Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca a găzduiește, prin Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii, în parteneriat cu Universitatea din București – Departamentul de Genetică al Facultății de Biologie, Școala de vară „Genomică structurală și funcțională: de la secvențiere Oxford Nanopore Technology la analiză transcriptomică”. Este un program intensiv destinat studenților din anii II-IV la Biotehnologii, precum și masterazilor și doctoranzilor interesați de cele mai noi tehnologii utilizate în genomica structurală, transcriptomică și bioinformatică.

Conceput ca un flux complet de lucru, workshopul îmbină timp de câteva zile activitățile experimentale de laborator cu analiza bioinformatică, oferind participanților o experiență practică completă, de la pregătirea probelor biologice și până la interpretarea datelor.

Ediția din acest an a reunit deja mai multe premiere care depășesc granițele naționale. Cea dintâi este secvențierea integrală a genomului (Whole Genome Sequencing) unei populații locale românești de Drosophila suzukii, pornind de la pupe, pentru prima dată în România. D. suzukii este o insectă de fructe de origine est-asiatică, care a invadat rapid și alte țări ale lumii, începând cu anul 2000.

„Spre deosebire de majoritatea celorlaltor specii de Drosophila care se dezvoltă numai pe fructele aflate în descompunere, D. suzukii este capabilă să ovipoziteze în fructele coapte, devenind un dăunător major al unei varietăți largi de specii, atât de arbuști fructiferi sălbatici și ornamentali, cât și de specii pomicole. Dispunând deja de datele de secventiere pentru stadiul de adult, cercetătorii pot studia acum diferențele epigenetice, de tip metilare, dintre pupă și adult”, explică conf. dr. Attila Cristian Rațiu, de la Facultatea de Biologie, Universitatea din București.

O altă realizare a constat într-un experiment de transcriptomică pe mutanți unici de la Drosophila melanogaster, cunoscută popular ca „musculița de oțet”, prin care a fost caracterizată o rețea genică centrată pe gena CG18135, premieră deopotrivă națională și mondială. Pentru evaluarea expresiei genice relative la un model experimental consacrat (D. melanogaster) a fost utilizat în premieră în România noul aparat Mic qPCR Cycler de la Bio Molecular Systems.

„Studenții participanți au parcurs toate etapele unui experiment modern de genomică: extracția ADN-ului și ARN-ului, evaluarea calității și cuantificarea prin fluorimetrie, secvențierea Oxford Nanopore Technologies (ONT), revers-transcrierea în cDNA a ARN-ului total, analiza expresiei genice relative prin Real-Time PCR (qRT-PCR), precum și demontrarea proceselor de basecalling, asamblare de novo, scaffolding, mapare și evaluarea calității asamblărilor genomice”, precizează prof. dr. Marius Zăhan, inițiatorul si unul dintre organizatorii acestui workshop, alături de conf. dr. Attila Cristian Rațiu (Facultatea de Biologie București), asist. univ. dr. Gabriela Negrea-Baci și dr. Adriana Muscă (FZB Cluj-Napoca).

Prin organizarea acestei școli de vară, în perioada 13-17 iulie 2026, Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii  de la USAMV Cluj-Napoca își reconfirmă angajamentul de a promova excelența în educație și cercetare, oferind studenților acces la tehnologii inovatoare, specialiști și experiențe practice care răspund celor mai înalte standarde din domeniul biotehnologiilor. 

Pentru studenții specializării Biotehnologii, această școală de vară reprezintă o oportunitate deosebit de valoroasă de a dobândi competențe practice în domenii care modelează viitorul biotehnologiilor. Genomica transcriptomica și bioinformatica se află la baza cercetării moderne, cu aplicații directe în medicină, agricultură, industria farmaceutică, siguranța alimentară și protecția mediului. Contactul direct cu tehnologii de ultimă generație și cu metodologii utilizate în cercetarea actuală le oferă participanților un avantaj important în dezvoltarea unei cariere în cercetare sau în industrie.

Școala de vară a beneficiat de sprijinul unor parteneri recunoscuți din domeniul biologiei moleculare si a biotehnologiilor: Bio Zyme, QIAGEN, Molecular Genomics și Dexter. Contribuția acestora a făcut posibil accesul participanților la echipamente, consumabile și tehnologii de ultimă generație, permițând astfel desfășurarea activităților practice la cele mai înalte standarde.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) din Parlamentul European a aprobat avizul privind Politica Agricolă Comună (PAC) pentru perioada 2028 – 2034, a anunțat Dan Motreanu. Amendamentele pe care le-a propus eurodeputatul român pentru sprijinirea fermierilor au fost aprobate de REGI în dosarul pe care oficialul îl coordonează din partea Grupului PPE.

Astfel, s-a solicitat creșterea bugetului PAC la 433,01 miliarde euro, față de 300 de miliarde cât a propus Comisia Europeană. „Prioritățile pe care le-am susținut în cursul negocierilor înseamnă un sprijin concret pentru fermierii din România. Am susținut plăți directe mai echitabile și continuarea convergenței între statele membre, astfel încât diferența dintre mediile naționale ale subvenției pe hectar să nu depășească 50 de euro”, arată Dan Motreanu.

Comisia REGI sprijină indexarea anuală a plăților directe în funcție de inflație și protejarea acestora împotriva taxelor.

„Cel puțin 5% din bugetul alocat fermierilor trebuie să fie destinat tinerilor fermieri și va fi acordat un sprijin de până la 300.000 de euro pentru instalarea tinerilor fermieri, a noilor fermieri și pentru dezvoltarea afacerilor rurale. Sprijinul va ajunge la 85% pentru investițiile realizate de tinerii fermieri și până la 75% pentru celelalte investiții agricole”, subliniază europarlamentarul.

Totodată, Dan Motreanu susține ca minimum 5% din fondurile pentru dezvoltare rurală să fie alocate pentru programul LEADER, iar cel puțin 30% din fondurile destinate dezvoltării rurale să fie gestionate prin instrumente teritoriale integrate. „Fermierii, întreprinderile rurale, organizațiile locale, autoritățile publice și persoanele fizice își pregătesc propriile strategii de dezvoltare locală și își gestionează propriile bugete. Sprijinim investițiile în accesul la apă și modernizarea sistemelor de irigații, esențiale pentru România, întrucât seceta și deficitul de apă afectează tot mai grav producția agricolă”, a punctat Dan Motreanu.

Avizul adoptat în Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) va contribui la mandatul Parlamentului European în negocierile cu Consiliul Uniunii Europene privind reforma PAC pentru perioada 2028–2034.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu mult chin și multă muncă rezistă de 40 de ani în agricultura românească fermierul Constantin Buzatu. Lucrează peste o mie de hectare de cultură mare în județul Timiș, la Becicherecu Mic, unde are, de asemenea, o fermă de găini ouătoare. Totodată, Constantin Buzatu este președintele Asociației pentru Dialog și Reprezentare pentru fermierii din Crișana – Banat (patru județe din vestul țării: Caraș-Severin, Arad, Timiș, Bihor).

Agricultura României este astăzi performantă?

Constantin Buzatu: Fac agricultură de 40 de ani, am făcut‑o şi în regimul trecut, o fac şi acum, şi am condus două societăţi, înainte o întreprindere şi după Revoluţie o societate comercială, societăți care nu au dat faliment. Prin urmare, eu zic că am practicat o agricultură care poate fi performantă. Am o experienţă îndelungată în domeniu şi am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta. Pentru că acum, în mentalul colectiv al unora dintre semenii noştri, din păcate, şi-a făcut loc acea idee că noi, agricultura, ce tot mai cerem, nu primim destul de la UE? Să nu mai vorbesc de cuvintele jignitoare pe care le-au adresat unii și alții întregii bresle agricole. Eu zic că nu primim suficient sprijin. Şi vreau să vă explic. În momentul în care noi am aderat la UE, diferenţele erau mari, să nu spun ca de la cer la pământ, dar făceam agricultură înainte de UE cu tractorul de la Braşov de 65 CP. Puteam noi să intrăm în competiţie cu ţările dezvoltate din Apusul Europei, care aveau tractoare performante Fendt, John Deer? Nu trebuie să fii filozof al timpurilor noastre să-ţi dai seama că nu puteam intra în această competiţie total inegală şi defavorabilă pentru noi. Iar prin dezvoltarea punctelor vamale, de când am intrat în Schengen acum vreo doi ani, vă daţi seama că discrepanţa ar fi fost şi mai mare, dacă nu s-ar fi investit în această ramură, pornind de la următoarea realitate, că România are potenţial agricol. Nu este o ţară constructoare de maşini, nu este o ţară care să fabrice ceasuri, avioane, elicoptere, aşa, câteva ramuri din domeniul industriei. Deci este o ţară cu potenţial agricol, că nu întâmplător ni s-a spus că suntem grânarul Europei, şi atunci hai să dezvoltăm ceea ce e profitabil.

„Am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta.”

Revenind la performanţă, pentru că societatea asta capitalistă, economia de piaţă ne obligă să facem performanţă, că altfel nu suntem fezabili, nu rămânem pe piaţă. Şi asta ce înseamnă, în condiţiile noastre? Ca să scurtez puţin explicaţiile: producţii mari cu costuri mici. Doar atunci poţi să fii performant. Şi care să-ţi asigure un profit, iar profitul în agricultură trebuie o parte din el să-l reinvesteşti. În momentul în care doi-trei ani nu ţi-ai împrospătat parcul de tractoare şi maşini agricole este foarte greu, îţi cresc costurile. Ca să reîmprospătezi trebuie să ai producţie, ca să ai producţie trebuie să ai bani. Deci toate chestiile astea legate te duc spre perfomanţă. Nu a ajuns agricultura la acest nivel de performanţă, am această responsabilitate s-o spun, pentru că politicile care sunt la noi în ţară n-au fost coerente, n-au avut continuitate.

Pentru că România nu are o strategie pe termen lung pentru agricultură...

Constantin Buzatu: Nu, nu avem strategii nici pe termen lung și nici pe termen mediu sau scurt, din păcate.

Aș vrea să mă refer la un subiect de actualitate, încălzirea globală, care este certă, nu este o iluzie, şi care bineînţeles că are influenţe negative, din păcate, în această ramură meteodependentă care se cheamă agricultura. Se vorbeşte despre irigaţii. Din suprafaţa agricolă de 9,8 milioane de hectare, ştiu din bibliografia existentă a vremii că înainte de 1989 am avut vreo 3,5 milioane de hectare irigate, cu predilecţie într-o zonă aridă, respectiv sudul României. Acum, aceasta s-a extins. Ba, mai mult, în Banat, unde suntem şi lucrăm, în ultimii trei ani am zis că e Sahara Bănăţeană, pentru că în câmpia din vestul ţării, statistic vorbind, după datele de la ANM, se constată că au fost cele mai puţine precipitaţii. Deci, este o constatare foarte bună şi o certitudine. Şi atunci se pune problema irigaţiilor.

În anii anteriori, datorită mediilor multianuale, era zona cea mai bogată în precipitaţii, şi datele statistice spun că între 550 și 600 de litri pe metru pătrat. Or, eu, anul trecut, am avut 390. Deci iată unde ne îndreptăm. Şi, sigur, fiind o zonă cu exces de precipitaţii şi cu nivelul apei freatice sus, s-a dezvoltat această reţea de desecare, care la ora actuală este colmatată, neîngrijită, cu toate că există instituţii ale statului cu funcţii, cu director general şi aşa mai departe, care sunt plătiţi să facă această destufizare, pentru că nu se ştie, vine odată un fenomen extrem cu 100 de litri pe metru pătrat, cum s-a întâmplat în alte localităţi din ţara noastră, şi atunci o să băltească, pentru că nu mai sunt canalele de desecare funcţionale.

Revenind la ce ne doare astăzi, şi pe termen mediu, şi pe termen lung, e vorba de aceste sisteme de irigaţii. S-au făcut ici-colo nişte amenajări locale, că unii folosesc termeni pe care nu-i stăpânesc cum trebuie. Deci nu sunt sisteme de irigaţii în vestul ţării, şi în vestul ţării spun judeţele cu potenţial agricol ca suprafaţă, fiind vorba de Timiş, Arad şi Bihor, doar nişte amenajări locale, pe suprafeţe 500-600 de hectare, nu la nivel de sute de mii de hectare amenajate.

„Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa, iar știinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, nu la un producător agricol.”

Acum, în sudul ţării într-adevăr, acolo se fac eforturi de reamenajare, de reabilitare a vechilor sisteme care au fost devastate, furate, motoare electrice, pompe, ţevi, dalele de beton, tot ce s-a putut fura, care n-au fost comuniste, c-au fost bine gândite. Şi acum, pe aceleaşi canale, că pe alea n-au putut să le ia pământul din canal, se încearcă să se reamenajeze, bineînţeles cu nişte costuri foarte mari. Este lăudabilă chestia asta în partea aia de ţară, dar aici, în vestul ţării, nu avem aşa ceva. Adică, eu nu pot să-mi permit să-mi fac nişte foraje la 120 de metri ca să am debit de apă, pe o suprafaţă care nu toată este a mea. Este în arendă. Eu am doar dreptul de folosinţă a terenului. Şi atunci trebuie să vină statul român, şi nimeni altcineva, aşa cum sunt canalele de desecare astăzi ale statului român, proprietatea statului român, nu sunt ale mele sau ale cuiva, tot aşa, să facă un sistem de irigaţii din cele două mari râuri care brăzdează vestul ţării, Bega şi Mureş, şi să facă o reţea aşa cum s-a făcut reţeaua de desecare, cu costuri mult mai ridicate, desigur, dar gândindu-ne la viitor. Pentru că, din păcate, dezvoltarea urbanistică ne duce la concluzia că suprafaţa agricolă sau arabilă a ţării, vorbind de România, scade. Populaţia creşte, numărul de autostrăzi, la fel, care  iau tot din arabil, ocolesc localităţile şi aşa mai departe. Va trebui să revenim la performanţă, adică să facem producţii. Şi toate cheltuielile noastre ca fermieri, cu toate inputurile necesare, cu cele mai avansate tehnologii, ba, mai mult, acum aţi văzut că şi-a făcut loc de vreo doi ani ca o necesitate sau ca o luptă împotriva secetei cu aceste lucrări minime, care nici astea nu şi-au demonstrat eficacitatea şi eficienţa, doar aşa, am luat-o din mers, că aşa suntem noi, poporul român, câteodată o luăm după ureche, sună bine, să ne schimbăm gama de tractoare, de semănători, de discuri, în două-trei treceri, dacă putem astăzi să aruncăm sămânţa şi peste 5-6 luni să ne trezim cu combina că şi recoltăm. În rest, să nu mai facem absolut nimic. Sunt păreri şi păreri aici, unele sunt fundamentate, altele nu, dar aici este un segment de activitate care zic eu că ar trebui să implice mai mult staţiunile de cercetări, care, după ştiinţa mea, în România sunt în număr de 14. Așadar, dacă este staţiune de cercetare-dezvoltare, are fondurile necesare şi să ne prezinte nouă, fermierilor, plusurile şi minusurile acestor metode de a pregăti şi însămânţa terenul printr-un număr mai redus de lucrări, în scopul menţinerii, reţinerii, protejării apei în sol. Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa.

Ştiinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, cu dotarea necesară, nu la un producător agricol, ca să punem un termen mai cuprinzător. Că, dacă-s producător agricol, nu-s cercetător. Cercetătorii sunt în altă parte, plătiţi prin Academie, prin ajutoare de la Ministerul Cercetării şi aşa mai departe.

Cum facem să dezvoltăm şi să atingem acel potenţial pe care agricultura României îl are?

Constantin Buzatu: În facultate am învăţat un lucru care ni s-a prezentat la disciplinele respective, cum era programa din anii aceia, 1980-1985, că trebuie să transformi  producţia de origine vegetală în producţie de origine animală. Ca să vă conving că sunt adeptul acestui principiu, am, pe lângă suprafaţa pe care o lucrez, şi 20.000 de găini. Transform o parte din producţia vegetală, mă refer aici la porumb, grâu, floarea-soarelui, în ou. Şi nu vând kilogramul de porumb, vând oul. Şi sunt nişte coeficienţi de transformare uneori foarte buni, nu pe toată perioada anului, că sunt mici curbe la ouă. Sigur că zootehnia este industria grea a agriculturii, n-ai Paşti, n-ai Crăciun. Animalele trebuie îngrijite, trebuie strânse ouăle, vacile şi oile trebuie mulse, în maternitate la purcei trebuie să te uiţi 365 de zile din 365 de zile. Deci, trebuie să fii acolo. Ochiul stăpânului îngraşă animalul. Şi acum noi ne-am trezit, din mari exportatori până în 1989, acum vrem sau nu vrem, cu regret sau fără regret, iară ne raportăm la ce a fost până în 1989, din mari exportatori am devenit importatori şi e ruşinos că la o ţară cu atâta potenţial să imporţi 80% din carnea de porc. Care şi aşa, din cauza medicilor nutriţionişti, se consumă din ce în ce mai puţin, nici pe aia nu o mai avem, ca să dau un exemplu. E jenant!

„Am stocuri de grâu şi de porumb, iar preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Doar produsele agricole, doar materia primă, asta, pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare.”

Apoi, s-au schimbat şi generaţiile din domeniul agriculturii, care, convine, nu convine, nu prea vor să mai muncească. Vaca are un miros specific, porcul are alt miros specific, găina are alt miros specific, oaia, alt miros specific. Acum aţi văzut, păstor electric, ciobanul are cască în urechi, ascultă la telefon muzică pe YouTube şi aşa mai departe, nu mai doarme „în ţâţă”, cum zicea sibianul, acum are rulotă, are alte condiţii. Nu e rău că am făcut progresul ăsta, dar am neglijat – ca să nu spun alt termen – vaca de lapte. Am dezvoltat vaca pentru carne că nu e aşa pretenţioasă, nu se mulge de două ori pe zi, se montează şi rămâne mai uşor gestantă, fată singură, fără ajutorul tehnicianului sau a medicului veterinar.

Viaţa mi-a dat ocazia să-i cunosc pe toţi cei 13 miniştri ai Agriculturii, al 14-lea încă nu, e domnul Barbu. Pe toţi i-am cunoscut. Nu pot să le spun perioada de domnie. Unii mai sunt în viaţă, unii nu mai sunt în viaţă, nu vreau să fiu păcătos, nu mai este Ştefan, nu mai este Surdu, nici domnul Tabără. Să-i lăsăm acolo unde sunt. Deci, n-au fost susţinuţi de partidele din care proveneau pentru a face o strategie reală pentru agricultură. Adică, ce tot vorbesc eu? Trebuia menţinut ce a fost de calitate şi productiv. Că nu toate complexele de porci şi de vaci au fost comuniste, că şi acolo, la baza lor, a fost o gândire. Nu toate sistemele de irigaţii din sudul ţării au fost comuniste. Alea s-au gândit, s-au proiectat, s-au executat cu efortul României şi al românilor de atunci, ca să fie pe o perioadă mai lungă. Acum, când e secetă, ne aducem aminte de sistemele de irigaţii. De ce?

Nişte lucruri au fost făcute bine.

Constantin Buzatu: Sigur. Trebuie să recunoaştem că nu tot ce a fost înainte a fost rău, a fost comunist. Şi îmi asum ce zic. Au fost lucruri care au fost bune. Că vine civilizaţia, că ne-am ancorat la UE, datorită poziţiei geopolitice a României, de acord, şi mergem mai departe. Eu sunt român pe buletin, dar sunt şi cetăţean european şi-mi asum nişte chestii. Dar cu agricultura, din păcate, se lucrează pompieristic. Dacă acum arde ceva, hai să vedem. Iar acum, cu datoriile pe care le are România la cât s-a îndatorat, toate facilităţile fiscale pentru această meserie meteodependentă, că nu depinde de dorinţa mea şi de putinţa mea, şi ale tuturor fermierilor din ţară, ci mai depinde şi de Bunul Dumnezeu, depinde şi de natură, şi de conjunctura cu vecinii, că vedeţi că de cinci ani încoace, din 2020, de la nenorocita aia de pandemie, seceta a fost cam în fiecare an în diferite zone ale ţării, la noi, cel puţin în ultimii trei ani, a fost devastatoare, plus influenţa preţurilor. Astăzi, când vorbim, că mai am stocuri de grâu şi de porumb, preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Şi atunci apare întrebarea firească: care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Răspunsul e clar: doar produsele agricole, doar materia primă, asta pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare, că pleacă grâul meu în Italia şi de acolo se întoarce TIR-ul cu aluat congelat, ca după aceea să facem pizza şi alte prăjituri.

Astăzi, majoritatea fermierilor este decapitalizată. Finanțarea este marea problemă a agriculturii...

Constantin Buzatu: Dacă nu ai cu ce să finanţezi agricultura, asta înseamnă că ai început să cobori pe tobogan şi de acolo nu te mai scoate nimeni, ajungi la fundul gropii pe care scrie faliment, din păcate. E nevoie de intervenţia statului. În ultimii ani au fost bune două măsuri, au fost gură de oxigen pentru fermieri, IMMinvest și Creditul fermierului. Numai că s-a terminat și cu ajutoarele astea, s-a terminat și cu facilităţile fiscale. A mai rămas subvenția la motorină, dar cu nişte consumuri subnormate de acum 20 de ani. Adică vrea cineva să-mi spună că reuşeşte să se încadreze într-un consum de 23 de litri pe hectarul de arătură? Nu există aşa ceva! Sunt multe de discutat… Poate, totuși, cineva se trezeşte, acolo, în rândul autorităților.

Practicaţi agricultura de 40 de ani şi sunteţi pe producţie în continuare şi în activitate, cum ați reușit în aceste condiții vitrege?

Constantin Buzatu: Cu mult chin şi multă muncă, reușesc să rezist în agricultura românească.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Emil Dumitru a participat luni, 13 iulie 2026, la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), care s-a desfășurat la Bruxelles. Alături i-a fost Daniela Rebega, director general al DGDR AM PNDR și PS.

După prezentarea programului de lucru al Președinției irlandeze, Comisia Europeană a prezentat Strategia UE privind creșterea animalelor și Planul privind proteinele, urmată de un schimb de opinii.

„Am salutat inițiativa Președinției irlandeze de a susține dezvoltarea sectorului zootehnic și stimularea cultivării culturilor proteice. Totodată, am susținut încurajarea producției de proteină vegetală, în special prin extinderea cultivării soiei, un domeniu în care România are un potențial strategic și poate contribui la consolidarea securității alimentare europene. Am pledat pentru investiții, competitivitate și sprijin real pentru sectoarele aflate sub presiune, dar și pentru reguli echitabile, însoțite de finanțare și predictibilitate. Tranziția este necesară, însă nu poate fi făcută prin sacrificarea celor care asigură hrana Europei”, ne-a declarat Emil Dumitru, secretar de stat în MADR.

Fiind unul dintre principalii producători de soia din UE, România solicită ca Planul pentru proteine să includă investiții în procesare și depozitare, acces la soiuri performante și dezvoltarea întregului lanț valoric. Alături de culturile proteice, trebuie valorificat și potențialul culturilor oleaginoase, precum rapița și floarea-soarelui, care contribuie la consolidarea bazei furajere europene.

România apreciază publicarea celor două inițiative și consideră că trebuie implementate într-o manieră integrată, întrucât dezvoltarea producției europene de proteine este strâns legată de competitivitatea și reziliența sectorului zootehnic. Secretarul de stat român a semnalizat nevoia unui sprijin financiar de urgență pentru sectorul lactatelor, întrucât în România situația din sectorul laptelui continuă să fie critică din cauza prețurilor scăzute în raport cu costurile de producție. În acest sens, a solicitat ferm alocarea de sprijin financiar din rezerva de criză a UE.

„La reuniunea AgriFish am vorbit răspicat despre ceea ce contează cu adevărat, faptul că fermierii trebuie să fie protejați, nu împovărați. Nu voi susține niciodată politici care transformă munca fermierilor în cost și investițiile lor în pierderi. România are nevoie de o agricultură puternică, iar fermierii noștri au nevoie de un partener care să le apere interesele cu fermitate, oriunde se iau deciziile. La Bruxelles și în fiecare loc în care se iau decizii pentru agricultura europeană, voi avea aceeași misiune: să mă asigur că vocea fermierilor români se aude, interesele lor sunt apărate, iar munca lor este respectată”, a arătat Emil Dumitru.

Față de prevederile strategiei privind normele de bunăstare, România își exprimă îngrijorarea profundă privind eliminarea progresivă a cuștilor și uciderea puilor de găină masculi. Țara noastră slicită ca această tranziție să fie voluntară, bazată pe cererea consumatorilor și fundamentată pe evaluări de impact. De asemenea, noile norme ar trebui să fie impuse doar după ce se garantează sursele de finanțare, iar mecanismul de reciprocitate standardizată devine funcțional și aplicat atât țărilor terțe, cât și celor candidate.

În privința protejării investițiilor realizate de fermieri, Emil Dumitru a subliniat că fermierii români au investit masiv în modernizare, inclusiv din fonduri europene, motiv pentru care România solicită compensarea costurilor suplimentare, acordarea de sprijin adițional și stabilirea unor perioade de adaptare care să respecte perioada de amortizare a investițiilor deja efectuate, pentru a evita deprecierea acestora sau închiderea fermelor.

Referitor la bunăstarea animalelor vii în timpul transportului maritim, România respinge restricțiile disproporționate care ignoră realitățile geografice și logistice și solicită menținerea transportului de animale pe cale maritimă către țările terțe, acest canal fiind catalogat drept vital pentru economia națională și pentru punerea producției autohtone pe piața globală.

În ceea ce privește finanțarea pentru digitalizare și reglementarea datelor, se solicită alocarea de resurse financiare europene adecvate pentru tehnologiile moderne și digitalizare, alături de o reglementare clară privind dreptul de acces, controlul și utilizarea datelor agricole.

România concluzionează că viabilitatea acestor strategii depinde direct de asigurarea posibilităților de finanțare prin viitoarea Politică Agricolă Comună (post-2027), care trebuie orientată clar spre investiții și inovare.

„Dacă viitoarea Politică Agricolă Comună, după 2027, va beneficia de un buget pe măsura provocărilor și va susține cu adevărat zootehnia și culturile proteice, România are toate resursele pentru a face pasul de la un mare producător de materii prime la un furnizor de securitate alimentară pentru Europa de Sud-Est. Acesta este viitorul în care cred și pentru care voi continua să lupt: o agricultură românească puternică, competitivă și respectată”, transmite secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru.

Totodată, la Consiliul AgriFish a avut loc o dezbatere axată pe tema „Femeile în agricultură”. Referitor la această dezbatere, demnitarul român a declarat că, în România, aproximativ 46,5% dintre persoanele active în agricultură sunt femei. „Contribuția acestora este esențială pentru funcționarea fermelor și pentru dezvoltarea comunităților rurale. Este important să accentuăm creșterea vizibilității femeilor în agricultură, prin prezentarea exemplelor de succes și prin încurajarea participării acestora în structurile asociative profesionale”, a subliniat Emil Dumitru.

Ordinea de zi a inclus și un schimb de opinii bazat pe informarea Comisiei Europene referitoare la aspecte legate de comerț în domeniul agriculturii, precum și o informare din partea Italiei privind proiectul programului de lucru al Comisiei pentru 2027 referitor la politica UE de promovare a produselor agroalimentare.

Cu privire la Proiectul de Program de lucru al Comisiei pentru 2027 privind politica UE de promovare a produselor agroalimentare, Emil Dumitru a precizat că România susține solicitarea Italiei și consideră că este esențială menținerea unui buget ambițios pentru politica de promovare a produselor agricole, ca mecanism fundamental pentru a asigura competitivitatea agriculturii europene.

De asemenea, în cadrul lucrărilor Consiliului, Ungaria a oferit o informare legată de apariția gândacului Agrilus planipennis (gândacul smarald al frasinului)  pe teritoriul său. Având în vedere evoluția acestui dăunător, Emil Dumitru a subliniat că se impune consolidarea cooperării la nivelul UE și schimbul de expertiză între autorități prin utilizarea echipei pentru situații de urgență în domeniul sănătății plantelor, intensificarea supravegherii în zone cu risc și continuarea sprijinului pentru cercetarea unor metode inovatoare de monitorizare și combatere.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a extras, din baza de date a instituției, eșantionul de control aferent Campaniei 2026.

Eșantionul de control cuprinde un număr total de 14.802 fermieri (fermieri distincți), pentru care se vor face verificări privind respectarea criteriilor de eligibilitate, a normelor de condiționalitate și a cerințelor specifice intervențiilor solicitate, în funcție de scopul pentru care fermierii au fost selectați la control.

Pentru controlul pe teren aferent condiționalității și intervențiilor din sectorul vegetal au fost selectați 11.025 fermieri, pentru o suprafață de aproximativ 1.610.324 ha.

Pentru controlul pe teren aferent intervențiilor de ajutor din sectorul zootehnic au fost selectați 4.433 fermieri.

APIA precizează că unii fermieri sunt incluși în ambele categorii, întrucât au fost selectați atât pentru control în sectorul vegetal, cât și în sectorul zootehnic. Prin urmare, totalul fermierilor selectați pe cele două sectoare nu este egal cu numărul fermierilor distincți incluși în eșantionul de control.

În conformitate cu Procedura operațională privind controlul clasic pe teren aplicabilă în Campania 2026, APIA are obligația de a finaliza, până la data de 15 octombrie 2026, controalele la fața locului pentru cererile de plată incluse în eșantionul de control. Verificarea unor obligații sau cerințe specifice se va face, după caz, în perioada de iarnă sau în primăvara anului următor.

În situația în care fermierii refuză efectuarea controlului la fața locului de către inspectorii APIA, cererea de plată va fi respinsă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deșertificarea reprezintă fenomenul de degradare a terenurilor din zonele aride, semiaride și subumede din cauza diverșilor factori nefavorabili, printre care schimbările climatice și activitățile umane necorespunzătoare, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirație este cuprins între 0,5 și 0,65.

Evoluția nedorită care duce la degradarea solului și care trebuie stopată prin orice mijloace are loc după schema: „Pădure – defrișare – teren arabil – eroziune – aridizare – deșertificare”.

Studii recente menționează că 1/3 din teritoriul României și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Anual se pierd deja o mie de hectare de teren din cauza acestui fenomen (vă recomand să citiți articolul „Securitatea solului” din Revista Fermierului nr. 12/2025, pag. 26).

Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă din Sudul Munteniei, Dobrogea și Sudul Moldovei. Dar trebuie avute în vedere, pentru a fi protejate, și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului, Centrul Moldovei și Câmpia Olteniei în care se află și cele 100.000 ha, zonă așa-numită Sahara Olteniei.

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali din punct de vedere al precipitațiilor, ce să mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.

Dacă analizăm situația din Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați, secetoși.

În asemenea zone nu se poate vorbi de de agricultură performantă în lipsa irigațiilor.

De menționat că, o unitate Indice hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță și soia, 10,0 t/ha sfeclă de zahăr.

În schema generală privind apariția fenomenului de deșertificare am văzut că se pornește de la PĂDURE. De aceea, pădurea este singura soluție pentru stoparea acestui fenomen.

• Pădurea creează zonele de presiune joasă care atrag ploile;

• Pădurea răcorește aerul (cu 10°C mai puțin) și aduce umezeală în zonele vecine;

• Prezența pădurilor asigură mai multă apă, mai puține inundații;

• Pădurile stochează carbonul, creează norii care aduc ploaia, deci au rol esențial în combaterea secetei și schimbărilor climatice.

România avea peste opt milioane de hectare de pădure și mai are 6,3 milioane de hectare, care sunt în continuă diminuare prin tăieri masive fără respectarea regimului silvic.

La nivelul UE, suprafața împădurită este de 29,3%, iar în România de 26% care se găsește 66% în zona de munte, 27% în zona de deal și numai 6% în zona de câmpie față de 14-16% cât ar fi optim.

În Câmpia Transilvaniei pădurea ocupă 6,8 %, în Câmpia Olteniei 5,8 % în Câmpia Moldovei 4,1 %,Câmpia Bărăganului 3,5 % și în Câmpia de Vest 3,2 %.

Cele mai expuse fenomenului de deșertificare sunt județele Olt cu 65% din suprafață, Dolj cu 60% și Mehedinți cu 30%.

În principalele județe agricole suprafața ocupată cu pădure este de 10,6% în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița și 4,4% în Călărași.

Până în 1961, România a avut perdele forestiere de protecție de 7.700 km pentru protejarea a un milion de hectare de teren și 1.400 km pentru căile de comunicații. Aceste perdele s-au mai păstrat în Stațiunile de Cercetări Agricole și efectul lor este foarte favorabil în special în actualul climat. În zonele cu perdele forestiere de protecție viteza vântului se reduce cu 25-50%, transpirația plantelor se reduce cu 30% și evaporarea apei din sol cu 25-45%.

Suprafețele ocupate cu perdele forestiere de protecție pentru culturile agricole sunt de 2,5% în silvostepă, 3-4% în stepă și 5-7% pe nisipuri. Aceste diminuări de suprafață sunt compensate de sporurile de producție datorită perdelelor.

Prezența speciilor forestiere este benefică nu numai pentru culturile agricole, ci și pentru oameni.

Așa se explică de ce ONU a scos în evidență în repetate rânduri că țara cu cea mai fericită populație este Finlanda și aceasta din cauza apropierii de natură. Se menționează că în Finlanda, în orice loc te-ai afla pe teritoriul său, nu trebuie să mergi pe jos mai mult de 10 minute pentru a întâlni un parc, o pădure. La noi, pe traseul București – Constanța, de peste 260 km, rar vezi câte un pâlc de pădure.

Referindu-ne la suprafața spațiilor verzi din marile orașe, la nivelul Europei este, în medie, de 42%, Oslo are 77%, Zagreb 74%, iar București, în mod rușinos, 26% și este în continuă scădere. Prin urmare, sunt suficiente argumente care ne obligă, cât încă nu este prea târziu, să trecem la măsuri organizate și continue, de lungă durată, pentru prevenirea și stoparea fenomenului de deșertificare.

Asemenea măsuri au în vedere:

1. La nivel național

a) Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, Ministerul Educației, împreună cu Academia de Științe Agricole și Silvice, ar fi de dorit să întocmească un program concret pentru sănătatea solului și reducerea schimbărilor climatice, program care să fie însușit de Guvern și avizat de Parlament și care să fie valabil pe termen lung, indiferent de formațiunile politice care vor fi la guvernare. Acest program poate avea o finanțare relativ modestă, dar de lungă durată.

b) Definitivat acțiunea de Cadastru și Organizarea Teritoriului pentru a cunoaște bine situația fiecărei bucăți de teren.

c) Romsilva să extindă suprafața de pepiniere pentru a asigura materialul săditor pentru plantarea pădurilor pe mari suprafețe.

d) Desfășurat o bogată și susținută activitate de educație în rândul populației care să participe atât la înființarea pădurilor și perdelelor forestiere de protecție, cât și la întreținerea și păstrarea tuturor spațiilor verzi. Îmi amintesc că în perioada 1934-1940 a fost o asemenea măsură organizată de marele agronom Gh. Ionescu-Șișești, ministrul Agriculturii, precum și de marele silvicultor Marin Dracea, când s-au plantat multe suprafețe de teren degradat și perdele forestiere de protecție în cadrul Stațiunilor de Cercetări Agricole care se păstrează și în prezent. Eram elev și tot tineretul a participat: elevi, studenți, militari și chiar oameni în vârstă.

e) Creșterea suprafețelor împădurite pe terenurile improprii agriculturii, terenuri cu pante mari supuse eroziunii și alunecărilor de teren. Agenția Domeniilor Statului are peste 80.000 ha improprii agriculturii. De ce nu se împăduresc?

f) Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru culturile agricole, pentru șosele și căi ferate, pe canale și diguri etc.

g) Extinderea suprafețelor amenajate pentru irigat în zonele cu deficit mare de umiditate cum am văzut mai sus.

2. La nivel regional

a) Participarea, cu prioritate, la toate acțiunile întreprinse la nivel național și au aplicații în zona respectivă.

b) Întreprinderea de măsuri antierozionale specifice zonei.

c) Amenajarea de lacuri de acumulare în zonă.

d) Asocierea producătorilor agricoli pentru extinderea irigațiilor.

3. Măsuri în fiecare fermă

a) Măsurile de la punctul 1 și 2, care au aplicație în fermă, vor fi prioritare.

b) Organizarea de asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de graminee și leguminoase perene.

c) Folosirea de soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă și rezistență la stresul hidric.

d) Menținerea solului afânat, pentru acumularea apei și o înrădăcinare adâncă a plantelor.

e) Extinderea sistemului de agricultură conservativă.

f) Menținerea terenului permanent verde, culturi de acoperire etc.

g) Asigurarea necesarului de materie organică în sol – 10 t/an/ha.

h) Realizarea acțiunilor de mulcire a solului.

i) Evitarea măsurilor de tasare-compactare a solului.

J) Reducerea fenomenului de eroziune a solului prin lucrări specifice terenului în pantă.

k) La limită de proprietate și pe marginea parcelelor se vor planta garduri vii.

Datoria proprietarilor de teren și a specialiștilor agronomi este să acționeze pentru prevenirea fenomenelor de degradare a solului prin eroziune, dehumificare, destructurare, compactare, aridizare, acidificare, salinizare și, bineînțeles, deșertificare.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe, lansat oficial în cadrul întâlnirii de kick-off organizată în perioada 8 - 9 iulie 2026, la Julius Kühn-Institute, în Berlin-Dahlem, Germania, are ca partener și o organizație din țara noastră - Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR).

Finanțat prin programul Horizon Europe, Cluster 6 – Farm2Fork, proiectul reunește organizații din mai multe țări europene și urmărește consolidarea cooperării în domeniul cercetării și inovării pentru ameliorarea plantelor. Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe se desfășoară în perioada 1 iunie 2026 – 30 noiembrie 2028 și este coordonat de Julius Kühn-Institute din Germania.

Unul dintre obiectivele centrale ale COLiBRI este dezvoltarea unei foi de parcurs europene pentru cercetare și inovare în ameliorarea plantelor, alături de o strategie de implementare și un cadru pentru o viitoare rețea paneuropeană dedicată acestui domeniu. Aceste instrumente vor contribui la o mai bună aliniere a priorităților de cercetare, a nevoilor sectorului de ameliorare, a obiectivelor de politică publică și a oportunităților de finanțare la nivel european.

În contextul schimbărilor climatice, al presiunilor asupra securității alimentare și al nevoii de creștere a sustenabilității și competitivității agriculturii europene, ameliorarea plantelor joacă un rol esențial în dezvoltarea unor soiuri și hibrizi mai bine adaptați noilor condiții de producție.

„Prin implicarea în COLiBRI, organizația noastră contribuie la integrarea perspectivei fermierilor din România în dialogul european privind prioritățile de cercetare și inovare în ameliorarea plantelor. Pentru fermierii din România, accesul la material genetic performant, adaptat condițiilor pedoclimatice locale și provocărilor din teren, reprezintă o componentă importantă pentru menținerea productivității, rezilienței și competitivității fermelor”, subliniază Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.

Pe durata proiectului, partenerii vor lucra împreună cu actori relevanți din întregul lanț valoric al ameliorării plantelor - cercetători, amelioratori, fermieri, organizații profesionale, infrastructuri de cercetare, factori de decizie și reprezentanți ai sectorului agroalimentar. Activitățile vor include consultări, sondaje, workshopuri și acțiuni de networking, astfel încât viitoarea foaie de parcurs să reflecte atât provocările actuale, cât și oportunitățile emergente pentru agricultura europeană.

„Pentru Forumul APPR, participarea în COLiBRI reprezintă o oportunitate de a conecta agricultura românească la dezbaterile europene privind viitorul geneticii vegetale, al cercetării aplicate și al soluțiilor necesare pentru ferme mai reziliente, sustenabile și competitive”, conchide Alina Crețu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Haideți să vedem cum un câmp frumos, un teren lângă o podgorie și o idee bună pot deveni cel mai neașteptat start-up al anului.

Dacă ai un teren agricol cu peisaj frumos ori câteva pogoane lângă o vie, un deal cu priveliște, o livadă uitată pe marginea unui drum de podgorie, și nu știi ce să faci cu el, există o veste bună: Europa vine spre tine. Poate și America. Cu rulota, cu campervanul, cu portbagajul plin de apetit pentru autenticitate. Și sunt dispuse să plătească pentru ceea ce tu, poate, nici nu bănuiai că ai de vânzare.

Oenoturismul mobil – turismul cu autorulota prin regiunile viticole – este unul dintre cele mai dinamice segmente de piață din Europa ultimului deceniu. Milioane de europeni din Germania, Olanda, Franța, Austria (mai nou, polonezii, cehii și balticii) aleg în fiecare an să-și încarce autorulota și să pornească prin podgorii, să doarmă lângă crame, să deguste vin direct de la producător și să simtă pulsul rural al continentului.

România, cu tot ce are, dealuri, vii, aer curat, ospitalitate autentică, este aproape complet absentă de pe această hartă. Aceasta este, în același timp, o problemă și o oportunitate uriașă. Cine înțelege primul lucrul acesta câștigă.

Nu ai nevoie de un hotel. Nu ai nevoie de o cramă. Ai nevoie de un teren, de o priză de curent și de dorința de a-i primi pe oameni.

Cel mai simplu business pe care nu l-ai văzut venit

Un camper stop – numit și „aires de service” în Franța, „campervan areas” pentru anglofoni sau „Stellplatz” în Germania – este, în esența lui, extrem de simplu: un spațiu amenajat minimal unde un turist cu autorulota sau rulota poate staționa în siguranță, se poate racorda la curent electric și apă și poate evacua controlat apele uzate. Nu este un camping clasic. Nu este un hotel. Este ceva între cele două, și anume, exact ce caută turistul european modern: libertate de mișcare, confort minimal, natură autentică și contact direct cu locul în care se află.

În Franța există peste 12.000 de astfel de locații. În Germania, peste 8.000. În România: poate 20, cele mai multe răspândite aleatoriu, fără standarde, fără promovare, fără vizibilitate internațională.

Iată exact ușa prin care poate intra oricine, de la proprietarul unui teren agricol cu priveliște la un plai viticol până la viticultorul care vrea un venit suplimentar, de la tânărul care a moștenit câteva hectare până la primăria care caută soluții de dezvoltare rurală.

Terenul tău vorbește. Trebuie doar să-l asculți

Frumusețea acestui model de business stă în accesibilitatea lui reală. Nu vorbim de investiții de sute de mii de euro. Nu vorbim de ani de autorizații și proiecte arhitecturale. Vorbim de ceva ce poate fi pornit în câteva luni, cu resurse limitate și cu ce ai deja la dispoziție.

Proprietarul de teren agricol cu peisaj

Un deal cu priveliște, o pajiște lângă o pădure, un teren pe marginea unui râu. Dacă oamenii se opresc să fotografieze când trec pe acolo, e semn clar că ar vrea să și rămână. Tu le poți oferi asta.

Proprietarul de teren lângă o podgorie

Nu trebuie să ai propria cramă. Dacă ești vecin cu una, ești deja pe ruta turistică. Turiștii care vin pentru vin vor dori să doarmă acolo, nu la un hotel din oraș. Tu le dai locul.

Viticultorul mic și mijlociu

Un camper stop în curtea sau pe marginea cramei tale transformă fiecare vizitator într-un oaspete. Cumpără mai mult vin, rămâne mai mult timp, recomandă mai departe. Vânzarea crește fără niciun efort de marketing. Fără eforturi logistice. Fără imobilizări financiare în piață și fără riscurile aferente.

Tânărul antreprenor rural

Ai 20, 25, 30 de ani și ai moștenit ceva pământ? Sau vrei să închiriezi un teren și să construiești ceva propriu? Camper stop-ul poate fi primul tău business, cu costuri de intrare rezonabile și cu o piață europeană gata să vină la tine.

Primăria sau comunitatea rurală

Un camper stop comunal poate aduce flux de turiști într-un sat altfel nevizibil. Veniturile rămân local. Imaginea comunei se schimbă. Investiția se amortizează rapid.

Fermierul ecologic sau apicultorul

Turiștii cu autorulota sunt exact publicul care caută miere locală, legume din grădină, ouă de la găini crescute liber. Un camper stop pe ferma ta e și un punct de vânzare direct, fără intermediari. Sunt oameni cu respect față de natură. De aceea își doresc să fie în mijlocul ei.

Turistul cu autorulota nu vine doar să doarmă. Vine să cumpere, să guste, să povestească. Și pleacă ambasador.

Atât de simplu, încât pare incredibil

Cel mai frecvent argument împotriva acestei idei este că „trebuie mult”. Nu este adevărat. Există un standard european minimal bine documentat, aplicat cu succes pe mii de locații din Europa de Vest. Iată-l tradus în pași concreți:

• Suprafața și accesul

Minimum 3–4 locuri de parcare pentru vehicule lungi (8–9 metri). Acces rutier cu posibilitate de întoarcere. Suprafața se poate impermeabiliza cu pietriș compactat sau gazon armat, nu este nevoie de asfalt.

• Racordul electric

Prize CEE 230V, standardul european. Un electrician autorizat, câteva posturi de alimentare, un contor sau un sistem de carduri de plată. Se practică și taxarea fixă pentru toate serviciile. Cost estimat: 3.000–8.000 de lei pentru o instalație de bază. Bineînțeles, un kit fotovoltaic n-ar strica. Unde e vie, este și soare!

• Apa și evacuarea

Un robinet de apă potabilă și o gură de evacuare pentru apele gri (chiuvetă, duș). Nu este obligatoriu un sistem de canalizare. Un bazin vidanjabil funcționează perfect și se poate instala rapid.

• Toaleta chimică

Stație de descărcare pentru toaletele chimice ale autorulotelor (Cassette Dump Station), un element esențial, ieftin, și care face diferența între o locație acceptată și una evitată pe platformele specializate. Sigur, cateva WC-uri și un duș aduc multe „plusuri”.

• Wi Fi și prezența digitală

Un router Wi Fi de exterior și o pagină pe Park4Night, ACSI sau Campercontact. De la acest moment, locația ta devine vizibilă pentru milioane de turiști europeni care planifică rute. Vizibilitatea e gratuită. Traficul vine singur.

• Elementul de farmec local

Un foișor din lemn, o grădină de plante aromatice, o priveliște curată, un coș cu produse locale la intrare. Aceasta este diferența dintre o parcare și o experiență. Iar experiența se plătește diferit.

Cât costă și cât se câștigă?

O locație de bază cu 4–6 locuri poate fi amenajată cu investiții între 15.000 și 40.000 de lei, în funcție de gradul de finisare și de facilitățile oferite.

Tariful mediu per noapte per vehicul în Europa: 15–35 de euro.

La o rată de ocupare modestă (60 nopți/sezon, 4 locuri) = 3.600–8.400 euro/sezon brut. La care se adaugă vânzările directe de vin, produse locale, vizite ghidate.

Amortizarea investiției: 1–3 sezoane.

Autostrada Podgoriilor e gata. Mai lipsesc parcelele

Ei bine, da! E de la sine înțeles că primii câștigători vor fi cei care au calea (autostrada) deschisă.

Județele Prahova, Buzău, Vrancea, Vaslui, Iași (chiar și Galați) au toate ingredientele: o tradiție viticolă de secole, peisaje rurale autentice, crame mici și mari, acces direct prin coridorul A7 - deja botezat neoficial „Autostrada Podgoriilor”. Turiștii europeni cu autorulota ar putea veni deja. Dar nu găsesc unde să oprească. Nu găsesc unde să doarmă lângă vie. Nu găsesc informații, hărți, locații indexate pe platformele pe care le folosesc.

Tocmai din această cauză, VINARIUM, în parteneriat cu ADI Ținutul Vinului, a inițiat un proiect-pilot unic în România: un turneu demonstrativ cu o autorulotă închiriată, care va parcurge, mai întâi, cramele prahovene pentru a evalua infrastructura existentă, pentru a informa proprietarii și autoritățile locale și pentru a construi primul model funcțional de caravaning viticol integrat din România.

Proiectul, încurajat de Consiliul Județean Prahova, nu este un exercițiu academic. Este primul pas al unui ecosistem care, odată pornit, se poate extinde la nivel național. Începutul este în Dealu Mare.

Imaginați-vă: o familie din Germania planifică o vacanță de două săptămâni prin podgoriile Europei. Caută pe Park4Night locații lângă crame. Văd Prahova pe hartă, văd recenzii bune, văd că pot parca, se pot racorda la curent, pot cumpăra vinuri premiate direct de la cramă. Rezervă. Vin. Cheltuiesc. (Fac „export de pe loc”.) Povestesc acasă. Revin. Devin ambasadori. Aduc prieteni. Acesta este mecanismul. E simplu. Funcționează. Trebuie doar să existe locurile unde să oprească.

Nu ai nevoie de un algoritm. Ai nevoie de un deal sau de un platou. Frumos să fie!

Există o generație de tineri români care vor să construiască ceva al lor, dar nu știu de unde să înceapă. Care vor să trăiască din ceva ce iubesc – natura, vinul, ospitalitatea, libertatea. Camper stop-ul (camper park) poate fi exact acel „ceva”.

Nu ai nevoie de un MBA. Nu ai nevoie de un plan de business de 80 de pagini. Ai nevoie de un teren (propriu sau închiriat), de voința de a-l amenaja minimal și de curajul de a-l posta pe câteva platforme europene. Restul vine din fluxul organic al unei piețe de milioane de turiști care caută exact ce poți oferi tu.

Iar dacă accepți să te implici în proiectul-pilot din Prahova, ca voluntar, ca intern, ca documentarist, poți să înveți tot ce trebuie, să construiești o rețea de contacte și să lansezi propria locație cu o înțelegere pe care altfel ai dobândi-o în ani de greșeli costisitoare.

Noile ocupații pe care le poate genera acest segment sunt reale și în creștere: ghid de oenoturism mobil, manager de camper stop, creator de conținut turistic specializat, organizator de evenimente vitivinicole, coordonator evaluare senzorială etc. Niciuna nu exista acum zece ani. Toate vor fi căutate intens în România... de mâine.

Prahova va fi primul județ marcat pe această hartă.

Care va fi cel de-al doilea județ care se mobilizează?

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

Foto: VINARIUM

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) salută votul exprimat miercuri, 8 iulie 2026, în Parlamentul European privind obiecția la actul delegat care ar fi clasificat soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor - ILUC.

Prin acest vot, Parlamentul European transmite un semnal important: politicile europene privind biocombustibilii și sustenabilitatea trebuie construite pe criterii științifice, proporționale și adaptate realităților regionale, nu pe abordări generale care tratează identic situații profund diferite.

Forumul APPR a fost implicat activ în acest dosar încă din etapa inițială, prin transmiterea unei scrisori de poziție și prin furnizarea de informații tehnice relevante privind importanța culturii de soia pentru agricultura românească. Organizația a fost, totodată, în dialog constant cu eurodeputații români din toate grupurile politice, precum și cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru a susține o poziție echilibrată și corectă pentru fermierii din România.

România este unul dintre principalii producători de soia din Uniunea Europeană, iar această cultură are o importanță strategică pentru dezvoltarea sectorului proteinelor vegetale, pentru reducerea dependenței de importuri și pentru consolidarea autonomiei alimentare europene. În același timp, soia cultivată în Uniunea Europeană se produce pe terenuri agricole existente, în condiții stricte de mediu, climă și biodiversitate, fără a putea fi comparată cu soia provenită din regiuni unde există riscuri reale de defrișare sau conversie a ecosistemelor naturale.

Clasificarea generală a soiei drept materie primă cu risc ridicat ILUC ar fi transmis un semnal negativ fermierilor și industriei de procesare, descurajând investițiile într-un sector pe care Uniunea Europeană declară că dorește să îl dezvolte: cel al proteinelor vegetale. Pentru fermieri, soia înseamnă nu doar o cultură importantă economic, ci și o plantă valoroasă în rotație, cu beneficii agronomice clare, inclusiv fixarea azotului, îmbunătățirea fertilității solului și reducerea necesarului de îngrășăminte.

„Pentru fermierii din România, acest vot este un semnal important că vocea lor contează la nivel european. Nu putem construi politici sustenabile prin soluții generale, care nu țin cont de realitatea din teren. Soia produsă în România și în Uniunea Europeană trebuie analizată distinct, în funcție de originea și condițiile reale de producție. Forumul APPR va continua să susțină, în dialog cu instituțiile europene și naționale, politici agricole bazate pe date, proporționalitate și respect pentru fermierii care produc în conformitate cu standardele europene”, transmite Cristina Cionga, director adjunct al Forumului APPR.

FAPPR consideră că următorul pas trebuie să fie revizuirea actului delegat de către Comisia Europeană, astfel încât acesta să mențină obiectivul legitim de combatere a defrișărilor, dar să introducă o evaluare diferențiată, bazată pe origine și pe riscul real asociat fiecărei materii prime. „Organizația noastră va continua să urmărească acest dosar și să contribuie activ, alături de partenerii europeni și de autoritățile române, la conturarea unei politici care să protejeze mediul, dar și competitivitatea fermierilor europeni”, conchide Cristina Cionga.

Forumul APPR mulțumește eurodeputaților români care au înțeles importanța acestui subiect pentru agricultura românească și au susținut o abordare realistă și echilibrată, dincolo de apartenența politică. În mod special, Forumul APPR adresează mulțumiri doamnei Maria Grapini (PUSL/S&D), doamnei Georgiana Teodorescu (AUR/ECR) și domnului Daniel Buda (PNL/PPE), pentru implicarea și sprijinul acordat în acest dosar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Parcă tot mai des, fermierii, cei ce muncesc pământul și îngrijesc animalele, sunt arătați cu degetul și condamnați, de cei din afara sectorului, că solicită sprijinul autorităților. La rândul lor, agricultorii ar putea să-i acuze de superficialitate pe cei care gândesc astfel.  

Pentru că prăbușirea agriculturii nu este doar problema fermierilor, ci a întregii țări, deoarece afectează direct securitatea alimentară, locurile de muncă, bunăstarea cetățenilor, inflația.

În țara noastră, agricultura nu prea mai are acces la finanțare. Opt din zece fermieri nu mai au acces la credit bancar. Prețurile la produsele agricole, la poarta fermei, scad în loc să crească, în timp ce costurile cu forța de muncă au crescut, carburantul a crescut, prețul tuturor inputurilor agricole sunt în creștere. Situația asta nu-i de ieri, de azi, ci de niște ani buni, ani în care seceta și arșița au contribuit și ele la declin. Astea sunt realitățile trăite de majoritatea fermelor de la noi.

Astăzi, ceea ce se întâmplă în agricultură nu este o criză, ci de-a dreptul o catastrofă.

În rândurile de mai jos, vă invit să citiți ceea ce spune Milan Kelo, fermier de la Nădlac – Arad și președinte al Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan. Situația poate fi extrapolată la nivelul întregii țări.

„În ultimii ani, în zona Nădlacului se petrece un fenomen periculos, aproape în liniște totală: decapitalizarea accentuată a agricultorilor. Unii din afara sectorului poate se bucură acum, fără să realizeze efectul de bumerang care va urma dacă trei sferturi dintre cei peste 400 de agricultori vor renunța. Dispariția concurenței și preluarea terenurilor de către câțiva coloși agricoli (străini) va duce inevitabil la un tip de monopol. Iar când piața ajunge în mâna câtorva, aceștia se vor înțelege între ei pentru a plăti arende cât mai mici. Exemple există deja, inclusiv în zona Curtici.

Eu am preluat în arendă 10 hectare în anul 2010 și, pas cu pas, am crescut activitatea firmei agricole. Dar este primul an în care observ un lucru îngrijorător: este mai mult pământ de vânzare decât cumpărători. În același timp, prețul terenului agricol în Nădlac a scăzut cu aproximativ 1.500 euro/hectar față de acum doi ani. În UAT Nădlac avem aproximativ 12.500 ha de teren, iar circa 80% aparțin nădlăcanilor. Atenție însă, majoritatea proprietarilor nu sunt dintre cei peste 400 de agricultori declarați la APIA. Scăderea prețului terenurilor și a arendelor nu îi va afecta doar pe agricultori. O vor simți toți cetățenii, direct sau indirect: prin investițiile mai puține în locuințe, de exemplu, prin reducerea cumpărăturilor din magazine și prin scăderea generală a banilor care circulă în comunitate. Mulți se întreabă de ce s-au plătit arende atât de mari chiar și în anii de secetă. Răspunsul este simplu: agricultorii, mai ales cei care fac doar cultură mare, s-au împrumutat pentru a-și respecta promisiunile făcute proprietarilor, sperând că vor veni ani mai buni. Din păcate, lucrurile merg tot mai prost, iar mulți colegi au ajuns nebancabili, fără posibilitatea de a-și rostogoli datoriile pentru anul următor. Asta înseamnă pentru noi toți, direct sau indirect, reducerea veniturilor, a confortului și a bunăstării în întreaga comunitate.

Agricultura nu este doar problema agricultorilor. Este economia locală a Nădlacului.”

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef