Pe 13 iunie 2025 s-a încheiat Campania de depunere a Cererilor de plată aferente anului 2025. Astfel, în perioada 3 martie  – 13 iunie 2025, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), au fost depuse 708.012 cereri de plată pentru o suprafață de 9.875.710,11 de hectare.

Potrivit APIA, cifrele înregistrate în Campania 2025 indică în continuare trendul ascendent înregistrat în ultimii ani în ceea ce privește asocierea fermierilor și comasarea terenurilor.

Comparativ cu anul 2024, când au fost depuse 730.395 cereri de plată pentru o suprafață de 9.962.885 de hectare, în actuala Campanie se observă o creștere a suprafeței medii pe exploatație, precum și o scădere a numărului mediu de parcele per fermier/exploatație. „Aceste evoluții confirmă că tot mai mulți fermieri aleg să își consolideze terenurile pentru a eficientiza lucrările agricole, a reduce costurile operaționale și a facilita accesul la intervențiile din Planul Strategic PAC 2023–2027, unde comasarea este un criteriu favorizant în anumite măsuri”, precizează APIA.

Urmează etapele de control administrativ, controale pe teren și monitorizare, respectiv pregătirea plăților aferente Campaniei 2025. „Reamintim fermierilor că este important să își respecte obligațiile asumate prin Cererea de plată și să fie receptivi la eventualele solicitări din partea APIA pe parcursul verificărilor”, transmite Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

JUDEȚUL TIMIȘ, cu sediul în municipiul Timișoara, B-dul Revoluției din 1989, nr. 17, având CIF 4358029, telefon 0256406300, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în baza Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 126/30.04.2025, anunță organizarea licitației pentru închirierea prin licitație publică a bunurilor imobile și mobile aflate în cadrul Centrului de colectare legume și fructe Tomnatic, proprietatea privată a Județului Timiș, situate în localitatea Tomnatic, județul Timiș.

Bunurile închiriate sunt situate pe parcela de teren identificată în CF nr. 401838 Tomnatic, nr. cadastral 401838, cu o suprafață de 11.509 mp, și se vor utiliza exclusiv pentru derularea activităților de colectare, prelucrare, sortare, ambalare, depozitare și livrare de legume și fructe, preponderent din zona agricolă a județului Timiș.

Lista detaliată a bunurilor imobile și mobile se regăsește în caietul de sarcini.

Prețul minim de închiriere este de 65.690,08 lei/lună la care se adaugă cota legală de TVA.

Garanția de participare la licitație este de 10.000 lei.

Documentația de atribuire poate fi achiziționată, la cerere, de la sediul Consiliul Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, camera 225, între orele 9⁰⁰-16⁰⁰ de luni până joi, iar vineri între orele 9⁰⁰-13³⁰, începând cu data de 18.06.2025, prețul pentru obținerea acesteia fiind de 66 lei. Plata se poate face numerar la casieria Consiliului Județean Timiș sau prin ordin de plată în contul RO78TREZ62121360250X XXXX deschis de Județul Timiș la Trezoreria Timișoara.

Înscrierea la licitaţie se va face în perioada 18.06.2025 – 08.07.2025, de luni până joi între orele 8.30–15.30 și vineri între orele 8.30-13.30, la Registratura Consiliului Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, parter.

Pentru participarea la licitație, persoanele interesate au obligația de a depune ofertele cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute în caietul de sarcini, într-un plic sigilat, la care este atașată cererea de înscriere la licitaţie și care conține: documentele de calificare și un plic interior sigilat cu oferta propriu-zisă.

Ofertele se depun într-un singur exemplar original.

Data limită pentru solicitare clarificări este 01.07.2025, ora 15³⁰.

Data limită de depunere a ofertelor este 08.07.2025, ora 15³⁰.

Licitația publică se va desfăşura în data de 10.07.2025, cu începere de la ora 10⁰⁰, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, Sala Revoluției, etaj I.

În cazul în care până la data şi ora anunţată nu sunt depuse cel puţin 2 oferte valabile, licitația va fi anulată, iar procedura se va relua în aceleași condiții, la o dată care va fi anunțată ulterior de către organizator.

Data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea publicării este 11.06.2025.

Instanța competentă în soluționarea litigiilor apărute este Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, Piaţa Tepeş Vodă nr. 2, Timișoara.

Pentru programare în vederea vizionării bunurilor care fac obiectul licitației, precum și pentru orice alte informații suplimentare privind licitația publică, persoana de contact este dl. Alin-Andrei Gorscovoz, consilier superior în cadrul Serviciului de gestionare a patrimoniului, tel 0722388870 sau mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Pe 30 mai 2025 are loc a XII-a ediție a Festivalului Alimentului, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca și dedicat inovației alimentare, evenimentul aducând în prim-plan creativitatea și competențele practice ale studenților din anii terminali de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor. Peste 50 de lucrări de licență inovatoare participă la Festivalul Alimentului 2025, între produsele prezentate de studenți fiind ciocolată fără zahăr, bere cu melatonină sau jeleuri cu probiotice.

La Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate de la USAMV Cluj-Napoca, Festivalul Alimentului va reuni peste 50 de produse alimentare inovatoare, dezvoltate în cadrul lucrărilor de licență, și care vor fi grupate în patru secțiuni: produse din carne, produse lactate, produse de panificație, patiserie și zaharoase, respectiv băuturi și produse diverse (miscellaneous).

Printre conceptele remarcabile ale acestei ediții se numără:

• PurpleDogs – snack pe bază de carne;

• CraftBeer Bites – cârnăciori artizanali pentru bere cu afine;

• CrenVital – crenvurști proteici din carne de vită Black Angus;

• Pink Kefir și GoldenChill LactoFree – produse lactate funcționale și fără lactoză;

• Brioșe cu Ganoderma și Turtă dulce cu plante medicinale – creații din secțiunea panificație;

• CHOCOLINA – ciocolată fără zahăr, Zefir artizanal sau Produs tartinabil cu smochine și rubarbă din categoria patiserie și zaharoase;

• Bere cu melatonină, Hidromel cu gutui, Cidru cu ananas;

• La categoria „Miscellaneous”: Batoane proteice vegane, Bomboane gumate cu micoproteine, Snack Brocco Bites, Oxibar sau Jeleu funcțional cu probiotice, CajuCult - alternativa vegană cu putere probiotică.

„Evenimentul are ca scop promovarea cercetării aplicate și a spiritului antreprenorial în rândul studenților, dar și crearea unei punți între mediul academic și industrie. Ediția din acest an a Festivalului Alimentului este una de maturitate, în care accentul se pune pe transferul tehnologic al cercetărilor aplicative către partenerii din industrie, transfer ce valorifică proiectele inovative ale studenților. Îi felicităm pentru pasiune și implicare, iar celor 20 de parteneri care ne sunt alături la ediția din 2025 le aducem calde mulțumiri”, declară prof. dr. Elena Mudura, decan al Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor.

La rândul său, conf. dr. Oana Lelia Pop, prodecan Cercetare, dezvoltare, inovare în cadrul facultății, precizează: „Participanții își vor prezenta proiectele în fața unui juriu format din reprezentanți ai companiilor de prestigiu din domeniul alimentar, precum și a cadrelor didactice ale facultății. Noul concept al festivalului nostru pune un accent sporit pe valoarea informațională din spatele fiecărui produs. Prezentarea de trei minute a fiecărui produs în fața juriului, urmată de sesiunea de discuții și degustări, vor aduce un plus valoros acestei ediții, care confirmă cu certitudine că, atunci când educația aplicată se împletește cu creativitatea și colaborarea interdisciplinară, iau naștere produse alimentare sustenabile, funcționale și perfect aliniate cerințelor consumatorului modern”.

Lucrările studenților vor fi evaluate de patru jurii diferite, în conformitate cu cele patru secțiuni, între orele 8.00 – 12.00, iar festivitatea de premiere va începe la ora 12.30.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ediția de primăvară a festivalului RO-Wine București 2025, care aniversează primii zece ani de existență, a confirmat încă o dată succesul Salonului Gustul Italiei, organizat de ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București. ICE sprijină constant companiile italiene în demersul lor de internaționalizare către noi piețe și obiective. De punctat că, în 2024, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au depășit un miliard de euro, plasând țara noastră pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

În perioada 16-18 mai, la RO Wine - International Wine Festival of Romania, 21 de companii italiene au prezentat excelența agroalimentară a Italiei, înregistrând un interes puternic din partea pieței românești și internaționale pentru produsele Made in Italy.

Producătorii italieni prezenți la Salonul Gustul Italiei, care au prezentat o selecție de vinuri și produse alimentare tradiționale, convenționale și ecologice, au fost: Agriment Italia, Audarya, Aziende Agricole D'Addario, Bakes'N'Grains, Azienda Agricola Bianchin Alessandro, Cantina Colle Moro, Cantina Valpolicella Negrar, Cantina Ventiventi, Cantine Bosco, Collefrisio, Divolio, Feudo Solarìa, Fontanassa, Giuliani Vino Italiano, Il Poggio, J.Rose, Pastificio Minardo, Ridolfi, Silvio Carta, The Wine Net, Vasari 1628.

Cu ocazia Salonului Gustul Italiei, producătorii sosiți special din Italia pentru a-și prezenta  produsele experților din sectorul enogastronomic românesc au oferit un plus de valoare autentica evenimentului. Pentru o mai bună prezentare a calității și tradiției italiene, a fost amenajată o zonă specială show area, animată timp de trei zile de profesioniști, care au ghidat publicul în descoperirea produselor italiene.

Momentele culinare, coordonate de chef Marco Favino și de maestrul pizzaiolo Giovanni Santarpia, au cucerit vizitatorii cu o selecție de specialități menite să însoțească vinurile prezentate și să scoată în evidență caracteristicile acestora, punând în valoare ingredientele tipice ale tradiției italiene.

Prezent în sală pe parcursul celor trei zile a fost și somelierul Aurelian Luca, care a evidențiat calitățile extraordinare ale vinurilor italiene.

Printre cele mai apreciate momente s-a numărat degustarea ghidată „Viaggio in Italia: Paese di Grandi Formaggi” (n.r. Călătorie în Italia: Țara marilor brânzeturi), desfășurată vineri, 16 mai, la Sala Masterclass de la  Fratelli Studios și care le-a oferit participanților o experiență senzorială printre cele mai bune produse ale tradiției italiene în domeniul brânzeturilor.

Moderată de experta în enogastronomie, Marinela Ardelean și susținută de maeștrii degustători ai ONAF - Organizația Națională a Degustătorilor de Brânzeturi - Marco Benedetti și Giorgio Telmon, sesiunea s-a desfășurat conform metodologiei oficiale ONAF, prezentând principalele tipuri de lapte (de vacă, oaie, bivoliță și capră) și ilustrând regiunile de origine ale acestora. Brânzeturile oferite spre degustate au fost: Fontina DOP – Valle d’Aosta (lapte de vacă); Gorgonzola picantă DOP – Lombardia (lapte de vacă); Pecorino Romano DOP – Lazio (lapte de oaie); Mozzarella di Bufala Campana DOP – Campania (lapte de bivoliță); Brânză de capră maturată – Sardinia (lapte de capră).

„Suntem foarte mândri că am  însoțit pentru al patrulea an consecutiv excelențele italiene la RO-Wine din București, un eveniment ce confirmă a fi una dintre vitrinele pentru promovarea Made in Italy în sectorul vinicol și agroalimentar. Participarea celor 21 de companii italiene demonstrează vitalitatea și calitatea companiilor italiene, capabile să se adapteze și să înțeleagă piețele internaționale cu intenția de a construi relații solide pe piața românească. Succesul acestei ediții confirmă importanța muncii noastre cotidiene în sprijinirea internaționalizării IMM-uri italiene care produc mult, de înaltă calitate și respectând standarde ridicate de sustenabilitate. Vom continua pe această cale cu și mai multă energie și pasiune”, a declarat Micaela Soldini, directorul ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București.

Salonul Gustul Italiei nu este doar o vitrină a produselor de excelență, ci mai ales o platformă privilegiată pentru crearea de relații comerciale, având în vedere că numeroși reprezentanți ai sectorului HoReCa au participat activ la întâlniri, înlesnind conexiuni valoroase între producătorii italieni și operatorii din domeniu prezenți la târg.

Ambasadorul Italiei la București, E.S. Alfredo Durante Mangoni, a subliniat că: „În ultimii ani, am înregistrat o creștere semnificativă a poziției exporturilor agroalimentare italiene în România. Țara a urcat, în doar trei ani, de pe locul 17 pe locul 14 în clasamentul piețelor de destinație pentru exporturile noastre din acest sector. Observăm o creștere constantă atât în ceea ce privește produsele alimentare, cât și vinurile, în special Prosecco, produse care se situează, în general, în segmentul mediu-superior al pieței. În acest context, devine esențial să consolidăm prezența italiană în canale calificate de prezentare a ofertei noastre, pentru a menține o prezență solidă pe piață cu produse de calitate și o varietate în creștere, care să țină cont și de preferințele românilor rezidenți în Italia. Diaspora română, atunci când se întoarce în România, caută aceeași calitate și varietate disponibile în Italia. Alegerile și experiențele lor de cumpărare pot servi ca un catalizator pentru orientarea preferințelor de cumpărare ale unui public mai larg”.

România, piață strategică

În 2024, conform datelor Trade Data Monitor, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au crescut cu 10,6%, depășind un miliard de euro, plasând România pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

Anul trecut, Italia și-a menținut poziția drept al cincilea furnizor al României, cu o cotă de piață de 7,15% (+14,9% față de 2023) după Germania (cotă: 16,2%, creștere: +9,6%), Ungaria (cotă: 11,5%, scădere cu 0,32%), Polonia (cotă: 9,6%, creștere +6,5%) și Țările de Jos (cotă: 8,5%, creștere +13,2%).

Printre produsele cele mai apreciate de consumatorii români se numără cafeaua prăjită, produsele de panificație și brânzeturile proaspete și maturate.

Per ansamblu, piața alimentară românească s-a dovedit a fi dinamică, importurile totale de produse agricole și alimentare depășind 14,2 miliarde de euro în 2024, în creștere cu 4,7% față de 2023.

Piața vinului din România este, de asemenea, în continuă evoluție, existând un interes tot mai mare pentru produsele importate. După o încetinire temporară din cauza pandemiei, importurile de vin au început să crească din nou.

În perioada 2019–2024 a fost înregistrată o creștere semnificativă a importurilor românești de vinuri din lume: +110,9% în valoare și +69% în cantitate. În aceeași perioadă, importurile din Italia au crescut cu 171,4% în valoare și cu +134% în cantitate. Cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată la importurile din Italia de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), care au crescut cu 202% ca valoare și cu 171,8% în cantitate.

Deși ponderea importurilor este încă scăzută în valoare absolută, vinul italian se impune pe piață, datorită interesului tot mai mare al României pentru produsele italiene (a 27-a piață de desfacere în 2024), în special pentru vinurile spumante (a 18-a piață) și vinurile liniștite îmbuteliate (a 28-a piață).

Potrivit datelor din 2024, Italia și-a confirmat poziția de principal furnizor de vin pentru România, cu o cotă de piață de 31,3% și o creștere de 9,9% față de anul 2023, urmată de Republica Moldova (cu o cotă de 26,8%). Italia este și primul furnizor de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), cu o cotă de import de 50,7%, în creștere cu 16,5% față de 2023. Pentru vinurile liniștite îmbuteliate, Italia este al doilea furnizor, cu o cotă de piață de 24,8% (în creștere cu 6,1% față de 2023), după Republica Moldova, cu o cotă de 43,6% din importurile românești.

Italia este, de asemenea, lider la mai multe categorii de produse importate în România, care reprezintă și cele mai achiziționate produse italiene din lume, fiind primul furnizor de roșii conservate (cu o pondere de 39,1% din totalul importurilor românești de astfel de produse), ulei de măsline (pondere de 37%) și paste făinoase (pondere de 32%). Se clasează pe locul 2 ca furnizor de cafea (cotă de 22%) și pe locul 3 ca furnizor de mezeluri și produse din carne uscată și conservată (șuncă, speck etc. – cotă de 19%), brânzeturi, produse lactate (cotă de 14,6%) și produse de panificație și patiserie (cotă de 13,6%).

Acest succes se datorează atât calității și varietății ofertei italiene, cât și reputației brandului Made in Italy, sinonim cu excelența în sectorul agroalimentar și  enogastronomic (și nu numai!). Acest lucru este confirmat și de prețul mediu al vinului italian importat (3,75 euro/litru), net superior mediei globale (2,27 euro/litru).

România reprezintă pentru Italia o piață strategică în care să își consolideze poziția și să cucerească noi consumatori.

Italia și-a prezentat oficial candidatura pentru recunoașterea bogatei și variatei tradiții culinare drept Patrimoniu Imaterial al Umanității de către UNESCO. Această inițiativă istorică își propune să celebreze și să protejeze un element fundamental al identității culturale italiene, adânc înrădăcinat în istoria, practicile sociale și în know-how-ul comunităților sale.

Bucătăria italiană nu este pur și simplu o colecție de rețete. Ea reprezintă un complex cultural ce îmbrățișează: diversitatea teritorială, practicile și cunoștințele tradiționale, convivialitatea și socializarea, identitatea culturală. Rezultatul evaluării va fi făcut public în decembrie 2025.

RO-Wine București 2025 a marcat astfel un nou și răsunător succes italian, consolidând astfel rolul Italiei drept ambasador mondial al gustului, culturii și excelenței enogastronomice.

Prin rețeaua sa internațională și coordonarea activităților, ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior reprezintă un partener strategic pentru internaționalizarea companiilor italiene, promovând calitatea, inovația și tradiția pe toate piețele externe.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Săptămâna trecută, joi – 8 mai 2025, a avut loc Adunarea Generală a Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV. România are mare nevoie de cooperative agricole a fost concluzia la care au ajuns toți cei prezenți.

Au aderat sub umbrela UNCSV încă patru cooperative agricole, ajungând la 63 de cooperative agricole funcționale din sectorul vegetal, consolidându-și astfel rolul de reprezentare a intereselor cooperativelor agricole atât la nivel național, cât și european.

Cooperativele agricole din țara noastră trebuie să se dezvolte cât mai rapid posibil atât prin creșterea numărului de membri, cât și prin fuziuni între cooperative care să le asigure competitivitatea pe piața unică.

„Promovarea sistemului cooperatist la nivel național și internațional este un obiectiv realizabil printr-o conlucrare eficientă a tuturor Uniunilor de Ramură existente în România. Astfel, am avut prilejul de a-i avea alături pe colegii din sectorul taurin și horticol: UNCST-BOVICOOP și HORT INTEGRA. Împreună am pus bazele unei strategii optime care să îndeplinească obiectivul comun propus. Ne propunem să fim un exemplu de pragmatism, o echipă a faptelor, mai puțin a vorbelor și să fim împreună pentru viitorul cooperativelor agricole competitive, funcționale și corecte cu munca și rezultatele propriilor membri. Ne dorim ca această întâlnire să fie un nou pas în direcția unei agriculturi românești moderne, cooperatiste, sustenabile și orientate spre rezultate”, a transmis UNCSV.

Reprezentanții cooperativelor au făcut schimb de experiență, au analizat rezultatele anului 2024, provocările actuale, au dezbătut problemele cu care se confruntă atât în desfășurarea și eficientizarea activității cooperativelor, cât și a exploatațiilor unde își desfășoară activitatea, a proiectelor legislative care li se adresează, au trasat direcția pe care o va urma Uniunea și au stabilit obiectivele UNCSV pentru 2025, dar și planuri de viitor pentru cooperativele membre.

Au fost prezentate principalele 16 proiecte legislative aflate în dezbatere la nivel european și activitatea UNCSV în ceea ce privește proiectele respective:

• Continuarea demersurilor acordării derogărilor pentru neonicotinoide, inclusiv menținerea acetamiprid (Mospilan) și modificarea Regulamentelor Europene 783, 784, 785/2015 prin includerea la excepții și a arealelor de cultură unde pragul economic de dăunare este depășit de la natură;

• Realizarea tuturor demersurilor posibile pentru păstrarea bugetului PAC post 2027 distinct, crescut până la 1% din PIB-ul UE;

• Finalizarea convergenței externe a plăților directe începând cu 2028 și actualizarea suprafeței pentru care se achită subvenții;

• Inițierea tuturor demersurilor posibile pentru respingerea acordului MERCOSUR;

• Măsuri privind rezolvarea situației extrem de grave generate de importurile de produse procesate din cereale și oleaginoase din Ucraina și Rep. Moldova, care blochează achizițiile industriei de procesare de produse de la fermierii români;

• Introducerea în legislație și implementarea de condiții de reciprocitate, practici comerciale loiale, controale produse agricole România UE – state terțe;

• Introducerea în legislație privind APA și Pachetul APĂ a irigării culturilor;

• Susținerea sectorului agroalimentar de către toate instituțiile și reprezentanții numiți sau aleși în legislația privind CREDITE NATURALE și NITRAȚI;

• Aprobarea Regulamentului privind noile tehnici genomice în concordanță cu poziția României, respectiv anularea Anexei 2, separarea convenționalului de NGT 1 și NGT 2, definirea inovației, creând baza legală a genei/proceselor care să fie patentat și introducerea standardelor prin legislația națională;

• Simplificări PAC;

• Pactul ecologic și utilizarea sustenabilă a produselor de protecția plantelor (SUR);

• Agricultura Regenerativă;

• Restaurarea naturii și monitorizarea solului;

• Directiva privind emisiile industriale;

• Cadrul de certificare pentru îndepărtarea carbonului + mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră;

• Carnivore mari.

Misiunea de bază a UNCSV este să asigure reprezentativitate pentru cooperativele agricole la nivel național și european, să urmărească încurajarea fenomenului dezvoltării și eficientizării activității fermierilor prin cooperative agricole consolidate, sustenabile și durabile, care să aibă capacitatea de a întări puterea de negociere a fermierilor în lanțul agroalimentar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

România se află într-un context agricol dificil, în care schimbările climatice severe și instabilitatea economică sunt factori majori ai acestui declin. Soluții care să rezolve pe deplin situația sunt greu de aflat, de aceea orice sugestie capabilă să mai amelioreze din probleme este binevenită. Prin urmare, îndemnul de a folosi sorgul pe post de alternativă de cultură este de luat în seamă. 

Sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” din București și a companiei Sport Agra din Amzacea, județul Constanța, în cadrul Aula Magna a forului amintit, a avut loc, la sfârșitul anului trecut, conferința internațională „Sorgul - plantă de cultură a viitorului”. Organizatorii au dorit să aducă în prim-plan această cultură considerată de ei salvatoare în contextul provocărilor climatice și economice. Participarea la acest eveniment ne-a oferit ocazia de a înțelege mai profund potențialul, limitele și viitorul acestei plante, prin prisma experților și a fermierilor prezenți.

Seceta extremă este un fenomen recurent în regiunile aride ale României, cum ar fi Dobrogea și Câmpia Română, dar acesta s-a accentuat în ultimi ani. Iar condițiile economice nu sunt nici ele de natură să compenseze în vreun fel situația, din contră, adaugă o și mai mare povară pe capul fermierilor afectați. 

Context climatic și economic

Bine-cunoscutul fermier Gheorghe Nițu este de părere că actualele condiții impun o altfel de abordare: „Schimbările climatice nu sunt numai la noi, sunt mai peste tot, iar agricultura pe care noi am făcut-o până în prezent nu mai seamănă cu nimic cu cea care vine. Și trebuie să gândim foarte serios acest lucru, cu creionul în mână, pentru că oricum, ea trebuie să dea economic. Nu putem să mergem în continuare cum au fost învățați unii, pe datorii. Trebuie să facem o agricultură integrată, neapărat. Zootehnia a dispărut, tocmai de aceea nici sorgul nu s-a mai cultivat. Din fermele din jurul Capitalei, probabil 40, au mai rămas fermele de vaci cu lapte ale lui Claudiu Davițoiu și Mihai Petcu. Atât. În rest și în comune, de la 2.000-3.000 de vaci, acum sunt 200-300. Altele o să rămână în tablouri”.

Gheorghe Nițu

Cea mai afectată cultură pare a fi cea a porumbului, despre care Dumitru Manole, cel care a avut inițiativa organizării conferinței, spune că în condiții de secetă paguba este multilaterală: „În județul Constanța, porumbul a scăzut ca suprafață. În dinamică, dacă pornim din 2015, porumbul era undeva la 55.000-60.000 de hectare. În 2024 a ajuns la 27.000 de hectare, aproape 50% mai puțin. Din 27.000 de hectare în 2024 s-au calamitat  21.000 de hectare. Spui că e puțin, dar nu e. Dacă înmulțim 21.000 cu 1.000 lei pe hectar, cât statul urmează să despăgubească aceste suprafețe, deci o dată este bugetul statului atacat prin faptul că n-am avut această alternativă, sorgul, și după aceea, dacă mai luăm cele 21.000 de hectare și le înmulțim cu un minim de producție de numai 5 tone la hectar, ca să fie socoteala rotundă, parcă fac foarte simplu 105.000 tone, care înmulțite cu 900 lei ne dă o cifră. Deci iată pierderile. O dată bugetul, o dată stabilitatea economică. Stabilitatea economică a fermelor este pusă în pericol. Și din acest punct de vedere azi am spus că începe epopeea sorgului”. Așadar, domnul Manole face trimitere la o alternativă pentru această cultură, numind-o, după cum ați văzut, pe cea a sorgului. El aduce ca exemplu situația din propria fermă, de la Amzacea: „Pe lângă problemele pe care le avem la nivelul piețelor – mă refer la partea de est, la granița României, aceasta fiind o provocare —, avem provocarea esențială, această secetă deosebit de agresivă. Începând cu 2020 — mai înainte 2007, 2012 —, după care a urmat 2022, 2023 și iată-l pe 2024, când, la Amzacea, am avut de la 1 ianuarie până în luna iunie 238 mm precipitații. Media pe 69 de ani, până la data pe care am precizat-o, era de 380 mm. În aceste condiții, porumbul s-a calamitat, iar sorgul devine singura alternativă viabilă”.

Cam în aceiași termeni îl susține și vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „În condițiile unei secete 2020, 2024, care a făcut ca unii hibrizi de porumb să producă – deși termenul nu e corect, pentru că n-au produs — nimic, n-au pus nimic pe cântar, sorgul a pus 3.000 kg. Ceea ce nu e de ici, de colo”.

Cu alte cuvinte, mai bine mai puțin, decât deloc. Pentru că așa cum spune unul dintre participanți, Claudiu Davițoiu, important este „să investești puțin și să câștigi mult. Nu ne mai întreabă nimeni câtă producție am făcut la ora actuală, ne întreabă de bani. Ținem cont și de condițiile astea. Degeaba ai apă, investești mult și vinzi porumbul cu nimic. Trebuie să investești în așa fel încât producția pe care o faci, chiar dacă o faci mică, să ieși pe câștig”. Mai ales că se pare că pentru cultura de sorg e nevoie de investiții mai mici decât pentru cea de porumb. 

Claudiu Davițoiu

Sorgul, o cultură cunoscută

Iar cultura de sorg nici măcar nu este o noutate prea mare pentru agricultura românească, cel puțin așa susține domnul profesor Valeriu Tabără, președintele ASAS: „În primul rând, sorgul nu este o plantă nouă, România n-a fost o țară necultivatoare de sorg ca să o privim în acest moment ca pe o plantă pe care o luăm în cultură. Pornim de la un mic nivel de cunoștințe, chiar a existat un program legat de cultura sorgului, dar cred că momentul de azi este unul de readucere în actualitate a acestei culturi cu importanță excepțională din toate punctele de vedere, alimentar, furajer și tehnic, având astfel acțiune, atât directă, cât și indirectă — prin ceea ce reprezintă animalele, ca sursă de hrană —, asupra securității alimentare. Și este o plantă care vine în contrast cu ceea ce înseamnă schimbările climatice”.

Fermierul Gheorghe Nițu chiar își aduce aminte că a avut în cultură această plantă: „Pe vremea când eram director la fostul IAS Buftea, unde aveam nu mai puțin de 9.000 de hectare, cultivam în jur de 1.000 de hectare cu sorg și am cultivat hibrizi creați la Fundulea, F31 și F38, care aveau producții bune și, mai ales, o calitate nutritivă mare, cu aminoacizi esențiali precum lizina și triptofanul. Aceste sortimente erau folosite cu succes de marii crescători de păsări din apropierea Bucureștiului”, iar clima nici măcar nu era așa de drastică, ca acum. „Atunci clima era mai favorabilă, existau cele patru anotimpuri cu precipitațiile corespunzătoare și nu sufeream ca acum din cauza celor două secete: una pedologică agresivă și alta atmosferică. Producția era între 5-6 tone pe hectar; așa erau acești hibrizi - constanți în calitate nutritivă. De asemenea, prețul de valorificare era cu 20% peste cel al porumbului, iar recolta se realiza în totalitate mecanizat”.

Iar vicepreședintele ASAS își amintește că fost implicat în cercetarea acestei plante. „Lumea știe puține lucruri despre faptul că fostul Institut de sfeclă de la Fundulea era Institutul sfeclei de zahăr și al plantelor furnizoare de substanțe dulci. Una dintre plante a fost sorgul. Ani de zile m-am ocupat de sorgul zaharat și de posibilitatea de extracție a sucului zaharat și a alcoolului-carburant. Din nefericire, mutațiile economice, sociale și politice au sistat acest program. Pentru că se ajunsese într-o fază destul de avansată, în primul rând în ceea ce privește obținerea de alcool-carburant”, a spus Aurel Badiu.

Așadar, nu poate fi vorba despre bâjbâială în acest demers, există cercetări, făcute în chiar arealul nostru, experiență mai veche dar și mai nouă, pentru că, așa cum spuneam, inițiativa conferinței în cadrul căreia li s-a propus fermierilor să folosească această cultură i-a aparținut unuia cu multă experiență, fapt certificat de vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „Firma privată condusă de un membru de onoare al ASAS, Dumitru Manole, este o companie privată care se ocupă de cercetări de agrofitotehnie a sorgului”, precum și de președintele acestui for, Valeriu Tabără, „Scopul acestei întâlniri de azi, evenimentul de la Academie, care a pornit la inițiativa unui fermier cu foarte multă experiență, dr. Dumitru Manole, care e și membru de onoare al ASAS, a fost o idee să aducem fermieri cu multă știință de carte și cu rezultate obținute, cu îndrăzneală, pentru că Manole este un cultivator de sorg, a testat sorgul, a testat foarte multe varietăți de sorg la el, în condițiile cele mai specifice pentru cultura sorgului, deci nu putea veni cineva cu soluții mai bune sau să dea lecții cuiva decât dânsul”.

Nu va înlocui porumbul

În esență, propunerea nu vine în ideea de a înlocui o cultură cu alta, nu asta a fost intenția, ci, așa cum spune domnul Badiu, ea are rolul doar de a fi o alternativă conjuncturală. „Sorgul nu este o plantă care să înlocuiască porumbul, mai ales în mentalul colectiv al fermierului român. Însă este o plantă care, în condițiile în care suprafețele în curs de aridizare se extind, poate să aducă un venit considerabil fermierilor care acceptă ca o parte din suprafețele cultivate tradițional cu porumb, și subliniez: o parte din suprafețe, să fie cultivate cu sorg”. Și tot domnia sa explică: „Sorgul într-adevăr, are niște caracteristici în unele cazuri inferioare porumbului, dar are și boabe când porumbul n-are boabe. Și atunci degeaba porumbul este strălucit când nu face nimic, în timp ce sorgul mai face câte ceva și la el se poate valorifica tot. Deci toată masa supraterană la sorg se poate valorifica. La porumb puțintel mai greu. Deci, nu înlocuiește porumbul, îl suplinește, ceea ce e cu totul altceva. Vă aduc aminte de termenul «suplinitor» în școală. Nu e profesor, dar ține locul profesorului”.

Chiar inițiatorul, Dumitru Manole, consideră sorgul ca fiind o cultură complementară, nu înlocuitoare pentru porumb. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul, pentru că acolo unde n-am minimum 600 mm de precipitații și până când nu vom produce și vom pune în aplicare «marele proiect de irigații», avem o alternativă care este sorgul, pentru Dobrogea, pentru Câmpia Română, tot ce merge până în Dolj și până la granița de sud-vest a României, mă refer sud-vestul extrem”. 

Rețineri și impedimente

Este de presupus că și alți fermieri s-au gândit la o astfel de soluție în perioada aceasta atât de secetoasă, dar sunt aspecte care i-a făcut să fie reținuți. Cea mai mare problemă este cea legată de valorificare. Nu este piață pentru sorg, spun cei mai mulți. Și nu poți spune că nu au dreptate. Dumitru Manole susține, însă, că piața se va realiza atunci când va exista suficientă cantitate ca să o justifice: „Dacă produci 10.000 de tone de sorg evident că n-o să ai piață. Anul ăsta s-au semănat 18.000 de hectare, după aproximările mele – c-am discutat cu companiile multinaționale, după numărul de saci care s-au livrat. 18.000 de hectare ar fi fost de sorg. Nici nu s-au aplicat tehnologiile care trebuie, cunosc treaba asta și o spun, plus atacul de schizafis graminum, care nu a fost cunoscut și nu s-au făcut tratamentele, dar oricum, cu 18.000 de hectare de sorg faci undeva la 50.000 tone de sorg. Aceste tone s-au dus către crescătorii de animale. La Izocon Călărași am livrat numai eu aproape 200 de tone de sorg. Plus că au mai fost crescătorii de ovine care, calamitându-se porumbul, n-au avut ce da de mâncare. Și vreau să vă spun că tulpinile de sorg au fost foarte apreciate de crescătorii de ovine. Tulpina de sorg are mai mult siliciu, și am vorbit cu crescătorii de ovine care spuneau: au consumat foarte bine și suntem foarte mulțumiți! Deci iată primele semnale. Iar piața sorgului se va rezolva, pentru că avem hectare – avem tone. Un exemplu, Ungaria în doi ani a ajuns la 50.000 de hectare de sorg. Credeți că fermierii unguri aruncă sorgul undeva pe Dunăre ca să ajungă în portul Constanța? Nu. Categoric au piață la 50.000 de hectare, au minimum 300.000 tone de sorg, ceea ce înseamnă piață sigură”. Președintele ASAS, domnul profesor Valeriu Tabără, este de părere că piața scăzută pe care o are sorgul este determinată de involuția pe care o cunoaște în ultima perioadă zootehnia de la noi. „Problema pieței sorgului este artificială, pentru că la nivel mondial, inclusiv european, dacă luăm Spania de pildă, și acolo unde sunt preocupări foarte puternice pentru monogastrice, pasăre-porc, sorgul este un component al rațiilor furajere de mare importanță. La noi problema aceasta este legată de reducerea unor structuri sau domenii ale agriculturii, inclusiv a monogastricelor, reducerea efectivelor de păsări. Sau faptul că n-am mai avut ferme mari de porci, comparativ cu Spania, de exemplu, care este preocupată, cu complexe mari, cu ferme foarte bine organizate în domeniile respective, care consumă foarte mult porumb și sorg”, explică prof. dr. univ. Valeriu Tabără.

Valeriu Tabără

Un alt motiv pentru care piața sorgului este scăzută în România îl reprezintă lipsa unei industrii care ar putea folosi această cultură ca materie primă, mai ales că plaja de utilizare este foarte mare. „Problema este să vedem domenii de utilizare, de transformare a acestor culturi. Îl las pe fermier, produce și săracu n-are ce face cu ce produce, că celorlalte sectoare nu le-am dat atenția cuvenită. Acele domenii să le finanțăm, să le facem funcționale, și atunci sorgul nu mai are probleme de valorificare, ca și orzoaica, orzul și așa mai departe. Nu ne oprim doar la furaj. Este o plantă industrială cum am spus-o mereu, și cartoful și sfecla sunt la fel. Din păcate le-am neglijat. Sorgul face parte din acea structură de plante tehnice și inclusiv energetice pe care noi le-am neglijat. Ce fel de industrializare fac, cu ce încep? Nu cumva trebuie să încep cu această industrie de transformare, de valorificare a materiilor prime din agricultură? Inclusiv sorgul. Dar nu mai vorbesc de alte plante, din legumicultură, pomicultură, viticultură, că și acolo mergem doar pe vin, dar la producția secundară uleiurile din sâmburi, pe urmă substanțele pe care le conțin pielița din vin. Pielița de la bobul de strugure, mai ales de la cel roșu, taninul din sâmburi, taninul din sorg, taninul care înainte era sursă pentru tăbăcitul pieilor tescovina, care poate fi o materie primă. Nu există deșeu în agricultură, decât materii prime. Agricultura nu conține deșeuri”, spune prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președinte al ASAS. 

O cultură uimitoare

De altfel e uimitor cât de multe sunt modurile în care sorgul poate fi valorificat. Domnul prof. univ dr. Valeriu Tabără, enumeră „câteva” dintre ele: „Din punct de vedere tehnic sorgul este superior porumbului. E o chestiune legată de ce se poate obține, ca hârtia albă. Hârtia albă nu înseamnă o hârtie oarecare, hârtia de xerox, alții din astfel de tipuri de hârtie făceau inclusiv bancnote. Sunt forme de sorg care sunt o excepțională materie primă pentru producerea de energie, sau cum este sorgul zaharat, din care se extrage sucul, o substanță dulce-lichidă, pe care o pot duce spre industria sucurilor, a patiseriei și cofetăriei, înlocuind zahărul cristal, care are, după unii, și efecte negative. Poți să faci și zahăr cristalizat din sorg, dar îți trebuie anumite amenajări tehnice. Sorgul este excepțional ca materie primă pentru un anumit sortiment de bere. Se poate obține malț și din sorg. Pigmenții pe care-i poți extrage din sorg și fără diluant, în apă efectiv, se pot extrage pigmenți care nu au elemente de toxicitate, ca și la șofrănel”. Iar vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu, care, așa cum am văzut, a fost implicat în cercetare, tocmai în valorificarea sorgului, completează și detaliază cele spuse de președinte: „În primul rând face grăunțe care  sunt un furaj excepțional. Este foarte adevărat că sorgul respectiv trebuie să fie sorg-furaj. De asemenea, sorgul poate să producă furaje verzi pentru animale, în forma lor conservată, fiind absolut comparabile cu porumbul. Apoi sorgul zaharat, care este un sorg care oferă o cantitate considerabilă de carbohidrați sub formă de sucuri dulci, care pot deveni un înlocuitor de zahăr, în condițiile în care pe terenurile pe care se cultivă sorgul zaharat sfecla nu visează să ajungă niciodată, că nu are apă, sfecla fiind o plantă căreia îi trebuie teribil de multă apă. Din resturile de la stoarcerea sorgului zaharat se obține o materie primă impecabilă pentru produs alcool-carburant, alcool în primul rând și după aceea carburant. Destinațiile sunt multiple, de la alcoolul ca atare la alcool-carburant, la polimeri de tip bio-degradabili și terminând cu combustibil foarte asemănător cu combustibilii rafinați din combustibili fosili. Ceea ce rămâne după transformarea alcoolică sau transformarea în bioreactoare după obținerea alcoolului devine un extraordinar fertilizant organic, capabil, la o socoteală făcută și de optimiști, și de pesimiști, să asigure în jur de 5 tone de biofertilizant, nu chiar de calitatea gunoiului de grajd, dar apropiat. Și poate că trebuie să ne gândim la sorgul alimentar. Sorgul alimentar este o formă de sorg care hrănește Africa Centrală și Africa subtropicală de vreo 3000-4000 de ani, ca fiind principala sursă de carbohidrați, pentru că în zona respectivă, din păcate, nici porumbul, nici grâul nu reușesc să aibă randamente asigurătoare pentru hrană. Deci, dacă tragem linie și adunăm, sub o plantă de sorg sunt 10-12 zone în care se poate utiliza, ca specie, și sunt cel puțin 5-6 domenii ale industriei alimentare în care poate să devină materie primă”. La toate acestea se poate adăuga și dezideratul președintelui ASAS, prof. univ. dr Valeriu Tabără: „Îmi pun speranța că odată și odată, parte din decidenții și de la Bruxelles, și din România, vor înțelege ce înseamnă să ai o astfel de plantă precum sorgul, din care eu aș putea muta gene de toleranță la arșiță atmosferică, de rezistență, la porumb, fără să fie probleme de interpretare că este toxică sau mai știu eu cum. Nu luăm de la bacterii, ci luăm de la aceste plante care-și demonstrează fiabilitatea în condiții climatice de accentuare a schimbărilor climatice, a arșiței atmosferice, sorgul fiind total diferit ca reacție față de porumb”.

Nevoia de promovare

După ce enumeri atâtea avantaje te întrebi ce se întâmplă de sunt atâtea rețineri. Valeriu Tabără crede că este și o chestiune culturală: „Părerea mea este că nu este numai o problemă legată de moment, ci și de modul de a vedea lucrurile. E mult mai ușor să cultivi grâu, orz, floarea-soarelui și să export materii prime. Sorgul nu este o plantă care să meargă doar ca materie primă, trebuie s-o transformi, ori în carne, ori să o industrializezi”.

Am putea spune că este și teama pentru ceva nou, părere pe care Aurel Badiu o contrazice: „Nu știu dacă neapărat fermierului îi este frică de noutatea de a cultiva sorg. Nu are informații despre el. Deci către el trebuie împinse cunoștințe, pentru că nu noi decidem, cum s-a discutat la un moment dat. Noi sugerăm, noi recomandăm. Decizia e a fermierului. Pe el trebuie să-l convingem că ceea ce-i recomandăm noi este valid, este fezabil, este profitabil în condițiile în care alte plante de cultură nu prea îi dau aceeași satisfacție, calculată în valută forte sau în lei, n-are nicio importanță, dar n-au cum să-i dea aceeași satisfacție în condițiile de schimbare climatică. Și atunci asta este opțiunea pentru sorg”. 

Aurel Badiu

Iar „împingerea” aceasta de informații nu se poate face doar pe baza unor conferințe, e nevoie de mai mult, este lucrul pe care-l susține și Aurel Badiu: „Sunt câteva mii de hectare în toată țara. Probabil că se va extinde, însă nu se va putea extinde sub nicio formă dacă nu va avea politici agricole adecvate, dedicate acestei culturi, nu globaliste. Pentru extinderea culturii de sorg, dacă se ajunge la concluzia că trebuie extinsă, pentru că e o decizie politică până la urmă, e absolut nevoie de o anumită politică coerentă dedicată. Dacă este tot globalistă, nu se prea poate obține mare lucru. Nu pentru că nu ar răspunde cultura ca atare sau că tehnologiile de cultură ar fi extrem de dificile, că nu sunt. Sunt aproape comune. Ci, pentru că există ceea ce se cheamă în legislația comunitară și națională decizia de cultură. Dar decizia de cultură trebuie să fie conștientă. Dacă omul nu are informația, iar noi am transmis acum și pe net toată conferința noastră, și au fost peste 200 de oameni care s-au logat, înseamnă că prezintă interes. Noi suntem vehiculul care duce informația în curtea fermierului, de asemenea manieră încât el să poată să ia o decizie oportună, fezabilă și profitabilă pentru el. Pentru că nimeni nu poate să ia decizia în locul lui. Indiferent ce zice lumea, că Academia, Ministerul, Biserica – nu, decizia este a fermierului și fermierul trebuie să fie înarmat cu cunoștințele necesare ca să ia o decizie coerentă și corectă. Că, până la urmă, sorgul, dacă trag linia și adun, constat că este o plantă energetică, că este o plantă alimentară, că este o plantă furajeră. De ce are nevoie un sistem agricol, n-are importanță de unde? De alimente, de energie și de hrană pentru animale. Simplu”

O cultură a viitorului?

Simplu și nu prea, pentru că am putea fi optimiști și să spunem că oamenii vor fi entuziaști și vor alege imediat, măcar să încerce o astfel de cultură, dar am putea fi și pesimiști și să ne întrebăm, câți vor depăși temerile sau obișnuința? Un exemplu pozitiv am și întâlnit deja. Unul dintre participanți, fermierul Claudiu Davițoiu a mărturisit că va încerca: „Nu am cultivat niciodată sorg, de asta am venit și la conferință. Eu am multă zootehnie, am aproape o mie de capete de animale și cred că ar trebui să încerc și eu, având în vedere și seceta. Anul ăsta a fost primul an, din cei 50 de ani de agricultură, în care n-am făcut un kilogram de porumb. La anul o să încerc. Această conferință m-a convins. Încerc un an, doi și pe urmă poate intru în ritm cu sorgul. Dacă o fi bine, dacă o-i avea producție. Până la urmă, dacă nu încerci, n-ai de unde să știi. Fiecare zonă e pe specificul ei. Să vedem la zona noastră de la Afumați dacă vom putea cultiva sorg. Trebuie să fac şi siloz, să văd dacă are producție vegetativă, că până la urmă mie-mi trebuie și masă vegetativă, cum are porumbul. Să văd sorgul cum e, dă sau nu rezultate, un an-doi îl încerc, și pe urmă, dacă e, normal ar fi să mă adaptez, pentru că condițiile de secetă vor persista în continuare de acum încolo”. Dar să nu uităm că cel care rostește aceste vorbe, Claudiu Davițoiu, este unul dintre acei fermieri rezilienți despre care Gheorghe Nițu spunea că e printre puținii care au rezistat să mai facă zootehnie în apropierea Bucureștiului.

„Sorgul poate fi o plantă a viitorului pentru zonele în care se va confirma modificarea climatică sub formă de aridizare, pentru că asta este soluția: să găsim niște plante care să ofere venituri. Sorgul are și calitatea de a oferi, pe lângă veniturile brute, și valoare adăugată fermierului care face lucrul ăsta, pe de o parte, iar pe de altă parte permite aceluiași fermier să introducă principii de economie circulară, de conservare agro-eco sistem de agricultură conservativă ș.a.m.d. Nu că sunt la modă, sunt o necesitate imperioasă, mai ales pentru zonele agricole în care s-a practicat o agricultură intensivă și care în momentul de față se confruntă pasager sau pe mai lungă durată cu modificări climatice. Creștere de temperatură – sorgul e cămila deșertului, lipsă de umiditate – sorgul, cămila deșertului, creșterea concentrației soluției solului – sorgul este adaptat pentru așa ceva, deci ar fi cel puțin pentru momentul de față una din opțiunile agriculturii românești, încă o dată subliniez, pentru zonele în care efectul aridizării este foarte mare. Încă o dată o spun: nu va înlocui porumbul”, subliniază Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS.

Sfaturile unui fermier experimentat

Pentru final am lăsat câteva sfaturi tehnologice oferite de cel mai în măsură să le dea, același cu inițiatorul conferinței, dr. ing. Dumitru Manole.

Dumitru Manole

„În primul rând, elementul-cheie este solul. Trebuie să merg în funcție de categoria de sol, cu tehnologiile adecvate. Nu pot să dau o tehnologie de la Amzacea, valabilă pentru Timișoara, unde am apa freatică la 3,5-4 metri și am precipitații de 800 mm medie — colegul meu de breaslă, Dimitrie Muscă, când are 600 mm zice că e secetă. Așa a afirmat! Public! În această situație trebuie să fim foarte atenți cu categoria de sol, apoi să văd timpurietatea sorgului, trebuie să fie timpuriu sau tardiv? În Câmpia Română, în Dobrogea, trebuie să avem hibrizi timpurii. Apoi, el face parte din aceeași familie botanică cu costreiul, sorgum halepense, pentru că de fapt sorgum vulgarae, care se cultivă, provine din sorgum halepense, costreiul popular. Iar sorgul de care discutăm, fie pentru hrana umană, fie pentru hrana animalelor, el face parte din sorgum vulgarae. Deci, atenție mare la gradul de îmburuienare, cartarea buruienilor, și să nu cultivi sorg acolo unde avem costrei. Mai departe: trebuie să adaptezi perioada de semănat la schimbările climatice. Nu mai semănăm sorgul în prima decadă a lunii mai, pentru că mulți suntem înțepeniți acolo în niște – nu canoane, au fost niște lucrări științifice ale perioadei respective! Nu mai trăim în  aceeași perioadă. Schimbările climatice ne-au avertizat și ne vor avertiza. Ca atare, monitorizarea temperaturii din sol și schimbarea perioadei de semănat față de prima decadă a lunii mai. Mai departe: având o creștere foarte lentă în primele fenofaze de vegetație, îmi trebuie erbicide și, din cercetările pe care le-am făcut până la acestă dată, amestecul unor substanțe active, bentazonă 2 litri la hectar, plus acid 2-4V un litru la hectar, face curățenie cu paleta de buruieni care există la Amzacea. Și, de asemenea, e valabilă și pentru Câmpia Bărăganului. A apărut un alt erbicid, nu-i dau denumirea comercială pentru că fac promotion în aceste condiții, și atunci îi spun prosulfuron, plus dicamba 0,4 kg/hectar, face ordine cu paleta de buruieni pe care o avem în cultură. Și mai departe atenție foarte mare la recoltare, pentru că inflorescența sorgului este un panicul care înflorește de la vârful paniculului și categoric de acolo se va produce maturitatea fiziologică de recoltare a sorgului. Și vom avea la bază un amestec cu cele de la vârf, boabe cu 12-13% umiditate și boabe cu 16-17% umiditate. Umiditatea standard este de 14%, și atunci trebuie să fim atenți să aplicăm un desicant înainte de recoltare, dacă n-avem uscătoare. Sigur că mai sunt și alte furci caudine ale culturii de sorg, și una din ele este atacul de schizafis graminum. Este o insectă de 2,5 mm, care are 10-12 generații într-un an. O insectă care înțeapă frunzele, încep ușor să se îngălbenească de la bază în primele zile, apar niște puncte, noi zicem că e secetă, dar e schizafis. Și mai departe ajunge până la inflorescență. Și atunci, dacă eu nu observ această insectă trebuie să aplic insecticidele omologate pentru a controla acest patogen, pentru că altfel e dezastru la recoltare. De exemplu eu am scăpat un moment de tratament de combatere a schizafis și n-am făcut decât 4.800 kg de sorg. A fost o mare greșeală, după 63 de ani de activitate în agricultură, deși eu cunoșteam dăunătorul, nici eu nu l-am văzut. Erau temperaturi mari, 42-43°, mă calasem pe recoltarea grâului, sola era undeva mai departe de zonele mele, mergeam cu mașina, vedeam și spuneam: ce frumos e sorgul! Și iată că schizafis mi-a dat și mie în cap, la nivelul de producție. Îl vezi, dar trebuie să te dai jos din mașină și să intri în lanul de sorg, dar la 46° cât erau astă vară ziceam: ce frumos e sorgul! Și iată că mi-a dat în cap și mie!”

Articol de: Adrian Nedelcu & Victor Mihalache

Joi - 3 aprilie 2025, Guvernul a adoptat Hotărârea privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate”, în perioada 2025 – 2027.

Actul normativ vizează acordarea unui ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate pentru perioada 2025-2027, după cum urmează: tomate, ardei gras şi/sau lung şi/sau gogoşar şi/sau iute, castraveţi, vinete, varză, fasole păstăi, salată, spanac, ceapă verde.

Cuantumul ajutorului de minimis este de 1,5 euro/mp echivalentul a 1.500 euro/1.000 mp, pentru o suprafață cumulată de minimum 1.000 mp, cu respectarea cerințelor privind tipul de cultură și suprafețele aferente acestora.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis prevăzute de prezenta hotărâre sunt în sumă de 342.400.000 lei pentru anul 2025, iar pentru anii 2026 și 2027, sumele necesare vor fi stabilite în funcție de fondurile bugetare alocate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Dacă se depășesc fondurile aprobate anual, suma cuvenită fiecărui beneficiar se reduce proporţional în vederea încadrării în bugetul alocat pentru fiecare an de aplicare a schemei.

Pentru anul 2025, cererile se depun până la 30 mai, inclusiv, iar pentru anii 2026 și 2027, legumicultorii pot depune cererile în perioada 2 februarie, inclusiv – 15 aprilie, inclusiv.

Beneficiarii schemei de ajutor de minimis pot fi întreprinderile/întreprinderile unice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole, pentru susţinerea producţiei de legume cultivate în spaţii protejate.

Verificările se realizează de către echipe mixte DAJ și APIA și vizează deplasarea în teren pentru verificarea existenței suprafețelor declarate și înființate, stabilirea suprafețelor cultivate cu fiecare cultură în fiecare spațiu protejat, după data depunerii cererii și până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an.

Recoltarea și valorificarea producției se realizează anual după verificările în teren și până cel târziu la data de 15 octombrie, inclusiv, a anului în care se solicită sprijinul.

Depunerea documentelor justificative și a registrului de tratamente se face până la data de 24 octombrie, inclusiv a anului în care se solicită sprijinul.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Anul 2025 vine cu provocări semnificative, așa cum ne-am obișnuit să întâmpinăm fiecare sezon agricol: condiții meteorologice variabile, fluctuații de temperatură și precipitații imprevizibile care pot afecta dezvoltarea culturilor. De asemenea, costurile pentru înființarea și întreținerea culturilor rămân ridicate, iar așteptările legate de producție sunt influențate de factori externi, care nu sunt întotdeauna sub controlul fermierilor. În acest context, soluțiile inovative devin esențiale pentru asigurarea unor recolte de calitate și, mai important, pentru maximizarea randamentului.

În acest peisaj agricol provocator, erbicidul Principal^® Forte, lansat în anul 2023 de către compania Corteva Agriscience, rămâne o opțiune de top pentru fermierii care doresc să își protejeze culturile de porumb și să își optimizeze recoltele. Beneficiile acestui produs inovator sunt clare și vor continua să aducă rezultate excepționale și în 2025.

Principal^® Forte este un erbicid sistemic cu aplicare în postemergență, creat pentru a combate eficient o gamă largă de specii de buruieni graminee și dicotiledonate care pot afecta culturile de porumb. Grație combinației unice de substanțe active – nicosulfuron, rimsulfuron și dicamba – erbicidul oferă o eficiență superioară chiar și în condiții meteo dificile.

Caracteristici și avantaje esențiale ale erbicidului Principal^® Forte:

• Tehnologia Safener încorporată: Protejează porumbul, reducând riscurile de fitotoxicitate, chiar și în condiții de stres;

• Fereastră largă de aplicare: Poate fi utilizat de la stadiul de 2 la 9 frunze (BBCH 12-19), asigurând flexibilitate în utilizare;

• Eficiență maximă în combaterea buruienilor: Luptă cu succes împotriva principalelor specii de buruieni graminee (Agropyron - pir, Panicum - mei, Echinochloa – iarbă bărboasă, Setaria - mohor, Avena fatua – ovăz sălbatic) și dicotiledonate (Chenopodium – lobodă sălbatică, Xanthium - cornuți, Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare, Ambrosia, Amaranthus - știr, Solanum - zârnă, Melandrium, samulastră de floarea-soarelui (inclusiv ExpressSun^® și Clearfield^®), Convolvulus arvensis - volbură, Sonchus arvensis - susai, Cirsium arvense - pălămidă, Euphorbia cyparissias - laptele cucului sau busuioaca măgărească;

• Fără restricții în rotația culturilor: Poate fi folosit fără probleme în rotație cu alte culturi, oferind un beneficiu pe termen lung pentru fermieri;

• Selectivitate excelentă: Se poate aplica cu succes de la stadiul de 2 frunze până la 9 frunze ale porumbului, protejând în același timp plantele fără a le afecta negativ.

Recomandări de aplicare

Pentru a obține cele mai bune rezultate în combaterea buruienilor, Principal^® Forte se aplică atunci când buruienile sunt în creștere activă, iar condițiile meteorologice permit aplicarea eficientă a soluției. Doza recomandată pentru utilizare este de 480 g/ha + 0.2% v/v Vivolt^®, adaptată în funcție de volumul de apă utilizat pentru pregătirea soluției de stropit.

În 2025, când provocările climatice și economice continuă să influențeze performanțele culturilor agricole, Principal^® Forte rămâne o alegere inteligentă pentru fermierii care doresc o protecție eficientă și un randament ridicat al recoltei.

În fața unui sezon agricol 2025 provocator, soluțiile inovative de protecția plantelor devin esențiale pentru succesul culturilor. Principal^® Forte este mai mult decât un erbicid, este un partener de încredere pentru fermierii care își doresc o recoltă de porumb fără compromisuri. Aplică-l cu încredere pentru a combate buruienile și a obține recolte de care te poți mândri.

Material furnizat de Corteva Agriscience 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În Ședința de Guvern de joi, 27 martie 2025, a fost aprobată Hotărârea pentru modificarea art. 8 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 844/2023 privind aprobarea procedurii de implementare a Programului național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026, a modalităţilor de acordare, a indicatorilor cantitativi şi calitativi ai investiţiei, precum şi a criteriilor de stabilire a punctajului pentru întreprinderile solicitante.

Principala modificare vizează extinderea termenului de demarare a investiției și de prezentare a sursei de finanțare de la 6 la 7 luni de la emiterea acordului pentru finanțare. Amendamentul vine în sprijinul întreprinderilor beneficiare, oferindu-le mai mult timp pentru îndeplinirea obligațiilor financiare și evitarea riscului de a pierde finanțarea.

„Antreprenorii din industria alimentară au mai multă flexibilitate și siguranță în accesarea finanțărilor. INVESTALIM rămâne un pilon esențial pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar, și susținerea producătorilor români”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Programul INVESTALIM are ca obiectiv sprijinirea industriei alimentare, dezvoltarea zonelor agricole și menținerea competitivității producătorilor români pe piața internă și internațională. „Totodată, programul contribuie la asigurarea securității alimentare, evitarea blocajelor în aprovizionarea cu alimente și protejarea locurilor de muncă din sectorul agroalimentar”, transmite MADR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cine achită „nota de plată” pentru cele peste 60 de miliarde de lei, valoarea garanțiilor acordate de Statul Român în acest program?

Programul IMM INVEST a debutat în anul 2020, după instalarea pandemiei de COVID 19, fiind o schemă de ajutor de stat prin care Statul Român, prin instituțiile abilitate, garantează 80-90% din valoarea finanțării. Astfel, întreprinderile mici și mijlocii puteau accesa credite de până la zece milioane de lei (maximum cinci milioane de lei sub formă de linie de credit), dobânda și comisioanele fiind subvenționate pe o perioadă de opt luni, ulterior costurile rămânând competitive, respectiv ROBOR la 3 luni + 2,5% pentru liniile de credit și ROBOR la 3 luni + 2% pentru creditele de investiții. Perioada de acordare a acestor finanțări a fost de 36 luni pentru liniile de credit și 72 luni pentru creditele de investiții.

Ca urmare a războiului din Ucraina, a fost lansat, în anul 2022, un nou program IMM INVEST, denumit IMM INVEST PLUS. Cu o valoare maximă a garanției Statului Român tot de zece milioane de lei, cu aceleași perioade de creditare, dar cu o valoare a creditelor de investiții de până la zece milioane de lei, cu perioada de grație de până la 18 luni și cu o perioadă de subvenționare a dobânzilor și comisioanelor de 12 luni, programul a atras multe companii care aveau nevoie de disponibilități imediate. O abordare prudențială din partea băncilor a fost aceea legată de acordarea liniilor de credit cu rambursare în ultimele 12 - 18 luni, înainte de scadența celor 36 de luni.

Toate au fost (sau au părut) bune și frumoase, aceste garanții reprezentând „gura de oxigen” necesară dezvoltării economiei în aceste perioade dificile. Dar ce e mult, e prea mult! Acum, când vin scadențele la credite, din ce în ce mai multe companii se confruntă cu dificultăți în a susține serviciul datoriei, în a-și achita ratele scadente, generând un impact direct și imediat asupra fluxului de numerar. Iar aceste credite nu pot fi reeșalonate sau restructurate. În plus, garanția acordată de fondurile de garantare a IMM-urilor, este, pentru bănci, o garanție lichidă, deci ușor de recuperat, cel puțin pentru moment.

Unde au fost problemele și ce au generat acestea? 

• În mod uzual, perioada de finanțare pentru capitalul de lucru (linia de credit) este de 12 luni, iar pentru creditele de investiții 84 - 120 luni, în funcție de tipul investiției. Așadar, din start, produsele de finanțare nu au fost adaptate regulilor cu privire la un bun management al riscului de creditare și al regulilor de prudențialitate. Spre exemplu, o investiție într-o fabrică, cu finanțare pe o perioadă de 72 luni, din care 12 sau 18 luni de grație, oricât ar fi de profitabilă, nu poate genera suficientă profitabilitate și lichiditate pentru a rambursa creditul în cele 54 - 60 luni rămase (pe lângă cheltuielile operaționale generate de activitate).

• Acordarea de linii de credit, atât prin Programul IMM INVEST, cât și prin IMM INVEST PLUS, a generat un grad mare de îndatorare pe termen scurt, dar și scadențe suprapuse pentru rambursarea acestor finanțări.

• Finanțările contractate de companii nu au fost, uneori, utilizate eficient sau pentru dezvoltarea afacerii. De asemenea, fie investițiile nu au avut efectul financiar estimat inițial din punct de vedere al profitabilității, fie creditele contractate nu au fost suficiente pentru realizarea lor, astfel încât o parte din capitalul de lucru a fost incorect utilizat. Unele investiții au rămas chiar nefinalizate, deci neproductive.

• Dacă la data acordării primelor credite IMM INVEST, în septembrie 2020, ROBOR la 3 luni avea valoarea de 2,1%, la finalul anului 2022 valoarea acestuia ajunsese la 7,57%, apoi la finalul anului 2023 a ajuns la valoarea de 6,22%, iar în finalul anului 2024 a înregistrat o valoare de 5,92%. Aceste creșteri foarte mari ale valorii ROBOR au generat cheltuieli financiare suplimentare care nu au fost luate în vedere la contractarea creditelor.

În plus, în ultimii ani, au crescut semnificativ și alte cheltuieli operaționale (salarii, utilități, chirii, asigurări etc), ceea ce a „îngustat” și mai mult marjele de profit ale companiilor. Majorarea impozitului pe dividende de la 5% la 8%, începând cu 1 ianuarie 2023 și apoi la 10%, din 1 ianuarie 2025, a generat alte ieșiri de lichiditate imediată, parte din capitalul de lucru fiind utilizat pentru plata dividendelor.

De asemenea, trebuie contabilizate și cauzele externe, precum întârzierea încasării creanțelor, atât din partea companiilor private, cât și, în special, din partea statului care înregistrează datorii din ce în ce mai mari și mai vechi, inclusiv din PNRR. Iar 2025 nu se anunță a fi un an favorabil, mai ales din perspectivă fiscală și a cheltuielilor statului.

Acest „carusel” al ieșirilor de lichidități (rate, dobânzi, dividende), coroborat cu creanțele neîncasate la termen și cu diminuarea semnificativă a marjelor de profit, generează, la nivelul companiilor, crize din ce în ce mai mari de lichiditate.

Soluția este luarea de măsuri urgente de restructurare sau redresare, fie extrajudiciare (amiabile), fie în proceduri judiciare (acordul de restructurare, concordatul preventiv, reorganizare), specialiștii în restructurare având capacitatea de a identifica soluțiile adaptate fiecărei situații sau probleme.

Articol de: GIANINA LAZANU, FAIR REVIVE

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!