Pe 26 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a Energiei Curate.

Dezbaterile globale privind energia curată se concentrează de obicei pe ceea ce poate fi construit: mai multe panouri solare, parcuri eoliene mai mari și baterii cu durată lungă de viață. Se acordă mult mai puțină atenție a ceea ce poate fi cultivat. Totuși, unele dintre cele mai practice soluții pentru reducerea emisiilor vin din agricultură.

Puține sectoare ilustrează acest lucru mai bine decât aviația și transportul greu. Aviația singură reprezintă aproximativ 2–3% din emisiile globale și, spre deosebire de transportul rutier, nu are o cale ușoară spre electrificare. Combustibilul sustenabil pentru aviație (SAF) și motorina regenerabilă sunt printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt. Cererea crește rapid, consumul global de SAF se estimează că va crește de la aproximativ un milion de tone în 2024 la până la zece milioane de tone până la finalul deceniului, în timp ce cererea de motorină regenerabilă ar putea aproape să se dubleze în aceeași perioadă.

Problema nu este tehnologia, ci aprovizionarea. Capacitatea de rafinare se extinde, cerințele devin mai stricte, iar companiile aeriene sunt presate să își reducă emisiile. Ceea ce lipsește este o sursă fiabilă și scalabilă de materii prime cu emisii scăzute. Aici agricultura poate juca un rol decisiv.

Culturile oleaginoase precum floarea-soarelui sau rapița pot oferi o soluție eficientă pentru a crește la scară producția de biocombustibili. Nu sunt întotdeauna utilizate pentru alimentație și pot fi cultivate între ciclurile principale ale culturilor alimentare, ca așa-numite culturi intermediare. Acestea nu necesită teren suplimentar, nu înlocuiesc producția de hrană și pot îmbunătăți sănătatea solului prin reducerea eroziunii și creșterea materiei organice. Pentru fermieri, reprezintă o sursă suplimentară de venit într-o perioadă în care marjele agricole sunt sub presiune.

Acest lucru nu mai este doar teoretic. La începutul acestui an, compania internațională de cercetare agricolă Corteva Agriscience și compania globală de energie bp au lansat Etlas™, un joint venture conceput pentru a crea un flux dedicat de materii prime pe bază de culturi pentru SAF și motorină regenerabilă. Obiectivul este de a ajunge la aproximativ un milion de tone de materii prime anual până la mijlocul anilor 2030, suficient pentru a produce peste 800.000 de tone de biocombustibil pe an, cu primele livrări așteptate din 2027.

Modelul funcționează prin conectarea a trei părți ale lanțului valoric care au operat istoric separat: fermierii care cultivă culturi oleaginoase intermediare pe terenurile existente; furnizorii de semințe și servicii agronomice care îmbunătățesc randamentul și reziliența; și companiile energetice care transformă aceste culturi în combustibili conformi, cu emisii reduse, folosind infrastructura de rafinare existentă. Rezultatul este o cale eficientă, cu investiții reduse, care transformă perioadele în care terenul ar rămâne nelucrat în faze productive pentru generarea de energie.

Implicațiile sunt deosebit de importante pentru Europa. Conform reglementării ReFuelEU Aviation, companiile aeriene trebuie să utilizeze un amestec de 6% SAF până în 2030, procent care va crește la 70% până în 2050. Pentru fermierii din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, aceasta reprezintă o oportunitate economică în creștere. Regiunea dispune de teren arabil extins, producție oleaginoasă bine stabilită și infrastructură existentă de procesare și depozitare.

Dacă Europa și alte regiuni sunt cu adevărat hotărâte să își atingă obiectivele climatice fără a compromite competitivitatea, vor avea nevoie de soluții practice, scalabile și sustenabile din punct de vedere politic. Biocombustibilii agricoli îndeplinesc aceste criterii. Alegerea nu mai este între hrană și combustibil, ci despre utilizarea mai inteligentă a terenurilor, sezon după sezon, pentru a furniza ambele.

Tranziția energetică nu va fi impulsionată doar de tehnologie. Ea va depinde și de fermieri, de câmpuri și de capacitatea adesea subestimată a agriculturii de a alimenta părți ale economiei care au puține alternative. Fermierii au hrănit întotdeauna lumea. Tot mai mult pot contribui și la alimentarea ei.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Lider Comercial Corteva Agriscience Europa Centrală și de Est

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat calendarul estimativ de lansare a sesiunilor de depunere a cererilor de finanțare aferente intervențiilor din cadrul Pilonului II din Planul Strategic PAC 2023-2027 în anul 2026.

Perioada estimată pentru lansare, precum și alocarea publică, în tabelul de mai jos.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Munca permanentă a albinelor în perioada de cules, mai ales în condiții adverse de mediu, cu vânt puternic, furtuni, secetă etc, duce la epuizarea albinelor lucrătoare, dar și a celor din stup, care trebuie să asigure hrănirea albinelor tinere și menținerea condițiilor de mediu și securitate: ventilație cu ajutorul aripilor, pază la urdiniș etc.

În această perioadă, apicultorul trebuie să facă inspecții periodice în timpul cărora el examinează starea familiei de albine și, în funcție de ce constată, ia măsuri precum unificarea familiilor de albine slabe, oferirea de mătci la familiile orfane etc și administrarea de suplimente de hrană energetică, precum sirop și turte de zahăr, nectar, rame cu miere etc și biostimulatori, cum este și Apivirol Forte.

Necesitatea aplicării biostimulatorului

Apivirol Forte se aplică imediat ca biostimulator, în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules active, de exemplu apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, apariția semnelor nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli.

Apivirol Forte se administrează și în perioadele în care culesul este slab sau în perioadele în care flora meliferă nu asigură un cules satisfăcător, fapt care stresează puternic albinele ce devin mult mai sensibile la boli.

Administrarea biostimulatorului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

Producții de miere mai mari cu 35% - 40%

În stupinele în care se face sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35% - 40% față de stupinele netratate. Unificarea sau transferul familiilor de albine (roi nou) se va face în stupi igienizați, curățați și dezinfectați, și care, în final, vor fi aspersați cu Apivirol Forte. Acesta facilitează obișnuirea rapidă a familiilor de albine cu noul stup, dar și creșterea coeziunii între indivizii din familiile de albine.

Perioada de cules

În perioada de cules, ramele noi care se introduc în stup vor fi aspersate cu Apivirol Forte. Aspersarea este cea mai sigură metodă de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat de albine prin declanșarea reflexului puternic de autocurățire. Se recomandă 2-3 administrări de Apivirol Forte la interval de 3 zile. Cantitatea folosită pentru o singură administrare este de 150-250 ml pentru o familie de albine.

Efect antiviral, antibacterian și biostimulator

Datorită componentelor active pe care le conține, produsul Apivirol Forte are un puternic efect antiviral, antibacterian și biostimulator pentru albinele adulte, puiet și mătci care dobândesc și o rezistență mare față de varoa, întrucât bolile virale și bacteriene evoluează de multe ori fără simptome tipice de boală.

Pregătirea pentru perioada de iernat

Administrarea biostimulatorului Apivirol Forte trebuie făcută și după încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor de albine pentru iernat. Se face tratamentul biostimulator de toamnă, administrând, în zilele călduroase, tot 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și puietului. La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă, se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. Pentru perioada de iernat, turtele de zahăr sau șerbet se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml de Apivirol Forte, pentru o familie de albine.

De reținut că produsul Apivirol Forte nu are efecte negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Articol de: dr. ION IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac Company SA

Marți, 20 ianuarie 2026, mii de agricultori europeni au protestat la Strasbourg, iar o mie de tractoare au mărșăluit pe străzile orașului francez până în fața Parlamentului European. Prezentă la protest a fost și o delegație a fermierilor din România, formată din peste 200 de participanți, solicitând politici agricole și comerciale aplicabile în practică, nu decizii luate pe hârtie, lipsite de instrumente reale de control.

Această mobilizare se înscrie în linia poziției exprimate de Copa-Cogeca, care a anunțat sprijinul oficial pentru demonstrația de la Strasbourg din 20 ianuarie și a solicitat o Politică Agricolă Comună puternică după 2027, comerț echitabil și transparent, precum și o simplificare reală și certitudine juridică pentru fermieri.

„Împreună, cerem excluderea agriculturii din mecanismul CBAM și respingerea fermă a ideii de Fond Unic, care ar dilua sprijinul destinat agriculturii. Solicităm menținerea Politicii Agricole Comune post-2027 cu doi piloni, un buget actualizat cu rata inflației și o simplificare reală a PAC. Agricultura nu este un sector industrial. Politicile actuale transferă costurile direct asupra fermierilor, afectând competitivitatea acestora și punând în pericol securitatea alimentară a Uniunii Europene”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare, care face parte din Copa-Cogeca.

În ceea ce privește acordul UE-MERCOSUR, fermierii solicită redeschiderea negocierilor pe capitolul agricol. „Clauzele de salvgardare, în forma actuală, nu funcționează. Datele necesare pentru monitorizarea cotelor lipsesc, raportările sunt întârziate, iar responsabilitățile sunt fragmentate între instituții. În lipsa unor date în timp real, aceste clauze sunt inaplicabile. Din acest motiv, cerem amânarea intrării în vigoare a acordului până la obținerea unei forme acceptate de organizațiile profesionale din agricultură și tratarea agriculturii ca sector strategic, nu ca monedă de schimb geopolitică.”

