Afişez elemetele după tag: fermieri

Pe 18 septembrie 2026, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație (SCDVV) Murfatlar organizează „Ziua Porților Deschise - Strugurii între cercetare și experiența senzorială”, la sediul stațiunii din Murfatlar, județul Constanța.

Evenimentul, pentru care cunoscuta stațiune vitivinicolă Murfatlar își deschide porțile, are ca obiectiv apropierea publicului larg de activitatea de cercetare desfășurată în domeniul viticulturii și vinificației, precum și prezentarea patrimoniului viticol și a rezultatelor obținute în cadrul stațiunii. Participanții vor avea ocazia să descopere activitatea SCDVV Murfatlar prin tururi ghidate în plantațiile viticole, prezentări ale activităților de cercetare și degustări de struguri, must și vin.

„Prin această inițiativă ne propunem să promovăm cercetarea viticolă, soiurile și produsele vitivinicole obținute în cadrul stațiunii, precum și legătura dintre cercetarea științifică, producție și consumator”, transmite SCDVV Murfatlar.

Accesul la evenimentul „Ziua Porților Deschise - Strugurii între cercetare și experiența senzorială” este gratuit, iar participanții se pot preînscrie online prin intermediul codului QR disponibil în invitația evenimentului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Corteva Agriscience anunță că susține decizia Comitetului Global de Acțiune pentru Rezistența la Erbicide (HRAC) de a reclasifica propizamida, în urma unei evaluări științifice a erbicidelor cu acțiune asupra microtubulilor.

„Clasificarea actualizată, din Grupa 3 în Grupa 23, reflectă o înțelegere științifică mai aprofundată a modului în care acționează propizamid, recunoscând mecanismul său distinct de acțiune și consolidând importanța sa ca instrument pentru gestionarea rezistenței la erbicide în agricultura europeană”, transmite compania Corteva.

În prezent, propizamid este singura substanță activă din Grupa 23 HRAC autorizată pentru utilizare atât în Uniunea Europeană, cât și în Marea Britanie. Aceasta este utilizată de mulți ani de cultivatorii europeni și și-a construit un istoric unic în ceea ce privește controlul fiabil al buruienilor graminee, fără să fi fost raportate la nivel mondial cazuri de rezistență a buruienilor graminee la propizamidă în culturile arabile.

„Această reclasificare confirmă mecanismul distinct de acțiune al propizamidului și rolul său esențial în sprijinirea fermierilor europeni pentru menținerea unui control eficient al buruienilor graminee. Propizamid este deosebit de important în Europa de Nord și Centrală, unde aproximativ 85% din utilizarea sa este în cultura de rapiță de toamnă. Într-un context în care rezistența la erbicide este în creștere, iar opțiunile pentru controlul buruienilor devin tot mai limitate, este esențial ca fermierii europeni să aibă acces la o gamă largă de soluții pentru a face față provocărilor aflate într-o continuă evoluție”, a declarat Olivier Couery, EMEA Marketing Leader Herbicides Corteva Agriscience.

Reclasificarea consolidează valoarea propizamidei în aceste sisteme de cultură, unde le oferă fermierilor o metodă eficientă de gestionare a buruienilor graminee dificile.

Rapița este cultivată, de regulă, o dată la trei sau patru ani, ca parte a unei rotații a culturilor cu cereale precum grâul și orzul. În anii în care sunt cultivate cereale, buruienile graminee, inclusiv coada vulpii (black-grass) și raigrasul (ryegrass), se pot înmulți deoarece fermierii au la dispoziție mai puține opțiuni eficiente de erbicidare.

Perioada de cultură a rapiței oferă oportunitatea de a combate aceste buruieni înainte de înființarea următoarei culturi de cereale, reducând presiunea exercitată de buruieni, protejând producțiile viitoare și susținând managementul integrat al buruienilor.

Propizamid este, de asemenea, utilizat pe scară largă în peste 50 de culturi horticole și de nișă, inclusiv în culturi de mare valoare, precum cicoarea și culturile pentru producerea de sămânță de graminee, unde puține erbicide alternative sunt disponibile. Utilizarea sa îi ajută pe fermieri să mențină sisteme de producție diversificate, gestionând în același timp eficient buruienile.

^{Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!}

BASF Agricultural Solutions anunță extinderea capacităților de cercetare printr-o investiție strategică într-un nou Centru Climatic la sediul său central din Limburgerhof, Germania. Noua facilitate va consolida poziția companiei în domeniul cercetării și va susține generarea datelor științifice necesare procesului de omologare a produselor pentru protecția plantelor la nivel global.

• Noua facilitate de cercetare de la Limburgerhof răspunde cerințelor tot mai stricte în materie de reglementare și cercetare

• Centrul va permite realizarea studiilor de ecotoxicologie în condiții controlate și reproductibile, necesare procesului de omologare a produselor pentru protecția plantelor la nivel mondial

• Investiția susține strategia de inovație a companiei

Lucrările sunt în plină desfășurare, iar centrul urmează să fie finalizat în prima jumătate a anului 2027. Odată devenit operațional, acesta va include camere climatice de ultimă generație, capabile să reproducă și să controleze cu precizie condițiile de mediu necesare desfășurării studiilor științifice. Investiția vine ca răspuns la cerințele de reglementare tot mai riguroase și la nevoia tot mai mare de studii ecotoxicologice de înaltă calitate, în linie cu principiile Bunei Practici de Laborator (GLP).

„Noul Centru Climatic este mult mai mult decât un centru de cercetare. Reprezintă o investiție strategică prin care ne consolidăm capacitatea de a îmbina cercetarea de cel mai înalt nivel cu expertiza în domeniul reglementării. Astfel, vom putea pune la dispoziția fermierilor soluții inovatoare într-un mod mai eficient și responsabil, adaptat cerințelor legislative aflate în continuă evoluție”, a declarat Melanie Bausen-Wiens, membru în Consiliul de Conducere al BASF Agricultural Solutions, responsabilă pentru Tehnologie.

Noul Centru Climatic va oferi condiții strict controlate pentru studiile de ecotoxicologie. Controlul precis al factorilor de mediu, precum temperatura, umiditatea și lumina, va permite realizarea unor studii reproductibile și solide din punct de vedere științific, îmbunătățind, în același timp, predictibilitatea planificării, calitatea datelor și capacitatea necesară pentru un volum tot mai mare de studii. 

O parte dintre camerele climatice vor fi dedicate activităților de cercetare în domeniul insecticidelor. Aceste spații permit dezvoltarea și menținerea populațiilor de insecte utilizate în programele de screening și evaluare din etapele incipiente ale cercetării, contribuind, astfel, la dezvoltarea viitoarelor inovații în protecția plantelor.

Prin această investiție, BASF Agricultural Solutions își reafirmă angajamentul pe termen lung față de Centrul Agricol din Limburgerhof, unul dintre cele mai importante centre globale ale companiei pentru inovație în agricultură. Extinderea infrastructurii consolidează și mai mult capacitățile științifice și competitivitatea centrului și va contribui la atragerea viitoarelor generații de specialiști.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 17 august 2026 are loc Ziua porților deschise - Sărbătorea tomatelor la Institutul Național de Cecetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură (INCDBH) Ștefănești – Argeș, eveniment organizat în parteneriat cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu - Șișești” (ASAS) Secția Horticultură și Socitatea Română a Hoticulturilor (SRH).

Manifestarea de transfer tehnologic aflată la a VII-a ediție va reuni fermieri cu activitate în legumicultură, cadre didactice, studenți, masteranzi din UPB București – Centrul universitar Pitești și USAMV București, reprezentanți ai Direcției Fitosanitare Argeș, colaboratori din Intitutul Național de Fizica Laserilor Plasmei și Radiației precum și firma Nufarm, furnizoare de inputuri pentru agricultură.

„Alături de prezentarea situației actuale și perspective pentru dezvoltarea legumiculturii va avea loc o expoziție cu degustare de fructe de tomate din soiuri create la noi în institut dar și din sortimentul legumicol actual, precum și vizită în loturile experimentale”, precizează Ionela-Cătălina Guță, director general INCDBH Ștefănești - Argeș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Syngenta și Groundwork BioAg au anunțat parteneriatul strategic pentru comercializarea tehnologiei micorizice a Groundwork. Syngenta, liderul global în protecția biologică a culturilor, pune la dispoziție o soluție biologică ce îmbunătățește performanța culturilor și oferă rezistență la stresul plantelor, îmbunătățind în același timp sănătatea solului printr-un program de credite de carbon, generând o sursă suplimentară de venit pentru fermieri.

Astfel, noul parteneriat îmbină o soluție biologică avansată pentru performanța culturilor și sănătatea solului cu un program de credite de carbon, care va fi lansat în America Latină și Europa, iar distribuția produselor va include și alte piețe

Syngenta va comercializa produse pe bază de micorize și soluții pentru carbonul din sol sub marcă proprie. Oferta va viza inițial culturile de porumb, soia, cereale și floarea-soarelui din America Latină și Europa. Groundwork BioAg va fi responsabilă de producție, furnizare, stabilirea instrumentelor digitale și de întregul proces de dezvoltare a programului de carbon.

„Modelul pe care l-am construit cu Groundwork BioAg merge dincolo de simpla stocare a carbonului în agricultură – acesta crește reziliența, reface sănătatea solului și acumulează rezervoare de carbon pe termen lung într-un ritm remarcabil, generând în același timp credite de carbon de pe urma cărora fermierii beneficiază în mod direct. Vedem acest lucru ca pe o evoluție firească a ceea ce pot realiza programele de carbon. Această nouă ofertă se încadrează perfect în obiectivul de sustenabilitate al Syngenta de a sprijini fermierii să obțină producții mai mari, reducând în același timp impactul asupra mediului”, a declarat Petra Laux, Chief Sustainability Officer în cadrul Syngenta Group.

Prin urmare, fermierii vor beneficia de tehnologii inovative ce asigură o absorbție îmbunătățită a nutrienților, care oferă producții mai mari și mai rezistente, deblocând în același timp o nouă sursă de venit prin creditele de carbon.

„Prin combinarea accesului pe piață al Syngenta cu capacitățile noastre dovedite în domeniul micorizelor, poziționăm ciupercile micorizice atât ca un input agronomic valoros, cât și ca o cale importantă de atenuare a impactului climatic în agricultură, prin intermediul programului nostru complet de carbon”, a precizat Alon Werber, CEO al Groundwork BioAg.

Sechestrarea carbonului în sol este procesul prin care dioxidul de carbon este extras din atmosferă prin fotosinteza plantelor și stocat în sol prin activitate biologică. Ciupercile micorizice formează relații simbiotice cu sistemele radiculare ale culturilor, îmbunătățind absorbția de nutrienți și apă și susținând sănătatea solului pe termen lung. De asemenea, ciupercile catalizează formarea de materie organică durabilă asociată cu mineralele, crescând potențialul de stocare a carbonului pe termen lung. Pentru fermieri, solurile care sechestrează mai mult carbon sunt, în general, mai fertile, rețin apa mai eficient și sunt mai rezistente la secetă și eroziune.

„Acest parteneriat reflectă modul în care produsele biologice devin tot mai mult o parte centrală a agriculturii. Soluțiile inspirate din natură le oferă fermierilor instrumente eficiente și sigure, oferind în același timp rezultate agronomice concrete”, a conchis Emilhano Lima, Global Head Seedcare & Biologicals la Syngenta.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Haideți să vedem cum un câmp frumos, un teren lângă o podgorie și o idee bună pot deveni cel mai neașteptat start-up al anului.

Dacă ai un teren agricol cu peisaj frumos ori câteva pogoane lângă o vie, un deal cu priveliște, o livadă uitată pe marginea unui drum de podgorie, și nu știi ce să faci cu el, există o veste bună: Europa vine spre tine. Poate și America. Cu rulota, cu campervanul, cu portbagajul plin de apetit pentru autenticitate. Și sunt dispuse să plătească pentru ceea ce tu, poate, nici nu bănuiai că ai de vânzare.

Oenoturismul mobil – turismul cu autorulota prin regiunile viticole – este unul dintre cele mai dinamice segmente de piață din Europa ultimului deceniu. Milioane de europeni din Germania, Olanda, Franța, Austria (mai nou, polonezii, cehii și balticii) aleg în fiecare an să-și încarce autorulota și să pornească prin podgorii, să doarmă lângă crame, să deguste vin direct de la producător și să simtă pulsul rural al continentului.

România, cu tot ce are, dealuri, vii, aer curat, ospitalitate autentică, este aproape complet absentă de pe această hartă. Aceasta este, în același timp, o problemă și o oportunitate uriașă. Cine înțelege primul lucrul acesta câștigă.

Nu ai nevoie de un hotel. Nu ai nevoie de o cramă. Ai nevoie de un teren, de o priză de curent și de dorința de a-i primi pe oameni.

Cel mai simplu business pe care nu l-ai văzut venit

Un camper stop – numit și „aires de service” în Franța, „campervan areas” pentru anglofoni sau „Stellplatz” în Germania – este, în esența lui, extrem de simplu: un spațiu amenajat minimal unde un turist cu autorulota sau rulota poate staționa în siguranță, se poate racorda la curent electric și apă și poate evacua controlat apele uzate. Nu este un camping clasic. Nu este un hotel. Este ceva între cele două, și anume, exact ce caută turistul european modern: libertate de mișcare, confort minimal, natură autentică și contact direct cu locul în care se află.

În Franța există peste 12.000 de astfel de locații. În Germania, peste 8.000. În România: poate 20, cele mai multe răspândite aleatoriu, fără standarde, fără promovare, fără vizibilitate internațională.

Iată exact ușa prin care poate intra oricine, de la proprietarul unui teren agricol cu priveliște la un plai viticol până la viticultorul care vrea un venit suplimentar, de la tânărul care a moștenit câteva hectare până la primăria care caută soluții de dezvoltare rurală.

Terenul tău vorbește. Trebuie doar să-l asculți

Frumusețea acestui model de business stă în accesibilitatea lui reală. Nu vorbim de investiții de sute de mii de euro. Nu vorbim de ani de autorizații și proiecte arhitecturale. Vorbim de ceva ce poate fi pornit în câteva luni, cu resurse limitate și cu ce ai deja la dispoziție.

Proprietarul de teren agricol cu peisaj

Un deal cu priveliște, o pajiște lângă o pădure, un teren pe marginea unui râu. Dacă oamenii se opresc să fotografieze când trec pe acolo, e semn clar că ar vrea să și rămână. Tu le poți oferi asta.

Proprietarul de teren lângă o podgorie

Nu trebuie să ai propria cramă. Dacă ești vecin cu una, ești deja pe ruta turistică. Turiștii care vin pentru vin vor dori să doarmă acolo, nu la un hotel din oraș. Tu le dai locul.

Viticultorul mic și mijlociu

Un camper stop în curtea sau pe marginea cramei tale transformă fiecare vizitator într-un oaspete. Cumpără mai mult vin, rămâne mai mult timp, recomandă mai departe. Vânzarea crește fără niciun efort de marketing. Fără eforturi logistice. Fără imobilizări financiare în piață și fără riscurile aferente.

Tânărul antreprenor rural

Ai 20, 25, 30 de ani și ai moștenit ceva pământ? Sau vrei să închiriezi un teren și să construiești ceva propriu? Camper stop-ul poate fi primul tău business, cu costuri de intrare rezonabile și cu o piață europeană gata să vină la tine.

Primăria sau comunitatea rurală

Un camper stop comunal poate aduce flux de turiști într-un sat altfel nevizibil. Veniturile rămân local. Imaginea comunei se schimbă. Investiția se amortizează rapid.

Fermierul ecologic sau apicultorul

Turiștii cu autorulota sunt exact publicul care caută miere locală, legume din grădină, ouă de la găini crescute liber. Un camper stop pe ferma ta e și un punct de vânzare direct, fără intermediari. Sunt oameni cu respect față de natură. De aceea își doresc să fie în mijlocul ei.

Turistul cu autorulota nu vine doar să doarmă. Vine să cumpere, să guste, să povestească. Și pleacă ambasador.

Atât de simplu, încât pare incredibil

Cel mai frecvent argument împotriva acestei idei este că „trebuie mult”. Nu este adevărat. Există un standard european minimal bine documentat, aplicat cu succes pe mii de locații din Europa de Vest. Iată-l tradus în pași concreți:

• Suprafața și accesul

Minimum 3–4 locuri de parcare pentru vehicule lungi (8–9 metri). Acces rutier cu posibilitate de întoarcere. Suprafața se poate impermeabiliza cu pietriș compactat sau gazon armat, nu este nevoie de asfalt.

• Racordul electric

Prize CEE 230V, standardul european. Un electrician autorizat, câteva posturi de alimentare, un contor sau un sistem de carduri de plată. Se practică și taxarea fixă pentru toate serviciile. Cost estimat: 3.000–8.000 de lei pentru o instalație de bază. Bineînțeles, un kit fotovoltaic n-ar strica. Unde e vie, este și soare!

• Apa și evacuarea

Un robinet de apă potabilă și o gură de evacuare pentru apele gri (chiuvetă, duș). Nu este obligatoriu un sistem de canalizare. Un bazin vidanjabil funcționează perfect și se poate instala rapid.

• Toaleta chimică

Stație de descărcare pentru toaletele chimice ale autorulotelor (Cassette Dump Station), un element esențial, ieftin, și care face diferența între o locație acceptată și una evitată pe platformele specializate. Sigur, cateva WC-uri și un duș aduc multe „plusuri”.

• Wi Fi și prezența digitală

Un router Wi Fi de exterior și o pagină pe Park4Night, ACSI sau Campercontact. De la acest moment, locația ta devine vizibilă pentru milioane de turiști europeni care planifică rute. Vizibilitatea e gratuită. Traficul vine singur.

• Elementul de farmec local

Un foișor din lemn, o grădină de plante aromatice, o priveliște curată, un coș cu produse locale la intrare. Aceasta este diferența dintre o parcare și o experiență. Iar experiența se plătește diferit.

Cât costă și cât se câștigă?

O locație de bază cu 4–6 locuri poate fi amenajată cu investiții între 15.000 și 40.000 de lei, în funcție de gradul de finisare și de facilitățile oferite.

Tariful mediu per noapte per vehicul în Europa: 15–35 de euro.

La o rată de ocupare modestă (60 nopți/sezon, 4 locuri) = 3.600–8.400 euro/sezon brut. La care se adaugă vânzările directe de vin, produse locale, vizite ghidate.

Amortizarea investiției: 1–3 sezoane.

Autostrada Podgoriilor e gata. Mai lipsesc parcelele

Ei bine, da! E de la sine înțeles că primii câștigători vor fi cei care au calea (autostrada) deschisă.

Județele Prahova, Buzău, Vrancea, Vaslui, Iași (chiar și Galați) au toate ingredientele: o tradiție viticolă de secole, peisaje rurale autentice, crame mici și mari, acces direct prin coridorul A7 - deja botezat neoficial „Autostrada Podgoriilor”. Turiștii europeni cu autorulota ar putea veni deja. Dar nu găsesc unde să oprească. Nu găsesc unde să doarmă lângă vie. Nu găsesc informații, hărți, locații indexate pe platformele pe care le folosesc.

Tocmai din această cauză, VINARIUM, în parteneriat cu ADI Ținutul Vinului, a inițiat un proiect-pilot unic în România: un turneu demonstrativ cu o autorulotă închiriată, care va parcurge, mai întâi, cramele prahovene pentru a evalua infrastructura existentă, pentru a informa proprietarii și autoritățile locale și pentru a construi primul model funcțional de caravaning viticol integrat din România.

Proiectul, încurajat de Consiliul Județean Prahova, nu este un exercițiu academic. Este primul pas al unui ecosistem care, odată pornit, se poate extinde la nivel național. Începutul este în Dealu Mare.

Imaginați-vă: o familie din Germania planifică o vacanță de două săptămâni prin podgoriile Europei. Caută pe Park4Night locații lângă crame. Văd Prahova pe hartă, văd recenzii bune, văd că pot parca, se pot racorda la curent, pot cumpăra vinuri premiate direct de la cramă. Rezervă. Vin. Cheltuiesc. (Fac „export de pe loc”.) Povestesc acasă. Revin. Devin ambasadori. Aduc prieteni. Acesta este mecanismul. E simplu. Funcționează. Trebuie doar să existe locurile unde să oprească.

Nu ai nevoie de un algoritm. Ai nevoie de un deal sau de un platou. Frumos să fie!

Există o generație de tineri români care vor să construiască ceva al lor, dar nu știu de unde să înceapă. Care vor să trăiască din ceva ce iubesc – natura, vinul, ospitalitatea, libertatea. Camper stop-ul (camper park) poate fi exact acel „ceva”.

Nu ai nevoie de un MBA. Nu ai nevoie de un plan de business de 80 de pagini. Ai nevoie de un teren (propriu sau închiriat), de voința de a-l amenaja minimal și de curajul de a-l posta pe câteva platforme europene. Restul vine din fluxul organic al unei piețe de milioane de turiști care caută exact ce poți oferi tu.

Iar dacă accepți să te implici în proiectul-pilot din Prahova, ca voluntar, ca intern, ca documentarist, poți să înveți tot ce trebuie, să construiești o rețea de contacte și să lansezi propria locație cu o înțelegere pe care altfel ai dobândi-o în ani de greșeli costisitoare.

Noile ocupații pe care le poate genera acest segment sunt reale și în creștere: ghid de oenoturism mobil, manager de camper stop, creator de conținut turistic specializat, organizator de evenimente vitivinicole, coordonator evaluare senzorială etc. Niciuna nu exista acum zece ani. Toate vor fi căutate intens în România... de mâine.

Prahova va fi primul județ marcat pe această hartă.

Care va fi cel de-al doilea județ care se mobilizează?

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

Foto: VINARIUM

Încă din luna aprilie, gândacul bălos al ovăzului este prezent în culturi. Prin unele zone au început să apară și primele larve. Deocamdată, dăunătorul nu reprezintă un pericol pentru culturile de ovăz, grâu și orz dar trebuie monitorizat. La depășirea pragului economic de dăunare, tratamentele se impun.

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, venim în sprijinul fermierilor cu date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

Importanța economică

În anii favorabili dezvoltării, dăunătorul poate produce pagube importante atât la orz, cât și la grâu. La grâul de toamnă și primăvară sunt menționate daune cuprinse între 23% până la 55%, pe când la orz pot ajunge chiar la 75% în solele unde entomofagii lipsesc (Webster et al., 1979). În general, pagubele pot începe de la 3% (Ulrich et al., 2004) și pot ajunge în situațiile grave chiar la 95% (Daamen & Stol, 1993).

Hrănirea larvelor reduce suprafața de fotosinteză. Acest mod de hrănire duce la pagube cantitative și calitative ale producției de cereale (Haynes & Gage, 1981; Kostov, 2001). Atacă culturile de orz, grâu uneori chiar și porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz. Există studii care arată că adulții pot fi vectori pentru virusurile care atacă cerealele, cum ar fi Barley yellow dwarf virus (piticirea și îngălbenirea cerealelor) și Maize chlorotic mottle virus (Nault et al., 1978; Papp, 1992).

Recunoașterea daunelor

Gândacul bălos preferă ovăzul pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adulții consumă cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă).

Hrănirea are loc între nervuri și începe de obicei de la vârful frunzelor spre bază. Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță din cauza aspectului albicios (frunzele sunt albite de la vârf către bază). Când larvele atacă în fenofaza de frunză steag pot apărea daune în producție (Wilson et al., 1969). Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei [după Roșca et al., 2011].

Ciclul de viață

Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de 9 - 10⁰C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară) - Roșca et al., 2011. O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Fiecare femelă poate depune între 50 și 275 ouă [Schmitt, 1988; Stilmant, 1995].

Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime).

Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, sub resturi de plante etc [Grant et Patrick, 1993].

Managementul integrat

În gestionarea acestui dăunător, rezistența soiurilor este foarte importantă și trebuie luată în considerare. La soiurile rezistente, pubescența frunzelor ține departe dăunătorul, afectând ovipoziția, eclozarea, hrănirea (perișorii conțin silice) și în final supraviețuirea larvelor (Gallun et al., 1966; Papp et al., 1992). Cercetările arată că, în comparație cu orzul și ovăzul, grâul prezintă rezistență mai ridicată (Hahn, 1968).

Măsuri chimice

Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în combaterea acestui dăunător. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți/m² să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster spp. și Aelia spp.).

Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele se aplică când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment, cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/m² (densitate în vetre). Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate [Roșca et al., 2011] .

În România sunt omologate următoarele insecticide: Deltametrin + flupiradifuron; Deltametrin; Cipermetrin; Acetamiprid; Lambda – cihalotrin; Esfenvalerat [Aplicația PESTICIDE 2.25.12.5]. Se recomandă respectarea dozelor de pe etichete.

Măsuri biologice

În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis, dar și entomofagii Crysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichogramma sp. [Popov et al., 2005].

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ploșnițele cerealelor au ajuns în culturile de grâu

În culturile de cereale apare făinarea

O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară

În condițiile în care rezervele de combustibili fosili sunt tot mai limitate, iar consumul este din ce în ce mai mare, când prețul motorinei a depășit orice așteptări, cu influențe directe în prețul produselor agricole, orice posibilitate de economisire a acestui combustibil este benefică atât pentru fiecare producător agricol, cât și pentru reducerea poluării mediului.

Îmi amintesc că prin anii ’50 lucram la un SMT și se făcea mare risipă de motorină. Tractoriștii o foloseau la făcut focul pentru încălzit. Era ieftină, 0,30 lei/l, și nu prea era nimeni interesat câtă motorină s-a consumat. Cu un kilogram de grâu puteai cumpăra 2-3 litri de motorină, iar acum dai 7-10 kg grâu pentru un litru de motorină. Din aceste motive, orice posibilitate de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole este în atenția tuturor agricultorilor. Această posibilitate devine reală în funcție de nivelul de calificare al celor ce folosesc tractoarele, de gradul de conștiință al acestora, dublat de o reală cointeresare materială.

În continuare, prezentăm posibilitățile, care stau la îndemâna mecanizatorilor și fermierilor, de reducere a consumului de motorină.

1. Măsuri generale

a) Înlocuirea motoarelor Diesel cu motoare electrice, cu motoare care funcționează cu hidrogen, cu gaz metan, amestec de motorină cu combustibil verde etc.;

b) Folosirea sistemului de agricultură conservativă care, în medie, folosește 10 l/ha față de 50 l/ha la agricultura convențională;

c) Folosirea sistemului de agricultură de precizie, care prin digitalizare consumă cu 25% mai puțin combustibil;

d) Alimentarea tractoarelor să se facă numai cu furtun, la pompă și nu cu găleata, care pe lângă risipă produce și impurificarea motorinei;

e) Alimentarea mașinilor cu sămânță, cu îngrășăminte, cu soluție etc. să se efectueze pe circuitul lucrărilor, nu să se deplaseze cu tractorul pentru alimentare;

f) Să fie evitat mersul în gol al motorului când tractorul staționează. Cu asigurarea sistemului de pornire funcțional sau deplasarea tractorului în alte scopuri decât în brazdă, în lucru;

g) Lucrările solului să se facă în epoca optimă, când solul este reavăn și nu când este uscat sau foarte umed, când consumul crește cu 40%;

h) Presiunea în pneuri să fie 0,8-1 bari când lucrează în brazdă și de 2 bari pe șosele, când se poate economisi 15% combustibil;

i) Folosirea dronelor la lucrări de fertilizat, erbicidat, tratamente. Dronele pot fi folosite și când nu se poate intra pe teren, fiind umed, astfel evitându-se și tasarea-compactarea solului.

2. Întreținerea și reglarea corectă a tractoarelor și mașinilor agricole

Este necesar ca toate operațiile de întreținere zilnică și periodică, reviziile tehnice și reparațiile să se efectueze conform normativelor, adică după un anumit număr de ore de funcționare.

De asemenea, înainte de a începe orice lucrare agricolă, trebuie să se efectueze corect reglajele specifice acelei lucrări.

a) Sistemul de alimentare al motorului nu trebuie să prezinte scurgeri pe la îmbinări (racorduri), atât pe circuitul de joasă presiune, cât și pe cel de înaltă presiune, iar aparatura de injecție să funcționeze ireproșabil, pentru a asigura arderea completă a motorinei, cu realizarea maximului de energie calorică și mecanică. Periodic, pompa de injecție și injectoarele vor fi verificate și reglate la bancul de centricurbat.

b) Sistemul de răcire, prin corecta sa funcționare, trebuie să asigure menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului, care este de 80-90°C. Pentru aceasta, pompa de apă și ventilatorul trebuie să funcționeze normal, să fie curățată crusta depusă pe pereții cămășilor de răcire și pe celulele radiatorului. De asemenea, termostatul să nu provoace strangulări în circuitul lichidului de răcire, ci să permită trecerea acestuia spre radiator numai după ce a atins temperatura normală de funcționare. Sunt greșite unele practici de scoatere a termostatului deoarece, prin aceasta, se prelungește timpul până când se realizează temperatura normală, cu consum nejustificat de motorină.

c) Sistemul de ungere trebuie să asigure o peliculă de ulei între suprafețe în frecare, ușurând mișcarea și reducând uzura. Totodată, uleiul preia o parte din temperatura pieselor cu care vine în contact, contribuind la menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului. O bună ungere permite funcționarea motorului la parametri constructivi, previne uzura permanentă și, deci, asigură realizarea puterii motorului fără consum suplimentar de motorină.

d) Filtrele de aer, de motorină și de ulei trebuie să fie bine întreținute și schimbate conform normativului, pentru a nu se îmbâcsi sau colmata cu diferite impurități, fiindcă aceasta opune rezistență în circuitul aerului, motorinei și uleiului, cu consum suplimentar de motorină.

e) Mecanismul de distribuție al motorului trebuie reglat corect pentru a asigura o bună evacuare a gazelor arse și umplerea cilindrilor cu aer proaspăt. Prin aceasta se asigură o bună alimentare cu aer și arderea completă a motorinei, cu degajarea maximului de energie.

f) Instalația de pornire și, în primul rând, bateria de acumulatoare trebuie să funcționeze normal, pentru a nu fi nevoiți să menținem motorul în funcțiune, cu consum inutil de combustibil, când tractorul nu lucrează.

g) Ambreiajul trebuie reglat pentru a nu patina, pentru a nu consuma motorină fără a produce lucru mecanic, prin punerea în mișcare a transmisiei și a organelor de deplasare.

h) Echipamentul de lucru să funcționeze corect în acționarea mașinilor agricole, pentru a nu pierde timp și a consuma inutil motorină, în special la întoarcerile făcute la capetele parcelei în care se lucrează.

i) Agregatele agricole alcătuite din tractor și mașinile agricole purtate sau tractate pot preveni consumul inutil de motorină. Astfel, o mașină agricolă care nu este cuplată corect la tractor opune o rezistență mai mare în lucru și duce, implicit, la consum superior de motorină.

g) Organele active tăietoare (brăzdar, cuțite), dacă nu sunt bine ascuțite, opun rezistență la înaintare în lucru cu creșterea consumului de motorină. S-a constatat că atunci când tăișul brăzdarului de la plug este mai gros de 1 mm crește consumul de motorină la arat cu peste 15%, iar lucrarea este de calitate inferioară.

3. Exploatarea corectă a agregatelor agricole poate asigura economisirea motorinei prin:

a) Alcătuirea de agregate complexe care, la o singură trecere, face mai multe lucrări (pregătirea patului germinativ+semănat+fertilizat) duce la reducerea semnificativă a consumului de motorină;

b) Încărcarea optimă a puterii motorului cu valorificarea a cel puțin 85% din puterea sa contribuie la un consum normal de motorină pentru un volum de lucrări sporite. De exemplu, pentru lucrarea de prășit folosind un tractor de 50 CP se consumă 3,5 l motorină/ha, iar dacă se lucrează cu un tractor de 80 CP (care nu este necesar) se folosește 4,5 l/ha motorină;

c) Organizarea de parcele mari, de formă geometrică regulată, reduce din mersul în gol și reduce consumul. Dacă terenul este la distanță mare, este recomandat să se organizeze tabere de câmp pentru a reduce deplasările inutile;

d) Efectuarea lucrărilor agricole în epoca optimă determină nu numai realizarea unor indici de calitate superioară, ci și consum mai mic de motorină. Spre exemplu, efectuarea arăturii la epoca optimă de umiditate a solului se realizează cu un consum de 20-22 l/ha, pe când în teren uscat se consumă peste 30 l/ha. Întârzierea arăturii cu 10-20 zile a dus la un consum dublu de motorină. La 1 cm adâncime în plus la arătură, se răstoarnă 130 t/ha sol în plus, cu un litru de motorină în plus;

e) Gradul de patinare al tractorului nu trebuie să depășească 15% pe miriște și 20% pe ogor. În vederea reducerii patinării se montează greutăți suplimentare la roți, se introduce apă în pneuri, se montează roți cu zăbrele, se folosesc roți cu balonul mare și presiunea redusă în pneuri etc.;

f) Reducerea la maximum a mersului în gol, când se consumă inutil motorină. Orice remedieri, reglaje și depanări trebuie să se realizeze cu motorul oprit. Trebuie să se interzică scoaterea din brazdă a tractorului pentru a merge după apă, după mâncare etc.

În concluzie, există o multitudine de posibilități de reducere a consumului de motorină, iar bunii gospodari le pot valorifica.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

În România, creșterea vacilor pentru lapte nu doar că nu mai poate fi numită afacere, dar e posibil ca acest sector să dispară cu totul. Oricât s-ar chibzui fermierii, în această perioadă de criză e tot mai greu să reziste.

În ultimele zile, crescătorii de vaci au primit de la fabricile care le cumpără laptele înștiințări de modificare a prețului pentru perioada aprilie – iunie 2026. Și să nu vă imaginați că prețul laptelui s-ar duce în sus, nicidecum, modificarea este în minus.

De pildă, un procesator oferă 1,5 lei pe litru, fără plata grăsimii suplimentare. Prețul este pentru o fermă mai mărișoară, care livrează zilnic ceva cantitate de lapte. Sunt, însă, crescători mai mici cărora li s-a propus prețul de 1,2 lei pe litrul de lapte. Asta în condițiile în care la raft nu găsim lapte sub 8,5 lei pe litru, iar pe crescătorul autohton producerea unui litru de lapte îl costă mult peste doi lei.

O altă problemă, ce știu consumatorii despre laptele pe care-l cumpără din magazine? Etichetele nu ne spun prea multe, mai ales referitor la trasabilitate. Produce România suficient lapte ca să-și acopere consumul? Crescătorii din vestul țării susțin că intră în țară cantități foarte mari de lapte și, mai grav, nu-l controlează nimeni să vadă dacă-i conform reglementărilor noastre. Ce calități are laptele importat? Ce fac autoritățile sanitar-veterinare? Potrivit statisticii, România se află în top zece producători de lapte din Uniunea Europeană, dar producția internă nu acoperă necesarul de consum, situație care se menține și în 2026.

„Iar și iar, fermierul produce în pierdere, iar pe lanț prețul laptelui nu suferă nici o corecție pentru a deveni mai atractiv pentru consumator. În fermele de bovine, consumăm între 4 și 7 litri de motorină pentru a produce o tonă de porumb siloz (înființarea cultură, tocat, transport, tasat), iar creșterea prețului motorinei, pe fondul scăderii prețului de vânzare a laptelui la poarta fermei o asimilăm cu o catastrofă. În ultimele două luni, două ferme HolsteinRo cu un efectiv de peste 250 vaci la muls și-au oprit activitatea. Lista fermelor care vor abandona sectorul se va mări în perioada următoare”, arată Ionuț Lupu, fermier și director executiv al Asociației HolsteinRo, adăugând: „În România ne luptăm cu o elasticitate mult prea redusă a ofertei de lapte pe termen scurt, având în vedere că producția nu poate fi ajustată rapid din cauza ciclului lung de viață al vacilor de lapte, investițiile foarte mari în ferme și imposibilitatea de a ne opri producția chiar dacă prețurile scad”.

În țara vecină, Ungaria, fermierii primesc 15 HUF (200 lei/tona de lapte livrată) pentru următoarele trei luni. „HolsteinRo, alături de ceilalți colegi fermieri, am solicitat Ministerului Agriculturii și Guvernului României introducerea unei scheme similare ca cea din Ungaria, un sprijin vital pentru existența sectorului”, subliniază Ionuț Lupu.

Înțelegem că statul român nu poate interveni în piața liberă, dar, cu siguranță, are pârghii pentru a acționa în așa fel încât să-și protejeze fermierii. Dacă vrea… Deja s-ar putea să fie prea târziu pentru mulți fermieri din zootehnie.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Zootehnia românească are nevoie de o autoritate tehnică stabilă și specializată, capabilă să asigure aplicarea legislației europene, coordonarea programelor de ameliorare genetică și conservarea resurselor genetice animale, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare într-o adresă către Parlamentul României, în care solicită menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie și modernizarea activității acestei instituții aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis o adresă către comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului sesizate pentru raport și avizare în cadrul procesului legislativ al Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2025 privind reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții aflate în subordinea acestuia.

Astfel, AAC își exprimă poziția privind menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu” ca instituție distinctă, cu personalitate juridică, în subordinea MADR, concomitent cu implementarea unor măsuri de reformă instituțională și eficientizare a activității acesteia.

Alianța atrage atenția că toate statele membre ale Uniunii Europene au câte o singură autoritate competentă în domeniul zootehniei, responsabilă de aplicarea reglementărilor europene și de colaborarea cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. În aceste condiții, fragmentarea atribuțiilor la nivelul direcțiilor agricole județene ar crea disfuncționalități majore și ar pune România în dificultate în ceea ce privește aplicarea legislației europene.

Totodată, AAC subliniază că propunerea de desființare a Agenției Naționale pentru Zootehnie, după aproape o sută de ani de la înființarea instituției (8 noiembrie 1926), sub forma Institutului Național Zootehnic, transmite un mesaj negativ pentru întreg sectorul zootehnic românesc, pentru fermieri și operatorii din domeniul însămânțărilor artificiale, dar și pentru profesia de zootehnist și pentru facultățile de zootehnie.

„Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) are un rol important în aplicarea legislației europene în domeniul zootehnic. Conform Regulamentului (UE) 2016/1012 privind ameliorarea animalelor, ANZ este autoritatea competentă desemnată de România pentru implementarea normelor zootehnice și genealogice, pentru recunoașterea și controlul societăților de ameliorare și pentru efectuarea controalelor oficiale privind programele de ameliorare. Activitatea instituției este raportată Comisiei Europene, iar autoritatea română face parte din sistemul autorităților competente ale statelor membre. Totodată, în sectorul apicol, ANZ are atribuții în implementarea Programului Național Apicol și în raportarea datelor către Comisia Europeană, iar în domeniul identificării și înregistrării ecvinelor administrează baza națională de date și sistemul de emitere a pașapoartelor pentru aceste animale, activitate care a fost evaluată în cadrul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Pe lângă atribuțiile prevăzute de legislația europeană, ANZ desfășoară activități importante pentru sectorul zootehnic din România, printre care autorizarea și controlul operatorilor însămânțători din România, responsabili de obținerea noilor generații de animale, autorizarea și controlul programelor de ameliorare pentru toate speciile de animale de interes zootehnic și evaluarea competențelor profesionale pentru ocupația de operator de însămânțări artificiale.

Instituția gestionează, de asemenea, programele de conservare a resurselor genetice animale, banca națională de gene pentru material genetic animal și centrul național de biotehnologii de reproducție. Totodată, în cadrul ANZ funcționează Centrul Național de Formare Profesională în Zootehnie, structură unică în România, iar laboratorul acreditat RENAR pentru analiza calității laptelui crud operează prin patru puncte regionale ca laborator independent pentru garantarea parametrilor calitativi ai laptelui. Agenția administrează și baza națională de date pentru ecvidee și emite pașapoartele pentru cabalinele de rasă prin opt centre de printare existente la nivel național.

Toate aceste activități sunt realizate cu aproximativ 230 de angajați la nivel național, ceea ce confirmă caracterul tehnic și specializat al instituției.

Potrivit Alianței pentru Agricultură și Cooperare, economia bugetară care ar putea rezulta din reorganizarea instituției ar fi nesemnificativă în raport cu riscurile și pierderile pe care sectorul zootehnic le-ar putea înregistra. În toate statele cu zootehnie dezvoltată există autorități zootehnice funcționale și puternice, care coordonează, susțin și controlează întreg sistemul de producție animală.

În același timp, AAC susține necesitatea modernizării și eficientizării activității Agenției Naționale pentru Zootehnie, în concordanță cu concluziile studiului de impact privind ameliorarea raselor de animale realizat la nivel guvernamental cu sprijinul Băncii Mondiale. Printre direcțiile de reformă propuse se numără simplificarea structurii organizatorice, organizarea instituției pe servicii tehnice regionale, digitalizarea și interconectarea bazelor naționale de date din zootehnie cu sistemele ANSVSA și APIA, consolidarea capacităților științifice ale instituției și dezvoltarea laboratorului de genetică animală, precum și modernizarea băncii naționale de germoplasmă animală.

De asemenea, Alianța consideră necesară elaborarea unei strategii naționale de dezvoltare a zootehniei, corelată cu planificarea strategică și bugetară, astfel încât sectorul zootehnic românesc să își poată valorifica potențialul și să rămână competitiv.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!