D`ale gurii - REVISTA FERMIERULUI

Piața cerealelor (grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță) la data de 18 ianuarie 2021, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Piața din România este febrilă în aceste zile, susține analistul Cezar Gheorghe. „Cotațiile portuare din zilele precedente impulsionează tranzacțiile la nivelul fermelor. Până și deținătorii de stocuri mici primesc zilnic oferte de 1.000 lei/tonă în fermă, echivalent a 205 euro/tonă. Discutăm aici inclusiv de loturi de 50-100 de tone. În această ecuație de ofertă nu intră cumpărătorii tradiționali, ci intermediarii, care colectează cantitățile mici spre a construi loturi mari, pe care le oferă apoi spre vânzare exportatorilor. Procesatorii din piața internă nu reprezintă o competiție, majoritatea dintre ei având suficiente rezerve de stocuri pentru următoarele 20-40 zile, unii chiar și mai mult. Intervenția lor în piață astăzi este spot, pe loturi de marfă cu calități deosebite, spre industria de procesare care deservește producția de produse de patiserie sau alte sortimente. În momentul când piața internă va interveni, se va crea un mediu concurențial specific pieței libere, care se autoreglează pe principiul cererii și al ofertei. Acest aspect va fi benefic pentru fermieri, căci, în afară de costurile de producție, ei angajează pe acele loturi de grâu păstrate costuri financiare, de depozitare și operare, precum și pierderi variabile din acest exercițiu operațional de păstrare a mărfurilor.”

În paritatea de livrare CPT Constanța, prețurile variază, întrucât piața fizică nu este încă armonizată cu bursele CBOT și Euronext. Discutăm despre prețuri în jur de 235 euro/tonă. „Diferența între ofertele de cumpărare o reprezintă specificațiile de calitate, în special Indicele Alveografic W și Proteina. De la raportul USDA până astăzi, observăm deja o reticență privind vânzarea din partea fermierilor care dețin stocuri mari de marfă. Prin prisma analizei efectuate de primul nostru raport din 2021, a analizei noastre pe raportul USDA și a premizelor regionale pe care le-am anticipat, fermierii au optat să mai aștepte înainte de vânzarea altor loturi. Anticipările noastre se transpun în realitate și notăm următoarele lucruri care capătă certitudine: Rusia mărește cuantumul taxei de export aplicate asupra grâului, începând de la 15 martie, până la un nivel de 50 euro/tonă, față de nivelul inițial de 25 euro/tonă, care va intra în vigoare începând cu 15 februarie; Acțiunile Rusiei ne conduc tot mai pregnant la concluzia că această taxă nu va deveni zero la 1 iulie 2021, deci va fi menținută și pentru recolta nouă, însă nu putem anticipa încă nivelul ei; Reacția burselor indică în continuare efectul de uscăciune în Câmpiile de Sud ale SUA, astfel că piața regională reacționează în consecință. Notăm cererea și oferta din bazinul Mării Negre, paritatea euro-dolar de 1.2017, precum și cotația Euronext martie 2021 – 235 euro/tonă. Întărirea dolarului american în fața monedei euro generează cotații mai bune în moneda euro. Presiunea loturilor mari se exercită asupra exportatorilor în România, unde intermediarii deținători de loturi mari, de 20.000-50.000-70.000 de tone, cer în paritatea CPT Constanța 235 euro/tonă, iar costul de fobbing este între 5 și 5,5 euro/tonă, fară a aduce în calcul și marja exportatorului”, punctează Cezar Gheorghe.

Pare că trendul este crescător pentru recolta veche, dar specialiștii recomandă foarte multă prudență în programarea vânzărilor, căci ce crește brusc s-ar putea ca într-un interval de timp definit între 3-4 săptămâni, mai precis momentele de ieșire din iarnă în emisfera nordică, să scadă la fel de brusc, cu 5-8 euro/tonă.

În ceea ce privește recolta nouă de grâu, indicațiile sunt destul de generoase, privind prin prisma anilor trecuți. Indicațiile cumpărătorilor pentru fermieri sunt cotația MATIF Septembrie 2021 minus 15-16 de euro/tonă în paritatea CPT Constanța (202-15=186 euro/tonă). „În trendul prețurilor de recoltă nouă, notăm o vânzare de origine românească în Iordania, aceasta alăturându-se celei din decembrie, însă la un preț mai mare cu 15 USD/tonă (12,35 euro = 60 lei) și livrare august. Este un indicator important în ceea ce privește nivelul recoltei următoare, căci ridică un nivel de așteptare de la 187-189 euro/tonă, echivalent 910-920 lei/tonă. Menționăm că nivelul de calitate trebuie să fie premium, începând cu nivelul de proteină. Menținem recomandarea ca fermierii să nu contracteze mai mult de o tonă la hectar în această perioadă, date fiind incertitudinile cauzate de iarnă și cele circa 40 de zile care ne despart de primăvară, precum și a potențialului pericol de îngheț târziu care se poate manifesta. În mod tradițional, intermediarii vor vinde în lipsă către exportatori, urmând ca, sub presiunea de recoltă, să se aprovizioneze din piață pentru a acoperi contractele. Este un demers legal, nelipsit de riscuri, care, într-un an cu recolte normale, potențează profitul acestora. Sunt așa numitele lanțuri logistice, supply chain, care alimentează din zonele lipsite de aport logistic (medii de stocare, lipsa informației și credibilitatea ei, lipsa asocierii fermierilor, atomizarea fermelor care fac ca puterea de negociere să fie redusă) destinațiile de export, Portul Constanța”, arată consultantul Casei de Trading a Fermierilor.

PORUMB

România încă recoltează porumb, în zona de nord a țării. Și în sudul României, săptămână trecută s-au recoltat suprafețe de porumb, acesta însă necesitând trecerea prin siloz pentru operațiunea de uscare.

Porumbul în paritatea CPT Constanța a atins cota de 210 euro/tonă (1.025 lei/tonă), iar ca și în cazul grâului, cantități însemnate au început să fie vândute spre piața de export. Indicațiile bursiere arată viguros pentru noua recoltă, respectiv CBOT - 481 cenți/bushell (189.36 USD/tonă) și MATIF - 188,5 euro/tonă.

Recomandarea specialiștilor către fermierii români este să observe și să securizeze orice intenție de vânzare în acest moment, să nu se expună niciunei forme de risc, până nu au certitudinea că pot onora ceea ce doresc să semneze.

FLOAREA-SOARELUI

Indicațiile pentru această marfă sunt ridicate pentru această perioadă a anului. Lichiditatea redusă conduce prețul materiei prime la niveluri de 645-650 USD/tonă în paritatea FOB.

Prețurile uleiului brut înregistrează primele reculuri de circa 8-10 USD/tonă, cotațiile indicative fiind: Ucraina: 1.260 USD/tonă; Rusia: 1.250 USD/tonă; SIX PORTS: 1.280 USD/tonă.

Există indicații timide pentru recolta nouă de floarea-soarelui din România, spune Cezar Gheorghe. Acestea se afișează în jurul valorii de 470 USD/tonă, FCA ferme. Pentru recolta veche, 545-550 USD/tonă în sud-vestul României este indicația de preț, însă lichiditatea este scăzută. „Cu siguranță, această marfă va suscita un interes deosebit pentru fermierii români. Asolamentele din primăvară vor fi calculate astfel încât preconizăm un număr de hectare mult mai mare față de sezonul trecut. Însă varianta High Oleic, va fi, cu siguranță, în trend negativ, din cauza cererii HoReCa reduse pentru această cultură specială, efect al pandemiei Covid-19. Valorile bonusului pentru conținutul de acid oleic sunt minore, am putea spune, în comparație cu anii trecuți. Cei ce au optat pentru contracte semnate pe trei ani au securizat un nivel de 55-60 USD/tonă pentru conținut de acid oleic cel puțin egal cu 81%”, explică analistul.

RAPIȚĂ

Indicațiile Euronext gravitează în jurul valorii de 397-400 euro/tonă. „Variațiile rapiței pe Euronext sunt legate de prețul energiei. Cotațiile WTI și Brent înregistrând scăderi în ultimele tranzacții, prețul componentei biodiesel trebuie să se reflecte în acord”, a specificat Cezar Gheorghe.

Prețul uleiului de rapiță în paritatea FOB Rotterdam înregistrează un recul de 20 de euro/tonă.

Diferența între cotația AUG21 și destinația mărfurilor, procesare internă sau export, începe să se micșoreze. Cotațiile procesatorilor indică pentru AUG21 5-6 euro/tonă pentru livrare la recoltare. „Este o mișcare care indică interesul pentru mărfuri, un semnal pentru fermierii care vor să vândă forward. Recomandăm, ca de obicei, multă prudență și nicidecum entuziasm. Vânzarea nu ar trebui să depășească o tonă la hectar la rapiță, care este deja recunoscută drept ”, punctează analistul.

Pentru raportul complet privind piața cerealelor din data de 18 ianuarie 2021, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-18-ianuarie-2021/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Astăzi, 18 ianuarie 2021, a început a doua sesiune de concesionare a terenurilor cu destinație agricolă aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului (ADS), în suprafață de până la 50 ha, către tinerii cu vârsta de maximum 40 de ani. Durata concesiunii este de 20 de ani.

Perioada de depunere a solicitărilor de către tinerii fermieri este 18 – 29 ianuarie 2021, iar județele pe raza cărora se găsesc terenurile ofertate sunt: Alba, Gorj, Ialomița, Neamț, Satu Mare, Timiș, Teleorman și Vâlcea.

Persoanele interesate care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pot depune solicitări la sediul ADS sau pe adresa de e-mail a instituției, până la data de 29 ianuarie 2021, ora 14:00.

Suprafețele de teren disponibile pentru contractare, precum și modul de desfășurare a procedurii se regăsesc pe site-ul Agenției Domeniilor Statului (www.domeniilestatului.ro).

Obiectul concesiunii, în această a doua sesiune, îl reprezintă terenul aflat în exploatarea următoarelor societăți comerciale/terenuri preluate:

  • Județul Alba: Blasius Blaj SA – Crăciunelu de Jos: 17,2 ha teren agricol și 3,91 ha teren neagricol.

  • Județul Gorj: SCDA Târgu Jiu – Rovinari: 42,908 ha teren agricol și 1,4653 ha teren neagricol; Pastorala SA - Târgu Jiu: 13,03 ha teren agricol; Turceni SA – Țânțăreni: 11,98 ha teren agricol și 1,21 ha teren neagricol.

  • Județul Ialomița: Agroindustriala SA Urziceni – Manasia: 59,5862 ha teren agricol și 6,13 ha teren neagricol, Urziceni: 51,9166 ha teren agricol și 72,7644 ha teren neagricol; Agromixta SA – Ograda: 12,39 ha teren agricol și 62,58 ha teren neagricol, Mărculești: 44,6869 ha teren agricol și 70,8492 ha teren neagricol; Vitipomicola SA – Fetești: 50,1421 ha teren agricol și 44,73 ha teren neagricol; Horticons SA – Fetești: 21, 5111 ha teren agricol și 16,1968 ha teren neagricol.

  • Județul Neamț: Agrocomplex SA – Pâncești: 73,745 ha teren agricol și 2,78 teren neagricol.

  • Județul Satu Mare: Agrozootehnica Dorolt – Lazuri: 50,68 ha teren agricol; SCDA Livada – Sanislău: 35 ha teren agricol și 2,17 ha teren neagricol.

  • Județul Timiș: Agroindustriala SA Honorici – Victor Vlad Delamarina: 141,68 ha teren agricol și 2,36 ha teren neagricol.

  • Județul Teleorman: Agromixt SA – Traian: 224,86 ha teren agricol și 15,42 ha teren neagricol, Lisa: 2,73 ha teren agricol și 31,87 ha teren neagricol, Seaca: 422,72 ha teren agricol și 24,81 ha teren neagricol; Horticola SA – Pietroșani: 8,12 ha teren agricol și 6,97 ha teren neagricol; Agrovitis SA Teleorman – Zimnicea: 22,14 ha teren agricol.

  • Județul Vâlcea: Agroind COM SA Râmnicu Vâlcea – Voineasa: 70,87 ha teren agricol și 17,27 ha teren neagricol.

Nivelul minim al redevenței pentru terenul agricol este distinct pentru fiecare suprafață în parte, în funcție de categoria de folosință și de coeficienții de majorare ai redevenței minime, conform factorilor favorizanți ai exploatației.

Nivelul redevenței pentru terenul neagricol, respectiv vegetație forestieră, terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producție agricolă, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și ape – bălți, este de 100 kg grâu SR EN 15587:2019/ha/an și SR 13548:2013/ha/an.

Nivelul redevenței pentru terenul neagricol, respectiv pentru terenul aferent curților construcții, este variabil, fiind calculat diferențiat pe unități administrative și tipuri de unități administrative.

Reamintim că, pe 27 noiembrie 2020 a avut loc semnarea primului contract de concesionare de terenuri cu destinație agricolă aflate în exploatarea societăţilor comerciale din portofoliul ADS, libere de contract, în suprafață maximă de 50 ha, cu un tânăr fermier absolvent al învățământului de profil, în vederea înființării unei ferme. Lista completă cu toți tinerii fermieri declarați admiși pentru prima sesiune este disponibilă pe site-ul ADS.

Normele metodologice de aplicare a acestui program au fost aprobate prin HG nr. 811/2020.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Concurența în achiziționarea de terenuri dintre fermierii români și investitorii străini rămâne neloială, pentru că aceștia din urmă dispun de un capital mult mai mare. Rezolvarea problemei capitalului va face și ca fermierii mici, cu câteva hectare, care nu sunt ușor creditabili, să poată cumpăra.

Nicolaie Apopi crede că achiziţia de teren agricol ar trebui să beneficieze de un suport financiar legiferat, deoarece pământul reprezintă un bun național. Cadrul legal ar trebui creat astfel încât agricultorii să poată obţine credite avantajoase, cu sprijin din partea statului, pentru achiziţia terenurilor agricole: „Fermierii, ca să poată să facă faţă altor categorii de persoane care au capitaluri foarte mari şi pot să investească în terenuri agricole, ar avea nevoie de un suport financiar pentru a achiziţiona aceste terenuri. Este o lege a vânzării terenurilor agricole, însă pe lângă acele priorităţi reglementate de această lege pe care le are fermierul, de achiziţie – întâietate în faţa celorlalţi, ar avea nevoie de capital. După părerea mea, ar trebui subvenţionată dobânda cu 100% şi garanţia să fie terenul pe care-l cumpără agricultorul.”

Nicolaie Apopi lucrează aproximativ 2.500 ha, în județul Timiș, la Giulvăz. Provine din familie de agricultori, atât tatăl, cât și unchiul său fiind fermieri. Imboldul de a-și deschide propria afacere agricolă a venit în ultimul an de facultate, în 1998, student fiind la Agronomie a avut șansa de a participa la un program de schimb de experiență în Germania. Șase luni a făcut practică într-o fermă de familie, practică pe care a completat-o cu informații teoretice în cadrul școlilor de formare din Germania, în sectoarele pomicol, viticol, cultură mare. S-a întors acasă, și-a dat licența și s-a apucat de lucru.

În anul 2000 a înființat societatea Agro Baden Banat SRL, având ca obiect de activitate comerțul cu utilaje agricole import Germania și multiplicarea orzului pentru bere.

În paralel cu comerțul de utilaje și inputuri pentru agricultură, Nicolaie Apopi începe să lucreze o suprafață de teren de 40 ha, extinzându-se în 2004 la 400 ha. În același an înființează societatea Popagra SRL și accesează fonduri europene. A început achiziționarea de utilaje și echipamente noi, care i-au permis să se dezvolte și mai mult. În 2010 a tehnologizat toată ferma cu echipamente noi. La acel moment, ajunsese deja la 1.200 de hectare, iar până în 2014 lucra 1.700 de hectare, din care aproximativ 400 în proprietate. Performanțele nu au întârziat să apară și astăzi în ferma lui Nicolaie Apopi se lucrează aproximativ 2.500 de hectare, cu o flotă de utilaje agricole performante, pentru un randament optim pe unitatea de suprafață.

În comuna Peciul Nou, satul Sânmartinu Sârbesc, se află partea de depozitare a societății Agro Baden Banat, aproximativ 18.000 de tone finnd capacitatea halelor de depozitare. Nu sunt silozuri verticale, ci depozitarea e pe orizontală, o metodă mult mai utilă, după cum ne-a zis Nicolaie Apopi. De gestionarea și managementul depozitării cerealelor se ocupă fratele lui, Florin Apopi.

Nicolaie Apopi este unul dintre membrii fondatori și vicepreședinte al Clubului Fermierilor Români.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) anunță că cea de-a VI-a ediție a Congresului „Fermieri pentru Fermieri” va avea loc pe 11 februarie 2021. Însă, din cauza situației generată de pandemia COVID-19, evenimentul se va desfășura online, prin zoom, începând cu ora 10:00.

Tradiția decernării Trofeelor „Porumbul de Aur” continuă chiar și în acest caz al organizării evenimentului în mediul virtual.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agricultura și fermierii din România au mare nevoie de asociere, dar nu doar pe hârtie, ci în cooperative agricole care să își îndeplinească menirea, aceea de a genera valoare adăugată din punct de vedere economic pentru membrii lor și care, în plus, să aibă o activitate economică relevantă, să reziste pe piață și să se dezvolte.

„România are nevoie de cooperative agricole autentice de succes!”, susțin reprezentanții Uniunii Naționale a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), organizație care numără 25 de cooperative agricole active în sectorul vegetal, structuri care au în componență, în total, 436 de agricultori (între 5 – 45 membri în cooperative).

Din totalul cifrei de afaceri a cooperativelor de cultură mare din țara noastră, membrii UNCSV dețin 80%. Fermierii vând între 50-100% din producție prin intermediul cooperativei.

Agricultorii afiliați în cooperativele membre UNCSV exploatează suprafețe de la două hectare la 1960 de hectare. 6 cooperative au între 600 – 1000 ha; 13 cooperative între 1000 – 10.000 ha și 6 cooperative au în exploatare suprafețe mai mari de 10.000 ha.

Ieri, 14 ianuarie 2021, o delegație din partea Uniunii Naționale a Cooperativelor din Sectorul Vegetal s-a întâlnit la sediul Ministerului Agriculturii cu ministrul Adrian Oros și cu echipa tehnică din MADR care are responsabilități pe sectorul cooperativelor. „Am prezentat rezultatele obținute și prioritățile UNCSV. Am arătat modele de cooperative funcționale, cu bune rezultate, cooperative care au adus plusvaloare și stabilitate fermierilor membri cooperatori, care au reușit să depășească, împreună, asociați, dificultățile generate de anul agricol 2020, fiind grav afectați de seceta pedologică severă. S-a demonstrat încă o dată că asocierea în cooperative agricole este singura soluție pentru toți fermierii (mici, medii și mari), pentru capitalizarea acestora pe termen lung, adaptarea la cerințele pieții și asigurarea unei stabilități economico-sociale spațiului rural. Aceaste realizări și realități mai pot fi continuate doar dacă, prin politicile agricole promovate în continuare, va fi facilitat accesul la investiții al cooperativelor agricole funcționale, ținând cont de experiență și corelarea cu capacitatea de implementare a acestora. S-a pus accent și pe necesitatea digitalizării, debirocratizării și simplificării procedurilor de accesare și implementare a investițiilor. UNCSV își manifestă în continuare disponibilitatea de a veni cu propuneri constructive și soluții, menținându-și rolul de partener de dialog interinstituțional corect, pentru consolidarea cooperativelor agricole din România, întărirea sectorului agroalimentar autohton și echilibrarea balanței comerciale agroalimentare a țării noastre”, ne-a povestit directorul executiv al UNCSV, Florentin Bercu. El a punctat că, în 2 ani și 10 luni de activitate, Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal a transmis către autoritățile statului peste 540 de adrese oficiale, reprezentând amendamente, solicitări și inițiative legislative.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

De la un an la altul asistăm la înmulțirea fenomenelor extreme, cum ar fi secetă, inundații, amplitudini mari de temperatură între zi și noapte. Cu siguranță și în această primăvară vom avea situații similare cu secetă timpurie sau cu precipitații abundente, în ambele situații fiind recomandată erbicidarea în postemergență. Având în vedere aceste schimbări climatice, ce fel de erbicidare să efectuăm?; aplicăm erbicide preemergente sau așteptăm răsărirea culturii și a buruienilor pentru a putea adapta tratamentele pe vegetație?

Avantajele aplicării erbicidelor în postemergență comparativ cu erbicidarea preemergentă

În contextul ultimilor ani, cu primăveri secetoase, vă prezentăm avantajele aplicării postemergente față de erbicidarea preemergentă.

Erbicidarea în postemergență nu necesită umiditate după aplicare, pe când erbicidarea preemergentă depinde foarte mult de umiditate în prima parte a perioadei de după aplicare.

De asemenea, erbicidarea în postemergență nu are nevoie de o pregătire foarte bună a terenului, ceea ce este un lucru foarte greu de realizat în primăverile secetoase, pe când erbicidarea preemergentă trebuie să se facă pe un teren foarte bine pregătit, care să nu aibă bulgări sau resturi vegetale.

Aplicarea erbicidelor în postemergență se pretează pentru toate tipurile de lucrări ale solului (sistem minim de lucrări, arătură etc.), comparativ cu erbicidarea în preemergență care nu este potrivită pentru sistemul fără lucrări sau lucrări minime.

Un alt mare avantaj al erbicidării în postemergență este aplicarea personalizată, „la vedere”, în funcție de problemele care apar pe fiecare parcelă, începând cu postememergența timpurie (Arigo®), postemergența normală 4-6 frunze (Arigo®, Principal® Plus, Principal®) sau postemergența târzie 6-8 frunze (Arigo®, Principal®), comparativ cu aplicarea preemergentă, „pe teren negru”, care nu poate garanta că buruienile care urmează să răsară sunt din spectrul de combatere al produsului.

Erbicide precum Arigo®, Principal® Plus au un spectru complet de combatere a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate, inclusiv a buruienilor problemă: pălămida, volbura, costrei, samulastra de floarea-soarelui. Aplicarea în preemergență întotdeauna necesită corecții în condiții normale, pentru următoarele buruieni: pălămida, volbura, costrei din rizomi. În condițiile unor primăveri secetoase, aplicarea în preemergență va avea nevoie de corecții și pentru buruieni precum: cornuți, mohor, iarba bărboasă.

Aplicarea în postemergență cu erbicidele Corteva (Arigo®, Principal®, Principal® Plus) reprezintă soluția completă pentru combaterea buruienilor graminee problemă (costrei, mohor, pir) prin complementaritatea celor două substanțe active: nicosulfuron și rimsulfuron.

Prin aplicarea erbicidelor companiei Corteva în postemergență, nu avem probleme pentru culturile care urmează după cultura de porumb tratată.

Erbicidele cu aplicare în postemergență se pretează foarte bine în contextul agriculturii digitale, prin aplicarea localizată și particularizată a produselor doar acolo unde buruienile sunt prezente.

Compania Corteva deține un portofoliu complet în combaterea buruienilor în postemergență, când plantele de porumb și buruienile sunt răsărite:

  • Erbicide care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale: Principal® (42.9% nicosulfuron + 10.7% rimsulfuron);

  • Erbicide complete care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale și perene: Arigo® (12% nicosulfuron + 3% rimsulfuron + 36% mezotrione), Principal® Plus (2% nicosulfuron + 55% dicamba + 2.3% rimsulfuron);

  • Erbicide care controlează buruienile dicotiledonate anuale și perene: Mustang™ (6.25 g/l florasulam + 300 g/l acid 2,4-D EHE).

De asemenea, erbicidele companiei Corteva, cu aplicare în postemergență se pretează foarte bine și în contextul noilor restricții, de exemplu în situația potențialei reduceri a cantității de nicosulfuron/ha, așa cum s-a întâmplat în cazul unor țări din Europa de Vest.

Articol scris de: MARIA CÎRJĂ, MARKETING MANAGER CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA & REPUBLICA MOLDOVA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Joi, 14 Ianuarie 2021 14:14

Familia, mai presus de toate

Evident că nu este nevoie să spunem prea multe despre cel care vă zâmbește din fotografie, cei mai mulți dintre dumneavoastră îl știu foarte bine. Ne-a făcut plăcere să îl reîntâlnim, de astă-dată nu în biroul de director al APIA, de unde, cu ani în urmă, ne oferea foarte multe informaţii utile, ci în câmp, pe o tarla semănată cu rapiță, care arăta foarte bine, la Stejaru, în județul Tulcea. Nicolae Sterghiu spune că a fost atras de politică ca de un magnet, ca un fel de tradiție de la moșii lui, dar la vremea potrivită a avut asul în mânecă și l-a scos ca pe o carte câștigătoare, meseria cea mai importantă din lume, aceea de fermier. Și toate acestea, pentru că familia a fost pe primul loc.

Reporter: Ce ați făcut în toți acești ani, de când ați părăsit Bucureștiul, APIA, pe unde ați umblat? Aici, la fermă, sau...

Nicolae Sterghiu: Am stat puțin mai retras, ca să pun pe picioare afacerea pe care eu o aveam și când am venit la București, era planul meu B, de aia eram atât de curajos când mă luam la ceartă cu cei din Ministerul Agriculturii, din guvern, că aveam unde merge. Regret că n-am plecat mai devreme, fiindcă am rămas în urmă ca suprafață față de prietenii mei, care sunt mult în fața mea. Dar partea bună, a mea, a fost că, având experiență în agricultură, știam că va veni o perioadă de secetă și din câștigul care era, certându-mă cu familia, am reinvestit în irigații. Ceea ce vedeți aici e un sistem de irigații local, prin forare, și am antenă pe care am făcut-o acum patru ani, îngropată, cu hidranți, de unde irig.

Reporter: La cât ajunge o investiție de acest gen? Fac un puț forat, cât îmi ajunge? Investesc atât și pot să acopăr o suprafață de...?