De asemenea, agricultorii Uniunii Europene solicită introducerea unui sistem obligatoriu de licențiere prealabilă pentru produsele agricole provenite din statele MERCOSUR, ca instrument de control al volumelor, trasabilității și conformității. Totodată, fermierii cer interzicerea revânzării materiei prime din state terțe ca origine UE, practică posibilă astăzi prin procesări minimale, reetichetare sau reambalare într-un stat membru. „Este necesară o etichetare corectă și vizibilă pentru consumatori, prin menționarea clară a originii reale a produselor și a statului terț de proveniență, pe baza unor reguli uniforme și a unor controale efective pe întreg lanțul de comercializare. În acest sens, se impune modificarea Directivei privind practicile comerciale neloiale (UTP), astfel încât aceasta să se aplice explicit și produselor provenite din state terțe, pentru a preveni concurența neloială generată de importuri care nu respectă standardele sociale și de mediu impuse producătorilor din Uniunea Europeană”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

AAC subliniază că este nevoie de crearea unei structuri reale de securitate, siguranță și control pentru importurile agricole, cu coordonare instituțională și sisteme digitale funcționale. „Se impune recunoașterea oficială a faptului că mecanismele de salvgardare nu funcționează în practică. Analiza bazată pe Access2Market și Eurostat arată că: pentru produse sensibile (ex. carne de vită) nu există date raportate pentru perioada 2021–2024. România nu dispune de raportări cantitative pe produs și autoritățile au competențe de control fragmentate între: vamă (Ministerul Finanțelor), comerț (Ministerul Economiei), agricultură (MADR), INS – care publică date cu întârziere de minimum un an, datele disponibile sunt doar valorice (euro), fără segmentare pe produse, ceea ce determină  ineficiența clauzelor de salvgardare. Comerțul liber fără date, fără control și fără standarde egale nu este comerț liber, ci dumping mascat!”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Oprirea sistemului național antigrindină este cea mai mare greșeală a autorităților din țara noastră. Astăzi, nu mai există protecție nici pentru fermieri, dar nici pentru sate, orașe, oameni.

Personal, zece ani am făcut demersuri pentru investiții în puncte de lansare a rachetelor antigrindină în județul Iași. Ceea ce s-a dezvoltat aici ar fi putut proteja întregul areal, culturile agricole, satele, gospodăriile. Erau pregătite investiții pentru încă trei puncte de lansare a rachetelor, la Plugari, la Andrieșeni-Șoldana și la Stejarii-Țigănași, care acopereau o suprafață de aproape 50.000 de hectare. Și aceste investiții s-au oprit, așa cum s-au oprit toate punctele de tragere. Ce s-a obținut? Ploaie n-a venit, în schimb grindina a distrus nu numai culturile agricole, ci și sate întregi, gospodării întregi.

În anul 2024 am participat aproape la toate întâlnirile dedicate sistemului antigrindină și de stimulare a precipitațiilor. La una dintre aceste întâlniri a fost prezentat primul avion, din cele șase achiziționate, care poate stimula cu 5, cu 10 litri o ploaie în desfășurare prin dispersia de iodură de argint, să crească astfel nivelul precipitațiilor. Spre exemplu, prin folosirea avioanelor, la o ploaie de 20 de litri natural să mai vină 10 litri suplimentar.

Sunt țări care din 1960 folosesc sistemul antigrindină și sistemul de însămânțare a norilor pentru stimularea precipitațiilor.

La ce ne putem gândi când vedem că grindina ne distruge culturile, că pierdem producții și bani, iar noi să stăm cu mâinile-n sân având investiții făcute, specialiști, totul blocat? Probabil că oprirea sistemului antigrindină este o acțiune concertată, să nu facem producție, să ne distrugă grindina și puținul de producție pe care îl facem.

Specialiștii spun ceea ce am învățat și noi la școală, nu zgomotul provocat de pocnetul unei rachete îndepărtează ploaia. Acel pocnet nu face altceva decât să disperseze norul, să nu mai cadă grindină.

S-au investit mulți bani în radar, în instalații speciale. Chiar la noi trebuia adus un radar de mare putere care să monitorizeze partea de nord-est a Moldovei. S-a stopat totul. Noi am rămas doar cu solicitarea și cu mila Domnului. În 2025 ne-a lovit grindina pe un colț de vie, boabele nu erau formate, era imediat după înflorire, astfel că nu avem pierderi substanțiale. Dar aici în zonă, în ultimii ani, când vine o grindină, vine pe o mie, pe două mii, pe trei mii de hectare. Mă afectează și pe mine, și pe toți vecinii mei de jur împrejur. Sunt pierderi consistente.

În concluzie, este o mare greșeală oprirea sistemului antigrindină, iar guvernanții trebuie să-l reactiveze. Și nu doar că trebuie reactivate toate punctele de lansare, ci trebuie duse la bun sfârșit și investițiile în avioane pentru stimularea precipitațiilor.

Iar pe acei fermieri care susțin că sistemul antigrindină aduce seceta, cu părere de rău pentru ei și pentru cunoștințele lor, trebuie să-i contrazic, rachetele antigrindină nu alungă ploaia, ci alungă grindina, doar grindina.

Articol de: ing. VASILE LUNGU, fermier jud. Iași

Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (Black Sea Trade and Development Bank) și Agricover Credit IFN au semnat un nou acord de finanțare în valoare de 12 milioane de euro pentru a sprijini în continuare dezvoltarea sectorului agricol din România. Astfel, Agricover Credit va oferi fermierilor din întreaga țară finanțare accesibilă, permițându-le să-și îmbunătățească productivitatea, să genereze valoare adăugată și să creeze noi locuri de muncă într-un moment critic pentru sector.

Acordul marchează o nouă etapă în relația dintre Black Sea Trade and Development Bank și Agricover, o cooperare care a început în 2013 și a contribuit de atunci la consolidarea financiară a fermierilor și IMM-urilor din România.

„Suntem mândri să continuăm parteneriatul nostru cu Agricover, una dintre cele mai de încredere instituții agribusiness din România. Acest nou acord reflectă încrederea noastră în activitatea valoroasă desfășurată de Agricover și în reziliența fermierilor români. Prin extinderea accesului la finanțare, nu doar consolidăm o relație construită de-a lungul a peste un deceniu, ci îi și sprijinim pe fermieri să investească, să crească și să continue să dezvolte unul dintre cele mai importante sectoare economice ale României”, a declarat dr. Serhat Köksal, președintele BSTDB.

Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre este o instituție financiară internațională înființată de Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia și Ucraina. Sediul central al BSTDB este la Salonic, Grecia. BSTDB sprijină dezvoltarea economică și cooperarea regională prin acordarea de împrumuturi, linii de credit, participații și garanții pentru proiecte și finanțarea comerțului în sectoarele public și privat din țările membre. Capitalul autorizat al Băncii este de 3,45 miliarde euro.

Această nouă finanțare a Agricover Credit IFN întărește angajamentul BSTDB de a promova dezvoltarea economică durabilă în regiunea Mării Negre și de a consolida competitivitatea unor industrii cheie precum agricultura.

Serhan Hacisuleyman, CEO Agricover Credit IFN, a subliniat: „Fermierii mici și mijlocii reprezintă nucleul agriculturii românești, în timp ce se confruntă cu costuri în creștere, garanții limitate, volatilitate climatică și acces dificil la creditele bancare tradiționale. Ca principal finanțator specializat în agricultură din România, misiunea noastră este să creăm produse care se potrivesc cu adevărat modului în care operează fermierii, finanțare aliniată ciclurilor agricole, structuri flexibile de capital de lucru și soluții pe termen lung care sprijină modernizarea. Prin acest nou acord cu BSTDB, putem extinde finanțarea accesibilă și dedicată exact acolo unde este cea mai mare nevoie”.

Agricover, un grup românesc de agribusiness și agri-finanțare, are o experiență de 25 de ani în sprijinirea fermierilor și IMM-urilor. Grupul operează un model integrat de servicii, având ca pilon Agricover Credit IFN SA, una dintre cele mai mari instituții financiare nebancare din România dedicate finanțării agricole. Veniturile consolidate ale Agricover au ajuns la aproximativ 360,3 milioane euro la finalul anului 2024 și la 217,6 milioane euro în primul semestru al anului 2025, subliniind prezența sa puternică pe piață.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Până la 30 ianuarie 2026, inclusiv, solicitanții eco-schemelor din sectorul zootehnic, care prin cererea de plată depusă la Centrele APIA în Campania 2025 și-au asumat voluntar angajamente anuale, au obligația de a depune deconturile justificative anuale/semestriale, însoțite de documentele care atestă îndeplinirea cerințelor specifice de bunăstare a animalelor, transmite Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Dacă nu se depun deconturile justificative în termenul prevăzut, solicitanții vor fi respinși de la plată.

Eco-schemele acordate în sectorul zootehnic, pe baza cererii de plată depuse pentru Campania 2025, sunt:

• PD-07 - Creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte;

• PD-08 - Măsură pentru bunăstarea tineretului bovin la îngrășat;

• PD-27 - Creșterea nivelului de bunăstare a bovinelor prin pășunat extensiv pe pajiști în condiții optime de sustenabilitate.

APIA reamintește că beneficiază de o perioadă de adaptare pentru efectivele aflate în producţie în perioada 1 ianuarie 2025 până la data solicitării eco-schemei în anul de cerere 2025:

• Solicitanţii noi, respectiv fermierii care nu au depus decontul justificativ pentru eco-schemele PD-07 și PD-08 în anii de angajament anteriori (2023 și 2024);

• Fermierii care solicită sprijinul PD-07.4 „Asigurarea unor raţii furajere optimizate pentru creşterea bunăstării şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”;

• Fermierii care solicită sprijinul PD-08.2 „Asigurarea condiţiilor de confort sporit în zona de odihnă” şi utilizează saltele.

„Nerespectarea condiţiilor superioare de bunăstare pentru efectivele aflate în producţie în perioada de adaptare nu se sancţionează în conformitate cu prevederile Ordinului MADR nr. 268/2025 pentru aprobarea sistemului de sancţiuni aplicabil intervenţiilor şi ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectoarele vegetal şi zootehnic, aferente cererilor de plată începând cu anul de cerere 2025”, precizează APIA.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

O Europă puternică are nevoie de o agricultură viabilă, capabilă să asigure securitatea alimentară, stabilitatea zonelor rurale și credibilitatea propriilor politici. Unitatea europeană se construiește împreună cu fermierii, nu în absența lor.

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) consideră că decizia privind acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR, negociat de peste două decenii și jumătate, reprezintă unul dintre cele mai importante momente de inflexiune ale actualului ciclu politic european. Nu este vorba despre o alegere simplă între „da” sau „nu”, ci despre o decizie strategică ce va defini raportul dintre ambițiile geopolitice ale Uniunii și capacitatea sa de a-și proteja sectoarele strategice interne, în special agricultura.

„Uniunea Europeană se află într-un context global extrem de fragil, în care marile puteri transformă agricultura într-un instrument geopolitic major al secolului XXI. În acest cadru, este legitim ca UE să își consolideze parteneriatele comerciale și să își extindă influența economică. Acordul UE–MERCOSUR se înscrie, în principiu, în această logică. Problema apare însă atunci când această deschidere este realizată fără a asigura un echilibru real între obiectivele comerciale și protejarea pieței interne europene”, arată Forumul APPR.

Acordul UE–MERCOSUR este cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de Uniunea Europeană, vizând o piață de peste 260 de milioane de consumatori. Schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările MERCOSUR depășesc 110 miliarde de euro anual, UE fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai regiunii. Pentru România, acordul poate crea oportunități în special în sectoarele industriale și de servicii, prin eliminarea tarifelor vamale pentru o gamă largă de produse exportate către Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay.

„Agricultura europeană funcționează într-un cadru normativ extrem de exigent, construit în jurul unor standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și utilizare a produselor de protecție a plantelor. Aceste standarde generează costuri suplimentare și afectează competitivitatea fermierilor europeni, în lipsa unor mecanisme care să asigure condiții echivalente de concurență. În același timp, produsele agricole importate din statele MERCOSUR pot fi obținute în condiții semnificativ diferite, cu reguli mai permisive și costuri mult mai reduse. Această asimetrie structurală creează o concurență neloială și pune sub semnul întrebării coerența politicilor europene dezvoltate în ultimele două decenii pentru reglementarea activității agricole”, precizează Forumul APPR.

Liberalizarea comerțului agroalimentar prevăzută în acord include cote tarifare preferențiale pentru produse considerate sensibile la nivel european, precum carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul sau etanolul. „Chiar dacă aceste volume sunt plafonate, ele pot avea efecte cumulative semnificative asupra pieței interne, în special în statele membre cu sectoare zootehnice vulnerabile sau în curs de consolidare. Instrumentele propuse pentru protejarea pieței europene – inclusiv clauzele de salvgardare și ajustarea pragurilor de intervenție – nu modifică substanțial situația de fond. Aceste mecanisme sunt, prin natura lor, reactive și se activează doar după apariția dezechilibrelor de piață. Ele nu pot preveni pierderile economice și nu oferă fermierilor garanții reale într-un context de presiune concurențială accentuată.

În absența unor clauze de reciprocitate clare, automate și verificabile privind standardele de producție, riscul ca aceste instrumente să rămână pur formale este ridicat, iar fermierii europeni rămân expuși unor șocuri de piață dificil de corectat ulterior”, subliniază FAPPR, adăugând că, deși acordul prevede respectarea standardelor europene de siguranță alimentară pentru produsele importate, aplicarea și controlul efectiv al acestora rămân esențiale, în special în contextul diferențelor structurale dintre sistemele de producție și capacitatea de monitorizare.

Totodată, Forumul APPR susține că viitorul Politicii Agricole Comune este incert, iar „dezbaterea privind acordul UE–MERCOSUR nu poate fi separată de incertitudinile majore care planează asupra viitorului Politicii Agricole Comune după 2027. Lipsa unei perspective bugetare clare și riscul apariției unor distorsiuni de concurență între statele membre amplifică vulnerabilitatea fermierilor europeni. În acest context, deschiderea suplimentară a pieței agricole către importuri realizate în condiții asimetrice ridică semne serioase de întrebare privind coerența strategică a politicilor europene și capacitatea UE de a oferi fermierilor stabilitate și predictibilitate”.

Implicații directe pentru agricultura românească

Țara noastră este unul dintre principalii producători de cereale din Uniunea Europeană, cu un rol important în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot genera presiune descendentă asupra prețurilor interne, pot accentua volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și sustenabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și de riscurile climatice.

„În sectorul zootehnic, efectele pot fi semnificative. România este un actor important în exportul de bovine vii pe piața europeană, iar deschiderea pieței UE pentru volume suplimentare de carne de vită din statele MERCOSUR poate reduce cererea pentru animalele crescute în România, afectând direct veniturile crescătorilor. În același timp, sectorul avicol românesc s-a consolidat puternic în ultimii ani, devenind unul dintre cele mai competitive segmente ale agriculturii naționale. Importurile de carne de pasăre, în special din Brazilia – cel mai mare exportator mondial – riscă să exercite o presiune majoră asupra prețurilor interne și europene, într-un context în care producătorii români au investit masiv în respectarea standardelor europene de bunăstare animală și siguranță alimentară”, precizează Forumul APPR.

Trebuie avut în vedere și efectul indirect asupra sectorului cerealier. O parte semnificativă a producției de cereale din România este destinată furajării animalelor. Reducerea capacităților interne de creștere a bovinelor și a păsărilor, ca urmare a presiunii importurilor ieftine de carne, ar putea diminua cererea internă pentru cerealele românești, amplificând efectele negative asupra veniturilor fermierilor.

Forumul APPR atrage atenția asupra necesității unei abordări mai riguroase în procesul decizional. „Lipsa unor analize solide și a unei consultări reale cu fermierii și organizațiile lor reprezentative a slăbit fundamentarea pozițiilor asumate. Corecțiile propuse ulterior sunt necesare, dar nu pot substitui o strategie construită pe date, dialog și anticiparea efectelor economice și sociale. Acordul UE–MERCOSUR reprezintă un test major de coerență pentru Uniunea Europeană. Consolidarea poziției globale a UE nu poate fi realizată prin slăbirea propriilor sectoare strategice. Agricultura europeană nu poate continua să fie sectorul care suportă costurile unor compromisuri comerciale insuficient calibrate.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Primăverile tot mai secetoase, cu vânturi uscate, ne obligă ca în primăvară să acționăm cât mai puțin asupra solului sau deloc. Fiecare intervenție provoacă răscolirea solului cu pierderi de apă prin evaporare. Prin determinări riguroase a rezultat că o simplă trecere cu grapa cu colți a determinat pierderi de 2,5-3%, o trecere cu combinatorul 5,5-6%, iar dacă s-a folosit grapa cu discuri care răscolește și vântură solul pe adâncimi de 8-10-12 cm, pierderile ajung la 28-29%. De aceea, grapa cu discuri nu trebuie folosită în niciun caz primăvara. Compania Corteva menționează pierderi la folosirea grapei cu discuri de 55-60 l/m² și de 15-20 l/m² când se folosește combinatorul, jumătate din pierderi având loc în prima zi, iar restul în patru zile.

Asemenea motive ne determină ca totul să fie pregătit din toamnă. Asta presupune ca solul să aibă un bun grad de afânare cu porozitatea totală de 48-60%, din care, porozitatea capilară 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aerație) să fie 18-24%. Să aibă densitatea aparentă (Da) 1,25-1,45 g/m³ și permeabilitatea de 7-10 cm/oră pentru a asigura o ușoară infiltrare a apei pe adâncimea sistemului radicular. Totodată, să fie desființate straturile impermeabile pe această adâncime.

În mod practic se apreciază că dacă după o ploaie, în 24 de ore, umiditatea ajunge la un metru adâncime, solul are o bună permeabilitate, sau dacă se usucă în mai puțin de cinci zile, este afânat, iar dacă pentru uscare necesită mai mult de opt zile, solul respectiv este tasat-compactat.

Afânarea solului nu trebuie să fie pe adâncime mai mare deoarece apa, împreună cu nutrienții, se deplasează în pânza freatică, pe care o poluează.

La o afânare crescută se intensifică circulația aerului care accelerează mineralizarea humusului cu formare de elemente nutritive peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul se pierde prin levigare, prin volatilizare și prin eroziune.

Prin urmare, solul trebuie să se prezinte ca un burete care poate înmagazina cât mai multă apă din precipitații și să limiteze orice pierderi de apă atât în adâncime, cât și prin evaporare la suprafața solului.

Solul poate avea aceste caracteristici favorabile în gestionarea apei dacă are o structură glomerulară cu o hidrostabilitate de 20-40%.

Capacitatea solului de înmagazinare a apei este de 50% când este afânat, de 46% când este așezat și de 38% când este tasat-compact.

Se apreciază că atunci când solul, pe stratul 0-100 cm, a acumulat 150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Pentru aceasta, solul trebuie să conțină materia organică pentru a acumula cu 20% mai multă apă, iar humusul, rezultat din descompunerea materiei organice, are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu două săptămâni efectele secetei.

Capacitatea de apă utilă a solului pe stratul 0-100 cm este socotită insuficientă când este sub 600 m³/ha, mică la 1.100-1.400m³/ha și mare la 1.700-2.000 m³/ha.

Solul afânat, mărunțit și nivelat la intrarea în iarnă se realizează atunci când este lucrat la umiditatea optimă care este 7-21 (28)% pe solul nisipos, 12-22% pe solul lutos și 19-21% pe solul argilos.

Lucrat când este uscat se scot bolovani, iar când este umed se scot brazde sub formă de curele care când se usucă se întăresc beton. În ambele situații sunt necesare lucrări repetate de mărunțire cu utilaje grele care zdrobesc, sfărâmă, macină, agregatele structurale fiind transformate în praf care astupă porii solului, împiedică infiltrarea apei care se scurge, produce eroziunea, băltește, se evaporă, se pierde.

Prin urmare, la intrarea în iarnă solul trebuie să fie arat sau scarificat, sau discuit, în funcție de condițiile din fiecare fermă.

Dacă toamna este secetoasă și solul este uscat, nu este indicată arătura cu scoaterea de bolovani care trebuie mărunțiți. Dacă totuși s-a făcut greșeala și s-a arat în asemenea condiții, este indicat ca în ferestrele iernii, după câteva reprize de îngheț-dezgheț, să se treacă cu grapa cu discuri, când solul se mărunțește ușor.

Așadar, orice intervenție asupra solului care nu a putut fi făcută până la intrarea în iarnă trebuie să se execute în ferestrele iernii și să nu rămână nimic pentru executat în primăvară. Numai în aceste condiții solul la desprimăvărare se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, fiind favorabil însămânțărilor din urgența întâi.

Aprecierea cantității de apă acumulată în sol la desprimăvărare este indicat să se realizeze prin analize de laborator și nu după cantitatea precipitațiilor căzute.

Pentru aceasta se folosește formula: U=UgxDaxH, unde Ug reprezintă umiditatea determinată în laborator; Da - densitatea aparentă, iar H - adâncimea analizată. Spre exemplu, 18% x 1,30 x 100 = 2.340 m³/ha.

Pentru edificare, prezentăm o experiență realizată la ICCPT Fundulea în acest scop.

Prin anii ’50, când eram student la Agronomie în București, se spunea și era scris în diferite tratate de specialitate că arătura de toamnă pentru culturile de primăvară se lasă în brazdă crudă, nu se grăpează, în scopul ca denivelările și coamele brazdelor să asigure o mai bună reținerea a zăpezii. Din observațiile noastre în teren am constatat că această recomandare nu se confirmă. Eu lucram cu un grup de specialiști în domeniul cercetării lucrărilor mecanizate în agricultură și am avut șansa să colaborez în anii ’80  cu doi dintre cei mai mari specialiști pe care îi avea România în perioada respectivă. Este vorba de dr. ing. Ion Picu - specialist în Agrotehnica culturilor irigate și de dr. ing. Gh. Sin - specialist în Agrotehnica culturilor neirigate. Am discutat cu dumnealor problema respectivă și mi-au propus să organizez o cercetare în acest scop.

O parcelă care a fost cultivată cu grâu de toamnă am împărțit-o în două și o parte am arat-o, grăpat-o și nivelat-o, iar pe cealaltă am lăsat-o în brazdă crudă, cu denivelări, coamele brazdelor ieșite în relief, ceva bolovani etc.

După prima zăpadă din luna decembrie (strat de 12 cm), i-am invitat pe cei doi specialiști în câmp și am constatat că în parcela mărunțită și nivelată zăpada era în strat uniform, iar în cealaltă parcelă zăpada era mai mult între coamele brazdelor, vârful coamelor se întrevedeau, aveau un strat de 2-3 cm.

După primele zile cu soare, vârful coamelor era dezgolit și solul având culoarea închisă atrăgea razele solare, se încălzea și pierdea apa prin evaporare. Solul astfel uscat se scurge între coame, se dezvelește alt strat umed care urmează aceeași direcție.

Am urmărit după fiecare ninsoare și fenomenul se repetă.

La desprimăvărare, în prima parcelă zăpada s-a topit uniform și apa s-a infiltrat în sol, iar în a doua parcelă coamele erau uscate și între ele încă era zăpadă.

Prima parcelă s-a zvântat repede și uniform, am pregătit patul germinativ și am semănat mazăre în epoca optimă.

A doua parcelă s-a zvântat cu opt zile mai târziu și am semănat tot mazăre, același soi, cu aceeași tehnologie.

Probele de umiditate recoltate pentru analiză au arătat că:

- solul uscat din vârful coamelor a avut 7,7% umiditate (la coeficientul de ofilire);

- solul pe stratul 0-10 cm, după pregătirea patului germinativ, avea 17% umiditate în parcela lăsată în brazdă crudă și 23,43% umiditate în parcela mărunțită și nivelată din toamnă.

În prima parcelă mazărea a răsărit uniform, cu plante viguroase, iar în a doua parcelă răsărirea a fost eșalonată, cu multe plante debile (cele răsărite din zona coamelor uscate).

Pe întreaga perioadă de vegetație, diferențele au fost evidente, iar la recoltare producția a fost de 3.200 kg/ha în prima parcelă și de 2.050 kg/ha în a doua parcelă. De menționat că anul a fost cam sărac în precipitații și recolta s-a bazat pe apa acumulată în sol în perioada de iarnă.

Diferența de circa o tonă pe hectar se datorează întârzierii semănatului cu 8 zile, la urgența I fiind importantă fiecare zi de întârziere; rezervei de umiditate din sol: 17% față de 23%; neuniformității umidității în stratul arabil la parcela a doua.

Pe baza acestor rezultate și a situației evidente din teren, împreună cu cei doi colegi specialiști am stabilit ca toate arăturile să fie nivelate, cu excepția celor de pe terenurile în pantă.

Colectivul de cercetare în domeniul mecanizării lucrărilor agricole a beneficiat și de recomandările unor mari specialiști pentru lucrări speciale, ca: acad. Cristian Hera - pentru lucrările de fertilizare; dr. ing. Nicolae Șarpe - pentru lucrările de erbicidare; dr. ing. Al. Bărbulescu - pentru lucrările de protecția plantelor; dr. ing. Gh. Ștefanic - pentru biologia și sănătatea solului.

Recomandările respective au făcut parte din tematica de cercetare a laboratorului de mecanizare, care s-a străduit să pregătească și să regleze mașinile agricole pentru a satisface cerințele respective.

Printr-o permanentă colaborare cu Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii, când unele mașini nu răspundeau acestor cerințe, se notifica și se aduceau la cunoștința celor circa 30 de fabrici de mașini agricole care existau în România și care operau modificările respective la mașinile aflate în fabricație.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Asolamentul, structura și rotația culturilor

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

Atenție la lucrările pe terenurile în pantă

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) primește, până la data de 3 februarie 2026, cererile de plată pentru Intervenția DR-06 – Bunăstarea animalelor, Pachet a) — Plăți în favoarea bunăstării porcinelor și Pachet b) — Plăți în favoarea bunăstării păsărilor, din cadrul Planului Strategic PAC 2023—2027.

Completarea și depunerea cererii se face exclusiv electronic, de către solicitant, prin accesarea site-ului: www.apia.org.ro, secțiunea DR-06 – Bunăstarea animalelor.

Cererile de plată pentru Intervenția DR-06 cuprind angajamentele şi informaţiile aferente tuturor exploataţiilor autorizate sanitar-veterinar, deţinute de solicitant, indiferent pe raza cărui judeţ îşi desfăşoară activitatea și se depun însoţite de toate documentele prevăzute în ghidurile solicitantului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!