plantatie - REVISTA FERMIERULUI
Luni, 01 Iunie 2020 10:13

Agricultura, sub semnul întrebării

Omul optimist privește încrezător viața și viitorul. Suntem noi, românii, optimiști? Eu cred că da. Însă acum traversăm o perioadă care, cu siguranță, va rămâne în istoria omenirii, prin prisma acestei pandemii create de noul coronavirus. Cum ne-a prins pe noi această boală? Am mai zis: cu mâinile goale, dezbrăcați în fața dușmanului invizibil. În agricultură s-a suprapus secetei și multelor probleme care atârnă de 30 de ani de gâtul agricultorilor, ca o piatră de moară.

Brambureala autorităților și situația prezentă bulversează și fac să dispară orice urmă de optimism.

De dinainte de COVID-19, fermierii strigă că-i secetă, și tot de dinainte, prin sertarele tuturor guvernelor și parlamentarilor stau hârtii pe care s-au prăfuit strategii, soluții, inițiative, memorii ale organizațiilor profesionale din agricultură. Întotdeauna, culoarea politică a învins orice inițiativă benefică agriculturii ori altui domeniu din economia țării.

E secetă. A mai fost secetă. Și atunci, ca și acum, chiar dacă culorile de la guvernare sunt diferite, soluțiile sunt aceleași. Adică, spre zero. Și unii, și alții, pe hârtie, pot iriga vreo două milioane de hectare. Pe canalele existente se bagă apă, da, care ar putea, probabil, acoperi milioanele alea de hectare, dar agricultorii nu dispun de infrastructura care să le permită să ajungă apa la culturile lor. La ora actuală, se irigă puțin peste 200.000 de hectare, pentru că fermierii n-au cu ce. N-au echipamente și nu prea dispun nici de bani, deoarece România n-a avut niciodată o strategie, o politică agricolă care să sprijine capitalizarea agriculturii. Ca orice cetățean român, agricultorul trăiește cu împrumuturi, cu credite.

Există bani europeni, însă și cu ăștia e altă poveste, tot complicată.

Apoi, în continuare se fură de pe câmpuri tot ce înseamnă fier. Azi se întind echipamentele de irigat pe câmp și a doua zi nu mai găsești bucată de fier. Prin urmare, alte cheltuieli, altă distracție, cu paza câmpului.

Toamna trecută, au fost însămânțate aproape trei milioane de hectare, iar cele afectate de secetă se pare că vor ajunge pe la 1,5-1,7 milioane de hectare. Ministrul Adrian Oros estimează o producție de grâu de maximum 5,5 milioane de tone, comparativ cu 9 milioane, cât se obținea în România într-un an bun. Nu se știe spre ce se îndreaptă și culturile de primăvară, care și ele suferă deja din lipsa apei. Și aici previziunile spun că vor fi pagube majore pe o suprafață de peste un milion de hectare.

Personal, mi se pare o brambureală pe la tot ce înseamnă „Stat”. Toți, parlamentari, europarlamentari, miniștri, directori de agenții, mici funcționari etc., se întâlnesc, socializează cu fermierii, cu reprezentanții agricultorilor, ies în presă, pare că lucrurile funcționează, că merg pe un făgaș cât de cât normal. Când privești în profunzime, vezi că de fapt e un înveliș gol pe interior. De 30 de ani se acționează pompieristic, se iau măsuri fără viitor, doar de moment. Din acest motiv, în anul 2020 încă ne plângem de tot soiul de lipsuri.

Agricultura românească are nevoie de măsuri adaptate la propria realitate. Câți dintre cei care au în mâini soarta țării cunosc realitatea, aia din teren? Sau, dacă o cunosc, o și înțeleg? Ministrul, secretarii de stat, directori din MADR merg în ferme. Și? Nimic! Fac ori ce îi duce și cât îi duce capul (se întâmplă rar asta), ori ce le dictează partidul.

Pandemia care a lovit planeta ne-a mai arătat ceva: că globalizarea nu prea merge într-o astfel de criză. Conducătorii noștri ar trebui să lase deoparte războaiele politice și să se bată pentru noi. Altfel, spre ce ne îndreptăm? După pandemie, vom mai putea continua așa, poticnit, ca până acum? Scapă cine poate...   

Tot în timpul pandemiei, fermierii le-au mai amintit guvernanților o problemă, mistreții. Ei, și? Parlamentul e ocupat cu moțiuni de cenzură, cu certuri politice, cu d-ale lor, ale parlamentarilor, aceleași de 30 de ani. Îți cam piere zâmbetul când îi vezi pe aleși că trăiesc într-o altă lume, clar mai bună decât a celor care îi votează și le asigură banii pentru traiul zilnic.

Culturile care scapă de secetă e posibil să ajungă în gurile mistreților. Nu mai vorbim de pesta porcina africană, de care nu mai scăpăm, pusă tot pe seama mistreților. Nu există niciun control asupra populațiilor de mistreți și a altor animale sălbatice care ajung pe câmp și distrug culturile. E nevoie de legislație, dar aici intervin alte asociații și alte interese și niciun Parlament, și niciun guvern nu-și asumă vreo inițiativă în ceea ce privește animalele sălbatice. În trecut, au mai numărat unii ouă prin parlament. Pe vânători, cine-i numără?  

În aceste condiții, e cam greu să fii optimist. Eu continui, totuși, să fiu optimistă. Știu că și fermierii privesc încrezători spre viitor. Da, am încredere în voi, agricultorilor, că veți continua să munciți și că nu ne veți lăsa fără bucate pe masă!

Închei cu aceleași trei cuvinte cu care îmi închei postările pe pagina mea de facebook: „Să fim bine!”. Și să ne revedem pe câmp.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: APPR

Publicat în Editorial

După 24 de ani de la ultimele plantări de pomi fructiferi în fosta livadă Palocsay, acum denumită Stațiunea de Cercetări Horticole (SCH) și aflată în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, a fost înființată o plantație de pruni și cireși, pe o suprafață de 3,5 hectare.

Soiurile de cireși plantate sunt Carmen, Kordia, Regina, Merchant, Bigarreau Burlat, Germersdorf, foarte căutate pe piața europeană, dar mai puțin cunoscute în România, cu excepția soiului Germersdorf. Pruni au fost plantați din două soiuri: Stanley și Cacanska lepotica.

Noua plantație va începe să rodească peste patru ani și este prima înființată după 24 de ani, în 1996 având loc ultimele plantări de pomi fructiferi. „Este o plantație pe care am înființat-o cu material săditor produs la SCH, iar scopul principal este să urmărim comportarea acestor soiuri în condițiile pedoclimatice din România. Sigur că este important pentru noi și să avem fructe proaspete, din soiuri de calitate, la magazinele universității. În acest an intenționăm să mai plantăm trei hectare de pomi fructiferi, dar și să pregătim terenul pentru anul viitor”, a precizat biolog dr. Lukacs Lehel, directorul SCH.

În cadrul Stațiunii de Cercetări Horticole se mai află în întreținere plantații de măr, prun și cireș, pe aproximativ 25 de hectare, la care au fost făcute tăieri de regenerare, cu care se va continua pentru reîntinerirea pomilor.

Stațiunea produce și pentru vânzare material săditor pomicol și ornamental, precum și trandafiri, legume proaspete (roșii, ardei, gogoșari, vinete, spanac, ceapă, țelină sau castraveți), arbuști fructiferi (mure, coacăz, zmeură) și stoloni de căpșuni.

Publicat în Horticultura

Viticultura, ca întreaga agricultură, suferă din cauza secetei prelungite. Totodată, în viticultură au fost probleme mari, anul trecut, cu grindina, în alte podgorii mistreții au făcut prăpăd, anul acesta viticultorilor le-au dat bătăi de cap înghețurile târzii, iar peste toate astea a venit noul coronavirus.

Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR) solicită autorităților măsuri urgente (pe care le publicăm mai jos) pentru combaterea consecințelor pandemiei de COVID-19 asupra cramelor autohtone. La doar câteva săptămâni de la declararea stării de urgență, încasările zilnice ale producătorilor au scăzut sub 50%, odată cu limitarea și oprirea activității operatorilor HoReCa. Cea mai mare parte a personalului cramelor, incluzând agenții de vânzări și cei care dețineau funcții suport, de marketing, a fost trimisă în șomaj tehnic.

Chiar dacă activitățile de distribuție și vânzare au fost limitate direct proporțional cu puterea de cumpărare actuală, există lucrările agricole specifice perioadei în culturile de viță-de-vie, care trebuie duse la bun sfârșit, conform planificării fiecărui producător. Cultura viței-de-vie nu poate aștepta, întrucât o plantație neglijată afectează recolta curentă și produce scăderi calitative pe o durată de până la trei ani.

Prin urmare, în ciuda absenței resurselor financiare, cramele din cadrul APVR se văd nevoite să continue investițiile agricole și înaintează Președinției și Guvernului României o serie de propuneri de măsuri necesare, care să fie puse în aplicare retroactiv, începând cu 26 martie 2020, și până în luna octombrie, după încheierea campaniei de cules. „Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc își exprimă public îngrijorarea cu privire la efectele pe care pandemia de coronavirus și starea de urgență declarată pe teritoriul României le au asupra industriei vitivinicole locale. În contextul unei competiții deja acerbe, cu crame din Lumea Nouă și Lumea Veche, care beneficiază de o tradiție mai lungă, premise financiare mai bune și de susținerea statelor pe care le reprezintă, producătorii din România își văd amenințate afacerile. Orice scădere a calității va afecta ecosistemul local și va genera pierderi financiare pe termene scurt și mediu, greu de recuperat. De aceea, rugăm Președinția să urgenteze măsurile care privesc industria vitivinicolă și ne declarăm deschiși comunicării cu instituțiile statului”, a declarat Ana-Rodica Căpățînă, președinte APVR.

Formată din 15 producători, Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc aduce împreună crame de top, responsabile pentru peste 60% din valoarea producției de vin premium comercializată în țara noastră. Membrii asociației asigură locuri de muncă pentru peste 1.500 de persoane din mediul rural, precum și o cifră de afaceri anuală, cumulată, de peste o sută de milioane de lei, conform rezultatelor financiare aferente anului 2019.

Ce solicită producătorii

Măsuri cu caracter general:

  • Scutirea la plată a contribuțiilor sociale și a impozitelor pe venit, pentru toți angajații implicați în procesul de viticultură;
  • Scutirea la plată a taxei pe valoarea adăugată, pentru facturile de intrare asociate achiziției de materiale destinate întreținerii plantațiilor viticole;
  • Rambursarea taxei pe valoarea adăugată, în maximum 30 de zile, prin procedura simplificată;
  • Plata în regim de urgență a tuturor arieratelor statului către societăți (concedii medicale, rambursări programe cu fonduri UE, plăți APIA);
  • Facilitarea obținerii liniilor de credit pentru capital de lucru, cel puțin prin băncile cu capital de stat (CEC Bank, Eximbank), precum și acoperirea totală sau parțială a costurilor aferente dobânzilor. 

Măsuri cu caracter specific:

  • Acordarea unui sprijin financiar nerambursabil de minimum 2.000 euro/hectar, pentru suprafețele aflate în proces de reconversie/restructurare a plantațiilor - din anul întâi și până în anul al treilea, inclusiv;
  • Acordarea unui sprijin financiar, nerambursabil de minimum 1.000 euro/hectar din valoarea proiectului accesat, pentru suprafețele aflate în proces de modernizare a plantațiilor;
  • Acordarea unui sprijin financiar nerambursabil de minimum 1.000 euro/hectar, persoanelor fizice/juridice care dețin suprafețe cu plantații de viță-de-vie de minimum un hectar, pentru plantațiile de vită-de-vie, altele decât cele menționate anterior;
  • Acordarea unei subvenții de 0,6 lei/kilogram struguri, dacă producția anului 2020 este cu 20% mai mică decât media ultimilor cinci ani;
  • Modificarea subvenției la motorină de la 1,89 lei/litru la 2,50 lei/litru;
  • Anularea obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru Mediu, conform OG 196/2005.

Despre APVR

Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR) este organizația interregională care aduce împreună 15 producători de vin: Alira, Budureasca, Balla Geza, Casa de Vinuri Cotnari, Corcova, Davino, La Salina, Liliac, Oprișor, SERVE, Nachbil, Petro Vaselo, Viile Metamorfosis, Villa Vinèa și Vinarte.

Suprafața totală de viță-de-vie deținută și cultivată de către cramele membre APVR este de 1.261 hectare, iar numărul persoanelor din mediul rural angajate este de 1.500.

Brandurile cramelor din APVR sunt prezente și premiate la unele dintre cele mai apreciate competiții și târguri de profil din lume, dar și în restaurante și magazine recunoscute la nivel internațional.

 

 

 

 

 

 

Publicat în România Viticolă

Odată cu primele semne ale pornirii în vegetație la vița-de-vie, încep și problemele cauzate de bolile și dăunătorii din plantații. Urmărind activitatea viticultorilor din diferite regiuni ale țării, am constatat diverse fenofaze de creștere, pornind de la BBCH 03 (sfârșitul umflării mugurilor), până la BBCH 08-09 (dezmugurit complet - primordiile verzi; primele frunzulițe și vârful lăstarului sunt vizibile).

Totodată, privind și prognoza meteo actuală, dar și cea viitoare, temperaturile ce fluctuează (de la 3-4°C la 18-23°C) conduc către pregătirile pentru efectuarea primului tratament.
Aplicăm tratamentul T1 pentru reducerea rezervei de oomicete de pe coardă, cât și pentru populațiile de acarieni. Acest lucru se datorează faptului că am înregistrat o perioadă de repaus vegetativ fără temperaturi negative consistente, temperaturi ce în alți ani efectuau o igienizare naturală prin șocurile termice.
Uncinula necator, întâlnită popular sub denumirea de „făinare”, iernează sub formă de miceliu de rezistență în scoarță și, mai ales, în mugurii lăstarilor infectați, dar și sub formă de peritecii. Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25°C, când perioada de incubație este de 7-10 zile, situație des întâlnită în verile secetoase. Pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar sporularea poate avea loc la 8°C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 25°C și 28°C, iar germinația conidiilor este inhibată la temperaturi mai mari de 30°C.
Recomand aplicarea tratamentelor cu 0,5 l/ha Karathane™ Gold 350 EC, din portofoliul companiei Corteva Agriscience (detalii despre fungicidul Karathane™ Gold 350 EC, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/4443-karathane-gold-350-ec-protectie-sigura-impotriva-fainarii-la-vita-de-vie-si-castraveti.html), singurul produs de contact, ce acționează la temperaturi joase, de la 4°C (temperaturi similare acestei perioade), când sulful este ineficient, fiind potrivit în cazul tratamentelor timpurii, precum și la temperaturi ridicate (până la 35°C), când sulful este fitotoxic.
Karathane™ Gold 350 EC poate fi aplicat cu succes de la primul tratament T1 corespunzător BBCH 12-13 (a doua/a treia frunzuliță vizibilă), până la tratamentul T8 BBCH 81 (începutul coacerii boabelor). La soiurile cu pielița colorată, acestea încep să-și schimbe culoarea, iar compactarea boabelor crește.

ALFRED ȘTEFAN, KEY ACCOUNT MANAGER SPECIALTY CROPS FARMS ROMÂNIA EST & REPUBLICA MOLDOVA CORTEVA AGRISCIENCE

Publicat în România Viticolă

Făinarea viței-de-vie produsă de agentul patogen Uncinula necator a fost observată prima dată în țara noastră în anul 1851, iar de atunci s-a extins continuu ajungând astăzi să fie prezentă în orice plantație de viță-de-vie din orice colț al țării noastre.

Ciuperca ierneaza sub formă de miceliu de rezistență în scoarță și mai ales în mugurii lăstarilor infectați, dar și sub formă de peritecii.

Primăvara, pe miceliul ectoparazit se formează conidii care răspândesc ciuperca pe întreaga perioadă de vegetație. Conidiile preferă o temperatură de 24-26 de grade Celsius, dar fereastra de germinare este de la 3-4 grade până la 34 de grade. După germinare, ciuperca se fixează pe organele verzi ale plantei cu ajutorul haustorilor și le acoperă în scurt timp cu un miceliu albicios cu aspect purulent.

Făinarea atacă fără ezitare toate organele verzi ale plantei, iar țesuturile acoperite de miceliu se brunifică și se necrozează sau chiar, mai grav, în cazul strugurilor, determină crăparea boabelor și scurgerea conținutului, creând astfel și condiții ideale pentru ca alte boli să se instaleze (mana, putregaiul cenușiu).

Așadar, este clar că această boală este foarte păgubitoare și afectează grav cantitatea, dar mai ales calitatea strugurilor.

Vinul obținut din struguri atacați de făinare este de o calitate slabă și nu mai este pretabil pentru învechire.

Făinarea este favorizată de temperaturi situate în jurul valorii de 20⁰C și de umiditatea relativă din aer în intervalul 50-80%.

În cazul castraveților, aceste condiții se întâlnesc adesea în solarii unde temperatura și umiditatea sunt ridicate în cea mai mare parte a timpului, de aceea trebuie gândit atât un plan eficient de combatere și o planificare foarte bună a tratamentelor, cât și alternarea sau combinarea substanțelor active pentru acțiunea multisite.

Karathane™ Gold 350 EC este un fungicid care țintește făinarea viței-de-vie și a castraveților datorită conținutului de meptildinocap 350g/l. Meptildinocap este o substanță activă cu un mod de acțiune unic care este foarte eficientă și pentru care nu s-a semnalat încă niciun risc de apariție a fenomenului de rezistență. Este omologat în România pentru combaterea făinării la vița-de-vie (Uncinula necator) și a făinării la cultura de castraveți (Sphaerotheca fuliginea).

Avantajele fungicidului Karathane™ Gold 350 EC:

  • Acționează atât preventiv (interval de 10 zile), cât și curativ sau eradicativ (interval de 5 zile);
  • Mod de acțiune unic, care elimină pericolul de apariție a rezistenței;
  • Acționează inclusiv la temperaturi extreme (4⁰C - 35⁰C), când alte produse sunt ineficiente;
  • Foarte competitiv din punctul de vedere al costului pe hectar;
  • Se poate utiliza și la cultura de castraveți din solar;
  • Compatibilitate bună pentru a se folosi în tank mix cu alte fungicide sau produse insecticide.

ANA MARIA PASCARIU, CATEGORY MARKETING MANAGER FUNGICIDES & INSECTICIDES ROMANIA & REPUBLICA MOLDOVA CORTEVA AGRISCIENCE

Publicat în Protecția plantelor

Au lucrat o viață de om în cercetarea pomicolă, au urcat treaptă cu treaptă în ierarhia Stațiunii de Cercetări Pomicole de la Caransebeș, județul Caraș-Severin. Momentul în care stațiunea și-a închis porțile, prin anul 2006, a fost, poate, cel mai dificil din viața familiei Băncilă, aproape de pensie, fără prea multe perspective și doar cu știința de a face pomi roditori.

Măriuța Băncilă: „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit.”

Mai degrabă de nevoie decât de voie, soții Băncilă au închiriat o bucată de teren în lunca Timișului, în cartierul Teiuș al orașului Caransebeș, și au pus pe picioare o  mică pepinieră. „Sunt pomicultoare, vreau să propag pomicultura pe care am făcut-o o viață, vreau ca omul să aibă fructele pe masă, să aibă mere, pere, prune, cireșe”, motivează cu emoție doamna dr. ing. Măriuța Băncilă decizia luată în urmă cu 12 ani.

Drumul succesului a fost unul presărat cu multe obstacole. Efortul fizic și financiar a fost consistent, însă piața i-a răsplătit pe măsură. Așa se face că, în această primăvară, tot materialul săditor produs a fost vândut, ba chiar ar mai fi fost nevoie. „Anul acesta, am altoit cam 16.000 de puieți, s-au prins în jur de 14.000 și apți pentru vânzare au fost circa 10.000 de pomișori. Am vândut tot, pentru că suntem o pepinieră de familie, nu producem în șarje mari, producem puțin și bun. Pomii care sunt sub STAS se selectează și nu se vând. Încercăm să producem mai mult ce se cere în zona noastră, iar cel mai căutat este prunul. Soiul Anna Spath are cea mai mare căutare, iar soiul de prun Stanley, mai puțin, dar îl recomandăm și pe el, pentru că este un bun polenizator. Acestea ar fi cele două soiuri, devenite cumva clasice. Pe lângă ele, am introdus și soiuri mai noi. Am început să producem puieți din soiul Centenar, precum și un soi de la vecinii sârbi - Cacanska Lepotica, un soi asemănător cu Bistrița noastră. Ei bine, toate soiurile astea au nevoie de polenizare și justifică nevoia de a introduce și soiul Stanley printre materialul săditor vândut”, arată doamna dr. ing. Măriuța Băncilă.

Pomii, îngrijiți cu dragoste, te răsplătesc

La pepiniera Băncilă, se produc pomi din categoria CAC, în conformitate cu standardele comunitare. „Pomii sunt sănătoși, sunt liberi de principalele boli virotice. La început, am procurat portaltoi și ramuri certificate din Ungaria, pentru că la noi nu se produc. Cu alte cuvinte, plantațiile nou-înființate din fonduri europene nu pot folosi decât material săditor certificat, care, din păcate, trebuie adus din import, și asta nu pentru că ai noștri cercetători români nu o pot face, ci pentru că e nevoie de investiții, consideră Măriuța Băncilă. Nu cred că la Institutul de la Mărăcineni nu ar exista capacitatea intelectuală și chiar materială să se producă material săditor din această categorie biologică, dar lipsesc banii. Trebuie făcută investiție în sâmburi, se fac anumite tratamente, chimioterapie, termoterapie, devirozări, se păstrează în izolatoare ani întregi, pentru ca pomul să fie liber total de orice boală. Este o întreagă tehnologie care, din păcate, lipsește”.

Chiar dacă nu produce puieți în cantități mari, familia Băncilă face profit din micuța afacere, atât cât să aibă satisfacția succesului. „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit. Totul merge până la o limită. Să stai aici în câmp, să transpiri și să te schimbi de nu știu câte ori și să stai cu nasu-n jos de când începe să mijească primul mugure și să plivești până când pomul ajunge la dimensiunile de plantare chiar nu este ușor. Am numărat, anul trecut: de 12 ori m-am aplecat la fiecare pomișor. Deci, aș minți dacă aș spune că nu e important profitul”, arată pomicultoarea din Caransebeș.

Tenacitatea cu care familia Băncilă a luptat să-și pună afacerea pe picioare este remarcabilă și demonstrează că niciodată nu este prea târziu să-ți iei destinul în propriile mâini. În plus, când pui, laolaltă, pasiunea și priceperea, calitatea este garantată, mai cu seamă că vorbim despre pomi fructiferi, despre care se zice că simt atunci când sunt îngrijiți cu dragoste și te răsplătesc.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2018

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html                                                   

Publicat în Horticultura
Duminică, 02 Februarie 2020 22:48

Bunătăți hunedorene din ținuturi pădurene

Dorul de casă și dragostea pentru Ținutul Pădurenilor, dar și dorința de a fi propriul stăpân au determinat-o pe doamna Veronica Vîrșag să se întoarcă la Muncelu Mic, în comuna hunedoreană Vețel, una dintre porțile de intrare în minunata Țară a Pădurenilor. După ani de muncă și zbateri, azi, afacerea cu fructe de pădure este una profitabilă.

Veronica Vîrșag a considerat că muntele are multe lucruri de oferit și de pus în valoare, așa că a început să proceseze tot ce înseamnă fructe de pădure. „Încercăm să aducem pe masa românilor tot ceea ce ne dă pădurea, tot ceea ce ne oferă muntele. Facem în fiecare an siropuri din toate fructele pădurii, de la frăguțe până la măceșe. Avem sirop din muguri de brad, cătină, zmeură de pădure, căpșunele de pădure, mure etc. Toată varietatea asta de fructe este completată din plantația proprie. Avem pusă aronia pe 20 de ari, avem 40 de ari de coacăze negre și roșii, și toate sunt produse bio, nu tratăm absolut nimic chimic. De altfel, ne-am orientat către plante care nu necesită tratamente chimice”, spune cu mândrie doamna Veronica Vîrșag.

„Din propriul buget, am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără finanțare europeană. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne.”

70.000 de euro, investiția inițială. Profitul se reinvestește

Totul s-a transformat într-o adevărată afacere de familie, la care pune osul de la cel mai mic până la cel mai vârstnic membru al familiei, pentru că nu-i lucru ușor să alergi prin munte după toate darurile lui. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, e o vorbă. „Am implicat toată familia. Suntem patru persoane, de la cel mai mic, de 10 ani, și până la mama mea, care are 65 de ani. Pentru că lucrăm cu fructe, deci cu un grad mare de perisabilitate, lucrăm dacă este nevoie și 24 de ore din 24. Mai achiziționăm fructe de pădure și de la pădureni, le procesăm și le ducem mai departe spre consumator. Tot ceea ce vindem vindem ca produs tradițional și produs montan”, arată Veronica Vîrșag.

Din 2015, familia Vîrșag a făcut pasul spre procesare. A investit fiecare bănuț agonisit după ani de muncă în Spania într-o unitate de procesare modernă, care  răspunde tuturor cerințelor sanitar-veterinare. „Noi am fost plecați din țară aproape 20 de ani. Am muncit și am adunat niște bănuți și din propriul buget am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără a accesa proiecte cu finanțare europeană. Am investit inițial aproximativ 70.000 de euro, după care, tot profitul l-am reinvestit. Produsele noastre pot fi vândute chiar și-n spațiul comunitar. Trebuie doar să avem putere și să putem produce cât ni se cere. Din păcate, nu găsim mână de lucru. Mare parte din produsele noastre sunt lucrate manual. Cea mai recentă investiție pe care am făcut-o a fost în cuptoarele cu ionizare și în pasteurizatoare, dar avem prese speciale, cameră de frig, avem filtru sanitar cu duș, sală de recepție, un spațiu în care se spală legumele și fructele și, evident, camera de procesare. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne”, povestește producătoarea din județul Hunedoara.

„E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii.”

Desfacerea în magazine, obligatorie

Poate cel mai greu lucru pentru afacerea familiei Vîrșag este menținerea pe piață. Prezența la târgurile de profil este importantă, însă colaborarea cu o rețea de magazine este obligatorie, consideră Veronica Vîrșag. „Pentru noi, nu este foarte confortabil să facem drumul din județul Hunedoara până la Arad, Timișoara sau chiar București. O facem pentru prezentare, pentru a fi văzuți și cunoscuți. Am început sa fim cunoscuți și clienții noștri ne găsesc în rețeaua de magazine Pro Hd din județul Hunedoara, în Alba Iulia și în rețeaua de magazine a Fermelor ADO. Facem parte din Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice din județul Hunedoara, iar de doi ani am reușit, asociația, să ne deschidem propriul magazin în piața centrală din Deva. În total, sunt 40 de magazine pe care le aprovizionăm. Deci lumea ne cunoaște deja foarte bine și comenzile sunt foarte mari, și avem nevoie de un spațiu de depozitare mai mare, pe care sper să-l construim cât mai repede.”

După ani de eforturi și zbateri, Veronica Vîrșag crede că a făcut o alegere înțeleaptă și că afacerea este una profitabilă pentru familie, dar, ca orice afacere, are și ea secretele ei. „Trebuie să iubești ceea ce faci. Parte din sufletul tău și din inima, din priceperea ta trebuie să stea în fiecare borcănel și în fiecare sticluță. E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii. Atunci când mergem la cules la pădure, spunem Doamne-ajută! Iar când întâlnim ciuperca sau fructul pe care le căutăm, îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru că fără voia Lui nimic nu se întâmplă”, ne-a spus în încheiere Veronica Vîrșag.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print -01-14 octombrie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Directorul general al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Adrian Chesnoiu a participat joi, 25 octombrie 2018, la Simpozionul Regional „Dezvoltarea durabilă a mediului rural”.

Evenimentul a avut loc la Craiova cu prilejul aniversării a 18 ani de la înființarea primei Agenții de plăți care a gestionat fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală și a structurii sale aferente Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

La eveniment au participat, alături de Adrian Chesnoiu, secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Alexandru Potor, precum și oficialități regionale, parteneri instituționali de la nivel central și regional ai AFIR, reprezentanți ai mass-media și ai Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova.

În cadrul simpozionului au fost acordate distincții beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 care au realizat investiții în mediul rural din regiunea Olteniei, precum și instituțiilor care au acordat sprijin în derularea Programului.

„Pentru evenimentul din această seară, care se înscrie în seria întâlnirilor pentru aniversarea majoratului Agenției, am ținut în mod deosebit ca împreună cu colegii mei de la centru și cu secretarul de stat pentru dezvoltare rurală, Alexandru Potor, să fim alături de întreaga echipă a AFIR de la nivel regional și județean. Rezultatul obținut anul acesta, acela de a depăși suma de 1,2 miliarde de euro, plăți efective în exercițiul financiar 2018, nu se putea realiza decât cu implicarea de care ați dat dovadă și cu sacrificiile pe care fiecare dintre dumneavoastră le-ați făcut. Pentru acest fapt vă mulțumesc. Am convingerea că anul financiar 2019 va fi unul cu același succes ca cel care s-a încheiat, dar și ca cel din 2017, când am depășit ținta de absorbție stabilită și am reușit să aducem în țară 1,55 miliarde de euro”, a declarat Adrian Chesnoiu, directorul general al AFIR.

În marja conferinței, directorul general a vizitat în cursul zilei de joi, 25 octombrie 2018, împreună cu reprezentanții conducerii Agenției de la nivel regional și ai presei centrale și locale, patru proiecte finanțate de AFIR prin PNDR 2020, care vizează investiții în pomicultură, în panificație și în sectorul non-agricol.

Potrivit presei locale, șeful AFIR a vizitat o plantație de meri. Șerban Marin, un oltean care a trăit mulți ani în Italia, a reușit să pună câțiva bănuți de-o parte și s-a întors în țară cu visuri mărețe și cu multe cunoștințe despre agricultură și pomicultură. Nu după mult timp a întocmit un proiect și-a depus dosarul pentru finanțare, a câștigat, iar acum muncește la propria fermă de meri, de care este foarte mândru. Cu cei 100.000 de euro ai săi și cu 200.000 luați prin program și-a pus la punct afacerea, iar nemulțumirea sa este faptul că tot ceea ce produce în acest moment vinde la export, prețul fiind un pic mai ridicat decât cel cu care noi importăm mere crescute „în laborator”. Pasul următor pe care îl are în vizor Șerban este achiziționarea de depozite frigorifice pentru a reuși să vândă mai mult pe plan local produsele sale sănătoase, naturale, cu gust adevărat de măr.

Publicat în Comunicate

Publicitate

Revista Fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista