La nivel național sunt puțini producători de rachiuri de fructe care produc sub brand propriu și își pot comercializa astfel produsul prin intermediul magazinelor. Distileria de la Deta, județul Timiș, își are originea într-o mică livadă de familie, pe care Sorin Rotariu a înființat-o din dorința de a pune pe masa familiei fructe proaspete, culese direct de la sursă. Cu timpul, livada a tot crescut și a ajuns la opt hectare și jumătate, astfel că o distilerie a fost cumva completarea firească a plantației de pomi.

Livada înseamnă o investiție pe termen lung, iar în Timiș, la Deta, bazele s-au pus în urmă cu zece ani. S-a „clădit” pom cu pom, cu ideea clară de a se face procesare, și planurile familiei Rotariu nu se opresc în distilerie. Perspectiva producției de gemuri „ca la bunica-n cuină” este destul de aproape de a deveni realitate. În felul acesta, fructele nu doar că nu se pun toate în același coș, dar capătă și plusvaloare. „Am ajuns pomicultor dintr-un hobby. Avem trei hectare și jumătate de gutui, o suprafață similară de cais, mai avem 200 de nuci, 200 de cireși și în jur de 600 de butuci de viță-de-vie, Chardonnay și Cabernet Sauvignon. Întreaga livadă este pe producție, are deja vârste cuprinse între trei și nouă ani. Nucul, deși este în anul nouă de la plantare, abia acum intră pe producție”, ne-a zis proprietarul livezii, Sorin Rotariu.

Cazanul, care are aproape o sută de ani, este moștenire de familie de la un bunic și s-a dovedit a fi „inspirația” pentru distilerie. Astfel a apărut brandul „Podrum Maia”. Nepoata pomicultorului se numește Maia. „Așa că, după ce am discutat cu membrii familiei, nu ne-a fost greu să dăm un nume brandului sub care vom produce rachiu: Podrum Maia. În Banat, podrum înseamnă beci, locul în care bănățeanul își depozitează răchia și fructele. Sigur că asta are legătură și cu un anumit nivel de umiditate și o temperatură relativ constantă peste an. Prospectăm piața pentru sticlele în care vom îmbutelia răchia și vinurile pe care le producem. Cazanul este de la bunicul și are aproape o sută de ani. I-am făcut toate analizele la Institutul din Focșani, care este acreditat de către Uniunea Europeană. Bunicul meu a trăit 94 de ani și toată viața a băut răchie produsă la acest cazan”, povestește Sorin Rotariu.

Doar anumite soiuri, pentru randament și aromă

De fapt, ce este o distilerie? Un cazan ceva mai „lustruit”, pentru care plătești taxe și impozite, faci și plătești analize de calitate și produci răchie (accizată) pe care ai dreptul să pui o etichetă și să o vinzi (la alb) prin intermediul rețelelor de magazine, cu plata TVA-ului, desigur, pentru că statul nu uită să-și ia partea leului, atunci când faci genul ăsta de business după litera legii. Întocmai ca în cazul salariului, și din sticla de răchie statul ia aproape jumătate. „De când m-am apucat să plantez pomii, m-am gândit la o distilerie în care să produc răchie de fructe, de caise, de pere, de gutui, din miez de nucă uscat ș.a.m.d. Ne dorim să producem în jur de o mie de litri pe an de alcool pur, pentru care avem autorizație din partea statului și pentru care plătim accize, TVA. Demersurile sunt făcute, mai avem de primit  o autorizație de la Mediu, după care se depune dosarul la ANAF la Vămi și în felul ăsta ne vom autoriza. Am înțeles că la nivel național sunt aproximativ opt distilerii autorizate, la fel ca a noastră. Noi, în Timiș, suntem primii. Accizele sunt foarte mari, la care se mai pune TVA-ul la preț și de aceea este o diferență ca de la cer la pământ între piața neagră și cea oficială. Gândiți-vă că la un litru de alcool, la 45 de grade, cum îl producem noi, plătim în jur de 24 de lei acciza pe litru, la care se adaugă 19% TVA-ul. Deci, dacă un litru de răchie costă 100 de lei, tu dai statului o dată 24 de lei, plus 19 lei TVA-ul, adică 43 de lei. Dacă mai pui la socoteală ambalajul, taxele de magazin, tratamentele din livadă și mâna de lucru, nu mai rămâne mare lucru din litrul ăsta de răchie. Asta este! E monopolul statului și dacă vrei să produci, să intri pe piață și să n-ai probleme cu legea, plătești”, arată Sorin Rotariu.

Producția de distilate din fructe va fi una foarte variată, de la cireșe până la caise, gutui și chiar nuci. Nu se va produce clasica răchie de prună sau măr, din motive lesne de înțeles. „În condițiile în care plătești taxe și impozite, nu poți să reziști pe piață cu un produs scump, cum este răchia de prune, pe care o găsești și în altă parte la prețuri mult mai mici. Vom intra treptat pe piață, cu o producție mai mică de răchie. Nu vom produce de la început la capacitate maximă, pentru că în momentul în care ai produs o anumită cantitate, automat trebuie să plătești acciza. Ce faci dacă nu reușești să o vinzi? Așa că vom testa piața și vom vedea ce merge mai bine. Atunci vom ști pe ce ne vom axa. Să știți că nu se face ușor. Unii cred că răchia asta pică din cer, iar noi o îmbuteliem și o vindem. La mine, toată țuica va fi dublu distilată, exact cum se face pălinca în Ardeal. Abia apoi o aduci la gradele la care vrei să o vinzi. La mine va avea 45 de grade. Eu folosesc apă dublu distilată, pentru că dacă pui apă de la robinet sau din fântână, riști să o strici. Toate „secretele” astea le-am aflat și eu din niște cărți vechi pe care le-am primit din Serbia. Sunt niște calcule simple care trebuie făcute. Acum mi se par simple, dar le-au făcut alții cu mult înaintea mea. Apoi, fiecare tip de răchie pe care-l faci are la bază anumite soiuri, dacă vrei să ai randament și aromă. La pere, de exemplu, dacă nu faci țuica din pere Williams, n-o să-ți iese niciodată aroma, la gutui dacă nu folosești gutui Leskovac, nu-ți iese aroma care trebuie.”

Zahărul este și el important în procesul tehnologic, doar că se folosește în cantități limitate și numai acolo unde fructul nu produce suficientă fructoză și nu are zemozitatea necesară, atrage atenția Sorin Rotariu. „Pe vremuri, la sat, pentru că nu erau fructe prea multe, completau comina cu zahăr. Dintr-un kilogram de zahăr, iese cam 700 ml de alcool. După ce-ai băut doi deți de răchie făcută cu 20-30% zahăr, mâine nu mai știi cum să te piepteni. Cei care se respectă și țin la calitate nu folosesc zahăr. La suta de litri de comină folosesc maximum 3 kg de zahăr, adică 3%, pentru că la anumite fructe este nevoie să pornească fermentarea. Cu cât pui mai mult zahăr, cu atât strici calitatea. Noi studiem mai întâi care este nivelul de zahăr din fruct, avem aparatura necesară, și apoi decidem dacă este nevoie de zahăr și în ce cantitate.”

Nucile, vedetele distileriei

Produsul premium al distileriei de la Deta va fi, fără îndoială, răchia de nuci. Un sortiment rarisim, care se produce după o rețetă secretă. Randamentele de producție vor fi mici și, ca atare, prețul va fi mare. „Am făcut foarte multe probe ani și ani, până am ajuns la calitatea dorită, dar dacă mă întrebați despre rețetă, nu vă voi răspunde niciodată. Este un secret pe care nu vi-l pot zice. Toată lumea spune că nuca nu poate fermenta. Eu am demonstrat contrariul, dar, repet, sunt ani și ani de încercări. Pot să vă spun că intră multe soiuri de nucă în rețeta asta. Păstrează aroma de nucă și toate calitățile pe care le are miezul de nucă se transferă în răchie. Dacă bei zilnic un 50 „de nucă”, organismul tău va simți efecte benefice. Hai și-un 20, pentru că răchia asta va avea un preț cam măricel. N-am făcut calculele, dar sigur nu va avea un preț mic, pentru că în rețetă intră o cantitate mare de nucă și prețul miezului de nucă este mare. Deocamdată, am făcut doar de probă. De anul acesta, în funcție de cantitatea de nucă pe care ne-o dă livada, vom face o producție mai mare”, ne-a spus în încheiere Sorin Rotariu.

Invazia de contrafaceri ne sufocă și ne dă un sentiment de nesiguranță atunci când vrem să cumpărăm un anumit produs. De aceea, în ultima perioadă, pe lângă eforturile producătorilor  de a-și pune o amprentă cât mai greu de contrafăcut asupra produselor lor, se alătură și autoritățile administrative statale și suprastatale care oferă o certificare specifică. Din ce în ce mai mulți producători de la noi accesează această certificare, așa cum este și cazul pe care îl semnalăm în articolul de față. 

Județul Bistrița-Năsăud are o adevărată tradiție în ceea ce privește prelucrarea laptelui provenit, în funcție de arealul geografic, de la ovine/caprine sau bovine. Zona de câmpie a județului s-a remarcat prin prelucrarea laptelui de vacă, comuna Teaca fiind un important pion în această industrie. Calitatea brânzeturilor (brânză frământată, brânză sărată) și a smântânii (groșciorului) obținute aici este recunoscută de consumatori datorită caracteristicii de „produs viu”, nealterat de tehnologiile sofisticate utilizate la scară largă. 

Deja atestat ca Produs Tradițional

Într-o lume în care informația circulă cu ușurință, faima calității acestor brânzeturi depășește granițele, nu doar pe cele regionale, dar și pe cele ale județului și ale țării. Iar ca orice produs celebru, trebuie protejat de contrafaceri. Anul trecut, Lacto Sinelli a primit atestatul de produs tradițional din partea Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, devenind, în acest moment, cel de-al 32-lea produs tradițional atestat în  județul Bistrița-Năsăud. 

Conform ghidului de bune practici în atestare emis de MADR în anul 2014, produsul tradițional este un produs alimentar fabricat pe teritoriul național și pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziția lui aditivi alimentari și prezintă o rețetă tradițională, un mod de producție și/sau de prelucrare, inclusiv un procedeu tehnologic tradițional și care se distinge de alte produse asemănătoare.

Pentru a figura în Registrul Național al Produselor Tradiționale, produsul trebuie să fie fabricat din materii prime locale; să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere a produsului și operațiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradițional.

Atestatul IGP

Următorul pas pe care și l-au propus producătorii este obținerea atestatului IGP, asta pentru că, spun ei, „în județul Bistrița-Năsăud nu este, deocamdată, niciun produs alimentar atestat IGP. Dorim ca produsul să fie recunoscut la adevărata lui valoare. Dorim să încurajăm producătorii din jurul nostru să-și pună munca în valoare și să demonstrăm că noi, cei din județul Bistrița-Năsăud, avem o istorie și o cultură a producerii de alimente foarte bine înrădăcinate”.

Există două forme de protecție legată de o zonă geografică pe care le pune la dispoziție Uniunea Europeană, pentru care a creat un registru de produse certificate. Este vorba despre Denumirea de Origine Protejată (DOP) și Indicație Geografică Protejată (IGP). Acestea recunosc și certifică într-un produs o calitate diferențiată, care provine din caracteristicile specifice mediului geografic în care sunt produse materiile prime, a metodei de producere aparte, precum și  a influenței factorului uman care participă la crearea lor. Diferența dintre ele constă în faptul că pentru a primi certificat DOP întregul proces de producție trebuie realizat în zona specificată, în timp ce statutul IGP este acordat chiar și atunci când doar o fază a procesului productiv este realizată în acea regiune. Pentru ambele scheme, ceea ce se cere este dovada legăturii „istorice” cu regiunile la care face referire cererea.

O mică istorie a produsului

Dovezile istorice privind vechimea și tradiția produsului sunt transmise prin izvoare orale culese de la localnici sau transcrise în monografii, manuscrise, cărți și reviste, pentru a fi păstrate în timp pentru generațiile viitoare. Datorită multitudinii de animale crescute în zonă (vite în zona de deal și oi în zona de munte), locuitorii valorificau laptele și prin producția de brânzeturi.

Tradiția preparării brânzei frământate derivă din faptul că zona Teaca este un perimetru cu o puternică cultură a creșterii vitelor, unde, notează Melania Cuc în „Cartea Archiudului”, editura Vatra Veche, apărută în 2022, la pag.47, „ciurda făcea parte integrantă din viața satului. Pășunatul pe hodaie (pășune) începea la Sf. Gheorghe și ținea până la Sf. Dumitru. [...] Erau două ciurde de vite. Una în stabulație pentru vitele care erau gestante sau tinere. Rămâneau pe pășune și ziua, și noaptea. [...] Cealaltă ciurdă, de zi, aduna vacile de lapte din tot satul”.

Iar în lucrarea monografică Pinticu - File de istorie, autorii, prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea și Vasile Iuga de Săliște, arată că „Dealurile și mai ales pășunile din jurul localității Pinticu asigură hrana pentru primăvăratul, văratul și tomnatul vitelor adunate, precum și fânețele care oferă rezerva pentru iernat acasă. [...] Dintre toate animalele, locul cel mai important îl ocupă creșterea bovinelor, a vacilor, care sunt cunoscute atât pentru calitatea și cantitatea de lapte obținut, dar mai ales pentru rezistența la îmbolnăviri. [...] Din creșterea și vânzarea unor produse ce rezultă, populația localității Pinticu obține venituri care ajută la traiul de zi cu zi”.

Așa cum este prezentat în culegerea de studii, articole și comunicări a Muzeului de Istorie Bistrita, „File de Istorie”, „[...] Teaca a jucat un rol economic mai deosebit, cu târg medieval și centru viticol săsesc”. Iar în revista Bistrița, a aceluiași muzeu, se specifică despre localitatea Teaca faptul că a primit privilegiul „de a ține două târguri anuale, la 1 mai, respectiv la 27 iunie”.

Dorgo Leontina, localnică în vârstă de 87 de ani, relatează într-o declarație olografă: „[...] am vârsta de 87 de ani și de când mă știu în viață frământ brânza și o pun cu sare pentru iarnă. [...] Acasă, la părinți, am avut 4 vaci cu lapte și în fiecare zi făceam brânză. Brânza era mâncarea de toată ziua. Pentru iarnă o puneam în bărbânță și o începeam la Crăciun”.

O altă dovadă a producerii și comercializării brânzeturilor în zonă o reprezintă adresa Prefecturii județului Năsăud nr. 14.195/1945 către Pretura Lechința, prin care se solicită un „tablou cu cantitatea de caș sau brânză predată Prefecturii jud. pentru aprovizionarea funcționarilor județeni. [...] De aceste date avem nevoie pentru a putea lichida și achita prin rețineri din salarele funcționarilor a cașului (brânzei) predate”.

În anul 1952 s-a înființat Întreprinderea de Colectare și Industrializare a Laptelui și aflăm din cartea „Județul Bistrița-Năsăud”, scrisă de T. Morariu, I. Buta, A. Maier, ce face parte din colecția „Județele Patriei”, că „pentru o mai bună aprovizionare cu lapte s-au organizat în comunele principale centre de colectare și prelucrare, ca de exemplu [...] Teaca - telemea, smântână și cazeină [...]”.

În statutul comunei Teaca din 2006, la pagina 13 este precizat că „produsele alimentare se înscriu la rândul lor în economia comunei Teaca: [...] produse lactate (brânzeturi)”.

Trebuie să mai spunem că logo-ul pe care îl va primi acest produs după atestare va avea un efect benefic atât pentru consumatori, cât și pentru producători. Primii vor avea certitudinea că vor cumpăra un produs de calitate, simplificând cercetarea pe care ar trebui să o facă și eliminând incertitudinea cu care s-ar confrunta. În timp ce pentru cei din urmă încrederea cumpărătorului pentru un astfel de produs va genera o creștere a dispoziției de plată și implicit a vânzărilor.

Puțin despre rețetă

Bunuș Vasile prezintă într-o scrisoare olografă „povestea brânzei frământate de Teaca o rețetă tradițională din moși strămoși învățată de la Tata și Tata de la bunici [...]. Brânza se prelucra din lapte de vacă [...] se închega cu cheag făcut din rânză de miel sau de vițel sugar. [...]. Se lăsa la închegat [...] se stoarce de zer, după o zi se scoate [...] și se pune pe o poliță unde se lasă la copt să se usuce. Când cașul este copt, capătă o culoare galbenă. Se ia cașul, se macină, se pune sare după gust după care se frământă bine până se face moale. După frământare se pune în vase cu capac. Pe timpuri se îngropau în pământ pe o perioadă de câteva luni sau în fântână cu apă [...] se păstra până când aveau nevoie de consum. Brânza frământată care nu se depozita se ducea la Teaca la piață se vindea la Kg”.

Brânza frământată de Teaca a fost prezentă la începutul acestui an, în  perioada 19-28 ianuarie 2024, la Berlin, Germania, unde s-a desfășurat cea de-a 88-a ediție a expoziției „Săptămâna Verde 2024”, bucurându-se de un real succes. Expoziția „Săptămâna Verde 2024” reprezintă atât o platformă de afaceri, cât și un festival al tradițiilor gastronomice și folclorice cu impact mediatic de anvergură atât în Europa, cât și pe plan mondial.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2024

Abonamente, AICI!

„Carne afumată la garniță din Vâlcea” este un produs atestat tradițional de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Acest produs tradițional românesc, făcut după rețete vechi de o sută de ani, este apreciat și peste hotare. De aceea, în prezent, se lucrează la înregistrarea cărnii afumate la garniță „Ca Altădată” pe schemele de calitate europene.

În vremurile de altădată, omul mânca doar ceea ce natura îi oferea cu ușurință. Mâncarea era gătită din legume și carne din propria ogradă, iar rețetele erau adaptate anotimpurilor și zonei geografice.

„Carne afumată la garniță din Vâlcea” este un produs realizat după o rețetă cu vechime de o sută de ani, afumat și prăjit. Se obține prin prăjirea cârnaților și a cărnii de porc (cotlet, spată, pulpă, afumate în prealabil) în untură. Cârnaţii din topor și cârnații cu miroase și usturoi se toc și, împreună cu altă carne de porc afumată și tocată, se prăjesc în untura proprie. Pe vremuri nu existau borcane, existau oale din lut în care se punea carnea. Practic, se conservă carnea în untură.

Asemenea poveşti avem peste tot în ţară. Important este să se găsească oamenii care să scrie povestea şi, ca un prim pas, să atesteze la Ministerul Agriculturii produsele, mai ales că nu costă nimic dacă cineva vrea să-şi atesteze la nivel național un produs tradiţional. În schimb, atestarea europeană nu e gratis, are ceva costuri, dar merită. Dacă tot prinzi istorie ca produs tradiţional, e păcat să nu-l certifici european, așa rămâne ceva după noi.

Producătorul brandului „Ca Altădată” are 13 produse atestate tradițional de către MADR. Sunt produse reprezentative pentru zona Olteniei de sub munte și în special pentru zona Vâlcea, acolo unde-și desfășoară activitatea.

„Ca Altădată” a depus documentația necesară în vederea obținerii înregistrării pe schemele de calitate europene pentru „Carne afumată la garniță din Vâlcea” și „Cârnați din Topor din Vâlcea”.

În prezent, la nivel național sunt 760 de produse atestate tradițional de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar România are 13 produse protejate în Uniunea Europeană. Etichetele de calitate protejează și promovează originile, tradițiile și caracteristicile unice a numeroase produse europene cu caracteristici specifice.

Foto: https://www.caaltadata.ro/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) împreună cu Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad, cu sprijinul altor forme asociative ale crescătorilor de ovine din România, organizează în perioada 25-27 noiembrie 2022, în curtea MADR, târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești”. Astfel, MADR continuă campania de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate obținute pe plan local, sub denumirea „Produs românesc – Bun pentru tine, bine pentru fiecare!”

Fermierii din județele Alba, Arad, Botoșani, Brașov, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Neamț, Olt, Sibiu, Vâlcea refac unul dintre drumurile parcurse de ciobani cu sute de ani în urmă, pornind pe un traseu de sute de kilometri de-a lungul munților Carpați, poposind în mijlocul Bucureștiului, în curtea MADR, cu tolba plină de povești și bunătăți de la stână. Astfel se aduce în atenția bucureștenilor și nu numai farmecul uneia dintre cele mai vechi îndeletniciri ale poporului român, păstoritul.

Timp de trei zile, vizitatorii târgului „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” au ocazia să experimenteze viața la stână, unde timpul pare că se oprește în loc, având toate ingredientele necesare, ca de pildă produse tradiționale pregătite ca la stână: bulz, pastramă, mici pe grătar, precum și muzica populară. Atracția târgului pare că va fi un ceaun în care se va prepara tocanul, mâncarea de bază a ciobanilor.

Așadar, iubitorii de tradiție, de viață petrecută în satul românesc, precum și de produse pregătite după rețete tradiționale vor descoperi viața bacilor și a băcițelor din plaiul mioritic și se vor putea delecta cu o varietate de produse din lapte și carne de oaie precum: caș proaspăt, urdă, telemea de oaie proaspătă sau maturată, brânză de burduf în membrană naturală, cașcaval, lapte bătut, smântână, telemea de capră sau pastramă de oaie proaspătă sau afumată, mezeluri, mici, tocan de oaie, sloi de oaie.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad este implicată în dezvoltarea sectorului zootehnic și derulează programul de ameliorare al rasei Țurcană. Totodată, a aderat la diverse forme asociative internaționale care au drept obiectiv stabilirea unor indicatori de performanță privind producția de lapte de ovine. Prin implicarea în campania inițiată de MADR, asociația și-a propus să contribuie la consolidarea lanțului scurt de aprovizionare, prin întâlnirea directă dintre producătorul de produse din specia ovină și caprină și consumator.

O parte dintre preparatele din carne și lapte sunt atestate ca produse tradiționale, iar cei interesați pot afla mai multe detalii despre acestea, dar și despre producători, accesând Registrul Național al Produselor Tradiționale pe site-ul www.madr.ro, precum și în aplicația CPAC, care poate fi descărcată pe telefonul mobil.

Bunătățile de la stână pot fi asezonate cu vinurile de la cramele Lucaci și de la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj, cu o tărie de la Trămuța sau, de ce nu, cu un pahar de suc de la Voinești.

Asociația Producătorilor de Telemea de Sibiu oferă vizitatorilor unul din cele zece produse românești recunoscute la nivel european, Telemeaua de Sibiu – Indicație Geografică Protejată.

Pe lângă produsele din lapte și carne de oaie sau capră, la târgul din curtea Ministerului Agriculturii vor fi legume și fructe aduse de producătorii din Olt, Dâmbovița și Vrancea. De asemenea, de la târg nu pot lipsi produsele de patiserie, precum Cozonacul Domnesc din Botoșani, cu renumitele poale în brâu sau alivenci, atestate tradițional de MADR.

Casa de Comerț Agroalimentar Unirea va fi prezentă cu stand, de unde vor putea fi achiziționate produse precum: gemuri, dulcețuri, conserve, fructe uscate, mere, legume și verdețuri aduse de producătorii români care au contracte de colaborare încheiate cu Casa Unirea.

Având în vedere sezonul rece, de la târg vă puteți procura articole de îmbrăcăminte obținute din pielicele de ovine.

Atmosfera și voia bună vor fi întreținute de Ansamblul Nedeia, de solistul Robert Târnăveanu, de grupul de chitariști „Zâmbete și acorduri” din comuna Sadu, județul Sibiu, precum și de mulți alții. 

Târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” va fi deschis în perioada 25-27 noiembrie, între orele 9.00 - 19.00.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html