainen, 1959).

Când primăvara este rece și umedă, fungul poate infecta frunzele, tulpinile în zona bazală (putregai bazal) și spicele (albire similară cu cea produsă de speciile de Fusarium) - Popescu, 2005; Gagkaeva et al., 2017.

Supraviețuiește în resturile vegetale infectate anterior, în sol și semințe infectate (Popescu, 2005; Nielsen et al., 2013). Având o capacitate saprofită bună, Microdochium nivale poate crește în sol și la suprafață, mai ales atunci când temperatura solului este scăzută (Domsch et al., 1980). Sursa de inocul este constituită din micelii, conidii și ascospori (Pronczuk＆Messyasz, 1991).

Condiții climatice necesare infecțiilor

Datorită unor mecanisme adaptative speciale, Microdochium nivale se poate dezvolta chiar la temperaturi de minus 5⁰C (Istokovics et al., 1998) și minus 6⁰C (Årsvoll, 1975; Trosmo et al., 2001). În literatura de specialitate din România se menționează că infecțiile se pot produce la temperaturi de 2 - 6⁰C și condiții de umiditate ridicată [Comes et al., 1982; Hatman et al., 1989; Popescu, 2005].

În 1975, Årsvoll arăta că acest fung oportunist și iubitor de răcoare se poate dezvolta în intervalul  minus 6 până la 28⁰C, cu un optim cuprins între 18 - 21⁰C. Okuyama et al. (1998) raportează ca optim de dezvoltare temperatura de 15⁰C. În prezent se cunoaște că, la temperaturi mai mari de 25⁰C, creșterea este inhibată (Gagkaeva et al., 2020).

După Smith (1986), temperatura minimă de creștere pentru Microdochium nivale este mai mare de minus 5⁰C, optimă 10 - 20⁰C și maximă 30⁰C.

Mucegaiul roz de zăpadă apare doar în anii cu ninsori bogate sau în primăverile cu multe ploi și temperaturi scăzute. Se recomandă evitarea înființării culturilor de cereale pe terenuri joase unde apa poate bălti, favorizând infecțiile. În cazul în care apa băltește, trebuie drenată și scoasă din culturi.

Mucegaiul de zăpadă, deși frecvent înregistrat, rar produce pagube mari. Pagube considerabile pot apărea în zonele unde zăpada cade în cantități mari și persistă mai mult timp.

Când coroana radiculară este infectată, planta moare (infecție sistemică)

Managementul integrat

Măsuri culturale

• Rotația culturilor. Se recomandă rotația cu leguminoase sau cereale de primăvară. Această rotație favorizează descompunerea resturilor vegetale infectate.

• Cultivarea de soiuri tolerante.

• Controlul buruienilor este foarte important, în special al gramineelor care sunt gazde pentru Microdochium nivale.

• Data semănatului. Pentru a preveni pagubele, cerealele ar trebui semănate în epoca optimă sau chiar mai devreme, pentru a intra bine dezvoltate în iarnă. S-a constatat că plantele mai dezvoltate tolerează mai bine infecțiile decât cele mai mici (semănat mai târziu) - Murray et al., 2009.

• Îngroparea resturilor vegetale infectate (Comes et al., 1982; Popescu, 2005).

• Gestionarea corectă a reziduurilor vegetale infectate în fermele care practică lucrări minimale, în așa fel încât să fie favorizată descompunerea rapidă pentru a evita infecții ulterioare (Murray et al., 2009).

Conidii Microdochium nivale

Măsuri chimice

Tratarea semințelor asigură protecție pentru infecțiile din timpul răsăririi. Fungicidele pe bază de fludioxonil, protioconazol, tebuconazol, fluxapyroxad, sedaxan protejează împotriva inoculului transmis prin semințe și sol (Glynn et al., 2008; Jorgensen et al., 2011).

În timpul primăverii pot fi aplicate tratamente (în urma monitorizării câmpurilor cu cereale) de la debutul bolii până la înflorit (prevenirea infecțiilor la spic în primăverile reci și umede).

Sporodochii de culoare roz - portocaliu pe frunzele uscate

Fungicide omologate în România:

• Pentru tratarea semințelor: Fludioxonil + teflutrin; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol; Protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Fluxapyroxad; Difenoconazol + flodioxonil + sedaxan.

• Pentru tratamente în vegetație: Azoxystrobin; Benzovindiflupir - se aplică preventiv sau la debutul bolii, de la apariția primului internod până la sfârșitul înfloritului (BBCH 31 - 69); Protioconazol - se aplică de la sfârșitul înspicatului până la sfârșitul înfloritului (BBCH 59 - 69). Evitați aplicarea tratamentelor în timpul înfloritului. Ele sunt necesare doar când vremea umedă și răcoroasă persistă o perioadă lungă de timp și există risc major de infecții secundare (Aplicația Pesticide 2.25.12.1, 2026).

Microdochium nivale nu produce micotoxine (Gagkaeva et al., 2017) așa cum s-a crezut mult timp.

Vetre mici cu plante bolnave, îngălbenite, moarte

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În fiecare an, Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad organizează o întâlnire de lucru, cu caracter tehnic, pentru instruirea personalului angajat la registru, la care participă și alte asociații, precum și specialiști și reprezentanți de frunte ai diverselor autorități ale statului, inclusiv ai guvernului. Cu această ocazie se discută aprins pe baza problemelor la zi pe care le au crescătorii de ovine. 

Problemele discutate au fost multe, că nici organizatorul nu le mai știa numărul, „N-aș putea să vă enumăr acum câte probleme s-au ridicat și câte subiecte, dar am avut între noi autoritatea competentă care niciodată n-a lipsit de la întâlnirile noastre. Am avut, apoi, reprezentanți din domeniul veterinar: servicii, universități, care ne-au dat răspunsuri din domeniul lor de competență. Clar că ei nu sunt factori de decizie, dar speranța că informațiile și durerile noastre ajung prin dumnealor către Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și, mai departe, la guvern e mare. Sperăm, sperăm – zic de două ori – să se și rezolve din ele”, a spus Nicolae Cioranu, președintele asociației organizatoare.

Totuși câteva chestiuni au fost ridicate cu insistență. În primul rând, ameliorarea genetică, care este dorită de cei mai mulți, dar care se încurcă în birocrație și în lipsa finanțării; apoi pesta micilor rumegătoare, care, după cei mai mulți nu este bine gestionată; în cele din urmă asocierea și colaborarea cu autoritățile.

Ameliorarea genetică, un obiectiv necesar 

Ameliorarea genetică este, pentru cei mai mulți, cea mai bună cale pentru dezvoltarea sectorului ovin în România. Dar drumul este dificil pentru că eforturile asociațiilor și inițiativele fermierilor nu primesc suficient suport din partea autorităților, mai ales financiar. Adrian Oros, fost ministru al Agriculturii, venit la întâlnire ca reprezentant al Colegiului Medicilor Veterinari din România, atrage atenția că ameliorarea tradițională, realizată prin bonitare sau controlul oficial al producției, trebuie completată de genotipare pentru a garanta progresul real și pentru a elimina riscurile sanitare precum scrapie. „Rămâne încă o problemă acută, cea a ameliorării, a registrelor, a genotipării și din ceea ce am observat există o părere pozitivă a multora dintre cei care au participat astăzi, șef de asociații, că această ameliorare care se face de către fermieri, prin bonitare sau prin COP, să fie dublată de o genotipare, astfel încât să existe o certitudine privind originea reproducătorului, dar în același timp să putem elimina de la reproducție acei reproducători care sunt sensibili la screpie. Sigur, rămâne să se decidă finanțarea, dacă va fi una guvernamentală sau dacă se va face pe banii crescătorilor”, arată Adrian Oros.

Problema finanțării este așadar una din chestiunile care dor, pe lângă cea a echității. Marius Badea, medic veterinar și crescător, ridică această ultimă problemă. El cere reguli clare și diferențiate între fermele înscrise și cele din afara registrelor. „Cei care sunt în registrele genealogice au nevoie de o susținere mai accentuată din partea statului. De asemenea, ar trebui să fie făcute reguli diferențiate din punctul de vedere al reproducției și pentru cei care nu sunt în registru”, subliniază Marius Badea.

Un pas pe care autoritățile au reușit să îl facă este reducerea birocrației prin crearea unei aplicații utile în procesul de autorizare a reproducătorilor, după cum a explicat Florinel Bîrcă, director general al Agenției Naționale pentru Zootehnie: „Am dezvoltat o aplicație pentru procedura de autorizare a reproducătorilor masculi, fiindcă, dânșii urmează o perioadă de bonitare a tineretului femel și mascul din România și după perioada de bonitare urmează selecția și, bineînțeles, autorizarea reproducătorilor masculi. Precizez că acești reproducători trebuie autorizați pentru toate fermele din România, din sau din afara unui registru genealogic, și în sensul ăsta, pentru a scăpa de sintagma dosar cu șină, cu ajutorul Guvernului României, prin Agenția de Digitalizare a României, a dezvoltat începând cu primele zile a lui decembrie 2024 o aplicație prin care fermierii din România, toți fermierii, își pot crea un cont și își pot autoriza reproducătorii fără a se mai deplasa către oficiile județene de zootehnie, obținând astfel acea autorizare. Vreau să precizez că responsabilitatea originii reproducătorului pentru care se solicită autorizarea la reproducție este a registrului, a Asociației de Registru recunoscută, prin eliberarea acelui certificat zootehnic”. Aplicația este disponibilă accesând următorul link: https://monta.madr.ro/login.

Evident că toate aceste eforturi trebuie să fie însoțite și de răbdare pentru că rezultatele nu apar peste noapte, progresul genetic este un proces lent, care se face cu pași mici, de la o generație la alta, iar menținerea registrelor și autorizarea reproducătorilor trebuie tratate cu seriozitate, cel puțin asta susține directorul ANZ: „Îi sfătuiesc să nu cadă în capcana de a spune că prin programul respectiv noi nu avem rezultate, fiindcă rezultatele se văd și pot să spun că nu degeaba suntem cei mai mari exploatatori din Europa pe ovine. Dacă mă refer și la alte specii, suntem cei mai mari crescători de rasa Angus, deci de bovine de carne, din Europa și lucrul ăsta să știți că nu s-a făcut într-un an, doi, s-a făcut prin aplicarea unor programe de ameliorare, prin venirea la export a unor exemplare certificate din punct de vedere al calității odată și al calității genetice pe altă parte. Progresul genetic, să știți că nu se obține decât cu pași mici pentru fiecare generație în parte, respectând întocmai un program de ameliorare”.

Legat de rezultate vizibile este și aprecierea pe care o face Nicolae Cioranu, care remarcă efortul fermierilor care au prezentat exemplare foarte apreciate de asistență: „Când vorbim de berbecuți la 12 luni, cu greutatea de 103-107, că ați văzut cu ochii dumneavoastră, clar, vorbim de o muncă făcută serios, de o muncă făcută cu tragere de inimă, cu toate pozitive după ea”. Este o dovadă că ameliorarea funcționează atunci când este aplicată riguros.

Blocați de un focar

O altă problemă foarte intens discutată este pesta micilor rumegătoare, o boală virală care afectează grav efectivele de ovine și caprine și care devine pentru crescători nu doar o amenințare biologică, ci și una economică și administrativă. Fermierii au acuzat lipsa unei strategii coerente, comunicarea deficitară și impactul nedrept al restricțiilor aplicate uniform în toată țara. Evident că nu bagatelizează nimeni dimensiunea problemei, fermierii sunt conștienți de gravitatea ei, dar și-ar dori ca aceasta să fie tratată punctual, să nu sufere toată lumea.

Dumitru Ardelean exprimă această frustrare: „Gestionarea pestei micilor rumegătoare este, după mine, un eșec. Această viroză, pentru că este o viroză, nu poate să cuprindă întreaga țară, sau restricțiile nu pot cuprinde întreaga țară, atât cât am un focar la Tulcea, spre exemplu, sau unde vreți dumneavoastră, într-un județ, din cele 42, ar fi bine ca aceste focare să fie izolate, iar ceilalți din țară să poată să-și desfășoare activitatea economică, să-și vândă miei normal”. Problema e că efectele comerciale se simt deja, după cum susține același fermier din Sălaj, Dumitru Ardelean: „De această situație profită și cumpărătorii. Profită de situația în care se spune că avem pestă, nu contează unde, într-un județ, și scad prețul, astfel încât vă pot spune că anul trecut prețul la miel a scăzut cu 35% în toată țara. Nu i-a afectat numai pe cei din zona focarelor, i-a afectat pe toți fermierii din România”.

Medicul veterinar Marius Badea cere profesionalism și adaptare la specificul național: „Pesta micilor rumegătoare, n-au inventat-o căscătorii din România, ea a venit, ca și orice boală, este o viroză. Trebuie să o privim cu foarte mare atenție, cu foarte mult profesionalism și trebuie găsită oportunitatea supravegherii la condițiile specifice României. Sunt sigur că Autoritatea Națională de Sanitar-Veterinară are asta în vedere, este apanajul, să spunem, în primul rând al statului pentru a proteja teritoriul României de această boală, iar noi, medicii veterinari și fermierii, nu facem decât să ne aliniem toți și să depunem eforturi comune, pentru că această boală să afecteze România de cât mai puține ori”.

Sentimentul general de nesiguranță și confuzie este arătat de Dumitru Ardelean, care nu înțelege ce fel de vaccinuri pot sau trebuie să facă. „Una dintre probleme pe care pot să v-o spun este cea legată de vaccinare, în care nimeni nu știe prea multe lucruri. Știm doar că cei din Uniunea Europeană nu vor să ducă animale vaccinate. Nu știm exact ce înseamnă vaccinuri. Aș face un apel la ANSVSA să vină să ne explice exact. Până la urmă, ne trezim în fața faptului împlinit, că nu mai putem vinde mieii, scade prețul și activitatea devine una păguboasă”, spune Dumitru Ardelean.

Adrian Oros, în calitate de reprezentant al Colegiului Medicilor Veterinari, a subliniat urgența unei soluții științific fundamentate: „Rămâne de stabilit care ar fi strategia de eradicare a bolii. Dacă se va trece la vaccinare, ce tip de vaccinare, ce strategie, cum se va face astfel încât să nu fie afectată toată suprafața țării privind exportul. Dar, sigur, aceste decizii vor trebui să fie luate împreună, pentru că trebuie să fie de acord și crescătorii care sunt principalii beneficiari, dar și autoritățile veterinare și acest lucru trebuie foarte bine fundamentat științific și bugetat, în primul rând”.

Strategia trebuie gândită nu doar ca măsură de carantină veterinară, ci și ca un mecanism de supraviețuire economică a mii de gospodării. Cât timp boala persistă, iar răspunsul autorităților întârzie, fermierii sunt cei care plătesc prețul: prin restricții, pierderi de piață și scăderea veniturilor.

O relație necesară, asociații – autorități

Din dialogul cu fermierii s-au mai desprins două aspecte importante. În primul rând faptul că este deosebit de important ca fermierii să caute să se asocieze, pentru că numai așa pot avea un cuvânt de spus în relația cu autoritățile competente, în al doilea rând că își doresc o mai mare receptivitatea a acestora din urmă. 

Marius Badea, președinte al Colegiului Medicilor Veterinari Sibiu, evidențiază foarte bine rolul și importanța asocierii fără de care fermierii nu pot avea recunoaștere și acces la piețele libere, care sunt adesea dificile și competitive: „Numai în spiritul asociației, fermierii vor putea reuși să aibă un nume, să aibă un palmares și să participe pe piețele libere, care nu întotdeauna sunt miloase cu noi. În cadrul asociațiilor se pot prezenta lucrurile tehnic”. Și concluzionează: „Vizavi de faptul că, având piețe libere și intracomunitare, există și concurență. Concurența, toate amănuntele legate de ferme, tehnicitate, supravegherea sanitar-veterinară se vor răsfrânge în produsul finit care participă pe piață”, subliniind prin asta că într-un mediu unde concurența este puternică, calitatea finală a produsului depinde de nivelul de organizare.

De altfel, Nicolae Cioranu precizează că aceste întâlniri sunt în primul rând de natură tehnică și abia mai apoi cu caracter de dezbatere, pentru că instruirea tehnică este nucleul activității asociației: „Este o întâlnire de lucru, tehnică, o întâlnire bazată pe instruirea personalului angajat la registru, pe segmentul bonitarea tineretului născut în 2024. De fiecare dată, Consiliul Tehnic, în fiecare an, nu putem să plecăm la o ediție, la o nouă etapă de bonitare, până nu se refac cunoștințele și tehnica bonitării tineretului”.

Florinel Bîrcă, director general al Agenției Naționale pentru Zootehnie, subliniază că asociațiile sunt esențiale pentru implementarea programelor europene de ameliorare. „Odată cu implementarea în politica Uniunii Europene a regulamentului 10.12 – regulamentul-cadru al ameliorării – a început externalizarea unor servicii de la autoritățile statului către asociații. Fără obligativitate, doar la solicitarea asociațiilor respective. Eu cred că aceste asociații sunt foarte importante, având în vedere că numărul total de angajați ai autorităților statului este, să spunem așa, limitat în raport cu numărul total de animale și cu volumul de muncă necesar pentru menținerea unui registru genealogic, efectuarea controlului oficial al producției, bonitările, selecțiile și înscrierea tuturor acestor date într-un program. Practic, asociațiile devin o prelungire a autorității statului în sectorul zootehnic. De aceea consider că este esențială susținerea lor financiară de către Guvernul României prin acea Ordonanță 61”, punctează Florinel Bîrcă.

Cu toate acestea, fermierilor nu li se pare că relația cu autoritățile este una bună, fiind nemulțumiți din acest punct de vedere. Dumitru Ardelean solicită reorientarea politicilor către nevoile reale ale fermierului: „Sunt mâhnit un picuț, pentru că cei care fac politicile agricole ar trebui să îl pună în centrul acestor politici pe fermier, nu pe altcineva. Deci toate serviciile astea, DSV, ministere, asociații, ar trebui să vină să îl deservească pe fermier. El ar trebui să fie în centrul politicilor. Am observat că nu se întâmplă chiar așa”.

Radu Antohe, lector universitar, expert în politici agricole și dezvoltare rurală, își dorește un dialog permanent între autorități și fermieri, considerând că o astfel de întâlnire este o dovadă a acestui dialog, domnia-sa aflându-se la acel moment ca repezentant al guvernului la întâlnirea crescătorilor de oi. „Astfel de întâlniri sunt de remarcat și de reținut prin importanța lor. Ele se organizează la nivelul teritoriului și, bineînțeles, din aceste discuții aflăm unele puncte de vedere pe care autoritățile – cele abilitate în fiecare domeniu – le aduc în fața fermierilor, cu soluții concrete, așa cum am făcut și astăzi. Există un dialog permanent și am venit cu lucruri concrete pentru a satisface nevoile fermierilor. Salutăm, așa cum spun de fiecare dată, și oferim toată deschiderea și tot sprijinul nostru pentru crescătorii de ovine din România, astfel încât, într-un cadru legal și organizat, aceștia să poată obține cele mai bune rezultate în producție”, a precizat Radu Antohe.

Întâlnirea de lucru organizată de Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” a arătat că problemele fermierilor rămân foarte complexe și nu prea își găsesc rezolvare. Discuțiile sunt prolifice și constructive, dar rămân la nivel de discuție, care vor fi reluate iar și iar. Deși există progrese – precum digitalizarea procedurilor de autorizare și disponibilitatea unor programe de sprijin –, fermierii cer mai mult decât atât: echitate, finanțare adecvată și, mai ales, un parteneriat real cu autoritățile. 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2025

Abonamente, AICI!

Produsele de protecție a plantelor, cunoscute generic sub numele de pesticide, conțin una sau mai multe substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici şi coformulanți. Dar ceea ce conferă tipul de acțiune exercitată de produsul fitosanitar este substanța activă. Cu cât mai multe tipuri de substanțe active (sau „molecule”) sunt utilizate pentru formularea diferitelor produse de protecție, cu atât este mai diversificată gama acestora și mai capabilă să ofere protecție cât mai largă și mai eficientă culturilor agricole.

La nivel global, graficul de mai jos indică numărul de noi substante active care sunt luate ȋn considerare în procedurile de dezvoltare, respectiv ajung pe piață în fiecare an.

Din observaţiile noastre reiese că tendința generală cu privire la numărul de substanțe active candidate pentru dezvoltare ulterioară a fost în scădere începând din anul 2000, cu o rată şi mai accentuată de scădere a numărului de noi candidați care au fost plasaţi pe piață.

Conform publicației „The Pesticide Manual”, la nivel global există circa 920 de substanţe active sintetice din care în Uniunea Europeană sunt aprobate pentru utilizare aproximativ 280, ceea ce reprezintă circa 30% din total, iar fermierul român dispune astăzi de aproximativ 200 de substanțe active sintetice, adică sub 20% dintre cele  existente la nivel global şi circa 71% din produsele omologate pentru utilizare în UE.

Această încetinire de introducere a noi produse de protecție pe piața europeană observată de la mijlocul anilor 2010 este explicată și prin schimbarea comportamentului multora dintre companiile de top axate pe cercetare și dezvoltare, unele dintre ele având tendința să își concentreze eforturile de cercetare și dezvoltare pe semințe de calitate, în timp ce altele au devenit din ce în ce mai selective în dezvoltarea de noi molecule din cauza costurilor asociate dezvoltării și insecurității privind aprobarea pentru plasare pe piață în UE.

Omologarea unei noi molecule sintetice în UE a devenit atât de costisitoare și dificilă încât companiile multinaționale decid de multe ori să ocolească piața unică înregistrându-și produsele în țări din afara Uniunii Europene și acest fenomen nu ajută fermierii și agricultura europeană.

Trebuie menționat că industria de protecția plantelor este implicată și în cercetarea, dezvoltarea și aducerea în piață a produselor biologice, soluții de combatere care funcționează foarte bine în alternanță sau împreună cu produsele sintetice (pesticide).

În ultimii zece ani, peste 50% din produsele de protecția plantelor au fost retrase din piața europeană și acest lucru a pus și pune presiune pe combaterea agenților de dăunare în creștere, având disponibile mai puține substanțe active.

Astăzi, industria de protecția plantelor se confruntă cu provocări și îngrijorări serioase și aș dori să menționez doar câteva:

• Fermierul din România și european are astăzi mai puține produse disponibile pentru a controla un număr în creștere de organisme de dăunare, iar acest lucru pune în pericol siguranța alimentară a cetățenilor;

• Multe dintre substanțele active sunt retrase din piață de către autorități, uneori doar în baza unor decizii politice fără a se ține seama de rezultatele științifice;

• Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide face ca fermierul din țara noastră să fie vulnerabil din punct de vedere al protecției plantelor, la atacul unor dăunători foarte agresivi, precum Tanymechus dillaticols, Agriotes etc;

• Încălzirea globală generează schimbări multiple la nivelul ecosistemelor și agresivitatea organismelor de dăunare este de așteptat să crească și să provoace pagube importante culturilor agricole.

În această situație, în urma retragerii de pe piață și a interzicerii utilizării multor produse de protecție a plantelor cunoscute și apreciate de fermieri și în lipsa unor soluții de protecție adecvate, statele membre UE au recurs din ce în ce mai frecvent la acordarea de derogări.

Derogările sunt excepții legale care permit ca utilizarea unei anumite legi sau reglementări să fie aplicată diferit sau deloc în circumstanțe specifice. În cazul produselor de protecție a plantelor (pesticidelor), derogările sunt acordate în circumstanțe excepționale, cum ar fi un atac major al dăunătorilor, atunci când măsurile standard, mai puțin dăunătoare, sunt considerate insuficiente.

În Uniunea Europeană, art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 permite statelor membre să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor, prin derogare de la procesul obișnuit de autorizare, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, dacă sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.

Astfel, din 2013 până în 2016 au fost acordate doar 220 de derogări, din 2016 și până în 2020, statele membre UE au acordat peste 2.500 de derogări, iar din 2020 și până în 2023 (ultimul an cu înregistrari statistice procesate) în Uniunea Europeană au fost acordate peste alte 2.250 de autorizații de urgență, pentru aproximativ 354 de substanțe active și 1.481 de produse. Între 2017 și 2022, România a acordat doar 2% dintre autorizațiile de urgență date pentru total substanțe active vizate de derogări în UE pe parcursul acestei perioade (Science of The Total Environment, Volume 947, 15 oct. 2024).

Începând din 2018 şi pânî în 2025, în România au fost emise 58 autorizaţii temporare din care 38 pentru utilizarea produselor din categoria neonicotinoidelor. (https://www.anfdf.ro/central/omologare/temporar/temp.htm)

Tabelul de mai jos prezintă situaţia privind numărul de derogări şi cele date pentru neonicotinoide în special, ȋn câteva țări ale Uniunii Europene, cu date între 2018 și 2022.

Utilizarea insecticidelor care conțin neocotinoide este interzisă în UE cu excepția utilizărilor în sere. În țara noastră au fost acordate derogări în special pentru tratamentul semințelor la cultura de porumb, floarea-soarelui și la cerealele păioase, împotriva unor dăunători deosebit de rapace cum sunt rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) viermii sârma (Agriotes spp.), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides).

Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide la nivelul Uniunii Europene lasă România descoperită în fața celui mai periculos dăunător pentru culturi agricole importante așa cum sunt porumbul și floarea soarelui. Este vorba despre Rățișoara porumbului (Tanymechus dillaticolis).

Suprafețele mari de culturi agricole (peste două milioane ha de porumb și peste un milion ha de floarea-soarelui) pot fi compromise parţial sau total de către Rățișoara porumbului, un dăunător polifag extrem de periculos, care în anii favorabili poate atinge densități de peste 100 de exemplare pe mp. Având în vedere că pragul economic de dăunare (PED) pentru Rațișoara porumbului este de trei dăunători/mp este de la sine înțeles că o mare parte din culturile semănate vor fi compromise fără un tratament la sămânță adecvat.

De aceea, utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide trebuie securizată mai ales că acestea sunt utilizate la tratamentul semințelor. Tratarea semințelor cu insecto-fungicide este sigură atât pentru mediu, cât și benefică pentru culturi, deoarece protejează semințele de boli și dăunători în primele etape ale ciclului lor de viață, ducând la o germinare și o creștere îmbunătățite și reduce necesitatea aplicărilor ulterioare de pesticide. Această abordare specifică minimizează cantitatea de substanțe chimice utilizate și impactul lor potențial asupra mediului.

În situatia în care fermierii nu au soluții fitosanitare eficiente ne întrebăm cine trebuie să suporte pierderile și costurile aferente pierderii culturilor agricole, precum și cine trebuie să despăgubească agricultorii pentru pierderile suferite.

În prezent, creșterea populației a devenit un motiv important pentru cererea tot mai mare de produse agricole. Pentru a atinge securitatea alimentară, este necesar să fie stimulat randamentul agricol, iar reziliența și protejarea culturilor agricole în fața organismelor de dăunare este imperativă. Prin urmare, datorită accesibilității și eficacității lor, aplicarea produselor fitosanitare sintetice în câmpurile agricole a evoluat ca o practică obișnuită pentru a ține sub control bolile, dăunătorii și buruienile culturilor agricole.

Pesticidele joacă un rol crucial în securitatea alimentară globală. Acestea ajută la protejarea culturilor de dăunători, boli și buruieni, ceea ce duce la randamente mai mari și la o disponibilitate sporită a alimentelor.

Cu toate acestea, suntem conștienți că utilizarea lor ridică îngrijorări cu privire la impactul asupra mediului și potențialele riscuri pentru sănătate. De aceea, producătorii de pesticide lucrează activ pentru a spori siguranța utilizării pesticidelor prin diverse măsuri, inclusiv dezvoltarea unor formulări mai sigure, îmbunătățirea etichetării, furnizarea de instruire și promovarea unor practici responsabile de aplicare. Aceste eforturi vizează reducerea la minimum a riscurilor pentru sănătatea umană, mediu și organismele nevizate.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) susține principiul acordării autorizațiilor de urgență de către statele membre, dacă sunt create premizele aplicării condițiilor menționate anterior și prevăzute la Articolul 53 din Regulament, cu garanții stricte pentru a se asigura că autorizațiile de urgență sunt acordate numai atunci când este strict necesar. Numai așa putem oferi fermierilor soluții agricole eficiente pentru situații de urgență.

Înțelegem provocările pe care le întâmpină toți producătorii agricoli, fie ei fermieri sau apicultori, înțelegem faptul că suntem cu toții sub presiunea de a produce cât mai mult, cât mai de calitate și cât mai ieftin, însă credem că toate aceste lucruri ar fi mai simplu și mai ușor de soluționat dacă ne-am asculta unii pe alții și am comunica deschis și fără prejudecăți.

Autor: VASILE IOSIF, preşedinte AIPROM

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 17 februarie - 13 aprilie 2025, inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare județene și din cadrul structurii centrale a Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), împreună cu efective din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București/Inspectoratele de Poliție Județene, prin structurile arme explozivi și substanțe periculoase, vor desfășura acțiunea comună de control la nivel național „FITOS 2025”. Din 2022, astfel de acțiuni de control au loc în fiecare an.

Acțiunea are ca scop îmbunătățirea siguranței și sănătății cetățenilor, prevenirea și combaterea faptelor de natură penală și contravențională la regimul produselor de protecție a plantelor și protecția mediului, prin verificarea modului de efectuare a operațiunilor cu produse de protecție a plantelor și a condițiilor în care se desfășoară aceste operațiuni de către agenții economici de pe raza de competență, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

La nivel național sunt înregistrați/autorizați să desfășoare operațiuni cu produse de protecție a plantelor un număr de 4.478 agenți economici. Dintre aceștia, 844 sunt înregistrați, potrivit legislației, la structurile teritoriale arme, explozivi și substanțe periculoase, ca operatori care desfășoară operațiuni cu produse de protecție a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T). MADR precizează că, în cadrul acțiunii „FITOS 2025” sunt propuși spre verificare minimum 50% din totalul operatorilor înregistrați/autorizați la nivel național.

„Obiectivele avute în vedere la declanșarea acțiunii vizează prevenirea producerii unor evenimente negative care aduc atingere siguranței și sănătății populației și a mediului înconjurător, precum și a furturilor de produse de protecție a plantelor, dar și conștientizarea fermierilor cu privire la operațiunile ilegale/neconforme cu produse de protecție a plantelor și asupra riscurilor la care se expun. De asemenea, prin acțiunea de control se au în vedere descoperirea, investigarea și sancționarea neregulilor constatate la regimul produselor de protecție a plantelor și protecției mediului”, precizează MADR.

Prin intermediul FITOS 2025 se urmărește optimizarea activității de prevenire și investigare a infracțiunilor în domeniul de competență pe fondul cooperării interinstituționale (ANF), precum și identificarea vulnerabilităților din domeniul de referință.

În cadrul FITOS 2024, au fost verificați 2.225 operatori economici care desfășoară operațiuni cu produse de protecție a plantelor (53,6% din totalul operatorilor înregistraţi/autorizaţi la nivel național). În urma verificărilor au fost constatate 304 fapte de natură penală și au fost aplicate 173 sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 623.130 lei.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aplicarea corectă a tratamentelor de iarnă ușurează munca pomicultorului, asigurând încă din anotimpul rece o igienă corespunzătoare pomilor. Aceste tratamente se fac cu scopul diminuării rezervei biologice a bolilor și dăunătorilor care iernează sub diferite forme (ouă, larvă sau adult).

Primul tratament se poate începe cu stropirile așa-zise „în albastru”, folosind fungicide cuprice care pot fi formulate ca pulberi umectabile (PU, WP), granule dispersabile (GD, WG), soluție lichidă (SL) și altele. Aceste fungicide au acțiune preventivă și curativă și combat: rapănul, monilioza, focul bacterian la semințoase (măr, păr), precum și ciuruirea frunzelor la cireș și bășicarea frunzelor la piersic.

Pot fi luate în considerare unul din următoarele produse pentru primul tratament: Alcupral 50 PU în concentrație de 0,3% la semințoase și 0,2%la sâmburoase; Champ 77 WG în concentrație de 0,2%; Zeamă Bordeleză TIP MIF (pulbere umectabilă) în concentrație de 0,5%.

Al doilea tratament se face pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile ramurilor și tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San Jose, păduchele lânos, ouăle de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturele cu abdomenul auriu, dar și gărgărița florilor de măr, în stare adultă.

Pentru combaterea dăunătorilor se folosește uleiul horticol combinat cu un insecticid care acționează prin intoxicare și asfixierea larvelor și ouălor. Produsele recomandate sunt: Confidor OIL în concentrație de 1,5%  sau Nuprid OIL - 1,5 %  sau Emerite OIL – 1,5%.

Se poate face și al treilea tratament cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării, cu precădere la măr (soiul Ionatan).

Stropirile trebuie să se facă în zile liniștite, fără vânt, în ferestrele calde din lunile februarie și martie, sau când temperaturile sunt de 4-5⁰C. Stropirea pomilor se face prin îmbăiere, fără curgerea soluției de pe tulpini la sol.

Pomicultorii trebuie să fie atenți la următoarele:

• Respectarea cu strictețe a concentrațiilor prescrise;

• Folosirea echipamentului de protecție adecvat (mască, mănuși, ochelari);

• Respectarea normelor impuse de mediu în ceea ce privește poluarea solului și a apei;

• Respectarea măsurilor de igienă și de protecția muncii.

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU

CITEȘTE ȘI: Agricultura rămâne la terapie intensivă

Tratamentul de iarnă în pomicultură, cu Yagos și Mospilan OIL

Suplimentare de buget pentru investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole

Vitamina C sau acidul ascorbic este o vitamină hidrosolubilă, cu acțiune remarcabilă asupra sănătății animalelor și a omului. Compania Romvac produce Vitamina C 99% pulbere hidrosolubilă și soluție injectabilă 10%, produse care pot fi utilizate, simultan, cu antibiotice și/sau alte polivitamine (Complex Polivitaminic Buvabil, Nutri Vita-Min-Amino, Vitamina B1+B6, Vitamina AD3E).

Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C cu ajutorul unor enzime care convertesc glucoza în acid ascorbic, în rinichi (la păsări) sau în ficat (la mamifere). Oamenii, majoritatea primatelor, cobaii și unii lilieci nu au ultima enzimă (L – gluconolacton oxidaza) din acest proces și nu pot sintetiza vitamina C, o vitamină esențială a cărei lipsă produce scorbutul – avitaminoza mortală.

Beneficiile vitaminei C

Vitamina C este stimulent al organismului în producerea colagenului în cantități ridicate, o proteină esențială pentru regenerarea pielii, întreținerea articulațiilor, tendoanelor, cartilajelor și a vaselor capilare.

Vitamina C este un antioxidant puternic ce neutralizează radicalii liberi din organism. Acumularea masivă în timp a acestora conduce la apariția unor boli cardiovasculare, artrite, îmbătrânire precoce și chiar cancer.

Vitamina C participă la sinteza celor mai importanți neurohormoni, precum adrenalina, noradrenalina și dopamina, produși la nivelul sistemului nervos sau în glandele suprarenale (hormonii corticosteroizi), unele dezechilibre hormonale putând indica o deficiență de vitamina C.

Tot vitamina C accelerează cicatrizarea rănilor, proces care consumă o mare cantitate de vitamina C la animale și la om. O capră adultă produce mai mult de 13.000 mg de vitamina C într-o zi normală și până la 100.000 mg/zi dacă se află într-o stare de stres, traumă sau boală.

În plus, vitamina C participă la sinteza carnitinei, aminoacid implicat în transferul energiei la mitocondriile celulelor. De asemenea, reduce nivelul de stres, previne apariția astmului, diabetului și a hipertensiunii arteriale.

Activează protrombina (accelerează coagularea sângelui), stimulează hematopoieza, absorbția fierului din intestin, maturarea eritrocitelor, leucocitopoieza și trombocitopoieza.

Este implicată în formarea oaselor și a cojii ouălor.

Starea de hipervitaminoză apare extrem de rar deoarece excesul de vitamina C se elimină prin urină și fecale.

Indicații și utilizare terapeutică

Vitamina C este prescrisă pe cale orală (în apă sau furaj, timp de 3-5 zile), în cazul carențelor, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare și venoase (stări hemoragice, fragilitate capilară) și ca supliment în stări cu necesar crescut în vitamina C (gestație, lactație, stări febrile, boli infecțioase, stres termic, boli alergice, hepatopatii, cetonemia vacilor, boli ale oaselor, pielii, cordului). 

De asemenea, vitamina C se prescrie pentru puii cu afecțiuni osoase și la păsări cu tulburări de ouat (defecte ale cojii oului).

Doze recomandate pentru administrarea vitaminei C pulbere

La cai și vaci, se administrează 0,5 - 3 g de vitamina C/zi. Pentru oi, capre, porci, câini și pisici, doza recomandată este de 0,1 - 0,5 g/zi, iar la păsări se administrează 0,1 - 0,2 g de vitamina C/litru de apă sau la un kg de furaj.

Administrarea vitaminei C injectabile

Pe cale injectabilă (intravenos, subcutanat, intramuscular), vitamina C se recomandă în stări hemoragice, toxice, plăgi și leziuni traumatice/postoperatorii și ca tratament de completare în majoritatea bolilor infecțioase și/sau metabolice, methemoglobinemie.

La cai și vaci, se injectează intravenos 20, 100 sau 200 ml, în funcție de talia fiecărui animal.

În cazul oilor, caprelor și vițeilor se recomandă inocularea (pe cale intravenoasă) cu 2 - 10 ml.

Porcii se injectează cu același dozaj, dar pe cale intramusculară.

La câini și pisici, se administrează intravenos și subcutanat 0,5 - 10 ml de vitamina C.

La păsări dozajul prescris este de 0,1 - 0,5 ml, administrat pe cale intramusculară (de preferință, diluat cu ser fiziologic), zilnic, timp de 1 - 4 zile.

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, Romvac Company S.A.

CITEȘTE ȘI: Viorica Chiurciu, între vocație și pasiune

Pentru rumegătoare și porci - LEVAMISOL, un antihelmintic și imunomodulator

PRM, o amenințare reală pentru efectivele de ovine și caprine

În editorialul din ediția lunii iulie a publicației Revista Fermierului am scris despre cum Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ia o sumă din subvenția fermierului pentru a-l despăgubi în caz de calamitate, dar banii, pentru moment, nu pot fi cheltuiți, deoarece autoritățile statului nu au mers mai departe, respectiv să creeze acel instrument de management al riscului. Prin urmare, statul îi ia niște bani agricultorului fără să existe legislația necesară ca să și dea banii înapoi, ca despăgubire dacă se întâmplă vreo calamitate în fermă. Practic, nu este definit acest instrument de risc. Cine îl gestionează, cum se derulează, ce proceduri are – nu se știe nimic, pentru că legislația nu s-a adoptat, nu există! (Editorialul din Revista Fermierului, ediția print – iulie 2024, poate fi citit aici: https://revistafermierului.ro/editorial/item/6237-fermierul-anului-2024-si-utut-si-cu-banii-luati-de-propriul-stat.html)

De ce revin pe acest subiect? Pentru că sunt multe probleme legate de implementarea DR-32, intervenție care se referă la crearea unui instrument de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole și care stabilește că APIA reține anual 3% din plățile directe ce urmează a fi plătite fiecărui fermier. Așadar, vorbim de toți fermierii, nu contează că lucrează în cultură mare, în legumicultură, pomicultură, în tot ce înseamnă vegetal ori că activează în zootehnie. Statul ia bani de la toată lumea.

Însă în Planul strategic scrie negru pe alb că pentru gestionarea acestor bani reținuți din subvenții se va crea un instrument de management al riscului, dar la riscurile care vor fi asigurate e trecută doar seceta. Dacă dă o molimă în fermele de animale, crescătorii nu sunt despăgubiți din banii reținuți de APIA. Contribuie și nu primesc nimic. Nici nu pot fi scoși ca excepție, pentru că nu permite Regulamentul European 2115/2021, care spune că trebuie să se rețină 3% de la toți beneficiarii de plăți directe.

Se presupune că instrumentul de risc asigură riscuri catastrofale din toate sectoarele, dacă banii se rețin de la toată lumea, nu? Fiecare fermier care contribuie să știe că în momentul în care are un risc de calamitate are și dreptul să primească ceva ca despăgubire. Așa cum arată acum lucrurile, unii producători agricoli primesc ceva, alții nu primesc nimic. Apare discriminarea.

După publicarea editorialului menționat mai sus, „Fermierul anului 2024, și *utut, și cu banii luați de propriul stat”, mi-a scris un fermier: „Cred că ar trebui să se discute și despre acel procent reținut din plățile directe în cazul crescătorilor de animale. Deși acești bani se iau inclusiv pentru pășuni și plăți directe pe cap de animal respectiv sprijin cuplat zootehnic, niciodată nu s-au dat despăgubiri de secetă pentru pășuni sau animale. Ce înseamnă secetă pentru un fermier cu zootehnie extensivă? Înseamnă că pășunea nu poate susține efectivul de animale și în acest caz trebuie furajare suplimentară. În plus, avem un excedent de animale de vânzare ce coboară prețul pe piață. Furajul, în schimb, e puțin și are preț mare. Deci, fermierul cu animale are doar minus pe toate palierele”.

Multe probleme, legislație șchioapă, lipsă de interes, ca să nu-i zic altfel, din partea autorităților competente.

Închei cu ce mi-a zis fermierul Ștefan Gheorghiță, iar cine are urechi să audă, poate mișcă lucrurile în direcția bună: „Fermierii nu se apără, inclusiv în justiție, decât dacă le ajunge cuțitul la os. În rest, speră că se va găsi cineva să scoată castanele din foc. Surpriză, nu le scoate nimeni legat de managementul riscului și cei afectați de secetă așteaptă cu mâna întinsă să mai primească ceva, în loc să ne „războim” pentru a construi o soluție viabilă de asigurare. Ce vreau să zic? Și noi, fermierii, ne merităm soarta, fiindcă ne complacem în a urla la lună. Tot mergem și cerem despăgubiri… Este greu să vă implicați să facem ceva care să rezolve problema economic și nu politico-electoral? Decât să facem ceva constructiv, care să ne aducă real bine, noi, fermierii, acceptăm să fim făcuți pomanagii pentru câțiva firfirei”.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) lansează sesiunea de primire a cererilor de finanțare pentru rambursarea primelor de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor prin submăsura 17.1 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Fermierii pot depune cererile de finanțare începând cu data de 12 august până la data limită de 18 octombrie 2024.

Fondurile disponibile pentru cea de-a șasea sesiune aferentă submăsurii 17.1 (Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor) sunt în valoare 30.416.346 euro, cu posibilitatea suplimentării acesteia în funcție de interesul manifestat de solicitanți, astfel încât să poată beneficia de finanțare toate cererile declarate eligibile.

AFIR precizează că, în această sesiune, se primesc cereri de finanțare aferente sectorului vegetal (pentru polițele încheiate pentru culturile de toamnă aferente anului 2023 și pentru culturile de primăvară aferente anului 2024), dar și pentru sectorul zootehnic (pentru polițele încheiate în anul 2024).

Sprijinul nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este de 70% din valoarea primei de asigurare eligibile și plătită efectiv de către fermier.

Ghidul solicitantului și anexele aferente submăsurii 17.1, necesare întocmirii documentației de depunere, sunt disponibile pe pagina de internet www.afir.ro, la secțiunea Finanțare, accesând linkul Măsuri de sprijin - submăsura 17.1 - Ghidul solicitantului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă agricultura modernă. În acest context, respectarea tehnologiei în cultivarea orzului hibrid devine crucială pentru a asigura o producție sustenabilă și eficientă.

Schimbările climatice au generat modificări semnificative în modelele meteorologice, determinând fluctuații ale temperaturilor, schimbări în regimul de precipitații și creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme. Aceste modificări au un impact direct asupra culturilor agricole, inclusiv asupra orzului hibrid. Creșterea temperaturilor medii și schimbările în regimul de precipitații pot afecta negativ dezvoltarea și randamentul culturilor de orz hibrid, punând în pericol securitatea alimentară și sustenabilitatea sistemelor agricole.

Rolul tehnologiei în adaptarea la schimbările climatice

Hyvido^®, orzul hibrid de la Syngenta, reprezintă un alt nivel de tehnologie și profitabilitate în cultura orzului datorită potențialului excelent de producție, ideal în condiții de tehnologie intensivă.

Comparat cu orzul convențional, Hyvido^® are plante mai viguroase, cu o creștere și dezvoltare rapidă, sistem radicular bine dezvoltat și o  capacitate de înfrățire foarte bună (între 5 și 10 frați fertili). Capacitatea fotosintetică crescută și abiliatea de a utiliza eficient nutrienții și apa disponibilă duc la creșterea numărului de boabe pe spic și a indicilor de calitate.

Datorită caracteristicilor sale îmbunătățite, orzul hibrid necesită o abordare agrotehnică diferită pentru a atinge potențialul maxim de producție. Protocolul recomandat de Syngenta acoperă etapele importante în tehnologia orzului pentru a eficientiza investițiile și a crește productivitatea și profitabilitatea culturii.

Pregătirea terenului

Orzul hibrid are cerințe speciale legate de pregătirea solului, patul germinativ trebuie bine pregătit, fără resturi vegetale, lucru esențial pentru o bună dezvoltare a plantelor în primele faze de vegetație și asigurarea numărului optim de frați din toamnă.

Sămânța și semănatul

Spre deosebire de tehnologia clasică unde sămnâța este calculată la KG/HA, pentru orzul hibrid norma de semănat este calculată în boabe germinabile la metrul pătrat, Hyvido^® fiind ambalat în saci de 500.000 de semințe.

Cantitatea de sămânță la hectar se calculează după formula: 

unde: 

Ns = norma de semănat (boabe necesare/ha), D = densitatea, P = puritatea fizică, G = germinația

Pentru o dezvoltare optimă a culturii, este necesar să avem minimum 180 de plante răsărite la m². În condiții normale, 200 boabe la m² (4 saci de Hyvido^® la hectar) sunt suficiente pentru a asigura cele 180 de plante răsărite, dar trebuie să avem în vedere specificul climei din toamnă.

Adâncimea de semănat

Atenție! Hyvido^® se seamănă la 3 cm adâncime, depășirea acestei adâncimi poate duce la reducerea numărului de frați pe plantă, excepție făcând terenurile nisipoase unde se seamănă la 4 cm pentru a evita riscul de dezrădăcinare (descălțare) în primăvară.

Epoca optimă de semănat este 1 - 15 octombrie, în funcție de zona geografică.

Fertilizarea

Este importantă efectuarea unor analize de sol și a unei cartări agrochimice pentru a stabili corect norma de îngrășăminte chimice.

Consumul specific al orzului pentru 100 kg boabe, plus producţia corespunzătoare de paie, este de: 2,4-2,8 kg N; 1,1-1,3 kg P₂O₅; 1,75-2,1 kg K₂O.

În toamnă se recomandă o doză de îngrășământ în funcție de aprovizionarea solului cu fosfor și potasiu. Pe solurile bine aprovizionate cu  potasiu se poate aplica un îngrășământ pe bază de P și N, de exemplu DAP 18-46, cu încorporare. Pe solurile cu conținut slab de potasiu se poate aplica un  îngrășământ NPK complet, de exemplu 15-15-15.

Fertilizarea în primăvară

În tehnologia Hyvido^® se recomandă ca fertilizarea cu azot să se facă în 2 sau 3 tranșe în funcție de stadiul culturii, precipitații, fertilitatea solului, astfel că:

• Pentru majoritatea regiunilor:

          30% din azot la începutul înfrățirii ( BBCH 21-25)

          50% din azot la primul – al doilea internod (BBCH 30-31)

          20% din azot până în frunza stindard (BBCH 32-37)       

• Pentru zonele secetoase:

          30% din azot la începutul înfrățirii (BBCH 21-25)

          70% din azot la primul – al doilea internod (BBCH 30-31)

Aplicarea regulatorului de creștere

În tehnologia orzului hibrid, aplicarea regulatorului de creștere este de importanță majoră având beneficii asupra arhitecturii plantei prin îngroșarea paiului și scurtarea internodiilor, reducând riscul de cădere a lanului. Se recomandă aplicarea regulatorului de creștere la al doilea interod al culturii de orz.

Controlul bolilor și dăunătorilor

Pentru ca orzul hibrid să își exprime potențialul de producție, este esențial să ținem cont de o altă verigă importantă: controlul bolilor și dăunătorilor.

La atingerea pragului economic de dăunare, recomandăm aplicarea insectidelor ori de câte ori este nevoie, iar produsul ales poate fi sistemic sau de contact, în funcție de specificul atacului dăunătorului.

În cazul aplicării fungicidelor, trebuie aleasă o schemă de tratament care să includă minimum două tratamente T1 și T2, iar în cazul unei presiuni de infecție mare, chiar și T3.

Semănatul devreme în toamnă a orzului hibrid, înainte de epoca optimă de semănat recomandată, presupune aplicarea unui fungicid și insecticid și chiar a regulatorului de creștere .

Beneficiile respectării tehnologiei în cultivarea orzului hibrid

Respectarea tehnologiei în cultivarea orzului hibrid aduce numeroase beneficii, atât din perspectiva producției agricole durabile, cât și din cea a adaptării la schimbările climatice. Utilizarea de semințe hibride de înaltă calitate poate crește rezistența plantelor la stresul termic și la schimbările în regimul de precipitații. Prin implementarea practicilor agricole sustenabile și a tehnologiilor de protecție a plantelor, fermierii pot reduce riscul de pierderi cauzate de boli și dăunători, asigurând o producție consistentă și de calitate.

Hibrizii de orz Hyvido^® de la Syngenta

SY Dakoota: hibrid semi-timpuriu cu un potențial de producție foarte ridicat și producții stabile în diferite condiții pedoclimatice. Are toleranță bună la temperaturile scăzute din timpul iernii și la principalele boli foliare. Se pretează pentru tehnologia de lucrări minime ale solului (minimum-till). În condiții intensive, indicii de calitate sunt ridicați, cu un conținut de proteină mai mare de 12% și MMB mai mare de 47g.

SY Dooblin: hibrid semi-timpuriu, cu o stabilitate excelentă în diferite condiții de climă și tehnologie. Toleranță foarte bună la boli (Ryncosporium, Ramularia), la cădere și în special la ruperea spicului. În condiții optime de tehnologie hibridul asigură o calitate superioară a boabelor cu o masă hectolitrică mai mare de 64 kg/hl și conținutul de proteină de peste 12%.

Jallon: hibrid semi-timpuriu, tolerant în condiții de secetă, cu o adaptabilitate bună în diferite condiții de tehnologie și producții ridicate și stabile. Recomandat și pentru producerea de siloz sau biogaz datorită cantității mari de biomasă.

Syngenta va aduce pe piața din Europa Hyvido^®Neo - noua generație de hibrizi de orz Syngenta care conferă plantelor rezistență la trei serotipuri ai virsurului gălbenirii și piticirii orzului (BYDV, Barley Yellow Dwarf Virus).

În concluzie, respectarea tehnologiei în cultivarea orzului hibrid este esențială în contextul schimbărilor climatice. Adoptarea de practici agricole moderne și utilizarea de tehnologii avansate pot contribui la creșterea rezilienței culturilor de orz hibrid și la asigurarea unei producții durabile. Fermierii trebuie să fie conștienți de importanța respecării tehnologiei și să investească în inovație și produse de ultimă generație pentru a asigura producția alimentară în contextul provocărilor climatice.

Articol de: RODICA POP, expert tehnic Semințe Syngenta România & SILVIAN MORARI, expert tehnic Semințe Syngenta România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!