Nicolae Sterghiu: Atunci când am făcut, prima dată, m-a costat cam 500 de euro pe hectar. Dar acum e mult mai ieftin. Cu un puț forat acopăr 23 plus 8 hectare, m-am extins în vara asta, deci acolo e extindere din vara asta fiindcă am prelungit antena până acolo cu 2 hidranți și pompez tot de aici, cu motopompa. Iar dincolo, tot pe cont propriu, am făcut la ieșirea din localitate, 40 de hectare, dar e mult mai greu. Acolo împing apa la deal și costă mai mult energia. Dar investiția mea și-a arătat roadele anul ăsta. Am reușit să irig 100 de hectare, iar aici, rapița am înființat-o după grâu – aici am avut o solă de grâu înainte, unde am făcut 6 tone la hectar, fiind irigat –, foarte multă apă am consumat cu rapița, am irigat înainte de semănat, udare de aprovizionare, am semănat și am mai dat două udări după. Deci ca să ajungă în stadiul ăsta am făcut trei udări. Iar înainte am mai dat trei udări la grâu, fiindcă nu făceam nimic. Ce vedeți de aici, de la drumul ăsta, în sus, nu s-a recoltat. Nici acolo unde am rapiță acum, unde m-am extins cu irigatul, n-am recoltat. N-am putut intra cu combina. Aveam grâu, am avut și un soi – că noi suntem lacomi din fire – cu potențial mare și n-a ieșit nimic. Unde am avut soi românesc, am intrat cu combina și am recoltat câte ceva. Sper că voi recupera la anul prin cultura de rapiță. Am 75 de hectare la irigat înființate de rapiță, altfel nici nu se putea. Mai am 50 de hectare tot în zona asta, dar care sunt irigate din stație. Acolo, pe lângă sola mea, irigă, în momentul de față, colegii mei, care au înființat cultură de grâu.

Reporter: Și sigur că faceți parte din aceeași Organizație a Utilizatorilor de Apă, împreună cu dumnealor. Ce s-a întâmplat cu sistemul vechi care trecea și pe la dumneavoastră? Dacă stau și mă uit bine, acolo, unde e stuf, nu era canal?

Nicolae Sterghiu: Nu, e un râu care acum e secat, râul Slava. Istoria spune că pe aici urcau corăbierii până la cetatea de lângă localitatea Slava. Eu, care sunt un iubitor al istoriei, zic „băi, dacă era debitul atât de mare, pe vremuri, trebuie să fie apă subterană, pe aici”. Și într-adevăr, la 10 metri am apă din abundență care-mi duce doi tamburi aici, pe zona asta. Mai jos, prietenul meu are pivotat, irigă tot în sistem local, pentru că noi, aici, n-avem apă, deși canalul, care iriga 20.000 de hectare, vine de la Razelm până aici. Acum, ne-am angajat ­– pentru că am teren acolo și la 6 Martie și trece canalul foarte aproape – împreună cu vecinii care sunt acolo, dacă statul nu intervine, vom încerca noi, pe cont propriu, să irigăm măcar câteva sute de hectare.

Reporter: Revin la problema cu costurile, pentru că avem așa: un puț forat la adâncimea de 10 m. Care este capacitatea lui de apă?

Nicolae Sterghiu: Îmi duce doi tamburi, deci în 24 de ore eu pompez la fiecare tambur cam 40 de litri de apă la metru pătrat. Deci 400 mc. 400 mc aici, 400 mc celălalt, deci să împărțim la 20 de ore, vine 40 mc pe oră pompez eu și nu se mișcă, rămâne nivelul la fel. Cel puțin până acum.

Reporter: Asta înseamnă că puțul forat asigură aproximativ 30 de hectare aici, dincolo, 40, tot un puț forat?

Nicolae Sterghiu: Dincolo e din râu direct. Am făcut un stăvilar mic... În primăvară eu am avut niște probleme, soția a avut Covid, a fost internată și am fost izolat, două săptămâni n-am mai mișcat, dar, norocul meu, pe 31 martie 2020 am venit să văd culturile care deja intrau în fază de ofilire avansată și zic: „Trebuie irigat”. Și am forțat mâna la stație acolo, am pornit stația. Aveau o lozincă, cei de la stație, că „nu e apă pe canal”, că, dacă bate vântul dinspre vest, n-are debit canalul și nu pot pompa apă. Și mă duc acolo, de la Constanța direct acolo și zic: „Vreau să văd debitul canalului”, „păi, are”, „de ce nu dați drumul la apă?”, „Nu ne-ați cerut!”, „Cum n-am cerut, că de două săptămâni ne tot spun că n-are canalul apă!”, „Trebuie plătit avans!” „Cât?” „150 de milioane!”, „Când?” „Acum!” O sun pe fiică-mea, îi zic să plătească online, plătește și după o oră îi zic: „Nelu, banii v-au intrat în cont”. Au dat drumul la apă. Când am plecat de aici, nevastă-mea era luată cu izoleta de acasă, am intrat și eu. Săracii, mecanizatorii, cei trei oameni, pe care-i am angajați, ei au făcut toată treaba, am făcut trei udări. N-am putut acoperi toată suprafața în timpul ăla scurt, erau 100 de hectare de grâu, pe 60 de hectare a mers bine, le-am acoperit, inclusiv astea, aicea. Acolo, la ieșire, a fost mai greu, chiar râdeau prietenii de mine: „Lapte de cuc dacă mai dai, tot nu-l mai faci!”. L-am întors, cu trei ape, am făcut cam 4 tone. Se mirau toți, dar le zic: „Dacă-i dai apă, învie tot!”.

Reporter: Și dacă, după ce învie, îi mai dai și ceva hrană...

Nicolae Sterghiu: A avut putere de revenire rapidă. Acum am făcut altă structură, e rapiță pe zona asta și diferența de încă 60 de hectare vor fi culturi de primăvară. Mi-am mai luat, între timp, doi tamburi, fiindcă n-aveam suficienți. Eu zic că e mai bine acum, lucru care mă relaxează, gândindu-mă la continuitatea fermei. Într-adevăr, n-am făcut veniturile din anii trecuți, pot să spun că dacă făceam, anii trecuți, cam 6,000 de lei pe hectar, cam 1.200 de euro pe hectar, anul ăsta, cam la jumătate și ceva, vorbesc pe toată suprafața pe toate culturile, și de primăvară, și de toamnă. Și irigate, și neirigate. Dar pot merge în continuare.

Reporter: Este important ce ne-ați spus dumneavoastră, faptul că nu întotdeauna fermierul trebuie să urmărească profitul foarte mare, ci o stabilitate continuă în fiecare an, la o producție care să-i aducă și un profit, adică să fie un randament bun la culturile respective. Și nu poți face asta, cum aminteați și dumneavoastră, fără să faci investiții. N-ai cum!

Nicolae Sterghiu: Nu. Nu poți rezista. Dacă la anu’ e la fel ca anul ăsta? Ce ne facem? Anul ăsta, guvernul – fiind alegeri – ne-a ajutat. Păi la anul ne mai ajută? Ridică mâinile toată lumea și zice: descurcați-vă! Deci trebuie noi să facem.

Reporter: Din toată suprafața pe care o aveți, înțeleg, în jur de 500 de hectare, cât irigați?

Nicolae Sterghiu: 125 de hectare pe care le irig fără probleme, restul, la neirigat.

Reporter: Ele pot fi irigate dacă se reabilitează sistemul de irigații sau trebuie să mergeți tot pe sistem local?

Nicolae Sterghiu: Poate fi foarte ușor făcut. Eu, în nebunia mea, prin 2014, motivul pentru care m-au și trimis la plimbare „prietenii” mei, am făcut programul „Proiect de țară – agricultura” și am trecut irigațiile la punctul trei, acum le trec la punctul unu.

Reporter: Deci e clar că pe suprafața respectivă, dacă nu există sistem de irigații, va trebui să investiți în continuare.

Nicolae Sterghiu: Sigur. Voi investi în zona 6 Martie – Jurilovca, am 150 de hectare în zona aia, sunt proprietate, acolo, dacă nu vom reuși să reabilităm stația, care ar fi un lucru foarte ușor, cred că voi încerca să forez, deși familia nu este de acord, că acolo trebuie să merg pe debit mare și pe forare la 200 m ca să dau de apă. Voi discuta cu Apele Române să văd ce șansă am. Să iau din lac ar fi mai complicat, pentru că intru în litigiu, deoarece zona apropiată e piscicolă și ar fi și mai costisitor. Sperăm că statul va face..., că în 2013, când trebuia făcut planul strategic pentru următorul pachet, toată lumea vorbea că nu sunt prinși bani de la Uniunea Europeană pentru irigații. Și atunci, având timp liber, eram la audit, am zis: „Hai să citesc Regulamentul European”, doar ce apăruse, când văd acolo: bani pentru irigații, pentru infrastructura primară, pentru stațiile de bază, Uniunea Europeană dă bani, dar trebuie să vii și tu cu 15%. Și zic: „Uite ce ne fac!”. Pentru mine e clar, pentru orice program agricol, orice partid l-ar face, trebuie să înceapă cu punctul 1: irigații. Deci avem canalul Dunăre-Marea Neagră, care trece prin mijlocul Dobrogei și mai avem Dunărea pe 250 hectare, care trece până la Sfântul Gheorghe, și mai avem lacul Razelm care este cu apă dulce. Deci avem apa foarte aproape de noi și noi murim de sete... Costul de a împinge apa până la 100 m diferență de nivel nu e mare. Să ne gândim că acum avem surse de energie alternative. Uitați câte eoliene sunt aici! Puteam și noi, statul român, să facă două-trei turbine eoliene lângă stațiile de pompare, că e terenul statului.

Reporter: Ar fi o idee foarte bună. Și chiar panouri fotovoltaice, să fie proiecte integrate de reabilitare a stațiilor, a canalelor, a infrastructurii subterane și să fie alimentate cu energie electrică solară.

Nicolae Sterghiu: Știți ce trebuie? Trebuie un lider și o echipă determinată ca să facă treaba. Ca să facem doar spectacol, să ieșim pe la televizor, că am făcut, că am dres și în spate am vopsit gardul, nu rezolvăm nimic. Să vă spun o poveste cu un credit. Anul trecut, m-am gândit să iau un credit, de ce, pentru că fata mea, care din cauza mea a renunțat la serviciu când eu eram criticat și spânzurat prin București, că sunt un nenorocit, deși pe mine nu mă atingea, ea, imediat, și-a dat demisia. Vă dați seama, că era și familia atacată. Și chiar așa mi-a zis: „Știi ceva? Eu n-am văzut familie cu doi bărbați să nu poată să țină două femei! Munciți mai mult și...”. Și am acceptat. E director economic, îmi face toată treaba cu plăți, are un control total al cheltuielilor, dar m-am gândit că n-o să aibă pensie mare, că și salariul ei e mai mic. Și am zis: „Hai să-i fac un job”, ea mi-a propus să cumpărăm o clădire care se vindea de lichidator în Constanța. Zic: „N-avem bani! I-am cheltuit aiurea, v-ați plimbat, v-ați...” și zice: credit. Și am apelat la credit. Primul lucru când m-am dus la bancă, m-a luat directorul: „Eu n-am mai văzut fermă cu așa profit!” și zic: „Ce treabă ai tu cu profitul meu? E făcut!”. Îți spun care era profitul: era de 104-105 euro impozit pe profit, pe hectar. Era mare, acum a scăzut. Eu, care sunt de dreapta, radical – am fost tot timpul –, trebuie să recunosc că PSD-ul a făcut treabă cu 1% pe cifra de afaceri. Acum plătesc mai puțin la stat, pe hectar, de 7 ori. Și mă întreabă: „Cât produci tu, ce producție ai?”, „Produc mult și cheltuiesc puțin!”. Și plăteam... eu n-ascund profitul, pentru că-mi dau seama că avem anumite facilități și ne-ar pedepsi Dumnezeu dacă începem să mai furăm!

Reporter: Să revenim la povestea despre investiția pe care ați făcut-o pentru fata dumneavoastră. V-a dat creditul?

Nicolae Sterghiu: Ca să vedeți. Mi-au spus că „la cum arată firma, profitul pe care-l ai pe ultimii 5 ani, nu-i nicio problemă pentru creditul pe care ți-l dau”. Și după câteva săptămâni, că eu am făcut cumpărarea cu termen de plată 3 luni, zice: „Avem o problemă, trebuie să vii cu contractul de vânzare-cumpărare”, zic: „nu pot semna contractul pentru că n-am plătit!”, „Păi nu-ți pot da banii, dacă nu-i contractul semnat!”. Și apărea momentul acela de timp zero, în care... Și m-am dus la CEC, aceeași treabă, „bine c-ați venit la noi!”, vacă de muls, ăsta are profit, dar același lucru: nu putem. Și zic: „Dacă mă mai țineți așa, trec cele trei luni!”. Norocul meu că un băiat tânăr, la altă bancă, zice: „N-ai pământ proprietate?”, „Ba da, am!”, „Pune-l gaj!”. Am luat valoarea de la notariat, 100 de hectare era nevoie pentru gaj și imediat mi-a dat banii. Dar acum apare o problemă, că trebuie să fiu sănătos să achit creditul, că rămâne nepotul fără pământ! Dar e ok. Mă rog la Dumnezeu doar pentru sănătate și un an normal.

Reporter: Domnule Nicolae Sterghiu, haideți să începem cu începutul, pentru că nu trebuie să ne ferim de faptul că sunteți de origine aromână, mulți vă cunosc...

Nicolae Sterghiu: De acolo mi s-a tras și „moartea!”, în ghilimele.

Reporter: Născut-crescut aici?

Nicolae Sterghiu: Da. La 12 km, la Stejaru, renumitul Stejaru, care a dat-o pe Simona Halep, l-a făcut cetățean de onoare pe Gigă Hagi... Suntem foarte încăpățânați, dar acum nu înseamnă că toți sunt așa. Eu, de exemplu, la București – dar când vom discuta de perioada aia... –, dacă nu eram încăpățânat – dar aveam și pentru ce să fiu încăpățânat! –, nici acum nu era înființată APIA. Numai dacă-ți dau câteva exemple. Când eram tânăr inginer, la mine, în comună, eram cu nevastă-mea la Buziaș, ea fiind cardiacă, operată pe inimă, de atunci, mergeam vara la stațiuni – și acum același lucru facem. Și o aveam și pe fiică-mea, atunci avea 4 ani. Ca să nu se plictisească, apăruse la modă casetofon, muzică, și îi puneam muzică aromână acolo. Noi fiind trei, întotdeauna venea a patra persoană cu noi la masă. Fata, până să vină mâncarea, punea muzică și o bătrână ne întreabă: „Sunteți, aromâni?”, „Da”, „Tinere – eram tânăr atunci – să nu te rușinezi niciodată de originea ta. Habar n-ai ce oameni ați avut. Eu sunt doctor – cam la 80 de ani era – ați avut niște oameni nemaipomeniți în istoria poporului român și a întregii Europe. Nici nu știți ce oameni ați avut, să te mândrești cu originea ta! Și atunci am început să-mi pun întrebări și am studiat toată istoria aromânilor. Avem gena asta de, vorba lui Țuțea, pasăre sălbatică. Dar, zic eu, la noi, cultul familiei ajută, pentru noi familia este totul. Când eram director la Direcția Agricolă a venit la mine acasă, că lucram încă la Stejaru atunci, prefectul, cu ministrul învățământului de pe vremea aia. Zice: „Unde să-l duc?, hai să-l ducem la tine”. Nevastă-mea bună gospodină, ajungem la Stejaru pe înseratelea, și zic: „Vreau să vă spun un lucru, până aici, eu am fost șeful, de la poartă încolo, e nevastă-mea”. Faptul că e bătălia asta pentru familie ne determină să fim muncitori și probabil istoria noastră. Eu am pornit, vreau să vă spun, de la opinci.

Reporter: Ăsta e și cursul interviului nostru. V-ați născut la Stejaru, într-o familie tot de aromâni, ca atare... care erau cu oile la vremea respectivă?

Nicolae Sterghiu: Oi în privat, pe lângă munca pe care o făceau la colectiv, cu venituri puține, și oi în privat. Bunică-miu mă trimitea cu oile – eu eram nepotul cel mare –, din clasa întâi, până am plecat la liceu, nu era zi din săptămână să nu merg cu oile, până începeau orele. Zicea: „Du-te că am puțină treabă în centru”, și venea exact la ora 12 și plecam la școală. Dar a fost un avantaj ăsta, fiindcă mergând cu lecțiile neînvățate, trebuia înainte de venirea profesorului să citesc o dată lecția. Citind în fugă atunci, îmi forțam memoria ca să rețin cât mai mult și probabil m-a ajutat treaba asta. Când am plecat la liceu și atunci, în vacanțe, tot la fel îmi arăta bățul, „te duci acolo...” până...

Reporter: La ce liceu ați mers?

Nicolae Sterghiu: Agricol, la Poarta Albă. Noi, prima dată când am ieșit și am văzut trenul a fost când am dat admitere la liceu. Am venit pe jos, de acolo, până la gară, la Baia. Nu exagerez cu nimic! Eram un sălbatic. Acolo erau reuniuni, eu stăteam și mă uitam de departe cum dansau. Să mă apropii eu de o fată? Aveam și complexul ochilor albaștri, pentru mine fiind singurul din cunoștințe cu ochi albaștri mi se părea că e un defect al meu, până când au început să tragă fetele de mine: vai ce ochi frumoși are! Și au început să mă tragă la dans. Eu, nativ, sunt o fire timidă, nu sunt foarte curajos. Am terminat liceul și, având aplecare către științele politice și istorie, n-am mai vrut să continui pe agronomie, am plecat la Iași și am dat la istorie-filosofie. Am picat de mi-au sărit fulgii! Păi erau 25 de locuri și erau peste o mie de candidați, și eu de la liceul agricol... Am plecat în armată un an și patru luni. După armată, să dau tot acolo... Acolo, am intrat în discuție cu ofițeri cu științele politice, mai erau lecții politice, eu eram brici în tot ce se discuta, îi băgam în ceață pe toți. „Ce vrei să te faci?”, mă întrebau. Zic: „Filozof, fac filosofia”, în liceu mă porecleau Marx.

Reporter: Ați avut pasiunea aceasta de a citi încă din liceu foarte mult, mai ales filozofie.

Nicolae Sterghiu: Încă din generală, noaptea citeam foarte mult. Îmi plăcea nu neapărat să învăț carte, cât să citesc mult. M-a ajutat după aia. Și-mi spune: „Ce liceu ai terminat?”, „Liceul agricol”, „Du-te, mă, la agricultură, că pâinea este viitorul omenirii! Ai pâine, o să ai pâine, n-ai pâine, mori de foame ca profesor!”. Eu, nu, zic: „Ce știe el?” Eu, tot în domeniu, nu mai dau la filozofie, dau la Drept, la București. Și mai și... și vin să dau la Drept. Dar știți care a fost norocul meu? În ’75 au fost inundații. Am plecat să depun dosarul la Drept, când zice: „Îți trebuie recomandare de la UTC”, nu te primeau fără. Bun, să mă întorc acasă, dar se oprise circulația trenurilor. La pod, la Cernavodă, nu se mai trecea cu trenul, din cauza debitului mare al Dunării. Și zic: „Cum ajung eu? nu am timp!” Norocul meu că discutasem cu un prieten de-al meu, era student în anul doi la Agronomie, zic: „Alternativa, dacă nu pot să mă înscriu la drept – mă gândeam, aveam o presimțire –, mă duc la Agronomie”. Zice: „Dacă ai probleme la Agronomie, du-te la secretariat, am un coleg, Petrache – care era șef ASC –, să te ajute el, îi spui că vii din partea mea”. Intru în secretariat, la Agronomie, nu știu de ce pe adeverință, în loc de Sterghiu era trecut Sterchiu, bătut la mașină. Zice: „Du-te înapoi și adu altă adeverință!”. Când mă uit, acolo era unu’ care ducea dosarele și îi spun: „Nu vă supărați, caut și eu un băiat, Petrache”, la care zice: „Ce treabă ai cu el, îl cunoști?”, „Nu-l cunosc, dar un prieten de-al meu mi-a spus că dacă am vreo problemă să apelez la el.” „Eu sunt Petrache!”, zic: „Din partea lui Uda”, așa-l chema pe prietenul meu, vorbește cu secretara și-i zice: „Lasă că...” și mie: „Dă-mi buletinul!”. Și trece acolo, „după buletin, corect, Sterghiu”. Uite așa am intrat eu la Agronomie, erau o mie de candidați și am intrat al șaselea. Și n-am mai dat la botanică, că era mai groasă cartea, și zic: „N-am timp!”. Eu m-am dus mai devreme, erau 5-6 zile pentru fiecare, zic: „Dau la biologie, că are vreo 150 de pagini”. Am învățat-o pe dinafară! Și am intrat la Agronomie și uite așa am devenit agronom.

Reporter: Inginerul, sau mai bine zis tânărul inginer agronom, Nicolae Sterghiu și-a luat repartiția, care l-a dus unde?

Nicolae Sterghiu: La Stejaru, în satul natal, fiindcă urma în anul acela, în ’79, când am terminat eu, trebuia să se opereze soția de inimă. Și atunci, pe vremea aia, nu se știa, vai, de inimă, parcă te duceai la moarte! La Fundeni s-a operat, și zic: „Mă duc la Stejaru”, fiindcă ea era deja angajată, era contabilă la CAP.

Reporter: Înseamnă că v-ați luat soția încă din timpul facultății.

Nicolae Sterghiu: Vreți să știți cum m-am căsătorit eu? În timpul liceului mă întreabă străbunicul: „Ce ai de gând, când termini liceul?”, „Să dau la facultate!” Și merge și-i spune lui bunică-meu: „Vezi că nepotul ăsta al nostru, vorbește cu taică-su, spune-i să nu plece nelogodit la facultate, că dacă merge acolo, îl taie capul și cred că o să intre, dacă intră, acolo o să-l păcălească vreo româncă. Așa că trebuie logodit și n-are încotro”. Și uite așa...

Reporter: Ați plecat la facultate logodit.

Nicolae Sterghiu: Logodit, și în primul an nunta. Și ăsta e motivul pentru care am venit la Stejaru, pentru familie, și am stat până în ’87 la Stejaru. Adevărul este că aveam note bune, puteam merge și în cercetare, prindeam post, dar am venit acasă.

Reporter: Și fata când a venit?

Nicolae Sterghiu: Fata în ’77, eram în facultate.

Reporter: Ați dat de treabă doamnei...

Nicolae Sterghiu: I-am dat de treabă. Eram la Pietroasele în practică, la cules de vie, când s-a născut, pe 23 septembrie e născută și primesc telegramă: „Vino, a născut soția fetiță”. Am avut un unchi la Tulcea și el mi-a trimis. Am zis: „Ăștia fac mișto de mine!, nu se poate, trebuie să am băiat eu! Când ajung acolo, va fi băiat!”. Ajung, intru, fată. Aoleu! Zic: „Nici nu arată bine – era brunețică... – e și urâtă!”.

Reporter: Și aici la Stejaru, era CAP sau IAS?

Nicolae Sterghiu: CAP. Șef de fermă, inginer-șef imediat, rezultate – norocos! – aveam rezultate foarte bune. Am fost foarte curtat pentru promovări în perioada aia, anual eram chemat pentru promovare și refuzam pe motive medicale. Poate par lăudăros că am fost foarte loial familiei, nu-mi puteam părăsi soția. Pe lângă promovările de aici, mai erau și curtările de a fugi din țară. Am avut niște colegi greci care ziceau: „Nu-ți trebuie decât drumul până în Grecia și acolo rezolvăm noi totul cu tine!”. Și eram în dilemă – să plec, să nu plec...

Reporter: Oricum, trebuia să plecați cu familia, că n-aveați cum să plecați singur.

Nicolae Sterghiu: Cu familia nu puteam pleca... în fine.

Reporter: Ați rămas la Stejaru, la CAP, până în ’87.

Nicolae Sterghiu: Și după, am venit la COASC, la Baia. M-a prins Revoluția inginer-șef de COASC, am stat vreo 6 luni, de fapt inginer-șef de SMA, că imediat în ianuarie Victor Surdu a desființat COASC-urile și pe noi ne-a trecut la SMA. După câteva luni, am trecut la IAS director tehnic, IAS-urile se rupeau în două că erau prea mari, directorul care a rămas pe Baia zice: „Nu vii în echipă cu mine?”. Că s-a făcut IAS Baia și Lunca. Și am venit la Baia. Am stat până în ’96, când am plecat, am fost promovat, la Tulcea, la Direcția Agricolă, director general adjunct. Am stat până în 2001.

Reporter: Și a venit domnul Dobre, Dumnezeu să-l odihnească.

Nicolae Sterghiu: În locul meu a venit domnul Dobre. A fost înainte, și după aceea a venit în locul meu.

Reporter: În ’93-’94, dânsul era director.

Nicolae Sterghiu: După alegeri, când a zdrobit, PDSR-ul a luat tot, stăteam în birou și primesc telefon de la Cornel Ivanov. Îl cunoșteam.

Reporter: Era la centrala Deltei Dunării.

Nicolae Sterghiu: Da, și se crease o simpatie între noi. Mă rog... eu eram mai mic, el fiind director general la centrală, chiar mă mândream că sunt prietenul lui. Și zice: „Vrei să rămâi pe post?”. Zic: „Da, dar ce-mi cereți?”, „Fă cerere la PDSR și nu se atinge nimeni de tine!”, el îmi spune și eu, tolomac, ca orice machidon, zic: „Nu pot, domnule, să fac treaba asta! Când vine omul mă dau deoparte...” și așa am trecut șef de serviciu, a venit Dobre, am stat până în 2003. Eu făceam și politică din ’96...

Reporter: Deci, vedeți? Dacă n-ați luat la facultatea de științe politice și filozofie, până la urmă v-ați apucat de politică!

Nicolae Sterghiu: Tot acolo am ajuns! Motivul pentru care am fost director general adjunct era că eram cu PD-ul, eram și consilier județean și în 2003 apare Legea funcționarilor publici în care n-aveai voie să fii... mă duc și depun cererea de demisie, că eu nu pot continua fiindcă sunt vicepreședinte PD Tulcea, am o firmă – mergea atunci, luasem în concesie 200 de hectare de la ADS și ferma Mocani, care e lângă poligon acolo, care e și acum centrul fermei –, la care el zice, Carcov, era director general, „ești nebun? Dar cine știe că...”. Și zic: „Nu pot, eu trebuie la anu’ să te atac pe tine și tu-mi spui: «Ăsta, care n-a respectat legea?», Nu, eu trebuie să fiu curat”. Și mi-am dat demisia din funcție publică și am venit la fermă.

Reporter: Și, uite așa, aromânul Nicu Sterghiu a zis... de fapt, cum vă spune pe aromână?

Nicolae Sterghiu: Culuș. Nicolae, Niculăieș, Culuș e diminutivul. Nicolae la noi la aromâni e Cola sau Culuș, mai mult Cola decât Culuș.

Reporter: Și uite așa v-ați apucat de agricultură de-adevăratelea.

Nicolae Sterghiu: Da, doi ani și politică. În politică am intrat în conflict cu ai mei colegi de la Tulcea, m-au văzut plecat din Tulcea, către fermă, aici, aveam apă atunci, irigam, aveam treabă multă de făcut, intru în conflict cu ei, iar când am câștigat localele – atunci a câștigat Hogea primăria – și în toamnă alianța DA intră la guvernare. Hai să împărțim funcțiile, deconcentratele! Sterghiu – zic: „Director”. Președintele: – „N-ai cerere făcută!” Că la PD trebuia să faci dinainte cerere ce dorești să fii la un moment dat, și la mine nu era. Mă întorc, vreau altceva, n-ai aia, n-ai aia, m-am simțit izolat, dat deoparte, ei toți fiind orășeni, eu băiatul de la țară. Trag două înjurături și... plec. Zic: „Știți care-i treaba? E recomandarea organizației PD pentru director general, dar se intră tot cu examen și acolo nu e interzis să particip la examen. Și vă spun că voi participa și vă mai spun un lucru: eu n-am pierdut niciun examen în viața mea, ca atare gândiți-vă că eu voi câștiga examenul acolo”. Mă gândeam și la faptul că mă știam foarte bine cu Aurel Pană, care era fost secretar de stat și va fi ministru al agriculturii, așa mă gândeam eu, atunci așa erau cărțile. Nu vorbeam chiar aiurea. Și le-am trântit ușa și am plecat. Plec, apare guvernul – Flutur ministru! Îl sun pe Aurel Pană, zic: „Ce faci, de ce nu ești ministru al agriculturii?”, „Nicule, duminică la ora 2 eram ministrul agriculturii, la ora 4 apare la televizor Flutur. Am trântit televizorul de....”, „Și acum ce faci?”, „Sunt la Mediu, acum, director la Mediu. Dar tu ce faci, Nicule?”, „Fac o... nimic. Sunt la fermă”, „Băi Nicule, voi ați ieșit pe locul 7 – organizația partidului de la Tulcea, pe țară – tu ai relații, te știu ăștia la București, toți, de ce nu iei o recomandare de la Tulcea și vino la APIA, director general!”, „Ce-i aia APIA?”.

Reporter: Nici nu exista de fapt.

Nicolae Sterghiu: Nu, avea două luni, era doamna Drăghici.

Reporter: Era doamna Mariana Drăghici, da.

Nicolae Sterghiu: Și zice: „Eu am lucrat la programul de guvernare, revine PD-ului, am negociat eu cu Flutur, eu trebuia să fiu director general, dar eu acum sunt la Mediu și nu mă mai interesează. Vino tu!” Și mă duc la partid – deși încă funcționam ca vicepreședinte, nu mă mai duceam la ședințe –, se uită ăia la mine și zic: „Mi-a trecut supărarea, vreți să scăpați de mine?”, „Da. Ce e? ”, „Dați-mi recomandare, plec la București. A apărut un post, o instituție, și vreau director general. E treaba mea acolo, voi dați-mi recomandarea de aici”. Într-o bucurie mi-au dat-o!

Reporter: Au scăpat de nebun!

Nicolae Sterghiu: Da. Și așa am venit la București.

Reporter: Director general la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, împreună cu doamna Mariana Drăghici, director adjunct.

Nicolae Sterghiu: Care nu voia să-și dea demisia. Și Mugur Crăciun, era secretar de stat atunci, a convins-o până la urmă, foarte ambițioasă, am luat-o, am început să discut, Mariana noi avem vârste apropiate, e ultima șansă de a face ceva pentru țara asta. Tu n-ai ambiția să facem instituția asta? N-aveam nimic, nici scaune.

Reporter: Îmi aduc bine aminte, stăteați amândoi la același birou!

Nicolae Sterghiu: Da! Și mai era ghereta din spate. Și zic: nu, stai lângă mine! – Mă gândeam să comunic cu ea, să socializez, că dacă o îndepărtam devenea dușmanul meu. Și zic: „Rămâi director general adjunct. Eu voi fi cu munca, oricum toată treaba vezi că e politică, și ai să vezi că va fi mai bine pentru amândoi. Facem ceva pentru România, că dacă nu mișcăm... eu am habar, cunosc țara asta, cunosc agricultura”, și uite așa mi-a devenit foarte fidelă, vreau să spun că avea o minte brici.

Reporter: Și ați organizat Agenția de Plăți, ați stat acolo director doi ani...

Nicolae Sterghiu: Exact doi ani.

Reporter: După aia a început nebunia cu schimbări, ați rămas în APIA...

Nicolae Sterghiu: ...în APIA ca auditor. Șef serviciu audit.

Reporter: Pe final, vă întreb: filozofie, politică sau agricultură?

Nicolae Sterghiu: Acum, agricultură. Aș vrea, s-ar putea în toamna asta (2020, n.r.), după ce-mi rezolv o problemă de sănătate, să văd cum mă lasă pandemia, că s-ar putea să o lungească. Cred că voi ieși, voi prezenta ce am avut în gând, dacă e încântat vreun partid politic, cele 10 puncte – eu am făcut decalogul, ce trebuie făcut.

Reporter: Și ziceți-le! Nu le dezvoltați, scurt.

Nicolae Sterghiu: Pe scurt:

Primul lucru – agricultură integrată. Proiect de țară – agricultura, că noi n-am avut proiect de țară altul decât intrarea în NATO și UE, dar agricultura e singura ramură care ar putea relansa România.

Doi – am trecut irigațiile. Avem 1075 km de Dunăre...

Trei: Registrul agricol informatizat.

Patru: Cadastru.

Cinci: Tinerii fermieri. Eu am dat, în 2014, chestiunea cu 50 de hectare și ei au preluat-o că or să dea 50 de hectare la tinerii specialiști, dar n-au de unde! Eu am introdus-o cu alt sens, la terminarea facultății, fiecare absolvent să aibă stagiatură de 2 ani – că tot îi plătește statul, ca șomeri, și apare umilitor, tânăr, ai terminat facultatea și iei șomaj – și obligă-l să meargă într-o fermă mare, noi avem cam la 3.000 de ferme cu peste 100 de hectare, acolo el va lua în primire 50 de hectare și va ține evidența cheltuielilor, va fi ca proiectul lui. Ce înseamnă cheltuieli și venituri pe 50 de hectare, asta am spus eu atunci, și el va ști exact care este circuitul banilor. Și dacă e bun și-i place munca, îl oprește fermierul mare, că toți fermierii sunt îmbătrâniți, au nevoie de tineri.

Deci punctele forte sunt astea: irigații, registrul agricol, cadastru și tinerii fermieri.

Reporter: Am înțeles ce ați ales din toată povestea asta, mai cochetați și cu celelalte. Ce și-ar dori Nicu Sterghiu în continuare?

Nicolae Sterghiu: Sănătate. Ca să pot ajuta familia, deci eu mai am 4 ani de rambursat creditul și de reparat și clădirea, fiindcă vreau să facă fata ce vrea din clădire, poate să fie spații de birouri, pentru cabinete medicale, e în centrul Constanței, e ok, și să aibă un venit al ei sigur, lunar, o chirie care va fi.

Reporter: Dacă ați fi să vă gândiți, ce ați regreta uitându-vă în urmă?

Nicolae Sterghiu: Regret faptul că n-am plecat în 2007 și n-am venit aici. Era o doamnă care ne dădea viza, ea mi-a spus: rămâi la audit, fiindcă ăștia, după ce pleci tu, vor începe atacuri la tine și te vor controla... rămâi aici să le răspunzi, că dacă ești plecat n-ai cum să le răspunzi. Și atunci când m-au chemat și mi-au spus: alege ce vrei, zic: nu pot, că apare principiul dominoului. Trec ca adjunct și încet așa, până jos, câte unul schimbat. Și dacă merge treaba, lumea e obișnuită, zice: „Merge datorită lui Sterghiu”, dacă nu merge, „sabotează Sterghiu”. „Eu plec la audit...”. Și s-a făcut imediat serviciul, dar am rămas pentru motivul că erau două neîmpliniri ale mele atunci, dar n-aveam cum să le fac. Deci avansul pe 15 octombrie și controlul trebuia terminat pe 30. Toată lumea a plecat în concedii și s-a ținut controlul până în primăvară.

Reporter: Mai aveți astăzi neîmpliniri?

Nicolae Sterghiu: Nu. În afară de sănătate... nu. Neîmplinirea e că n-am continuat cu politica. E un microb. Eu am un stră-străbunic împușcat, deodată cu stră-străbunicul Simonei Halep, în 1912, de comitagii bulgari, în Macedonia, atunci erau războaiele balcanice și amândoi au fost împușcați. Pe o treabă neclară, dar eu știu ce era: era transport de arme, Rusia ducea arme în Peninsula Balcanică pentru a revendica zona și... mă rog, asta e. Și cred că e microbul ăla care se transmite, chiar i-am reproșat străbunicului meu care a rămas, deci tatăl lui, zic: „Cum de n-ai făcut tu în perioada ’30-’40 politică?”. Zice: „N-aveam cum. A murit tata, aveam patru surori, trebuia să le fac rostul lor. Eu aveam trei copii, fratele meu, împușcat și el, avea două fete...”, familia a fost pe primul loc.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Astăzi, 13 ianuarie 2021, Clubul Fermierilor Români a publicat un raport de piață special dedicat WASDE (World Agricultural Supply and Demand Estimates), raport al Departamentului de Agricultură al Statelor Unite ale Americii. Reamintim că, rapoartele privind piața cerealelor sunt realizate de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist. În rândurile de mai jos sunt informații despre producția, consumul și stocurile la nivel mondial pentru grâu, porumb și soia.

În regiunea Mării Negre, Rusia raportează o creștere a stocurilor de grâu cu 1,3 milioane tone, în timp ce Ucraina este neutră din acest punct de vedere, cu o producție de 25,5 milioane tone de grâu. În planul exportului, Rusia este cotată mai jos cu un milion de tone, adică cu 39 milioane tone în loc de 40 milioane tone, deși, din cauza taxelor de export, potențialul lor este deja redus până la nivelul de 36 milioane tone, conform analiștilor din domeniu. „Ucraina rămâne neutră și în planul exporturilor de grâu, cota fiind setată la 17,5 milioane de tone, conform memorandumului agreat și semnat cu exportatorii la data de 1 octombrie 2020. În cazul porumbului, ambele țări rămân neutre, cu același nivel de producție indicat în decembrie 2020 și același nivel estimat de export de 24 milioane Ucraina și 3,1 milioane Rusia”, precizează Cezar Gheorghe.

Grâu

Stocurile la nivel global sunt diminuate, spune analistul Cezar Gheorghe. „Astfel, conform raportului NASS (Serviciul Național de Statistică Agricolă), SUA au o diminuare a stocurilor de 26 milioane busheli, adică un minus în stocuri de 707.600 tone. Producția redusă în China și Argentina (minus 500.000 tone) a compensat creșterea raportată de Rusia, dar consumul mondial a crescut cu 1.800.000 tone, în special în partea de furaj în China.”

Exporturile rusești scad, în timp ce UE + Marea Britanie au o creștere de 500.000 tone. Canada, de asemenea, crește potențialul de export cu 500.000 tone. Amândouă compensează în cifre reducerea din potențialul rusesc și alimentează cererea Chinei, de circa 9.000.000 tone în această lună.

„Stocurile mondiale scad cu 3.300.000 tone, până la nivelul de de 313.200.000 tone, însă informația pe care trebuie să o ținem minte este că China deține 51% din stocurile mondiale de grâu (circa 160.000.000 tone), iar India deține 10% din stocurile mondiale de grâu (circa 31.500.000 tone)”, punctează Cezar Gheorghe.

Porumb

Producția SUA a fost revizuită negativ cu circa 8.240.000 tone, provenind din productivitatea la hectar. De asemenea, exportul SUA a fost revizuit negativ cu circa 2.500.000 tone, până la nivelul de 64.770.000 tone, față de un potențial inițial de peste 67.000.000 tone.

„În emisfera sudică, Argentina a revizuit în continuare în sens negativ producția de porumb, ajungând la un nivel de 47.500.000 tone, față de o estimare inițială de 51.000.000 tone. Și Brazilia a revizuit negativ, cu 1.000.000 tone, până la nivelul de 109.000.000 tone. Perspectivele porumbului argentinian plantat sunt îngrijorătoare din cauza efectelor uscăciunii din zonele plantate. UE-27 reduce perspectivele de import cu 1.000.000 tone, până la nivelul de 18.000.000 tone, în timp ce China este creditată cu o creștere a importului cu 1.500.000 tone, până la nivelul de 17.500.000 tone, deși previziunile analiștilor rămân constante la cifra de 23.000.000 tone”, arată Cezar Gheorghe.

Stocurile mondiale scad cu 5.100.000 tone, de la 288.960.000 la 283.830.000 tone.

Soia

Recolta chinezească a fost mai ridicată, în timp ce recolta americană a fost diminuată cu circa 950.000 tone, reduceri determinate de randamentul scăzut de producție la hectar. „Previziunile de export ale SUA cresc până la un nivel de 60.700.000 tone, în timp ce ale Argentinei scad din cauza lipsei de precipitații. Producția de soia scade în Argentina cu 2.000.000 tone, până la un nivel de 48.000.000 tone, în timp ce Brazilia ramâne cu o producție setată la 133.000.000 tone. Pe fondul acestor scăderi, compensarea intervine din China, care anunță o creștere a producției cu 2.100.000 tone, până la nivelul de 19.600.000 tone”, apreciază consultantul Casei de Trading a Fermierilor.

Stocurile globale de soia au scăzut cu 1.300.000 tone, până la 84.300.000 tone, cu stocuri mai mici pentru Argentina și SUA, care sunt parțial compensate de stocuri mai mari pentru China.

Pentru raportul special privind piața cerealelor din data de 13 ianuarie 2021, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-special-13-ianuarie-2021/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Miercuri, 13 Ianuarie 2021 17:49

APIA: stadiul plăților în Campania 2020 

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) continuă autorizarea plății regulare pentru Campania 2020, până la acest moment fiind autorizați la plată un număr de 760.465 fermieri, reprezentând un procent de 92,64% din numărul total al fermierilor eligibili care au depus Cerere unică de plată în Campania 2020.

Suma totală autorizată la plată este de 2,09 miliarde euro, din care: 1,66 miliarde euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA); 365,85 milioane euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR); 72,72 milioane euro cofinanțare de la Bugetul Național (BN1).

Plăţile finanțate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, iar plăţile finanțate din FEADR la cursul de schimb de 4,7830 lei pentru un euro.

Totodată, APIA informează că până azi, 13 ianuarie 2021, suma totală autorizată la plată pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic se ridică la 153,02 milioane euro, din care: 79,03 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - vaci de lapte; 1,29 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - bivolițe de lapte; 9,75 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - taurine de carne; 62,92 milioane euro  - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - ovine/caprine; 0,02 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic – viermi de mătase.

Plățile se efectuează în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2020.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Compania Corteva Agriscience este liderul detașat pe segmentul de erbicide la cereale păioase, având un portofoliu complet ce acoperă atât segmentul de toamnă prin erbicidul Bizon™, cât și pe cel de primăvară prin erbicidele: Pixxaro™ Super, Pallas™, Floramix™, Mustang™, Cerlit™ Super.

Dacă buruienile graminee afectează doar o parte din suprafața agricolă a țării, buruienile dicotiledonate anuale și perene afectează culturile de cereale păioase de pe întreg teritoriul României.

Cea mai utilizată practică în România este erbicidarea de primăvară împotriva buruienilor dicotiledonate anuale și perene, erbicidare care rezolvă inclusiv pălămida și volbura, buruieni care nu pot fi controlate prin erbicidarea de toamnă.

Pachetul Pixxaro™ Super conține 1 litru Pixxaro™ (12 g/L halauxifen metil, 280 g/L fluroxipir, 12 g/L safener) și 120  grame Frontal® 50 SX (500 g/kg tribenuron metil), fiind destinat pentru o suprafață de patru hectare în combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene.

Substanța activă halauxifen metil, cunoscută sub denumirea de brand Arylex™ Active, este prima moleculă care aparține noii clase Arylpicolinates.

Buruienile dicotiledonate anuale și perene combătute de pachetul Pixxaro™ Super sunt unele dintre cele mai păgubitoare: ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), loboda (Chenopodium album), fumărița (Fumaria officinalis), hrișca urcătoare (Polygonum convolvulus), troscot (Polygonum aviculare), rocoina (Stelaria media), mac (Papaver rhoeas), turița (Galium aparine), pălămida (Cirsium arvense), volbura (Convolvulus arvensis).

Dintre soluțiile existente în piață, pachetul Pixxaro™ Super are eficacitatea cea mai ridicată pe turiță (Galium aparine), indiferent de stadiile de dezvoltare.

Pachetul Pixxaro™ Super este cea mai sigură soluție pentru combaterea macului din cultura de cereale păioase (Papaver rhoeas), inclusiv a celui rezistent la erbicidele sulfonil ureice.

Pachetul Pixxaro™ Super este cea mai de încredere soluție în combaterea buruienilor perene: pălămida (Cirsium arvense) și volbura (Convolvulus arvensis).

Arylex™ Active este substanța activă cu un mod foarte rapid de acțiune, începând de la temperaturi de 2-3 grade Celsius, având o flexibilitate foarte mare în aplicare, de la faza de 3 frunze (BBCH 13) până la faza de burduf a culturilor de cereale (BBCH 45).

Pe lângă avantajele menționate, pachetul Pixxaro™ Super, aplicat în conformitate cu recomandările din etichetă și materialele de promovare, are o selectivitate foarte bună pentru cereale și nu afectează culturile ce urmează în asolament, chiar în condiții de secetă extremă și în situațiile în care s-au efectuat lucrări minime ale solului.

În concluzie, Pixxaro™ Super este inovația cu cel mai larg spectru de combatere a  buruienilor dicotiledonate anuale și perene din cultura de cereale păioase, cu acțiune foarte rapidă, foarte selectiv pentru cultura de cereale, fără a crea probleme pentru culturile următoare.

Articol scris de: MARIA CÎRJĂ, MARKETING MANAGER CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA & REPUBLICA MOLDOVA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pagina 1 din 109

Publicitate

banner web nuseed

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista