În vara anului 2025, pentru prima dată în țara noastră, am găsit în tulpinile de floarea-soarelui larvele unui cerambicid. În literatura de specialitate din România nu este menționat nici un dăunător al tulpinilor la floarea-soarelui. Accidental, putem găsi uneori larve de Ostrinia nubilalis. De aceea, am rămas surprinsă de larvele găsite în tulpini în timp ce făceam observații pentru a stabili incidența și intensitatea atacului de Macrophomina phaseolina. Primele larve le-am găsit într-o cultură de floarea-soarelui din Slobozia, atacată masiv de fungul Macrophomina phaseolina. Plantele erau frânte în procent mare din cauza putregaiului cărbunos. Pe lângă patogen, în tulpini am găsit larve de Mordellistena parvula și Agapanthia dahli, care au ajutat și ele la frângerea tulpinilor. După Slobozia, am găsit larve de Agapanthia dahli și la Constanța. Desigur că, ulterior am verificat și culturile de floarea-soarelui de pe teritoriul Stațiunii Didactice a USV Timișoara și am constatat prezența larvelor în tulpini.

Agapanthia dahli pe floarea-soarelui la 5 iunie 2026

După recoltat, plantele cu larve se observă ușor, deoarece în tulpinile tăiate se vede un orificiu destul de mare în măduvă. Dacă secționăm, găsim larva în partea bazală a tulpinii. În timpul observațiilor am găsit câte o singură larvă în tulpină și foarte rar două. Cele mai mari larve aveau între 28 - 30 mm lungime.

La data de 19 mai 2026 am văzut primii adulți de Agapanthia dahli pe plante de Carduus sp. și Cirsium sp. de la marginea unei sole unde anul trecut a fost floarea-soarelui. La 5 iunie 2026 am găsit și primii adulți într-o cultură de floarea-soarelui aflată în vecinătate. În perioada următoare voi urmări evoluția dăunătorului în culturile de floarea-soarelui de pe teritoriul SDT - USVT.

Documentarea pe care am realizat-o cu privire la prezența dăunătorului la floarea-soarelui în România a fost una anevoioasă, deoarece nu am găsit date. Este posibil să existe, dar să nu fie accesibile. Totuși, în căutările mele, am găsit un articol scris în anul 1960 de Romașcu et al. cu titlul „Un dăunător puţin cunoscut - croitorul floarei-soarelui (Agapanthia dahli Richt)”. Se pare că, de atunci și până în prezent a rămas tot necunoscut. Este posibil ca, în viitor, acest dăunător să își facă simțită prezența tot mai mult în culturile de floarea-soarelui din România. În unele țări din Europa este considerat un dăunător important la floarea-soarelui, iar în altele minor.

Larvă de Agapanthia dahli în tulpină de floarea-soarelui. Foto realizată la Slobozia în anul 2025

Răspândire și plante gazdă

Agapanthia dahli este un cerambicid răspândit în estul și sudul Europei și nu numai, în zonele de stepă și silvostepă. După Slama (1998), specia a fost raportată în mai multe țări din Europa, printre care și România. Plantele gazdă preferate sunt în mare parte din familiile botanice Asteraceae și Apiaceae, speciile fiind reduse (Horvath &Hotvoni, 2001; David'yan, 2008; FAO, 2021). Ciclul de viață îl parcurge pe specii de Carduus, Onopordon, Cirsium, Helianthus, Heracleum, Daucus, Ferula (Slama, 1998; FAO, 2021). Dascălu et al. (2006) citează pe Mitroiu (2004) cu Agapanthia dahli la Sambucus ebulus în Iași și pe Romașcu et al. (1960) la floarea-soarelui.

Câteva țări vecine au raportat Agapanthia dahli ca dăunător al florii-soarelui. Amintesc Ungaria (2001), Bulgaria, Ucraina (se află pe lista dăunătorilor de la floarea-soarelui alături de Mordellistena parvula) – Gornovska&Fedorenko, 2014; FAO, 2021. În România, acest cerambicid nu se află pe lista dăunătorilor de la floarea-soarelui.

Agapanthia dahli pe spic de grâu

Biologia dăunătorului

Agapanthia dahli are o generație la un an sau la doi ani, în funcție de condițiile climatice (Slama, 1998). Larvele iernează în tulpină la înălțimea de 8 până la 80 cm sau în colet. Uneori pot fi găsite și în rădăcina pivotantă. Primăvara se transformă în pupe, iar primii adulți pot fi observați începând cu luna aprilie. După împerechere, femelele rod cavități (fante de ovipoziție) în tulpinile de floarea-soarelui și depun ouăle, unul câte unul. O femelă poate depune până la 50 de ouă (David'yan, 2008; FAO, 2021).

Adulții au lungimea corpului cuprinsă între 9,5 - 22 mm. Corpul are culoare inchisă și prezintă pubescență galben - verzuie sau galben - portocalie strălucitoare pe partea dorsală și peri ruginii (Lazarov, 2013). Antenele sunt mai lungi decât corpul și sunt formate din 12 segmente. Primele două segmente sunt negre, iar restul au culoare gălbuie sau gălbuie - roșietică în partea bazală și neagră în cea apicală. Pe pronot are trei benzi longitudinale galbene (David'yan, 2008). Masculul este mai mic decât femela. Femelele au dimensiunea corpului cuprinsă între 12 - 21 mm, iar masculii între 9,5 - 16 mm (Lazarov, 2013). Pot fi observați pe plantele gazdă din aprilie până în iulie. La început îi vedem cel mai adesea pe specii de Carduus și Cirsium, după care în culturile de floarea-soarelui (Bense, 1995; Slama, 1998).

Agapanthia dahli pe Cirsium arvense (plantă gazdă)

Femelele depun ouăle în tulpina gazdei (la înălțimea de 90 cm), în cavități pe care le rod înainte de depunere. Ouăle au formă cilindrică și culoare alb - lăptoasă mată. Larvele pot ajunge la dimensiunea de 20 - 27 mm. Corpul este lung și îngust, de culoare albă – gălbuie, iar capul maroniu - deschis și uneori aproape negru. Nu au picioare și se hrănesc în tulpini (FAO, 2021). Pupele au lungimea de 18 - 20 mm, sunt alungite și localizate în tulpina subterană (FAO, 2021).

Daune

Stadiul larvar este cel care produce daune. Larvele sapă galerii mari în tulpini, de sus în jos. În urma hrănirii, tulpinile pot crăpa. În consecință, randamentul semințelor va fi scăzut, la fel și conținutul de ulei. Daunele cele mai severe apar de obicei la culturile de floarea-soarelui semănate mai târziu (David'yan, 2008). Plantele atacate sunt predispuse la frângere, mai ales când intervin furtuni puternice sau sunt infectate cu Macrophomina phaseolina (observație personală).

Galerie în măduvă

Managementul integrat

Monitorizarea dăunătorului este importantă și se face după recoltare. În fiecare solă se aleg 20 de puncte de sondare. În fiecare punct se verifică tulpinile cu rădăcini de pe un metru pătrat. Se numără larvele din tulpini, apoi se calculează numărul mediu la metrul pătrat.

Măsuri agrotehnice

În cazul acestui cerambicid, măsurile agrotehnice sunt foarte importante. Populațiile pot fi reduse prin:

• Semănat timpuriu;

• Respectarea rotației;

• Distrugerea buruienilor gazdă;

• Arătură adâncă toamna;

• Tocarea și îngroparea resturilor vegetale sau îndepărtarea acestora după recoltat (David'yan, 2008).

Orificii în tulpini. Se văd foarte bine după recoltat

Măsuri chimice

Combaterea chimică se face în perioada de vegetație, doar atunci când se impune, în urma monitorizării apariției adulților în câmpurile de floarea-soarelui. Momentul optim este atunci când adulții sunt în perioada de hrănire și împerechere, înainte ca femelele să depună ouă. Larvele nu pot fi combătute din cauza modului de hrănire ascuns (în tulpini).

În România dăunătorul nu este cunoscut așa că, nici insecticide omologate nu există. În țările vecine (Ucraina, de exemplu) se recomandă stropiri cu lambda-cihalotrin sau clorantraniliprol + lambda - cihalotrin (FAO, 2021).

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Cum vă puteți proteja culturile de Fusarium graminearum

Gândacul bălos, prezent în culturile de cereale păioase

În culturile de cereale apare făinarea

Având în vedere importanța culturii de rapiță pentru fermierii din țara noastră, dar și presiunea ridicată a dăunătorilor în cultura de rapiță din ultimii ani, precum și soluțiile omologate limitate pentru combaterea acestora (cât și apariția rezistenței), asociațiile de fermieri au solicitat sprijinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în găsirea unei soluții eficiente de control al acestor dăunători. Astfel că Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) a avizat folosirea în situații de urgență fitosanitară a insecticidului Irazu^® (ciantraniliprol 100 g/l), în perioada 18 martie – 15 iulie 2026, pentru cultura de rapiță, pentru combaterea dăunătorilor: molia verzei (Plutella xylotella) și afidele (Aphis spp.).

Cultura de rapiță este foarte importantă pentru fermierii din România deoarece aduce primii bani în fermă la recoltat și pentru că ajută rotația culturilor, fiind o foarte bună cultură premergătoare pentru cereale păioase. De asemenea, datorită faptului că se seamănă din toamnă și acumulează precipitații peste iarnă, rapița este mai puțin expusă riscului secetei din primăvară, care a devenit un fenomen obișnuit în ultimii ani în România. Toate aceste motive au contribuit la creșterea suprafeței cultivate cu rapiță în ultimii ani, iar în sezonul agricol 2025–2026 se estimează ca au supraviețuit peste iarnă și rămân în cultură mai bine de 800.000 de hectare.

Creșterea suprafețelor cultivate anual a favorizat dezvoltarea mai multor generații a dăunătorilor deja cunoscuți, dar și apariția  unor dăunători noi în cultura de rapiță, precum Plutella xylostella. În ultimii ani, peste 25% din cultura de rapiță a fost afectată în primăvară de atacul Plutella xylostella în sudul țării, zona de vest și sudul Moldovei, chiar dacă au fost aplicate tratamente.

Plutella xylostella - larvă

Plutella xylostella - adult

Molia verzei, un real pericol pentru culturile de rapiță

Molia verzei (Plutella xylostella) este recunoscută pentru capacitatea sa rapidă de înmulțire. O singură generație poate crește de peste 60 de ori față de precedenta și are o mobilitate extrem de ridicată, putând parcurge până la 500 km în 24 de ore, cu ajutorul curenților de aer cald. Larvele încep hrănirea imediat după eclozare, fiind extrem de rapace, iar daunele produse în condiții de infestare puternică pot ajunge până la 100% în toamnă și până la 50% în primăvară.

Mai grav este că acest dăunător a dezvoltat rezistență la 91 de substanțe active insecticide, inclusiv piretroizi de sinteză, iar în prezent nu există în România un insecticid sistemic omologat pentru combaterea acestui dăunător. „Toate aceste aspecte fac ca dăunătorul Plutella xylostella să fie cel mai periculos dăunător la nivel mondial pentru cultivatorii de rapiță, provocând anual pagube de peste 5 miliarde de dolari”, subliniază Cătălin Viziru, Marketing Manager FMC România și Republica Moldova.

Eficiență dovedită asupra dăunătorilor, inclusiv împotriva celor care au dezvoltat rezistență la piretroizi

Controlul eficient al dăunătorilor din cultura de rapiță este esențial pentru obținerea de producții mari și de calitate superioară, asigurând astfel un profit consistent an de an fermierilor noștri.

Printre dăunătorii cei mai periculoși, ce produc pagube importante în culturile de rapiță și sunt dificil de controlat, putem aminti, alaturi de Plutella xylostella (molia verzei) și: Ceuthorrhynchus napi (gărgărița tulpinilor), Ceuthorrhynchus asimilisi (gărgărița semințelor de crucifere), Meligethes aeneus (gândacul lucios al rapiţei) și Aphis spp. (afide).

Insecticidul Irazu™ este comercializat de către compania FMC în pachetul comercial Irazu™ Plus, pentru 10 hectare, compus din insecticidele Irazu™ (5L) și Nuyard^® (1L).

Irazu™ Plus combină acțiunea a două substanțe active foarte apreciate și recunoscute de fermieri – ciantraniliprol (100 g/l), sistemic și cu un efect de lungă durată, și deltametrin (100 g/l), cu efect de șoc, rapid – într-un singur pachet comercial, ușor de utilizat.

Rezultatul? Eficiență dovedită asupra dăunătorilor, inclusiv asupra celor care au dezvoltat rezistență la piretroizi. Spectrul de combatere cuprinde cei mai importanți dăunători:  Plutella xylostella (molia verzei), Ceuthorrhynchus napi (gărgărița tulpinilor), Ceuthorrhynchus asimilis (gărgărița semințelor de crucifere), Meligethes aeneus (gândacul lucios al rapiţei), Aphis spp. (afide), Dasineura brassicae (ţânţarul silicvelor) și Psylliodes chrisocephala (puricele cruciferelor).

Cu pachetul Irazu™ Plus, fermierii asigură  protecția culturilor de rapiță rapid, eficient și rentabil, datorită acțiunii combinate a celor două insecticide: Irazu™ și Nuyard^®. Sinergia celor două substanțe active asigură un efect de șoc, oprirea rapidă  a hrănirii insectei, paralizia dăunătorilor și un control de lungă durată, chiar și în cazul unei presiuni mari de dăunare.

Doza recomandată de aplicare: 0,5 l/ha insecticid Irazu™ și 0,075 l/ha insecticid Nuyard^®.

Avantaje pentru fermieri:

• Controlează cei mai păgubitori dăunători din culturile de rapiță;

• Insecticidul Nuyard^® are un efect imediat după aplicare; Irazu™ - efect de durată (14–21 de zile);

• Controlează dăunătorii în toate stadiile de dezvoltare: ouă, larve, adulți;

• Pot fi utilizate cu succes în combaterea integrată a dăunătorilor (IPM) și în reducerea apariției rezistenței dăunătorilor (IRM), datorită celor două moduri de acțiune.

Material furnizat de FMC Agro România

• Profitul fermelor din România se poate prăbuși accelerat prin reducerea soluțiilor de protecție a culturilor

• Fără profit, investițiile în ferme sunt puse sub semnul întrebării, iar competitivitatea agriculturii este afectată direct

• Inovația devine esențială pentru menținerea competitivității agriculturii

Reducerea numărului de substanțe active disponibile pentru protecția plantelor în Uniunea Europeană afectează direct profitabilitatea fermelor din România, potrivit unui studiu realizat de institutul german independent HFFA Research GmbH, la cererea BASF, unul dintre cei mai mari furnizori de produse pentru protecția plantelor.

Analiza arată că limitarea accesului la soluții pentru protecția culturilor nu este doar o provocare agronomică, ci și una economică majoră, care pune sub presiune directă viabilitatea fermelor. Chiar și scăderi moderate de producție la hectar se traduc în pierderi mari de profit, deoarece costurile din fermă rămân în mare parte fixe, evidențiază studiul.

„Pe măsură ce tot mai multe substanțe active chimice sunt retrase fără a fi înlocuite, agricultura din România se va confrunta cu o presiune din ce în ce mai mare asupra profitabilității la nivel de fermă. Studiul HFFA arată clar că impactul nu se limitează la producțiile obținute, ci afectează în mod direct performanța economică a fermelor”, a declarat Gabor Krasznai, Country Manager BASF Agricultural Solutions România & Republica Moldova.

Scăderi semnificative ale profitabilității la nivel de fermă

În România, potrivit studiului, impactul estimat asupra profitului principalelor culturi este semnificativ și, în unele cazuri, critic pentru sustenabilitatea economică a fermelor. La grâu, profitul economic scade cu aproximativ 62%, la porumb poate genera o scădere a profitului de peste 70%, iar la tomate acesta se reduce cu peste 90%, de la aproximativ 4.946 euro/ha la doar 440 euro/ha

Datele studiului arată că această tendință este generalizată la nivel european, respectiv profitul fermelor poate scădea, în medie, cu peste trei sferturi, ceea ce confirmă că impactul nu este unul punctual, ci afectează competitivitatea agriculturii în ansamblu.

Pentru fermieri, impactul este direct: mai puțini bani pentru achiziția de inputuri, investiții amânate și o capacitate redusă de a gestiona riscurile tot mai mari din agricultură. În astfel de condiții, unele exploatații pot ajunge în situația de a-și reduce suprafețele cultivate sau chiar de a ieși din activitate.

Această tendință se regăsește și în alte state europene. În cazul culturii de grâu, pierderile estimate ale profitului sunt de aproximativ 58% în Polonia, 76% în Bulgaria și peste 140% în Cehia, unde unele ferme pot deveni neprofitabile.

Accesul la soluții eficiente pentru protecția plantelor, esențial pentru viitorul fermelor

Într-un context în care toate statele membre ale Uniunii Europene înregistrează scăderi semnificative ale indicatorilor economici la nivel de fermă, accesul la inovație și la un portofoliu diversificat de soluții devine esențial nu doar pentru producție, ci și pentru menținerea profitabilității fermelor. Fără profit, fermierii nu mai pot susține investițiile necesare pentru modernizare, digitalizare sau tranziția către practici sustenabile.

Pentru a răspunde acestor provocări, BASF își consolidează portofoliul prin dezvoltarea  de soluții noi - erbicide, fungicide, insecticide, inclusiv soluții biologice, menite să compenseze reducerea opțiunilor disponibile.

„Din perspectiva BASF, fermierii nu pierd doar instrumente, ci și predictibilitate în modul în care își pot planifica activitatea. În acest context, accesul la inovație nu mai este doar un avantaj, ci o condiție esențială pentru menținerea profitabilității și pentru capacitatea fermelor de a rămâne competitive pe termen lung”, a subliniat Markus Roeser, Head of Communication, Public Affairs and Sustainibility la BASF Agricultural Solutions Europe North.

Fără profit, agricultura nu poate rămâne competitivă. Iar fără o agricultură competitivă, securitatea alimentară nu mai poate fi garantată. Studiul arată că accesul la soluții eficiente pentru protecția plantelor nu este doar o problemă tehnică, ci una esențială pentru viitorul economic al fermelor din România.

Studiul realizat de institutul german independent HFFA Research GmbH a fost prezentat în cadrul evenimentului „Agricultura provocărilor: de la securitate alimentară la profitabilitate”, organizat de BASF la Brașov, pe 2 iunie 2026. Au participat reprezentanți ai autorităților, ai organizațiilor profesionale și fermieri.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care fac parte LAPAR, UNCSV, PRO AGRO și AFF, susține în continuare nevoia reautorizării utilizării neonicotinoidelor pentru tratamentul la sămânță în România. De altfel, Copa-Cogeca consideră la nivel european că demersul organizațiilor de fermieri din țara noastră merită toate eforturile. Și asta în condițiile în care aici, pe plan local, sunt încă destule voci refractare.

În timp ce fermierului din România îi este interzis să trateze sămânța cu imidacloprid, cerealele obținute cu aceeași substanță de către concurenții săi din afara UE pot intra legal pe piața europeană, în baza toleranțelor de import stabilite prin Regulamentul 396/2005. Cu alte cuvinte, substanța este suficient de periculoasă încât să fie interzisă în producția internă, dar suficient de acceptabilă încât să se regăsească în cerealele de import pe care le consumăm.

„Fermierul român plătește prețul acestei incoerențe cu fiecare recoltă. Trebuie să se rețină că LAPAR nu respinge inovația, produsele noi, ci suntem deschiși la orice metodă sau tehnologie modernă care permite menținerea productivității culturilor la același nivel. Însă, până când alternativele viabile vor fi accesibile și la fel de eficiente, LAPAR are datoria de a proteja interesele fermierilor pe care îi reprezintă. Aceasta este singura motivație din spatele demersurilor noastre”, declară Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.

Prin urmare, LAPAR caută aliați la toate nivelurile, organizații naționale și europene, distribuitori sau companii multinaționale. „Acest lucru nu înseamnă o dependență de aceste parteneriate, ci o coalizare de forțe pentru o cauză comună. În definitiv, interesele converg în mod natural: dacă o plantă dispare înainte de a ajunge la stadiul în care sunt necesare tratamentele fitosanitare, industria de profil are ceva de câștigat? Dacă o sămânță de genetică performantă nu ajunge la stadiul de plantă de cultură valorificabilă, este oare indiferentă industria față de această pierdere? Răspunsul este evident. Nu Lapar are nevoie de industrie pentru a justifica acest demers pentru reautorizarea utilizării neonicotinoidelor, ci logica economică elementară îi așază pe toți la aceeași masă”, subliniază Liliana Piron.

Cum ar putea LAPAR să le spună membrilor săi că a abandonat acest dosar?, întreabă președintele organizației, Matei Titianu. „O organizație care a muncit ani în șir și s-a zbătut pentru menținerea tratamentului la sămânță nu poate renunța atunci când încă mai există o șansă, fie ea și minimă. Atât timp cât există argumente și căi legale, ne vom implica total”, conchide Matei Titianu.

Între timp, Tanymecus dilaticollis a trecut și la soia. Acest dăunător, azi, mănâncă porumb, floarea-soarelui, lucernă, cereale, soia. Ce rotație poate face fermierul din România? Apoi, noile tehnologii de prelucrare a solului, no-till și minimum-till, care au beneficii asupra structurii solului și reducerea eroziunii, creează condițiile ideale pentru adăpostirea și supraviețuirea dăunătorilor de sol.

În concluzie, pentru dăunătorii de sol nu prea există soluții agronomice, ceea ce face ca tratamentul la sămânță cu substanțe pe bază de neonicotinoide să fie cea mai simplă și sigură soluție astfel încât fermierii din țara noastră să mai poată recolta ceva din câmp.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fungul Fusarium graminearum produce boala numită „albirea și înroșirea spicelor”. În zonele din țară unde au căzut precipitații în perioada înfloritului, iar temperaturile au fost favorabile realizării infecțiilor, este posibil să apară fuzarioza. Pierderile produse de F. graminearum la grâu în anii epidemici pot fi uriașe. Pagubele se datorează în mare parte sterilității spicelor, MMB-ului scăzut (masa a o mie de boabe), dar mai ales prezenței micotoxinelor în cariopse.

Fusarium graminearum este un patogen deosebit de periculos al cerealelor deoarece produce micotoxine încadrate în două clase chimice: trichothecene și zearalenon. Dintre trichothecene amintim: vomitoxina (deoxynivalenol sau DON) micotoxina T-2, diacetoxyscirpenol (DAS), monoacetoxyscirpenol (MAS) şi nivalenol.

Aceste micotoxine sunt iritanţi puternici şi au fost asociate (atunci când sunt consumate) cu simptome ca: vomă, refuzul hranei şi posibil ulcer gastric. Cele mai semnificative trichothecene sunt toxina T – 2 şi deoxynivalenolul, care apar în cantităţi destul de mari la cereale. Zearalenonul face parte din a doua clasă chimică de toxine produse de F. graminearum. Când este consumat de animale este asociat cu probleme de reproducere, cum sunt: avorturile, căldurile false, reabsorbţia fetusului şi a mumiilor [Cotuna & Popescu, 2009].

În Regulamentul (UE) 2024/1022 al Comisiei Europene din 8 aprilie 2024, de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 cu privire la nivelurile maxime de deoxynivalenol în produsele alimentare, limita maximă de DON permisă la cerealele neprocesate a scăzut la 1000 ppb. Noile reglementări au intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024. Limitele maxime admise de ZON și T - 2 în grâul neprocesat sunt de 100 ppb. Cele trei micotoxine, DON, ZON și T - 2 nu sunt considerate carcinogenice. Zearalenona nu se transmite prin lapte sau alte produse lactate.

Prin intermediul acestui articol venim în sprijinul dumneavoastră cu informații despre tabloul simptomatic al bolii, biologia, epidemiologia și „combaterea” patogenului Fusarium graminearum. Aceste informații vă vor ajuta în viitor să vă protejați din timp culturile.

Este important de știut că, recoltele contaminate cu micotoxine fusariene nu pot fi destinate nici pentru panificaţie, nici pentru hrana animalelor, din cauza intoxicaţiilor grave pe care le produc.

Factorii de risc

Risc crescut de infecții cu Fusarium graminearum se înregistrează în anii când se întrunesc următorii factori:

• Temperaturi optime pentru realizarea infecțiilor. După Anderson (1948), temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 25⁰C, indiferent de cât timp durează umezeala. După De Wolf et al. (2003), contează durata în ore a temperaturilor cuprinse între 15 - 30⁰C, înainte cu șapte zile de înflorit. În condiții de vreme caldă cu temperaturi cuprinse între 25 - 30⁰C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic (albire) pot apărea în 2 - 4 zile de la realizarea infecției [Wegulo, 2012]. Astfel, o cultură aparent sănătoasă, brusc poate să prezinte simptome de boală.

• Precipitațiile. Precipitațiile continue dinainte de înflorit și în timpul dezvoltării cariopselor favorizează acumularea de cantități mari de DON în cereale. Cantitățile de precipitații din lunile mai și iunie predispun cerealele la infecția cu Fusarium. Perioadele în care grâul poate fi infectat sunt la înflorit sau imediat după înflorit [Hernandez Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012]. De Wolf et al. (2003) arată importanța duratei în ore a precipitațiilor înainte cu șapte zile de înflorit.

• Umiditatea relativă a aerului (UR%). Cu cât expunerea la umezeală este mai îndelungată, intensitatea atacului la spic crește. Chandelier et al. (2011), într-un studiu efectuat pe o perioadă de șapte ani, arată o corelație puternică între umiditatea relativă medie de peste 80% și cantitatea de DON acumulată în cariopse.

• Tehnologiile practicate în prezent de către fermieri pot influența pozitiv infecțiile cu Fusarium, cât și acumularea de micotoxine. Sistemele de cultivare „minimum tillage” sau ”no tillage” (utile pentru conservarea solului), densitățile mari practicate, lipsa rotației, au dus la creșterea sursei de inocul în resturile vegetale care rămân la suprafața solului [Unger, 1994; Watkins, 1994; Matei et al., 2010].

• Soiurile sensibile.

Recunoașterea simptomelor

Fusarium graminearum poate ataca plantele de cereale păioase pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă condițiile climatice preferate se întrunesc.

Tabloul simptomatic al bolii se prezintă după cum urmează:

• Plăntuţele care provin din seminţe infectate se îngălbenesc şi în cele din urmă putrezesc;

• În faza de înfrăţire, rădăcinile şi coletul sunt brunificate datorită infecţiilor realizate de miceliul şi clamidosporii din sol. Plantele atacate continuă să vegeteze slab şi vor forma spice sterile;

• Forma cea mai gravă de atac este după înspicare. Spicele, iniţial se albesc parţial (câteva spiculeţe) sau total, apoi se înroşesc şi se acoperă cu un înveliş micelian, alb – roz sau alb – rubiniu, uneori portocaliu - somon, pe care se observă sporodochiile ciupercii (forma imperfectă). Pe spicele înroşite (pe palee, ariste sau boabe) se observă puncte negre care sunt periteciile ciupercii (forma perfectă). Cariopsele infectate sau fuzariate rămân mici, zbârcite, cenuşii sau rozii iar germinaţia şi puterea de străbatere va fi slabă [Popescu, 2005].

Ciclul de viață

Fusarium graminearum este agentul etiologic dominant al fuzariozei spicului la cerealele păioase cultivate în România. Ciuperca rezistă în resturile de plante vegetale, în sol și în semințe. Vremea umedă prelungită în timpul perioadei de vegetație favorizează creșterea și sporularea ciupercii. Sporii ciupercii sunt purtați de vânt și de picăturile de apă pe spicele de grâu. Grâul este susceptibil a fi infectat în perioada înfloritului și când cariopsele încep să se formeze [Popescu, 2005].

Fusarium graminearum rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit, clamidospori şi peritecii. O sursă importantă de transmitere este sămânţa infectată din care ies plăntuţe bolnave care mor (infecţie sistemică). Infecţiile primare pot fi realizate de micelii sau clamidosporii din sol dar şi de ascosporii şi conidiile care ajung pe părţile aeriene ale plantelor. După realizarea infecției, miceliul care se dezvoltă intracelular va intra în sporogeneză, formându-se astfel conidiile ce asigură infecţiile secundare (foarte păgubitoare mai ales în perioada înfloritului) – Popescu, 2005. Dezvoltarea acestui patogen este favorizată de vremea umedă (umiditatea aerului peste 90%, prezenţa ploilor) şi de temperaturile moderate (peste 20 0C) şi apoi de factorii agrofitotehnici (monocultura, solurile acide, azotul în exces, semănatul des, sensibilitatea soiurilor). Infecţia continuă şi în depozite. Contaminarea cu micotoxinele produse de F. graminearum este asociată cu amânarea excesivă a recoltatului şi cu depozitarea cerealelor umede. Acumularea de micotoxine este masivă la temperaturi de 21 – 29⁰C şi la o umiditate a boabelor de peste 20%.

Managementul integrat

Putem combate sau nu fuzarioza la cereale? O întrebare la care este greu de răspuns. Măsurile din cadrul sistemului de combatere integrată pot ține sub control destul de puțin fuzarioza, dar nu întotdeauna ne feresc de infecții. De ce? Pentru că orice măsuri am respecta, condițiile climatice sunt esențiale în realizarea infecțiilor.

Măsuri profilactice

Măsurile de profilaxie sunt foarte importante, dar nu ne feresc de infecții dacă condițiile climatice sunt favorabile patogeniei. Totuși, respectarea lor ne poate ajuta, în sensul că vom avea o rezervă mai mică de inocul în sol.

Este bine ca fermierii să respecte următoarele măsuri:

• Cultivarea de soiuri adaptate climei locale şi zonei unde vor fi cultivate;

• Cultivarea unor soiuri care tolerează mai bine patogenul. Despre rezistență totală nu putem discuta. Rezistența soiurilor de grâu la infecția cu Fusarium este foarte importantă și intens studiată astăzi. Sunt descrise până acum cinci tipuri de rezistență: tipul I - rezistența la infecția inițială (reacții de apărare); tipul II - rezistența la răspândirea agentului patogen în țesutul infectat; tipul III - rezistența la infecție a semințelor; tipul IV - toleranța la infecție; tipul V - rezistența la micotoxine [Mesterhazy, 1995; Ma et al., 2009; Kosaka et al., 2015; Zhang et al., 2020]. După Bai & Shaner (2004), crearea unor soiuri cu rezistență la Fusarium poate fi o strategie foarte bună pentru controlul acestei boli. În SUA, preocupări de ameliorare a grâului pentru rezistența la Fusarium sp. există de prin anul 1929. Un studiu din 1963 arată că, după un ciclu de cercetari de nouă ani, toate plantele de grâu pot fi infectate în proporție mai mare sau mai mică [Schroeder & Christensen, 1963];

• Controlul dăunătorilor în lanurile de cereale nu trebuie neglijat, deoarece se ştie că favorizează infecţiile cu Fusarium graminearum;

• Densităţile mari trebuie evitate;

• Fertilizarea cu azot şi alte substanţe nutritive să se facă în mod echilibrat;

• Rotaţia culturilor trebuie respectată, deoarece s-a constatat că reduce riscul de contaminare cu micotoxine produse de ciuperca Fusarium graminearum;

• Resturile vegetale să fie îngropate prin intermediul arăturii;

• Recoltarea la timp, uscarea la 24 de ore de la recoltare şi supravegherea umidităţii boabelor la depozitare [Cotuna & Popescu, 2009].

Dacă aceste măsuri sunt respectate, sursa de inocul va fi diminuată, însă nu şi eliminată.

Măsuri chimice

În funcție de condițiile climatice, tratamentele chimice pot fi eficiente sau nu. Tratarea semințelor înainte de semănat este esențială în prevenirea primelor infecții.

În România sunt omologate următoarele substanțe pentru tratarea semințelor de cereale păioase:Triticonazol; Tebuconazol; Fludioxonil + teflutrin (insecticid); Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil; Difenoconazol; Fludioxonil+ triticonazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Fluxapyroxad; Fludioxonil + sedaxan; Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].

Tratamentele din vegetație

La modul general, în literatura de specialitate se recomandă două tratamente în timpul sezonului de vegetație, respectiv primul tratament la începutul înspicării, iar al doilea tratament la sfârșitul înfloritului.

Studiile făcute pentru stabilirea momentelor optime de efectuare a tratamentelor (când au eficacitate maximă) recomandă următoarea strategie:

• Tratament la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit - eficiență ridicată.

• Tratament la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului în general.

• Tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit - nu se recomandă (prea târziu pentru tratament) - se poate aplica doar în situații grave cu risc de infecții secundare când sunt ploi continue după înflorit.

Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Azoxistrobin; Tebuconazol; Metconazol; Metconazol + protioconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Ciprodinil; Fenpropidin; Difenoconazol + tebuconazol; Difenoconazol + protioconazol; Difenoconazol + metconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Boscalid + protioconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Bromuconazol + tebuconazol; Fenpicoxamida + protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Proquinazid + protioconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].

Fungicidele omologate trebuie utilizate doar în dozele recomandate de producători. Nu măriți dozele! Mărirea dozelor duce la apariția fenomenului de rezistență, iar rezistența la pesticide este o problemă mare a agriculturii moderne.

Tratamentele trebuie făcute doar în zilele în care nu bate vântul și temperaturile nu sunt ridicate. Dacă după efectuarea tratamentelor intervin ploi, va trebui să repetați. Este foarte important să fie respectați timpii de pauză până la recoltat. Fungicidele utilizate la cereale au timpi de pauză destul de mari, începând de la 35 până la 50 zile.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este foarte rar utilizată în combaterea fuzariozei la grâu și nu numai. De interes sunt antibioticele produse de bacterii (Bacillus subtilis) și fungi (Penicillium, Trichoderma, Trichothecium): fitobacteriomicina, nifimicina, fitoflavina, lavendromicina, trichotecina [Popescu, 2005].

În prezent există un produs biologic omologat în România pe bază de Pythium oligandrum (M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum) pentru tratarea fuzariozei în perioada de vegetație. Tratamentele cu agenți biologici trebuie făcute preventiv, nu curativ.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Gândacul bălos, prezent în culturile de cereale păioase

În culturile de cereale apare făinarea

Un pericol pentru rapiță, Ceutorhynchus napi

În ultimii ani, schimbările climatice și-au lăsat o amprentă vizibilă asupra viticulturii europene, inclusiv în România, unde tiparele meteorologice în schimbare cresc presiunea asupra viticultorilor. Perioadele mai lungi de căldură și umiditatea mai ridicată sporesc riscurile de producție și creează o presiune mai frecventă a bolilor în timpul sezonului de vegetație. În acest context, productivitatea depinde de recolte constante, de calitatea strugurilor și de capacitatea de a proteja valoarea muncii depuse pe parcursul fiecărui sezon, ceea ce face ca sănătatea viței-de-vie să fie un factor esențial pentru producția sustenabilă de vin într-un climat din ce în ce mai instabil.

În ciuda provocărilor întâmpinate în 2024 din cauza condițiilor meteo extreme, România a demonstrat o competitivitate puternică în sectorul vitivinicol european în 2025, depășind media UE în ceea ce privește nivelurile de producție și stabilitatea. Potrivit datelor Eurostat¹, producția a ajuns anul trecut la 4,1 milioane de hectolitri, reprezentând o creștere de 29% față de 2024, susținută de condiții meteorologice îmbunătățite și de precipitațiile din finalul sezonului, care au contribuit la stabilizarea randamentelor și la îmbunătățirea calității strugurilor. Această revenire se evidențiază la nivel european, unde producția de vin a crescut cu doar 2% în 2025, subliniind caracterul distinct al redresării României. Îmbunătățirile înregistrate în 2025 au marcat un punct de cotitură pentru sector, oferind o bază solidă pentru o productivitate mai mare și pentru o încredere reînnoită a viticultorilor în perspectiva ciclului de producție 2026.

Pe măsură ce sectorul valorifică câștigurile de productivitate și încrederea generate de performanța îmbunătățită din 2025, controlul eficient al bolilor devine esențial pentru ca viticultorii să își mențină rezultatele în anul curent. Condițiile meteorologice și schimbările de temperatură au intensificat riscul bolilor fungice, în special făinarea, una dintre cele mai persistente amenințări pentru sănătatea viței-de-vie. Netratată, această boală poate afecta grav fiziologia plantei, calitatea strugurilor și, în final, productivitatea generală, mai ales în sezoanele caracterizate de umiditate fluctuantă. Pentru a răspunde eficient, viticultorii se orientează tot mai mult către soluții de protecție a culturilor bazate pe cercetare științifică avansată, cum este proquinazidul. Dezvoltat de compania de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, acest compus reprezintă o abordare preventivă și perturbă dezvoltarea timpurie a fungilor, oferind un control țintit și de lungă durată al făinării.

Proquinazidul este formulat în Talendo^®, un fungicid utilizat pe scară largă în programele de management al bolilor la vița-de-vie. Modul său de acțiune este completat de un efect unic de redistribuire în fază de vapori, extinzând protecția dincolo de suprafețele tratate direct, un avantaj important în plantațiile cu coronament dens și cu creștere rapidă. În plus, Talendo^® oferă o rezistență excelentă la spălare și o aderență ridicată, menținând eficacitatea chiar și în condiții meteorologice instabile.

Situată în regiunea Murfatlar, crama Domeniile Mitroi administrează 167 de hectare de vie, cu planuri de extindere la 210 hectare, cultivând un mix de soiuri autohtone și internaționale precum Fetească Regală, Muscat Ottonel, Riesling, Chardonnay, Pinot Gris și Shiraz. „Talendo^® a fost o componentă esențială a programului nostru de protecție a viței-de-vie de mulți ani. Îl aplicăm înainte de înflorire și în perioada de creștere a strugurilor, mai ales la soiurile sensibile în fazele timpurii. Chiar și în sezoanele mai umede, oferă un control stabil, ceea ce este esențial pentru o productivitate constantă și o calitate ridicată a strugurilor”, arată ing. Dumitru Banea, director tehnic la Domeniile Mitroi.

Pe măsură ce viticultura românească se construiește pe baza redresării din 2025 și privește spre viitor, productivitatea va depinde tot mai mult de anticipare, nu de reacție. Soluțiile bazate pe știință, precum proquinazidul, îi ajută pe fermieri să își protejeze viile, să stabilizeze producțiile și să mențină calitatea, asigurând că progresele recente se transformă în performanță și reziliență pe termen lung.

¹ https://agriculture.ec.europa.eu/farming/crop-productions-and-plant-based-products/wine_en

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii se confruntă cu un mediu complex, volatil și cu o presiune tot mai mare de a se adapta unor noi practici, asigurând în continuare producția alimentară. Un număr important de factori pot reduce marjele de profit ale fermierilor și adeseori, îi forțează către adoptarea unor tehnologii mai complexe și costisitoare, inclusiv introducerea de noi produse. „Schimbările climatice și stresul de mediu” sunt enumerate ca fiind cele mai relevante și cu cel mai mare impact negativ.

Schimbările climatice determină un stres sever asupra principalelor culturi, prin secetă, arșiță, inundații și valuri prelungite de căldură, reducând producția și disponibilitatea apei. Este dovedit deja că, episoadele de secetă severă, au crescut cu 10% între 2011 și 2020. În plus, temperaturile mai ridicate permit dăunătorilor și agenților patogeni să se răspândească către regiuni noi, reducând productivitatea culturilor și crescând nevoia de a aplica produse de protecție a plantelor.

Pentru fermieri, o modalitate pentru a face față acestor provocări asociate schimbărilor climatice este utilizarea produselor de protecție a plantelor cu valoare adăugată. Prin valoare adăugată înțelegem valoarea suplimentară oferită prin produs. De exemplu, pentru un fungicid, scopul primar este de a preveni, controla sau eradica o boală. Prin valoare adăugată ne uităm la ce poate face un fungicid în plus. Ce valoare suplimentară poate oferi fermierilor.

Dar, ce înseamnă cu adevărat sănătatea plantelor și cum se traduce aceasta într-un profit net mai bun? Fără îndoială, protecția împotriva bolilor este pe primul loc atunci când se alege fungicidul potrivit pentru a proteja o cultură; primele aspecte luate în considerare ar trebui să fie boala țintă, presiunea bolii și condițiile de dezvoltare a culturii.

Nu există nicio îndoială că obiectivul principal al fermierului este productivitatea ridicată. De aceea, este nevoie de plante de cultură sănătoase. Beneficiile plantelor sănătoase se traduc printr-o dezvoltare viguroasă a culturii, randamente mai mari și o calitate mai bună la recoltare. Deci, nu este vorba doar de volumul recoltei, ci și de calitate, iar dacă începem să analizăm sănătatea unei culturi, vom constata faptul că, plantele mai verzi sunt mai sănătoase și oferă un randament mai mare și o calitate superioară.

Datorită cercetărilor ample realizate de către echipele de cercetare-dezvoltare Syngenta din întreaga lume, avem răspunsuri fundamentate pe date științifice pentru a explica de ce plantele tratate cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) sunt mai verzi, mai sănătoase și oferă un randament mai mare. De aceea, afirmăm adesea că nu toate fungicidele sunt create la fel, fungicidele Syngenta bazate pe brandul Elatus™ s-au dovedit a oferi nu doar un control excelent al bolilor, ci și beneficii suplimentare pentru sănătatea plantelor, cum ar fi creșterea captării energiei luminoase, îmbunătățirea conservării apei și stimularea randamentului și a calității culturii.

SOLATENOL^® (Elatus™ Era) determină o captare sporită a energiei luminoase datorită asigurării unei cantități mai mari de clorofilă în plantele de cultură. Efectul de înverzire de la SOLATENOL^® este legat de creșterea clorofilei și a captării luminii, permițând plantei să funcționeze și să se dezvolte optim, nu doar să arate mai verde și mai sănătoasă. Prin reducerea senescenței premature, plantele pot continua să utilizeze energia soarelui, ceea ce duce în cele din urmă la beneficii de randament și calitate. Datorită ingredientului activ SOLATENOL^® din Elatus™ Era, fungicidul oferă nu doar protecție de lungă durată împotriva bolilor cheie, ci și efecte asupra sănătății plantelor care reprezintă o valoare adăugată.

Efectele SOLATENOL^® asupra sănătății plantelor se împart în trei categorii:

1. Conservarea îmbunătățită a apei pentru culturi mai eficiente și mai productive. Capacitatea unei plante de a menține umiditatea este direct legată de potențialul de producție, deoarece fără o conservare eficientă a apei, plantele se vor opri din creștere și vor reduce fotosinteza sau vor restricționa creșterea. Conservarea îmbunătățită a apei este extrem de importantă deoarece crește, de asemenea, eficiența utilizării nutrienților. În studiile științifice realizate de Syngenta, cercetătorii au descoperit că SOLATENOL^® ajută la reducerea ratei de transpirație a plantelor (pierderea apei din plantă), menținând în același timp o fotosinteză stabilă. Acest lucru permite plantelor să conserve apa și să continue să se dezvolte, chiar și în condiții de secetă sau stres hidric.

De asemenea, în condiții fără agenți patogeni, tratamentul cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) reduce pierderea de apă a plantei prin transpirație, fără niciun efect negativ secundar asupra creșterii. Prin aceasta, SOLATENOL^® ajută planta să economisească apa din sol, care poate fi utilizată ulterior pentru o mai bună formare și umplere a boabelor.

2. Calitate sporită a recoltei, care se traduce în calitatea boabelor.

O productivitate mai mare înseamnă un profit mai mare, dar și o recoltă de calitate superioară. Acest lucru este dovedit deja în studii de cercetare (Sursa: Fabrice BLANC, 2017). În comparație cu produsele concurente, Elatus™ Era asigură randamente de top, un conținut stabil de proteine, mai multe proteine produse pe hectar și o absorbție mai mare a azotului în bob, în special în situații de rugină brună.

3. Verdele de la SOLATENOL^® aduce profit.

Știința și datele din spatele efectelor oferite de SOLATENOL^® confirmă că, acesta nu oferă doar o protecție puternică împotriva bolilor, ci îmbunătățește sănătatea plantelor, într-un mod care se traduce printr-o rentabilitate crescutăa investiției, chiar și atunci când presiunea bolii nu apare. O publicație în Pest Management Science afirmă că „aplicarea foliară a SOLATENOL^® prezintă efecte non-fungicide în plantele de grâu” care sunt benefice. Acest lucru a fost dovedit și printr-o cercetare condusă de Dmitry Kuznetsov  (ASM Product Biology, Basel, 2017) în Argentina, Egipt, India, SUA și Europa. Aceasta arată că în testele de câmp deschis, fără simptome vizuale de boală în părțile aeriene ale plantelor, și desfășurate în toate condițiile de stres cauzat de SECETĂ, SOLATENOL^® oferă un randament mai mare decât media, în 73% din măsurători.

Toate aceste rezultate obținute  dovedesc că, alegerea produsului Elatus™ Era reprezintă primul pas către asigurarea celui mai înalt nivel de protecție împotriva unora dintre cele mai dificile și distructive boli ale cerealelor din Europa, dar și către obținerea unei valori adăugate, care se traduce într-un profit mai mare prin susținerea sănătății plantelor în orice condiții adverse de boală și secetă.

Material realizat de: ADRIAN GEANĂ, manager marketing protecția plantelor cultura mare Syngenta  România și Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Încă din luna aprilie, gândacul bălos al ovăzului este prezent în culturi. Prin unele zone au început să apară și primele larve. Deocamdată, dăunătorul nu reprezintă un pericol pentru culturile de ovăz, grâu și orz dar trebuie monitorizat. La depășirea pragului economic de dăunare, tratamentele se impun.

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, venim în sprijinul fermierilor cu date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

Importanța economică

În anii favorabili dezvoltării, dăunătorul poate produce pagube importante atât la orz, cât și la grâu. La grâul de toamnă și primăvară sunt menționate daune cuprinse între 23% până la 55%, pe când la orz pot ajunge chiar la 75% în solele unde entomofagii lipsesc (Webster et al., 1979). În general, pagubele pot începe de la 3% (Ulrich et al., 2004) și pot ajunge în situațiile grave chiar la 95% (Daamen & Stol, 1993).

Hrănirea larvelor reduce suprafața de fotosinteză. Acest mod de hrănire duce la pagube cantitative și calitative ale producției de cereale (Haynes & Gage, 1981; Kostov, 2001). Atacă culturile de orz, grâu uneori chiar și porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz. Există studii care arată că adulții pot fi vectori pentru virusurile care atacă cerealele, cum ar fi Barley yellow dwarf virus (piticirea și îngălbenirea cerealelor) și Maize chlorotic mottle virus (Nault et al., 1978; Papp, 1992).

Recunoașterea daunelor

Gândacul bălos preferă ovăzul pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adulții consumă cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă).

Hrănirea are loc între nervuri și începe de obicei de la vârful frunzelor spre bază. Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță din cauza aspectului albicios (frunzele sunt albite de la vârf către bază). Când larvele atacă în fenofaza de frunză steag pot apărea daune în producție (Wilson et al., 1969). Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei [după Roșca et al., 2011].

Ciclul de viață

Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de 9 - 10⁰C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară) - Roșca et al., 2011. O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Fiecare femelă poate depune între 50 și 275 ouă [Schmitt, 1988; Stilmant, 1995].

Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime).

Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, sub resturi de plante etc [Grant et Patrick, 1993].

Managementul integrat

În gestionarea acestui dăunător, rezistența soiurilor este foarte importantă și trebuie luată în considerare. La soiurile rezistente, pubescența frunzelor ține departe dăunătorul, afectând ovipoziția, eclozarea, hrănirea (perișorii conțin silice) și în final supraviețuirea larvelor (Gallun et al., 1966; Papp et al., 1992). Cercetările arată că, în comparație cu orzul și ovăzul, grâul prezintă rezistență mai ridicată (Hahn, 1968).

Măsuri chimice

Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în combaterea acestui dăunător. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți/m² să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster spp. și Aelia spp.).

Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele se aplică când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment, cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/m² (densitate în vetre). Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate [Roșca et al., 2011] .

În România sunt omologate următoarele insecticide: Deltametrin + flupiradifuron; Deltametrin; Cipermetrin; Acetamiprid; Lambda – cihalotrin; Esfenvalerat [Aplicația PESTICIDE 2.25.12.5]. Se recomandă respectarea dozelor de pe etichete.

Măsuri biologice

În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis, dar și entomofagii Crysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichogramma sp. [Popov et al., 2005].

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ploșnițele cerealelor au ajuns în culturile de grâu

În culturile de cereale apare făinarea

O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară

Ploșnițele cerealelor au migrat de la locurile de iernare (păduri de stejar în general) în lanurile de grâu. Primii adulți au fost observați la data de 25 aprilie 2026 în culturi de grâu din județele Olt, Teleorman, Timiș, Alba etc.

În această perioadă putem vedea în culturile de grâu daunele produse de adulții hibernanți la frunze (nesemnificative). În culturile verificate am găsit și primele ponte de ploșniță, ceea ce înseamnă că primii indivizi au fost prezenți în culturi cu aproximativ 20 de zile în urmă (5 aprilie 2026). Această perioadă este necesară pentru hrănirea adulților hibernanți, împerecherea și depunerea pontelor.

Ploșnițe din genul Aelia. Orbeasca - Teleorman 25.04.2026

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

Importanța economică

Ploșnițele cerealelor (Eurygaster integriceps, Eurygaster maura, Eurygaster austriaca, Aelia acuminata, Aelia rostrata) sunt nelipsite din culturile de cereale păioase din România, unde apar an de an cu densități diferite, în funcție de condițiile climatice.

Ploșnițele sunt recunoscute ca dăunători importanți ai culturilor de cereale, deoarece prin modul de hrănire produc daune severe care duc la reducerea producțiilor, cât și a calității acestora (degradează glutenul). În situația în care, procentul de boabe de grâu atacate de ploșnite este cuprins între 2 - 3%, făina rezultată va avea calitatea mai scăzută. Cu cât procentul crește, cu atât făina nu va putea fi utilizată în panificație. În consecință, pierderile pot fi foarte mari (50 - 90% la grâu) dacă ploșnițele nu sunt combătute la momentul optim [Simsek, 1998]. Critchley (1998) arată că, de regulă, populații masive se înregistrează la 5 - 8 ani de zile.

Ploșniță din genul Eurygaster

Biologia dăunătorului

Ploșnițele iernează în stadiul de adult în pădurile de foioase (sub frunziș) și sunt univoltine (au o singură generație pe an). Ele sunt active în timpul primăverii și începutul verii. De la locul de migrare ajung în câmpurile de cereale cu ajutorul vântului, putând parcurge aproximativ 10 - 20 km și chiar mai mult [Critchley, 1998; Roșca et al., 2011].

Populațiile dăunătorului pot fi urmărite destul de ușor, mai ales dacă se execută sondaje toamna în pădurile de foioase, rezerva biologică a dăunătorului putând fi astfel cunoscută la locul de iernare. Primăvara, sondajele se reiau pentru a calcula mortalitatea peste anotimpul de iarnă. Pragul biologic al ploșnițelor este de 12⁰C [Săvescu & Rafailă, 1978]. Când temperatura medie a aerului este de 12⁰C, adulții migrează în culturile de cereale. La modul general, funcție de zonă și condiții climatice, adulții părăsesc locurile de iernat când temperaturile sunt cuprinse între 10 – 14⁰C, ajung în culturile de grâu unde încep să se hrănească și să se împerecheze [Davari & Parker 2018].

Migrarea masivă are loc când temperaturile medii zilnice sunt de 12°C, iar temperaturile maxime sunt cuprinse între 18 - 20⁰C [Gözüaçik et al., 2016; Roșca et al., 2011]. În funcție de condițiile climatice, perioada de migrare către culturi poate fi mai lungă sau mai scurtă.

Pontă - Orbeasca, Teleorman 25.04.2026

Ploșnițele încep să depună ponta după aproximativ 20 de zile de la începutul migrării, însă maximul de depunere se înregistrează la sfârșitul lunii mai [Roșca et al., 2011]. Cercetările realizate în anul 1973 de către Ionescu & Mustățea arată că, primele ouă au fost depuse la 25 de zile după migrare (începutul lunii mai la acea vreme). Culoarea ouălor este verde deschis la început, iar mai târziu, când se apropie momentul eclozării, în partea superioară apare un inel roșcat. Ouăle sunt așezate în șiruri paralele pe frunze. Durata incubației se poate întinde pe o perioadă de 7 - 25 de zile, funcție de condițiile climatice. Larvele eclozate trec în mod obligatoriu prin cinci vârste (cinci stadii nimfale) până ajung la maturitate, perioadă ce poate dura între 36 și 49 de zile [Roșca et al., 2011; Davari & Parker, 2018]. După Critchley (1998), perioada de la ou la adult poate dura minim 35 - 37 de zile și maxim 50 - 60 zile (funcție de condițiile zonei). Adulții noi se vor retrage către locurile de iernare (păduri în general) începând cu luna august când intră în diapauza estivală până în luna octombrie. Din octombrie până în luna mai intră în perioada de hibernare [Roșca et al., 2011; Paulian & Popov, 1980].

Precipitațiile abundente, vremea umedă și răcoroasă, vânturile puternice stânjenesc activitatea ploșnițelor [Critchley, 1998].

Recunoașterea daunelor

Ploșnițele încep să se hrănească de la sfârșitul lunii aprilie și până la recoltare. În zonele mai calde, adulții hibernanți pot fi observați în culturile de grâu la începutul lunii aprilie, iar primele ponte pot fi înregistrate la mijlocul lunii aprilie. Organele atacate sunt: tulpina, frunzele, spicul și cariopsele.

Atac la frunze, 25.04.2026

Adulții hibernanți se hrănesc pe organele vegetative. La locul înțepăturii, apare o mică umflătură (con salivar) înconjurată de o zonă decolorată, gălbuie. Frunzele atacate, se îngălbenesc, se răsucesc și se usucă de la locul unde ploșnița a înțepat, atârnând ca un fir de ață mai gros. Din cauza atacului, uneori spicele rămân în burduf. Dacă ies din burduf, pot avea aristele ondulate (la soiurile aristate) sau poate apărea fenomen de sterilitate parțială sau totală și chiar albirea vârfului în situațiile grave. Atacul produs de adulții hibernanți produce de regulă pierderi cantitative, nesemnificative. Periculos este atacul larvelor la spic care duce la pierderi calitative foarte periculoase, cum ar fi degradarea glutenului sub acțiunea enzimelor secretate de ploșnițe [Rajabi, 2000]. Pierderea elasticității glutenului duce la deprecierea calităților de panificație. Cariopsele atacate se recunosc ușor datorită înțepăturilor cu aspect de punct negricios înconjurat de o zonă de decolorare. Uneori punctul negricios nu este evident. Alteori, cariopsele atacate sunt zbârcite. Este bine ca procentul de boabe înțepate să nu treacă de 2%. Dacă trece de acest procent, calitatea pentru panificație a grâului începe să scadă [Rajabi, 2000]. După Roșca et al. (2011), la 15 - 20% boabe atacate, grâul nu mai poate merge către panificație.

Atac la spic (foto din anii trecuți)

Managementul integrat al ploșnițelor cerealelor

Combaterea se face pe baza biologiei dăunătorului și a condițiilor climatice. În acest sens, ploșnițele trebuie monitorizate la locurile de iernat (păduri de stejar) prin efectuarea sondajelor pentru stabilirea rezervei biologice la intrarea în iarnă, cât și la ieșire. În cazul acestui dăunător, nu pot fi utilizate metode de prevenire, ci doar modele de predicție și monitorizare. În timpul recoltatului, o parte din noii adulți pot fi omorâți.

Metode chimice

În cazul ploșnițelor, criteriile importante în stabilirea momentului optim sunt cele biologice și ecologice [Herms, 2004]. Acestea pot fi diferite de la o zonă la alta.

Tratamentele împotriva generației hibernante dar și pentru noua generație trebuie să se facă doar în urma controlului fitosanitar în culturi. Rolul controlului fitosanitar este de a stabili cât mai corect densitatea dăunătorului. Este bine ca tratamentele să se facă la avertizare și doar în culturile unde s-a depășit pragul economic de dăunare (PED).

Pragurile economice sunt stabilite, se cunosc și sunt diferite, în funcție de densitatea culturii și mai ales destinația producției. PED-ul pentru adulții hibernanți este de 7 adulți/m² în culturile cu densitate optimă, fertilizate corect. Pentru culturile cu densități necorespunzătoare și nefertilizate, PED-ul este de 5 adulți/m². În cazul larvelor noii generații, contează densitatea larvelor de vârsta I și II. PED-ul la culturile destinate consumului este de 5 larve/m² și 3 adulți/m². Pentru loturile seminciere, PED-ul nu trebuie să depășească 1 larvă/m² [Roșca et al., 2011].

În România sunt omologate pentru combaterea ploșnițelor următoarele substanțe: Deltametrin; Deltametrin + flupiradifuron; Lambda – cihalotrin; Tau – fluvalinat; Acetamiprid - se aplică la apariția dăunătorilor și nu se aplică în timpul înfloritului; Esfenvalerat.

Pentru o bună eficiență în combatere, tratamentele trebuie aplicate la momentul optim. Cele mai sensibile la tratamente sunt stadiile de ou și primele vârste larvare (nimfe) - Gozuacik et al., 2016. Adulții sunt mai rezistenți la unele insecticide (acetamiprid de exemplu) - Kocak și Babaroglu, 2006. După aceeași autori, lambda - cihalotrinul s-a dovedit foarte bun în combaterea adulților hibernanți, mai ales atunci când tratamentul s-a efectuat primăvara devreme.

Aplicarea excesivă a insecticidelor ucide paraziții naturali ai ploșnițelor (ex. Trissolcus grandis). După Saber et al. (2005), deltametrinul scade rata de apariție a parazitismului natural cu 18 până la 34%. Se crede că, populațiile de ploșnițe au crescut din cauza tratamentelor excesive care au omorât entomofauna utilă.

Metode biologice

Viespile din genul Trissolcus (paraziți de ouă) pot fi utilizate în controlul biologic al ploșnițelor – Kutuk et al., 2010. Biopreparatele pe bază de fungi entomopatogeni pot înlocui tratamentele chimice dacă sunt aplicate la momentul optim. Fungii entomopatogeni utilizați în prezent sunt Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae [Trissi et al., 2012; Kouvelis et al., 2008]. 

Combaterea biologică nu este utilizată pe scară largă. Adesea, eficacitatea tratamentelor „bio” este oscilantă, necesitând cunoștințe deosebite din partea celui care folosește agenții biologici pentru ca rezultatele să fie cele scontate.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: În culturile de cereale apare făinarea

O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară

Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu

Creditul-furnizor reprezintă un mecanism esențial de finanțare a fermierilor, însă practicile bazate pe facturarea la preț de listă și acordarea unor discounturi „off-invoice” condiționate trebuie reglementate pentru a preveni supraîndatorarea artificială și potentialele abuzuri asupra fermierilor.

Clubul Fermierilor Români a participat luni, 27 aprilie 2026, la ședința de lucru organizată în cadrul Comisiei pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală din Senatul României, dedicată analizării mecanismului de finanțare credit-furnizor și identificării unor soluții alternative pentru optimizarea activității agricole.

Clubul Fermierilor Români subliniază că nu mecanismul de credit-furnizor în sine reprezintă problema, ci dimpotrivă, acordarea de termene de plată până la recoltă de către furnizorii de inputuri agricole constituie una dintre cele mai importante forme de finanțare operațională pentru fermieri. Acest mecanism este cu atât mai relevant în condițiile în care sectorul bancar rămâne prudent în raport cu riscurile și volatilitatea specifice agriculturii.

În același timp, Clubul atrage atenția că anumite practici comerciale asociate creditului-furnizor pot produce efecte profund dezechilibrate în relația dintre distribuitori și fermieri. În special practica facturării la „preț de listă”, urmată de acordarea unui discount „off invoice” doar dacă fermierul achită integral și la termen, poate crea premisele unor abuzuri severe.

În piață au fost semnalate situații în care discounturile „off invoice” ajung până la 40% din prețul de listă. Aceste discounturi pot fi anulate integral de distribuitor chiar și în cazul unor întârzieri minore la plată, de câteva zile, deși fermierul a negociat comercial achiziția având în vedere prețul net rezultat după aplicarea discountului.

Această practică poate conduce la o creștere artificială a gradului de îndatorare a fermierilor, la presiuni suplimentare de lichiditate și la dezechilibre majore. În anumite cazuri, anularea discountului poate genera pentru distribuitor un câștig mai mare decât marja comercială normală obținută în condiții de piață. De asemenea, există semnale din piață că unii operatori au transformat utilizarea acestor mecanisme într-un model de business bazat pe valorificarea clauzelor de penalizare și pe proceduri de recuperare forțată a creanțelor împotriva fermierilor.

„Creditul-furnizor trebuie păstrat ca instrument de finanțare a agriculturii, dar trebuie corectate mecanismele care pot transforma o facilitate comercială într-o povară disproporționată pentru fermieri. Fermierul trebuie să știe de la început care este prețul real pe care îl datorează și care sunt consecințele rezonabile ale unei eventuale întârzieri graduale la plată”, a punctat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Discounturile ar trebui acordate la facturare, direct pe factură

Clubul Fermierilor Români susține reglementarea clară a acestor practici comerciale, prin eliminarea discounturilor „off invoice”. Discounturile comerciale ar trebui acordate direct pe factură, la momentul facturării („on invoice”), astfel încât fermierul să fie facturat la prețul net real. Eventualele întârzieri la plată ar urma să fie tratate separat, prin mecanisme comerciale rezonabile, cum ar fi penalități de întârziere proporționale și transparente.

Prin aceste propuneri, Clubul Fermierilor Români urmărește protejarea funcției economice corecte a creditului-furnizor: aceea de a asigura fermierilor acces la inputuri agricole în timp util, în corelare cu ciclul de producție și cu momentul încasării veniturilor după recoltă.

Clubul solicită un cadru de reglementare care să asigure:

• Transparență în stabilirea prețului real al inputurilor agricole;

• Predictibilitate contractuală pentru fermieri;

• Eliminarea sancțiunilor disproporționate mascate sub forma anulării discounturilor;

• Tratament echilibrat al întârzierilor la plată;

• Menținerea creditului-furnizor ca instrument viabil de finanțare a agriculturii;

• Prevenirea supraîndatorării artificiale a fermierilor.

„Agricultura românească traversează o perioadă dificilă, marcată de presiuni climatice, financiare și economice semnificative. În acest context, accesul fermierilor la finanțare trebuie consolidat, nu blocat. Soluția nu este eliminarea creditului-furnizor, ci reglementarea corectă a practicilor care pot deturna acest mecanism de la scopul său economic legitim. Clubul Fermierilor Români își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional cu Parlamentul, Guvernul, autoritățile de reglementare, sectorul bancar, furnizorii și distribuitorii de inputuri agricole, pentru definirea unor reguli comerciale echilibrate, transparente și adaptate specificului agriculturii”, precizează Florian Ciolacu.

Creditul-furnizor trebuie să rămână un sprijin pentru fermieri, nu un instrument prin care aceștia pot fi împinși în supraîndatorare sau executare silită disproporționată.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!