Reinke Europe SRL, subsidiară a companiei Reinke Manufacturing USA, a inaugurat joi, 18 septembrie 2025, noul sediu în Năvodari (Constanța). Compania este lider mondial în producția de sisteme de irigații tip pivot și sisteme cu deplasare liniară, cu o tradiție de peste 70 de ani în domeniu și sute de distribuitori în peste 40 de țări.

Reinke Manufacturing este o afacere de familie fondată în 1954, cu sediul în Deshler, Nebraska, SUA, care dezvoltă produse și tehnologii menite să crească productivitatea agricolă, reducând totodată costurile cu forța de muncă și impactul negativ asupra mediului. Reinke Manufacturing este un lider constant în inovație, fiind prima companie care a integrat GPS-ul, comunicații prin satelit și panouri de control cu ecran tactil în gestionarea sistemelor mecanizate de irigații. Este singura companie americană deținută integral de familia fondatorului. Sediul companiei nu este doar un spațiu de lucru, ci reprezintă și inima unei comunități care sprijină inovația și dezvoltarea sustenabilă.

Chris Roth, președintele Reinke Manufacturing, a declarat: „Această investiție semnificativă, de peste 5 milioane de euro (atât în dezvoltarea sediului, cât și a stocurilor de echipamente), marchează un pas important în extinderea operațiunilor companiei pe piețele din Europa și Asia Centrală. Locația din România a fost mereu un pilon reprezentativ pentru noi”.

Companie într-o continuă dezvoltare, Reinke Europe este prezentă în județul Constanța încă din anul 2019, produsele sale fiind livrate în special pe piețele din Europa și Asia Centrală. Aceasta investește în tehnologie și dezvoltare pentru a răspunde cerințelor pieței într-o permanentă schimbare.

„Producția locală, noul hub deschis în vecinătatea Portului Constanța și extinderea rapidă și eficientă a rețelei de distribuitori, va reduce semnificativ timpii de livrare și va maximiza capacitatea de reacție la cerințele pieței”, susține George Botca, director general Reinke Europe.

Noua locație, care se întinde pe o suprafață de peste 15.000 de metri pătrați, va integra atât activități de distribuție a echipamentelor, cât și noul segment de producție locală. Aceasta va permite companiei să răspundă mai eficient cerințelor clienților și să contribuie la creșterea economiei locale prin crearea de noi locuri de muncă și prin dezvoltarea unor parteneriate durabile în cadrul comunității.

Eli Corso-Phinney, atașat comercial al Ambasadei SUA în România, consideră că: „Locația strategică a acestui hub, în apropierea celui mai mare port al Mării Negre este un exemplu perfect al parteneriatului de succes dintre SUA și România. Relațiile noastre comerciale bilaterale asigură tehnologii avansate de irigații fabricate în America și producție de echipamente de irigații în România”.

Reinke Europe își propune să devină un exemplu de excelență în industrie, prin tehnologii inovatoare și soluții personalizate.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează pe 27 septembrie 2025, la Apoldu de Sus – județul Sibiu, a patra ediție a Vinea Apoldia Maior Fest, un eveniment care va reuni, ca în fiecare an, vinurile din propria plantație cu muzica și bucatele tradiționale.

Vinea Apoldia Maior Fest este o sărbătoare a recoltei de struguri, unde toți cei prezenți se bucură de mâncarea tradițională și vinurile produse la Stațiunea Viticolă a USAMV Cluj-Napoca. În cadrul evenimentului este amenajată o zonă dedicată micilor producători și meșteșugari, iar participanții au ocazia să facă plimbări și fotografii în plantația viticolă de la Apoldu de Sus.

USAMV Cluj-Napoca produce vinuri din anul 2020, în plantația Vinea Apoldia Maior situată la circa doi km de Apoldu de Sus, având astăzi în portofoliu 14 etichete, unele premiate la nivel național și internațional: Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Pinot Gris alb/rose (sec/demidulce), Riesling Italian, Muscat Ottonel, Eruditus, Docentus, Secas, Semper, Amlas, Laureatus, Madrigal și Orange Optimus. Aceste vinuri sunt apreciate datorită prospețimii, fructuozității, fineții și a bogăției de arome, potențate de o aciditate mai ridicată.

Atmosfera de la Vinea Apoldia Maior Fest 2025 va fi întregită cu spectacole și recitaluri pentru toate gusturile, susținute în acest an de Ansamblul Tradiții Someșul Napoca al universității - solistă Laura Ciupeiu, de studentele de la USAMV Cluj-Napoca - Bianca Găvan și Larisa Vasiliu, alături de Ștefan Suciu & Anamaria Urcan, Ilinca, Andra Cocian și soliști ai Asociației Culturale „Alexandru Fărcaș” - Kolcsár Katalin (soprană), Sorin Lupu (tenor), Geani Brad (bariton), Petre Burcă (bas), Péter Kolcsár (pianist acompaniator).

Festivalul își deschide porțile la ora 12.00, iar biletele pot fi achiziționate direct la locație, în ziua evenimentului, la prețul de 150 de lei. De asemenea, sunt disponibile și pachete de bilete cu reducere pentru grupuri de 4 persoane (500 lei), iar copiii sub 12 ani au acces gratuit, în timp ce pentru cei cu vârste între 12-18 ani prețul biletelor este de 50 lei. În aceste prețuri, participanților li se oferă accesul la eveniment și la spectacolele din program, precum și degustările de produse și consumația meniurilor tradiționale, alături de vinul la pahar.

Pe durata festivalului sunt disponibile spre vânzare vinuri îmbuteliate la stațiunea USAMV Cluj-Napoca și must, la prețuri speciale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Tokaj a fost desemnată recent printre primele zece regiuni viticole din Europa pentru 2025, alături de zone emblematice precum Rioja, Toscana și Bordeaux.

„Regiunea impresionează constant prin Aszú clasic, vinuri seci elegante și cupaje inovatoare, fiind premiată și de Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) pentru potențialul său turistic unic”, arată Traian Bădulescu, consultant în turism, adăugând că toamna aceasta, Tokaj își întâmpină oaspeții cu un sezon aurit de vin, istorie și descoperiri. „Pe măsură ce viile se colorează în nuanțe de aur și începe sezonul culesului, această regiune viticolă renumită în întreaga lume oferă o experiență autentică, care reflectă bogăția culturală și naturală a Ungariei. Vizitatorii sunt invitați să deguste celebrul Tokaji Aszú în crame istorice, să exploreze pitoreasca vale a râului Bodrog cu canoea sau să se bucure de activități de agrement în parcurile de aventură din apropiere.”

Dincolo de vinurile sale, Tokaj propune o gamă diversă de atracții care pun în valoare combinația unică a Ungariei de gastronomie, natură și ospitalitate, transmite Visit Hungary – Hungarian Tourism Agency (organizația guvernamentală pentru sectorul turistic).

Fiecare colț din Tokaj spune o poveste, prin vinuri aurii, pivnițe străvechi, dealuri line, castele medievale și gastronomie vibrantă. „Cu recunoașterea internațională ca una dintre cele mai importante regiuni viticole ale Europei, Tokaj își invită vizitatorii să descopere un peisaj în care tradiția se îmbină armonios cu inovația”, subliniază Traian Bădulescu.

Patrimoniu UNESCO

Tokaj este o regiune faimoasă pentru vinurile sale, în special Tokaji Aszú, cunoscut istoric drept „vinul regilor, regele vinurilor”. Declarată Peisaj Cultural UNESCO, regiunea păstrează rețele de pivnițe vechi de secole, așezări tradiționale și terase viticole. Iubitorii de vin pot explora spectaculosul șir de pivnițe de la Hercegkút, unde subteranele dezvăluie tainele vinificației seculare. Muzeul Vinului din Tokaj, situat în centrul orașului, oferă degustări alături de incursiuni istorice, iar Manufactura de Oțet din Bodrogkeresztúr prezintă tehnici tradiționale de producție, cu degustări incluse.

Crame și călătorii culinare în Tokaj

Podgoriile regiunii găzduiesc unele dintre cele mai prestigioase crame ale Ungariei, fiecare oferind o experiență unică și șansa de a savura vinuri de clasă mondială. Fiecare vizită la cramă transformă o simplă degustare într-o călătorie senzorială și culturală completă. Bucătăria locală completează perfect vinurile regiunii: foie gras glazurat cu Aszú, deserturi pe bază de fructe sau brânzeturi locale acompaniate de vinuri dulci sau seci.

Amintim câteva crame din Tokaj:

• Götz Winery (Hercegkút), cramă de familie, primește vizitatori în pivnițe vechi de secole și dezvăluie istoria domeniului;

• Sauska Tokaj îmbină tehnici moderne cu tradiții, într-un decor contemporan;

• Degenfeld Estate (Tarcal), una dintre cele mai vechi crame din Tokaj, impresionează prin pivnițele săpate în rocă vulcanică și plimbările prin vie;

• Oremus, renumită pentru vinuri dulci și seci, pune accent pe rafinamentul procesului de vinificație;

• Holdvölgy Winery promovează vinificația sustenabilă și degustări în spații liniștite;

• Barta Winery (Erdőbénye) – cunoscută pentru atmosfera prietenoasă și vinuri de calitate;

• Disznókő (Tolcsva) atrage prin pivnița „Yellow Winehouse” și plimbările prin vie;

• Patricius Winery (68 ha de vie) oferă o gamă variată de vinuri, de la seci elegante la Aszú premium;

• Gizella Winery cultivă vie pe 20 ha, cu respect pentru natură și un stil modern;

• Royal Tokaji, fondată în 1990 împreună cu criticul britanic Hugh Johnson OBE, este una dintre cele mai cunoscute internațional;

• Demeter Winery, într-o clădire istorică din secolul XVIII, se remarcă prin vinuri de terroir și precizie.

Castele, sinagogi și viață medievală

Amatorii de istorie pot descoperi Castelul Sárospatak, reședința familiei Rákóczi, sinagoga barocă din Mád, spectaculosul Castel Boldogkő, dar și Castelul Füzér, considerat unul dintre cele mai frumoase din Ungaria, unde au loc turniruri cavalerești, târguri medievale și concerte.

Peisajele naturale și aventura în aer liber completează experiența în Tokaj:

• Megyer-Hegy, un fost loc de extracție a pietrei de moară, astăzi un loc de drumeție spectaculos;

• Tokaj Water Adventure Center – plimbări cu dragon boat, stand-up paddling și yoga pe apă;

• Tururi e-bike prin vii;

• Zemplén Adventure Park, la o oră de Tokaj, cu coaster alpin, tiroliene și Podul Unității Naționale, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume;

• O excursie la Nyíregyháza adaugă atracții precum grădina zoologică exotică și Aquarius Adventure Bath.

Consultantul în turism, Traian Bădulescu precizează că oferta de ospitalitate este pe măsura patrimoniului vinicol, în Tokaj vizitatorii având posibilitatea cazării în spații elegante, luxoase, cu wellness/spa, cu gastronomie recomandată Michelin.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un rol important în combaterea efectelor dezastruoase asupra producțiilor agricole și asupra existenței fermelor, mai ales acolo unde nu există suficientă apă, îl are adaptarea tehnologiilor. Pentru ca tehnologiile să-și atingă obiectivul, investițiile în cercetarea unor noi soiuri sau hibrizi, dar și a unor metode de cultivare și întreținere a plantelor trebuie să fie în atenția companiilor din domeniu. Interlocutorul nostru, Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience România & Rep. Moldova, este una dintre persoanele care modelează peisajul economic al țării, mobilizând inovația, creșterea și evoluția pieței. Cu o carieră impresionantă de aproape 30 de ani în agribusiness, Jean Ionescu aduce cunoștințe și expertiză vastă în acest sector.

Reporter: Ce înseamnă Corteva Agriscience astăzi?

Jean Ionescu: Corteva e o compania globală de agricultură care activează în peste 140 de ţări, practic suntem partea de agricultură de la DuPont, de șase ani am devenit companie pur independentă, toate operaţiunile agricole fiind încorporate în Corteva Agriscience. Suntem compania care pe foarte multe segmente dă tonul în ceea ce priveşte inovaţia şi trăim din inovaţie.

Domeniul nostru este foarte clar, să reuşim să aducem fermierilor cele mai avansate soluţii tehnologice, cele mai avansate soluţii din punct de vedere al profitabilităţii şi acolo unde acţionăm, România fiind o ţară agricolă importantă, cu siguranţă reuşim să aducem valoare adăugată prin ce oferim fermierilor cu cea mai mare parte semnificativă în profitabilitate.

Adică, tot ce reuşim noi să aducem este inovaţie la cel mai înalt nivel, pentru că din cei peste 22.000 de angajaţi pe care astăzi îi are Corteva, mai mult de jumătate sunt cercetători, ei fiind motorul companiei. Corteva Agriscience pune zilnic în cercetare între 4 şi 5 milioane de dolari şi, cu siguranţă, nu contează că este sâmbătă sau duminică, compania lucrează la inovaţie cu o armată uriaşă de cercetători şi spunem fără niciun dubiu că este practic motorul cel mai important al Corteva astăzi.

Reporter: Unde se află schimbările climatice în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea?

Jean Ionescu: Schimbările climatice fac parte din viaţa de zi cu zi, şi dacă ne uităm strict la bazinul Mării Negre, unde România şi Republica Moldova se află, e una din zonele care suferă cel mai mult din punct de vedere pluviometric. Dacă analizaţi ultimii ani, din păcate, din media aceea naţională în jur de 600 litri pe care-i primeam, din păcate în ultimii ani constatăm că aceasta nu depăşeşte 350-400. Totodată, repartiţia pluviometrică a precipitaţiilor este extraordinar de disipată, adică sunt concentrate două-trei luni, când avem pluviometrie bună, dar în restul anului practic nu avem. Inclusiv, dacă analizăm iarna 2024-2025, este acelaşi lucru. Zăpada a fost în Muntenia şi puţin în Bărăgan, iar restul ţării, excluzând zonele montane, nu au avut o zăpadă bună.

Clar, încălzirea globală este aici şi nu e niciun dubiu că toată lumea simte lucrul acesta, şi înainte de ce simţim noi ca persoane, iunie, iulie, august, septembrie, chiar octombrie, au o încălzire dramatică a zonei în care ne aflăm şi plantele de cultură suferă major. Evapotranspiraţia, dacă-mi aduc bine aminte, aveam anul trecut în lunile iunie-iulie discuţii, evapotranspiraţia dată de Administrația Naţională de Meteorologie şi Hidrologie era undeva la 9 litri pe zi, adică un fermier trebuia să irige peste 9 litri pe metrul pătrat ca planta de cultură să aibă ceva în plus. Vă daţi seama că e destul de dură această constatare.

Din păcate, fermierii sunt obligaţi să-şi adapteze tehnologiile în concordanţă cu zona în care ne aflăm, iar acest sistem de lucrări minime, lucrări prin care fermierul caută să-şi ţină mai mult apa în sol fără să deranjeze foarte mult solul, este viitorul. E clar că nu mai există altă alternativă, decât să lucrăm cu un număr redus de treceri pe unitatea de suprafaţă, cu utilaje, tehnologie din ce în ce mai performantă şi, ajungând la planta de cultură, cu plante de cultură din ce în ce mai bine pregătite să facă faţă la seceta, arşiţa specifice zonei în care ne aflăm.

Reporter: Și fermierii de la noi încep să facă pași către agricultura conservativă, însă haideți să vorbim despre adaptarea hibrizilor şi produselor de protecţie a plantelor la noile provocări.

Jean Ionescu: Aici aş face câteva precizări. Sunt câteva aspecte pe care piaţa le cunoaşte. Corteva Agriscience e compania lider în furnizarea de soluţii genetice, de seminţe, produse de protecţie a plantelor şi produse biologice. Practic, dacă ne uităm la piaţa seminţelor aş spune că dominăm prin ceea ce oferim fermierilor, adică genetică de cea mai înaltă clasă, cu cea mai bună toleranţă la secetă şi arşiţă. Nu vă ascundem că este aspectul în care am reuşit să ne demonstrăm superioritatea din punct de vedere al performanţei. Şi aici aş preciza gama de hibrizi la porumb Optimum AQUAmax, care este gama premium de hibrizi de porumb. Dacă analizaţi în detaliu piaţa, 75-80% din suprafaţa de porumb care se irigă este ocupată de hibrizii Pioneer. Corteva este compania lider absolut în furnizarea de seminţe hibride de porumb, rapiţă, soiuri de soia, avem poziţie de asemenea de lider în piaţa florii-soarelui. Practic, toate zonele de seminţe certificate hibride la cele trei culturi plus varietăţi de soia sunt dominate de Pioneer, care, fără niciun dubiu, are un plus semnificativ din punct de vedere al toleranţei la secetă şi arşiţă, sunt hibrizi cu un sistem mult mai bine pus la punct de evapotranspiraţie, sunt hibrizi care au o capacitate semnificativă de explorare a solului.

În acelaşi timp, aş vrea să precizez că porumbul, din punct de vedere productiv, nu se evaluează la producţii sub 4, 5, 6  tone pe hectar. Adică sunt considerate producţii foarte mici şi zona aceasta aş spune este a hibrizilor ultra-rustici, care nu au potenţial productiv. Ce oferă Pioneer? Oferă hibrizii ofensivi, hibrizii care în condiţii grele de mediu obţin productivitate bună, dar de la condiţii medii şi foarte bune ecartul de performanţă faţă de produsele competitoare este semnificativ. Este motivul pentru care, din primii zece hibrizi care se vând în România, șapte hibrizi sunt marca Pioneer. E încă un detaliu care ne arată cât de puternic este acest brand, este cel mai mare brand de seminţe, Pioneer, şi cu siguranţă prin ce oferim şi tot ce lansăm în genetică aş putea spune că în viitorii ani vom domina din ce în ce mai mult această piaţă, datorită performanţei excepţionale a produselor noastre.

Sigur, în condiţiile României să nu exagerăm. În ultimii trei ani fermierii au obţinut producţii extraordinar de mici sau deloc, sunt fermieri care nu au recoltat porumb, care au obţinut 1, 2, 3 tone la hectar, vă daţi seama că profitabilitatea nu se poate discuta, practic au pierdut foarte mulţi bani şi în acest caz mulţi dintre fermieri au renunţat la porumb. Sunt astăzi fermieri care nu mai cultivă niciun hectar de porumb. Dacă ne uităm în sudul şi sud-estul României, foarte multe ferme au renunţat, în schimb zonele tradiţionale, Transilvania, vestul României sunt la suprafeţe normale de porumb. Aş spune fără ezitare că anul acesta vom avea cea mai mică suprafaţă de porumb de când este ţara noastră contorizată din punct de vedere al suprafeţelor, cred că vom fi undeva la maximum 1,7 milioane de hectare, din care sămânţa certificată nu depăşeşte 1,2-1,250 milioane ha.

Reporter: Care ar trebui să fie strategia de ţară?

Jean Ionescu: Statistica arată că putem iriga cam 1,7 – 1,8 milioane de hectare, dar aş spune, cred că sunt ceva probleme cu această capacitate de a iriga bine. E foarte clar că iarna nu ne mai aduce un regim pluviometric satisfăcător, practic rezerva de iarnă este semnificativ diminuată faţă de cum era acum 7-8 ani, schimbările climatice sunt majore, iar startul culturilor de primăvară este semnificativ diminuat, pentru că nu avem acea rezervă iniţială de iarnă. Ce trebuie făcut? Să irigăm mai bine, mai competitiv, să avem efectiv o capacitate de revenire ca la carte. De ce? Vă dau doar un element pe care foarte mulţi agronomi îl cunosc: porumbul ar trebui să aibă cu două săptămâni înainte de înflorit între 7-8 mm pe metru pătrat, adică 7-8 litri de apă pe metrul pătrat. Cine poate asigura dintre fermieri lucrul acesta? Adică, 7-8 litri să fie „on top”, în plus, faţă de evapotranspiraţie, care, discutam ceva mai devreme, în iulie anul trecut, în anumite zile, a atins 9 litri pe mp. Adică, vreau să scot în evidenţă că încă nu avem o capacitate de irigare performantă. Sunt mulţi fermieri care astăzi învaţă să irige şi calibrează sistemele, încearcă să găsească cea mai bună cale pentru a eficientiza din acest punct de vedere. Uitaţi-vă în sudul României, câţi fermieri au irigare prin picurare şi caută să-şi dozeze cât mai bine apa. E clar că România se îndreaptă către această parte, în care să înveţe fermierul să irige mai bine, să aibă soluţii din ce în ce mai competitive. Aici facem diferenţa în viitor. Prin această perioadă au trecut şi ţările din sudul Europei: Spania, Turcia, Grecia, care astăzi irigă foarte bine şi reuşesc să obţină producţii excelente, atât în zona de porumb boabe, cât şi în zona de siloz.

România e obligată să treacă la irigat, pentru că efectiv nu se mai poate produce. Economic, fermierul, dacă nu va iriga, nu mai are şanse multe în viitor. Sigur, sunt mulţi fermieri care nu au posibilitate de irigat, dar acolo, să învăţăm să producem mai bine cu acest sistem no-till, care n-are cum să răspundă într-un an sau doi. Acest sistem se pune la punct în minimum cinci ani, să ajungem la o productivitate superioară. Cred că sunt elemente pe care fermierii le cunosc foarte bine, dar din varii motive le este foarte greu să le pună în practică. Statul ajută şi în 2025 cu electricitate, curentul electric şi apă pentru irigat, adică încurajează major irigatul, iar cei care o vor face, cu certitudine vor avea beneficii semnificative în această zonă.

Reporter: Care este strategia Corteva în ceea ce priveşte produsele pe care fermierii ar trebui să le utilizeze, astfel încât să reducă din efectele negative ale secetei, ale schimbărilor climatice?

Jean Ionescu: Într-adevăr, dacă în segmentul seminţelor unde brandul Pioneer, atât la porumb, cât şi la floarea-soarelui, domină piaţa prin cea mai avansată toleranţă la secetă şi arşiţă, în zona de produse biologice, cea pe care căutăm să o pregătim din ce în ce mai bine atât din punct de vedere al lansărilor, cât şi din punct de vedere al performanţelor pe care fermierii trebuie să le vadă în fermă, aici venim cu multe elemente noi. De pildă, avem în portofoliu un produs care se numeşte Sosdia Stress Max, este un produs care ajută plantele de cultură să-şi apere mai bine tot ce înseamnă parte de metabolism, iar lupta cu aceste condiţii din ce în ce mai vitrege de mediu este mult mai uşoară. Adică, experienţele cu astfel de produse ne arată că efectiv, cu pluviometrie cu 30-40% mai mică decât în mod normal, aceeaşi plantă de cultură reuşeşte să producă la acelaşi nivel ca o plantă normală. Mai avem Starter Mangan Platinum, un produs care ne arată performanţă semnificativă începând de la porumb, rapiţă, floarea-soarelui etc. Sunt produse biologice care vin în completarea produselor rezultate din sinteză, chimic. Cercetarea a evoluat atât de mult în partea de produse biologice, încât nu sunt soluţii de sinteză chimică la nivelul soluţiilor biologice. Şi noi am văzut lucrul acesta în zonele de testare, efectiv soluţiile sunt fabuloase şi aş vrea să amintesc bacteria noastră, Utrisha N, care reuşeşte să asigure azot natural din atmosferă plantei de cultură, în atmosferă se găseşte între 77-78% azot, şi efectiv planta de cultură câştigă undeva la 30 kg de azot substanţă activă. Doar că, aş vrea să precizez, sigur că într-un an ca anul trecut sau acum doi ani când porumbul a murit în luna iulie, lipsa de pluviometrie şi încălzirea au fost atât de puternice încât este imposibil să salvezi o plantă dacă nu are şi aport de precipitaţii sau irigaţii. Adică, nu vrem să cădem în derizoriu, să le spunem fermierilor că aceste soluţii fac din porumb plantă de cactus, pentru că nu este adevărat. Adică avem nevoie de apă la un nivel minim, pentru a reuşi să maximizăm productivitatea unei culturi care suferă din punct de vedere al secetei, dar nu ajunge să aibă 150 mm în vegetaţie şi să reuşim să obţinem 9 tone la hectar, pentru că nu este posibil. Adică, avem nevoie de mai multă tehnologie, inclusiv apă pentru a reuşi să producem mai mult.

Reporter: Produsele biologice pot înlocui în totalitate produsele chimice, de sinteză?

Jean Ionescu: Răspunsul e unul simplu, din punctul nostru de vedere acestea sunt soluţii complementare. Sub nicio formă nu pot înlocui soluţiile care ne protejează plantele de cultură. Adică, aş vrea să precizez aici un lucru simplu. Europa, comunitatea europeană a avut la un moment dat peste 1.100 de substanţe active în piaţa de protecţie a plantelor. Astăzi mai sunt, specific în România, până în 200. Ca exemplu, Turcia lucrează cu 965 de substanţe active astăzi. Adică, agricultorul din România, fermierul, are în jur de 180-190 de substanţe active, iar pe foarte multe segmente deja aceste produse nu mai pot ajuta prea mult, pentru că viteza cu care au ieşit substanţele active şi cele care au intrat în Uniunea Europeană este total diferită. Adică am pierdut foarte mult şi nu reuşim să aducem. Nicio companie, nu numai Corteva, nu reuşeşte să aducă substanţe active pe bandă rulantă, să acoperim toate segmentele unde s-au pierdut. Și vă dau doar un exemplu, tebuconazol, substanţa activă care este deja în ultimele luni de viaţă, anul viitor va fi poate scoasă. 74% din fungicidele pentru cerealele păioase se vor pierde pur şi simplu de la această substanţă activă. Adică oferta va fi mult mai limitată pentru fermieri, şi din păcate sunt anumite segmente care nu sunt acoperite de o protecţie cu actualele substanţe active. Este un fapt pe care îl întâlnim, apar rezistenţe foarte multe.

Analizaţi piaţa insecticidelor. Deja fermierul foloseşte piletroizi de sinteză pe bază de lambda, delta sau gama, care, cu siguranţă, aduc rezistenţe majore şi lângă ele ce mai avem? Un acetamiprid, care deja sunt foarte multe insecte care au rezistenţă la acetamiprid simplu. Motivul pentru care noi reuşim cu un produs, care e o combinaţie foarte bună, Inazuma, pentru rapiţă, reuşim să dominăm prin performanţa acestui produs piaţa de insecticide la rapiţă, e vorba de meligethes în special.

Dar, revenind, într-adevăr, este o problemă majoră a fermierilor, trebuie toată lumea să cunoască că produsele biologice sunt o completare pentru soluţiile de protecţie a plantelor, iar produsele biologice efectiv, v-am dat exemplu Sosdia Stress Max, duc la plantă mult mai puternice în lupta cu factorii abiotici. E esenţial să avem o plantă bine pregătită, metabolism capabil să lupte cu seceta şi arşiţa.

Sunt în piaţă şi anumite produse care sunt în partea de protecţie a plantelor, dar n-aş vrea să intru în detalii, aş rămâne la partea de biostimulatori pe care noi, Corteva, o avem, este efectiv acea parte de produse care ajută planta de cultură să devină mai puternică. În partea de protecţie a plantelor ştim foarte bine, sunt multe provocări pe care fermierul astăzi nu le vede pe toate. În mod normal, din păcate, pierderea de substanţe active va fi, chiar dacă multă lume are impresia că nu este aşa, în realitate ea se întâmplă. Da, o substanţă activă nu cade anul acesta, cade în anii următori. Soluţiile sunt extrem de limitate în viitor şi cu siguranţă comunitatea europeană este o zonă în care fermierul va avea multe provocări pe zona aceasta.

Reporter: Dacă tot vorbim de provocări, să abordăm și tema carbonului...

Jean Ionescu: Creditele de carbon şi tot ce înseamnă agricultura viitorului sunt de mare actualitate, dar, părerea mea, pentru lucrul acesta agricultura de peste Ocean este mult, mult mai evoluată. România astăzi, m-aş duce în zona simplă, are nevoie de lucruri foarte simple. În mod normal, noi discutăm de credit de carbon şi aşa mai departe, dar, dacă vă uitaţi, din punct de vedere productiv noi nu reuşim să ne ridicăm din zona de jos a productivităţii. Avem nevoie să înţelegem foarte bine ce fac creditele acestea, dar cu certitudine să avem o productivitate mai bună e esenţial, să învăţăm tehnologic, să lucrăm mai bine, să reuşim obligatoriu să avem o Românie în sud mai bine irigată, pentru că, de fapt, dacă analizăm, problema noastră în agricultură este legată de constanţa productivă. Noi suntem clar într-o zonă foarte bine poziţionată din punct  de vedere geografic şi ce producem noi poate fi foarte uşor exportat în Orientul Mijlociu. Problema e că nu reuşim încă să producem la un nivel aproape de ce am putea să facem, pentru că, e un exemplu pe care-l dau tot timpul, noi, dacă am reuşi să avem 60-70 milioane de tone, vă daţi seama, România şi într-un an agricol prost aş spune îşi asigură necesarul intern. În România, într-un an agricol mediu sau foarte bun din punct de vedere pluviometric, poate exporta masiv. Pe lângă irigat, trebuie să avem animale care să consume cerealele pe care agricultura României le produce. E zonă de plusvaloare a ţării şi nu e niciun dubiu, din câte înţeleg sunt multe programe de ajutor în viitor orientate către zona aceasta, adică zona de irigaţii plus zona de zootehnie. Pentru că nu poţi avea o agricultură performantă dacă nu te duci în cele două zone.

Noi, Corteva, suntem focusaţi pe livrarea de tehnologie de cel mai înalt nivel, şi rolul nostru în tot ce facem este să ajutăm fermierii să producă mai mult pe unitatea de suprafaţă. Pentru că, repet, cred că e problema majoră a agriculturii din România, să producem mai mult. Nu putem să rămânem şi să facem medii de 3-4 tone la porumb. Trebuie să producem mai mult. Nu vă ascundem, ținta noastră este să aducem produse care efectiv produc mult, pentru că nici nu ne dorim să vindem hibrizi Pioneer în zona fermierului care nu poate produce decât 3-4 tone. Nu e economic. El, din punct de vedere economic, nu poate astăzi să asigure îngrăşăminte, nu are apă suficientă, are probleme cu creditarea, e clar că e o zonă extraordinar de sensibilă datorită problemelor din ultimii ani, dar noi suntem optimişti. Agricultura României nu poate să rămână la nivelul acesta, practic va creşte din toate punctele de vedere.

Reporter: Referitor la creditare, că tot ați amintit această problemă, în ce măsură aţi fost afectaţi de vestita ordonanţă cu amânarea datoriilor fermierilor?

Jean Ionescu: Este o problemă care n-a fost bine studiată şi n-aş putea să vă spun că a rezolvat problema debitelor din agricultură, pentru că nu este aşa. În realitate, lanţul de la fermier la distribuitor a suferit foarte mult din cauza acestei ordonanţe.

Statul, dacă vrea să ajute fermierul, trebuie să vină cu o infuzie de capital, în mod normal, să rezolve o astfel de problemă. Mediul privat trebuie să beneficieze de legislaţie, acesta este lucrul care trebuie spus foarte clar la punct. Fermierul din România are o situaţie delicată astăzi din cauză că am trecut prin ani foarte grei şi nu am fost pregătiţi.

Aş vrea să precizez că noi suntem compania care creditează agricultura României un an, adică dăm credit furnizor-partenerilor de distribuţie şi în mod normal, la recoltare, după ce fermierul şi-a recoltat şi şi-a vândut bunurile agricole, trebuie să plătească inputurile, seminţe, produse de protecţie a plantelor şi aşa mai departe. Sigur, fermierul, repet, în mod normal lucrul acesta se întâmplă în România, aş vrea să precizez asta, pentru că în lumea avansată din punct de vedere agricol fermierul primeşte produsele, factura, şi în 30-60 de zile este obligat să-şi achite debitul. Adică se duce la bancă cu factura, are credit deschis şi bineînţeles banca o achită. Problema noastră este că foarte mulţi fermieri nu sunt bancabili, pentru că ei nu au o balanţă economico-financiară prin care o bancă să le ofere credit.

Reporter: În concluzie, ce aşteptări sunt de la 2025?

Jean Ionescu: 2025, sincer, eu personal sunt mult mai încrezător, pentru că am avut norocul unei toamne bune. O toamnă bună din punct de vedere pluviometric, fermierii au semănat suprafeţe record de cereale păioase şi de rapiţă, şi dacă analizăm puţin, rapiţa sare de 900.000 de hectare, 950.000 poate, iar cerealele păioase, 3,3 – 3,4, exact statistic nu am informaţia ca la carte pentru că e greu de cuantificat în acest moment. Sunt într-o stare de vegetaţie bună spre foarte bună. Practic, 2-3% din România arată rău, e vorba de Oltenia şi o parte din Muntenia, dar în rest ţara arată bine în ceea ce priveşte culturile de toamnă. Adică, fermierul are un apetit investiţional bun, are nevoie de investiţii în cultură pentru că e clar că sunt promiţătoare, atât rapiţa, sincer, n-am mai avut rapiţă ca suprafaţă atât de multă niciodată, iar vegetativ cred că n-am avut-o de cinci ani, să arate atât de bine câmpul.

E clar că nevoia de investiţii e mare, în schimb, personal, văd o problemă cu partea de fertilizanţi. Fermierul a sacrificat îngrăşămintele la maximum şi foarte multe câmpuri din România astăzi arată carenţe de multe elemente, aş putea spune de la azot, fosfor, potasiu sunt semnificative în câmp, şi sincer, nu-mi dau seama astăzi cum fermierul mai poate recupera lucrul acesta, pentru că vor fi aşteptări pentru producţii bune, dar în realitate... Vă dau doar în exemplu, îngrăşămintele în România au scăzut la utilizare în anul precedent, statistic, de la 2,1-2,2 milioane la 1,3 milioane. Vă daţi seama, am fertilizat mult mai puţin în ultimii ani, iar lucrul acesta se vede în productivitate şi efectiv câmpul îţi spune, în momentul când analizezi planta de cultură, unde e greşit. Adică e un minus. Planta de cultură reacţionează ca omul. Adică, pentru ca un om să fie puternic, trebuie să fie bine alimentat. Dacă tu nu alimentezi şi nu ai grijă de ea şi nu aplici toate verigile tehnologice, inclusiv protecţia culturilor, ca la carte, e clar că apar suferinţe care duc la dezamăgiri productive. Dar fermierul român e din ce în ce mai bine pregătit. Gama aceasta de fermieri, vârful piramidei, care reuşesc tehnologic să fie buni din punct de vedere al managementului agronomic, costuri şi aşa mai departe, reuşesc. Problema României este acolo jos, unde, din păcate, avem fermieri în vatra satelor care nu reuşesc efectiv. Sunt acei fermieri în vârstă, acei fermieri care se uită poate să-şi vândă terenul sau să intre în formă asociativă, care nu reuşesc productiv niciodată mare lucru, pentru că nu au cum. Înţeleg că avem aproape 70% din numărul de fermieri la nivel european, din cauza structurii fermelor. Nu putem fi competitivi dacă nu reuşim să luăm şi această suprafaţă, ca să fie într-o formă organizată, bine manageriată din punct de vedere al soluţiilor în agricultură.

Reporter: Sunteți încrezător și pentru că ați lansat la început de an noi produse care vor ajuta fermierii să obțină recolte mulțumitoare...

Jean Ionescu: Așa este, dar vreau să amintesc o lansare extraordinară a unui produs inovator în partea de protecţie la cereale, e vorba de fungicidul Queen, care schimbă abordarea în protecția culturilor de cereale păioase și stabilește un nou standard în controlul septoriozei. Având la bază cea mai nouă substanță activă Inatreq active, Queen are un mod unic de acțiune, ceea ce înseamnă că nu are rezistență încrucișată la nicio substanță chimică utilizată în ferme astăzi. Este cea mai avansată soluţie din punct de vedere al protecţiei plantelor în tratamentul 2 la cereale păioase sau în tratamentul 1, este cea mai performantă din punct de vedere al controlului agentului patogen septoria. În toate zonele unde l-am lansat, în toate ţările, e un produs care efectiv a decolat din punct de vedere comercial, pentru că în câmp e atât de bine aranjat din punct de vedere al performanţelor, încât e un produs care efectiv e diferenţiator. Ne dorim să aducem soluţii de genul acesta din ce în ce mai multe în fiecare an, pentru că sunt soluţiile care ne diferenţiază în general şi căutăm să oferim fermierului cele mai avansate soluţii din punctul de vedere al performanţelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Cercetarea agricolă românească seamănă, pe alocuri, cu o ruină vie. Lovită de lipsa banilor, abandonată de politici coerente, presată de interese imobiliare și lăsată într-o competiție inegală, reușește totuși să genereze valoare, să formeze oameni, să creeze soluții. Nu pentru că este susținută, ci pentru că încă există oameni care cred în ea.

Astfel că, într-o perioadă marcată de presiuni economice, schimbări climatice și concurență internațională acerbă, cercetarea agricolă autohtonă rămâne un pilon esențial al securității alimentare.

Pentru a înțelege întreaga problematică, vă invit să citiți articolul „Cercetarea agricolă românească: între tradiție, provocări și renaștere”. O lecție despre „cum să faci din rahat bici și să mai și pocnească”.

De foarte mulți ani, poate chiar zeci, cercetarea românească a fost împroşcată cu noroi, astăzi fiind destul de greu să-și reconstruiască o imagine şi să-și recâştige încrederea fermierilor. Cu atât mai mult cu cât institutele, stațiunile de cercetare din agricultura românească nu-și permit o promovare agresivă, așa cum au companiile private cu foarte mulţi bani. Din puțin, cercetarea noastră produce, atât cât poate, cu finanțarea și forța de muncă de care dispune. Mulţi vorbesc și o atacă din ce au auzit, fără să cunoască realitățile din teren, ori au varii interese, de obicei imobiliare.

Fermierii sunt beneficiarii direcți ai cercetării, însă unii, la ora actuală, nu găsesc loc în ferme pentru hibrizii şi soiurile româneşti. De ce? Pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine, afirmă, de pildă, Alexander Degianski, în interviul pe care vă îndemn, de asemenea, să-l citiți (Viitorul agriculturii, unul al schimbărilor). „Nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea”, ne-a zis fermierul din județul Timiș, Alexander Degianski.

Cine-și imaginează că toată cercetarea agricolă românească toacă banii statului se înșală. Unitățile cu rezultate se autofinanțează din ceea ce produc, însemnând cam 80 de procente din ce consumă o stațiune, spre exemplu. Banii pentru cercetare vin din câmp, de la bugetul statului ajungând sume infime.

Există însă situații hilare, de care autoritățile ar trebui să se ocupe, să îndrepte lucrurile, mai ales acum, când se vorbește de economii, de tăieri ș.a.m.d.

Cam peste tot în țară întâlnim situații în care statul este proprietar pe clădiri în care nu se întâmplă nimic, nefuncționale, clădiri lăsate în paragină de ani la rând. În același timp, unități din subordinea MADR sau ASAS funcționează în clădiri pentru care se plătește chirie unor privați, sumele fiind consistente.

O altă situație hilară de-a dreptul este aceea că stațiunile de cercetare agricolă trebuie să plătească arendă statului, mai exact, către ASAS, în condițiile în care Academia este proprietarul terenurilor administrate de o unitate din subordinea sa, de o instituție tot a statului...

Un alt punct critic îl reprezintă resursa umană. Cercetarea agricolă se confruntă cu un declin dramatic al specialiștilor, în special al celor tineri. Și ajungem iar la bani. Toți ne dorim un trai decent, avem familii, credite, cine-și permite să lucreze fără bani sau pentru prea puțini bani? Indiferent cât am fi de pasionați de munca noastră.

În final, adevărul e unul și e simplu: fără cercetare agricolă națională, agricultura românească devine complet dependentă de interesele externe. Iar într-o lume instabilă, acest lucru nu este doar riscant, e sinucigaș. Dacă nu înțelegem acum că trebuie să investim în cercetare, și nu ca într-o relicvă a trecutului, ci ca în garanția unui viitor cu hrană sigură și adaptare climatică, mâine vom plăti prețul ignoranței noastre.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Grupul Iulian Cântar a finalizat și a pus în funcțiune primul cântar rutier instalat într-un proiect CAV (Centre de Aport Voluntar) din România. Cântarul rutier produs și instalat de Iulian Cântar este un model metalic, cu dimensiunea de 8x3 metri și o capacitate de cântărire de 50 de tone, instalat în cadrul proiectului CAV pentru Primăria Dumbrăvița, județul Timiș.

Centrele de Aport Voluntar (CAV) sunt puncte special amenajate pentru colectarea separată a deșeurilor, destinate atât populației, cât și operatorilor economici. Aceste proiecte, desfășurate la nivel național și finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), au ca obiectiv creșterea gradului de colectare separată și reciclare a deșeurilor, în linie cu obiectivele europene de economie circulară și protecție a mediului.

În urma licitațiilor organizate la nivel național, Grupul Iulian Cântar s-a impus ca partener de încredere pentru implementarea sistemelor de cântărire din cadrul proiectelor CAV. Astfel, compania produce și instalează cântare rutiere la peste 100 de centre CAV, dintr-un total de 300 de proiecte aflate în derulare pe întreg teritoriul țării, contribuind la dezvoltarea infrastructurii de colectare și reciclare și sprijinind obiectivele de sustenabilitate asumate la nivel european de țara noastră.

„Ne bucurăm să marcăm un moment important, odată cu finalizarea și instalarea primului cântar într-un proiect CAV din România. Este o confirmare a profesionalismului echipei noastre și o garanție că putem răspunde cu succes cerințelor unor proiecte de amploare, cu impact direct asupra comunităților locale și mediului înconjurător”, a declarat Iulian Drăgoi, co-fondatorul Grupului Iulian Cântar.

Grupul Iulian Cântar este un producător autohton pentru cântare rutiere și cântare platformă, cu capacități de la 1,50 la 80 de tone, toate omologate și certificate SRAC. Este unul dintre cei mai importanți jucători pe piața soluțiilor de cântărire din România, cu o experiență solidă în furnizarea și instalarea cântarelor rutiere și industriale. Iulian Cântar furnizează soluții de măsurare precisă adaptate atât fermierilor, cât și operatorilor industriali, completate de servicii integrate de montaj, mentenanță, service și verificări metrologice acreditate.

Grupul Iulian Cântar este prezent pe piața agricolă din România cu brandurile Iulia Cântar și SILOBAG România.

Prin divizia dedicată cântarelor, compania pune la dispoziția fermierilor cântare auto și cântare platformă omologate, certificate SRAC, structuri metalice pentru hale, clădiri industriale și poduri rutiere, și distribuie generatoare PTO (la priză putere tractor) și aparatură de laborator pentru testarea cerealelor. Compania asigură servicii complete pentru cântare: producție, montaj, reparații, service, piese de schimb și verificări metrologice.

SILOBAG România furnizează saci silobag cu certificare UE în diverse capacități pentru depozitarea cerealelor și furajelor pentru animale, utilaje specializate pentru încărcare și extracție cereale prin sisteme pneumatice, și oferă consultanță tehnică pentru optimizarea proceselor de conservare post-recoltă. Clienții beneficiază de soluții personalizate care reduc pierderile și oferă flexibilitate în comercializarea stocurilor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, pe 5 septembrie 2025, va avea loc o expoziție de soiuri de struguri de masă și pentru vin, în cadrul căreia vor fi prezentate peste 50 de soiuri din colecția universității clujene, alături de soiuri de struguri ale unor cultivatori din Transilvania, printre ei fiind și absolvenți ai USAMV Cluj-Napoca. Organizator al expoziției este Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală.

Cele peste 50 de soiuri de struguri de masă și pentru vin din Colecția Didactică a Disciplinei de Viticultură din cadrul Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, precum și ale cultivatorilor invitați din Boju (jud. Cluj) și Târnăveni (jud. Mureș) vor fi prezentate publicului. Organizatorii îndeamnă participanții pasionați de domeniul viticulturii să adreseze întrebări și să participe la degustările organizate în cadrul evenimentului, care se înscrie într-o paletă mai largă de cursuri sau reuniuni desfășurate în acest an pentru comunitatea clujeană.

„Expoziția organizată de facultatea noastră în premieră are scopul de a prezenta publicului larg și pasionaților de viticultură roadele plantației din campusul nostru, în mijlocul orașului, unde studenții de la trei specializări – Horticultură, Peisagistică, Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole - își desfășoară activitatea. Invităm publicul să cunoască diferitele forme, mărimi, culori și arome pe care le pot avea strugurii. Soiurile prezentate sunt în diferite stadii de coacere, astfel că nu vor putea fi toate degustate, însă vom face prezentările detaliate și vom împărtăși cu drag cunoștințele noastre. Unul dintre cultivatorii invitați este absolventul nostru și acum continuă la nivel de Master, astfel că pune în practică toate cunoștințele acumulate”, a declarat șef lucrări dr. Anamaria Călugăr, organizatorul expoziției.

Între soiurile care vor fi prezentate în expoziție se vor afla Cardinal, Victoria, Paula, Augusta, Gelu, Muscat Perla de Csaba, Perla de Zala, Corinth, Arkadia, ⁠Preobrazhenie, ⁠Landysh, ⁠Cotton Candy, Gold Finger, ⁠Talisman, Prezentabil, Veles, Muscat Bleu, Zieger, Pamiati, Ucitelia, Early, Gourmet, Joy Seedless, Heliodor Seedless etc, alături de soiuri de struguri de masă obținute la actuala Stațiune de Cercetare Horticolă a universității, în perioada în care se numea Stațiunea Palocsay: Napoca, Timpuriu de Cluj sau Someșan.

Vor fi prezentate publicului și soiuri de struguri de la Stațiunea Vinea Apoldia Maior, din care se produc, la Apoldu de Sus (jud. Sibiu), vinurile din colecțiile USAMV Cluj-Napoca.

Partener principal al evenimentului este compania Summit Agro România, reprezentată în cadrul expoziției de ing. Călin Cosma.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În prima parte a lunii iulie am ajuns în vestul țării, în județul Timiș, la Giulvăz, acolo unde Alexander Degianski era în plină campanie de recoltat la grâu. Tânărul fermier a avut timp pentru noi deoarece am nimerit într-o perioadă ploioasă, care a întârziat puțin recoltarea. Însă, ploaia a adus zâmbete pe fețele agricultorilor, fiind binevenită pentru culturile de primăvară. Alexander Degianski este un tânăr care are cu ce se mândri la vârsta de 36 de ani. În 2012, a absolvit cu media 10 Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Timișoara. Totodată, este absolvent de științe economice, din anul 2011.

Reporter: V-am găsit în plină campanie de recoltat, cum e?

Alexander Degianski: Este o campanie relativ rapidă, e drept că şi cu multe combine. Din păcate a fost o campanie extraordinar de uscată şi fierbinte, care a pus foarte mare presiune, mai ales psihică, pe mine şi pe restul colegilor, din cauza riscului uriaş de incendii. Avem două cisterne în câmp, avem maşini cu extinctoare, fiecare utilaj are două extinctoare minimum pe el, dar, dacă se întâmplă, Doamne, fereşte!, cum s-a întâmplat zilele trecute la nişte vecini de‑ai noştri, totul se poate încheia urât şi repede.

Reporter: Acum recoltaţi ce aţi însămânţat toamna trecută. Câte hectare şi cu ce culturi?

Alexander Degianski: Grosso modo, 3.000 de hectare avem de recoltat, 1.000 de rapiţă și 2.000 de grâu.

Reporter: Aţi spus că aţi avut foarte multe combine în câmp. Câte?

Alexander Degianski: Media a fost de șase combine în câmp, undeva la 200 de hectare pe zi facem cu combinele acestea.

„De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru agricultori.” 

Reporter: Cum v-aţi închis la rapiţă?

Alexander Degianski: În primul rând nu voi intra în această capcană de a răspunde cu producţiile...

Reporter: Nu neapărat de producţie, dar a fost bine pentru dvs., pentru fermă? Nu trebuie să-mi spuneţi o cifră. A fost bun anul acesta pentru rapiţă?

Alexander Degianski: Ca fermier pot zice că mulţumesc lui Dumnezeu că avem şi ce recolta şi eu spun că mereu se poate mai bine, dar să ne uităm că se poate şi mai rău. Tocmai acest lucru îndemn în continuare toţi fermierii, să lase raţiunea să învingă orgoliul şi să fie un pic temperaţi în privinţa producţiilor, să nu mai filmeze ecrane sau să se laude cu producţii. Cinste lor dacă le-au făcut sau, dacă nu le-au făcut, păcat că fac astfel de declaraţii, dar un pic mai temperaţi ar trebui să fim. De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru noi, pentru agricultori.

Foto: Alexander Degianski

„Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură.” 

Reporter: Ce fel de tehnologie aţi aplicat la culturile de toamnă?

Alexander Degianski: Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură. La rapiţă am aplicat undeva la 140 kg de îngrășământ 8, 24, 0 şi ceva sulf, iar la grâu n-am aplicat deloc complexe. La cultura de rapiţă am venit cu 200 kg de uree şi undeva la 120-130 kg de microcalcar, iar la grâu am aplicat o fertilizare cu uree undeva la 220 kg pe hectar, şi asta a fost tot.

La capitolul tratamente, am făcut un tratament pentru fuzarium, în perioada înspicatului, şi mai erau pustule de rugină, în schimb am făcut două tratamente cu insecticide, unul pentru lemă şi unul pentru afide şi ploşniţe. A fost un atac de afide extraordinar de mare în perioada înspicatului, dar l-am ţinut bine sub control. La rapiţă am făcut un singur tratament pentru Ceutorhynchus (n.r., gărgărița tulpinilor) şi nici măcar unul pentru Meligethes (n.r., gândacul lucios). Adică, am făcut aproape zero treceri în perioada înfloritului la rapiţă, dar am aplicat un fungicid.

Reporter: Cu ploile cum aţi stat în acest an agricol?

Alexander Degianski: Am avut noroc fantastic că am avut parte de lunile aprilie şi mai ploioase, care ne-au dus culturile la bun sfârşit. Pentru că realitatea din Banat, sau cel puţin din această regiune a Banatului, a fost că am avut secetă şi avem în continuare secetă pedologică, doar că ploile au venit la timpul lor şi atunci în permanenţă stratul de la suprafaţă, de înrădăcinare maximă, a fost mereu aprovizionat decent.

Reporter: Şi în ceea ce priveşte culturile de primăvară?

Alexander Degianski: Culturile de primăvară, în mare parte, sunt reprezentate de floarea-soarelui, 800 de hectare, şi undeva la 290-300 de hectare de porumb, din care jumătate irigate, jumătate nu. Floarea-soarelui o duce bine, pentru că este o plantă iubitoare de căldură şi de secetă, mai bine adaptată, am şi semănat-o mult mai devreme, când lumea râdea şi zicea că o să îngheţe, dar floarea-soarelui arată foarte bine, toată floarea semănată în perioada considerată preoptimă, am avut şi întârziere, semănat pe nişte zone mai delicate, unde arată destul de rău, pe vreo 25-30 de hectare, dar mare parte din floare este foarte bună. În schimb porumbul, partea irigată este foarte bună, partea neirigată, de la dezastruoasă la decentă.

„Îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.” 

Reporter: De ce nu irigați întreaga suprafaţă?

Alexander Degianski: Dacă plouă, peste tot irigăm. Acum, lăsând glumele la o parte, în principal nu putem iriga din cauza lipsei accesului la apă. În România este o utopie să crezi că poţi iriga 9,65 milioane de hectare de teren arabil. Se pot iriga 2,5 spre maximum 3 milioane de hectare. Dar vedem şi acum, râurile au debite foarte mici, Dunărea are debite istorice mici, există momente în care efectiv nu poţi trage apă. Iar noi irigăm din canalele de desecare. Dacă n-am avut precipitaţii suficiente, nici apă n-am avut foarte multă în canalele de desecare. Chiar acum pun lac de acumulare pentru irigaţii în spatele fermei, chiar acum am în desfăşurare proiecte ce însumează aproape 1.000 de hectare de irigaţii şi, cu timp, cu mult efort financiar, logistic şi intelectual, vom avea o suprafaţă decentă irigată în următorii 4-5 ani.

Reporter: Aveţi perdele de protecţie, forestiere. Aduc acestea beneficii culturilor agricole?

Alexander Degianski: Avem peste 550 de hectare de plantaţii. Unele dintre ele, trupuri de 40-50 de hectare, altele, perdele de protecţie, altele, în sistem hibrid agrosilvic. Adică, intercalarea rândurilor de pomi cu agricultura. Acum, ce pot să vă zic? Mereu avem parte de rezultate bune în zonele adiacente culturilor de biomasă, şi chiar dacă nu neapărat acesta este factorul determinant, factorul determinant pentru care am plantat aceste parcele a fost acela că utilizăm terenurile degradate, care oricum nu ne produceau nimic, din contră, aveam dublă pierdere. O dată că băgam banii, şi doi, nu recoltam nimic de acolo. Aşa avem o restructurare a solului, o îmbunătăţire a calităţii solului şi producem lemn care, mai uşor sau mai greu, îl valorificăm.

Reporter: Mai e mult până se termină anul acesta agricol. Credeţi că-l veţi încheia mai bine decât în ultimii ani, care au fost destul de grei pentru agricultura românească?

Alexander Degianski: Acum trebuie să-mi definiţi dvs. ce înseamnă bine.

Reporter: Să fiţi pe profit, un profit care să vă bucure, să vă facă să zâmbiţi așa cum vă face ploaia de acum.

Alexander Degianski: Vă pot zice că ultimii trei ani s-au anulat reciproc. Deci, practic, ultimii trei ai au fost pe un zero barat. Anul acesta, DACĂ, şi acest dacă e scris cu majuscule, bolduit şi cu luminiţe în jur, lucrurile vor evolua normal până la final, rapiţa am închis-o, grâul e aproape închis, deci am o imagine relativ clară, floarea-soarelui o consider o cultură reuşită până în acest moment, dacă preţurile nu o vor lua la vale catastrofic, s-ar prefigura un an decent pentru noi.

Eu, de cele mai multe ori, sunt un om franc şi nu pot fi acuzat de nimeni de vreun fel de partizanat, altfel decât pentru ferme şi fermieri. Am fost luat la mişto de unii şi de alţii, mai puţin sau mai mult importanţi în acest domeniu al agriculturii, dar eu cred că toate aceste anomalii, pentru că aşa sunt, anomalii, dacă acum câţiva ani primeam preţul Matif minus 10-15 euro, acum să ţi se ofere la poarta fermei Matif minus 50-60 de euro, să se considere ca şi cum ar fi normal, daţi-mi voie să nu cred în balivernele acestea şi să fiu îndreptăţit în a crede că există nişte înţelegeri mai bine puse la punct din partea celor care efectiv manipulează stocuri mai mari de cereale.

Reporter: Ce aţi decis cu producţiile? Ştiu că aveţi capacitate de depozitare. Cum v-aţi gândit strategia de vânzare?

Alexander Degianski: Rapiţa am vândut-o la un preţ care să-mi fie mie mulţumitor, grâul îl voi mai ţine, pentru că sunt convins că trebuie să existe un echilibru, pentru că an de an preţul în timpul campaniei este mic, presiunea de recoltare duce la scăderea preţurilor, şi în al doilea rând nu sunt nevoit din punct de vedere financiar să vând grâul, şi n-aş face-o. Şi îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, pentru că toată lumea are nevoie de bani în aceste perioade, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.

„Cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le-am mai găsit loc în fermă. Din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.” 

Reporter: S-a micşorat şi perioada de pauză între campanii. Până acum câţiva ani se recoltau culturile de toamnă, se făceau nişte lucrări, mai pleca fermierul un pic în concediu la sfârşit de iulie, început de august. Sunt fermieri care încep semănatul rapiței chiar și înainte de mijlocul lui august...

Alexander Degianski: Nu, eu nu voi mai face greşeala de a semăna rapiţa în august, rapiţa se seamănă în septembrie. Bineînţeles, ne uităm şi noi pe nişte prognoze, dar vedem că toamnele sunt mult mai lungi, în schimb s-a decalat foarte mult recoltatul florii-soarelui şi al porumbului. Adică, când eram copil ţin minte că floarea-soarelui niciodată n-o recoltam în timpul vacanţei de vară, care se termina undeva prin 15 septembrie, de-abia după aceea începeam recoltatul la floarea-soarelui, iar porumbul de cele mai multe ori ne punea probleme mari că nu mai apucam să semănăm grâul. Anul trecut s-a întâmplat la mine în zonă ceva total neverosimil acum câţiva ani, și anume, am recoltat o parcelă de aproape două hectare în 29 iulie. Porumb! Şi este o anomalie totală, iar floarea-soarelui în ultimii ani, perioada ei de recoltat a fost 10-15, maximum 20 august, în condiţiile în care, în fiecare an, începea în 25 august – 1 septembrie.

Personal, sunt relativ conservator în lucrurile care mă satisfac, şi anume am doi hibrizi de floarea-soarelui şi vreo trei de porumb, care an de an se stabilizează în jurul unor valori bune şi care în perioadele mai grave au fost mereu vârfuri. Şi atunci e normal să fiu un pic mai puţin hapsân, să vând blana ursului din pădure şi să îmi pun din start o realizare mai normală, mai mică poate, decât să merg către hibrizi cu potenţiale foarte mari, dar şi cu consum foarte mare de apă sau foarte tardivi.

Reporter: Ce preferaţi, sămânță românească sau străină?

Alexander Degianski: Din păcate, şi cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le‑am mai găsit loc în fermă, pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine. Şi nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Şi am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.

„Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.” 

Reporter: Până la urmă, tot la cantitate vă uitaţi, nu neapărat la caracteristicile de calitate...

Alexander Degianski: În fiecare an, imediat după recoltat, vin tot felul de traderi sau intermediari care întreabă: ce calităţi ai la grâu? – 77 hectolitric şi 11 proteină. – Ăla e grâu furajer! Şi nu vând. Dar în ianuarie se întorc, vin la fermă şi-l iau panificabil, şi nu mai fac nazuri. Sau la porumb. Aflatoxină, nu-mi ia nimeni porumbul, însă după trei luni e perfect porumbul, aceiaşi traderi. La floarea-soarelui, n‑are nu ştiu ce conţinut – Nu. Este totul un joc şi o cacealma de cele mai multe ori a traderilor cu fermierii, pentru că ştiu că în România realitatea este că fermierii au nevoie de bani cât mai repede.

Reporter: Şi, până la urmă, dvs., pentru a avea profit, urmăriţi să cheltuiţi cât mai puţin, vă manageriaţi cheltuielile astfel încât să ieşiţi pe un plus.

Alexander Degianski: Asociatul meu zice un lucru foarte mare, şi anume că un milion de euro bine cheltuiţi e mult mai bine decât o mie de euro prost cheltuiţi. Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.

„Terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum.” 

Reporter: Cum vedeţi viitorul agriculturii? Mai ales pentru tinerii care acum intră mai adânc în afacerile familiilor.

Alexander Degianski: Viitorul agriculturii româneşti şi europene va fi unul al schimbărilor, al schimbărilor de mentalităţi, tehnologii şi culturi. Pentru că, dacă acum 20 de ani, în zona Lovrin, Grabaţ, Comloş, nimeni nu-şi punea problema că nu face producţii de la 10 tone de porumb în sus fără mari eforturi, iată că acum, după atâta secetă prelungită, se întâmplă să nu recolteze nimic în anumite zone. Şi terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum, pentru că aşa este firesc.

Iar în privinţa fermierilor tineri, desigur, cei care moştenesc o fermă ar trebui să înţeleagă valoarea terenului, a fermei şi a businessului. Chiar mai mult, ar trebui să înţeleagă cât de norocoşi sunt să moştenească aşa ceva, pentru că, la modul cel mai obiectiv vorbind, astăzi, acum, un absolvent, un tânăr care nu are nimic pe numele lui în afară de voinţa de a face agricultură, este aproape imposibil să ajungă la un nivel de performanţă. Au trecut anii în care terenul era disponibil, utilajele erau relativ simple şi ieftine, în care inputurile erau ieftine şi desfacerea era relativ stabilă. Acum să porneşti o fermă de familie, şi eu consider o fermă de familie care are doar agricultură mare, deci excludem zootehnia sau legumicultura, sau procesarea, strict cultură mare, trebuie să ai undeva la 150 de hectare ca să poţi să-ţi susţii familia. Iar ca să porneşti cu aşa ceva, ai nevoie de mulţi bani pentru utilaje, arendă, inputuri şi capital de lucru în general.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2025

Abonamente, AICI!

Agricover Credit IFN, unul dintre principalii finanțatori ai sectorului agricol din România, își consolidează prezența în Dobrogea prin deschiderea unui nou sediu, mai mare și mai modern, la Constanța, care îl înlocuiește pe cel inaugurat în 2016.

Regiunea Dobrogea este una dintre cele mai dinamice la nivel național, reprezentând 14% din totalul finanțărilor acordate de Agricover Credit IFN în primele șase luni din 2025, respectiv 536 milioane lei acordați fermierilor din Dobrogea, de cinci ori mai mult față de aceeași perioadă din 2016, anul deschiderii primei sucursale din Constanța.

De asemenea, portofoliul de clienți locali s-a dublat față de 2016, ajungând la 542 de fermieri în 2025. „Dobrogea este una dintre cele mai valoroase regiuni agricole ale României, unde performanța nu e doar un obiectiv, ci o realitate confirmată prin numeroase povești de succes. Noul sediu marchează un pas semnificativ pentru consolidarea prezenței noastre în Dobrogea și ne permite să fim și mai aproape de fermieri. Creștem astfel capacitatea de a răspunde rapid și eficient la nevoile lor”, a declarat Serhan Hacisuleyman, director general Agricover Credit IFN.

În iunie 2025, rata creditelor neperformante înregistrată în regiunea Dobrogea a fost de doar 0,8%, sub media companiei de 3,2%. „Acest indicator arată soliditatea parteneriatului nostru cu fermierii dobrogeni și seriozitatea cu care aceștia își dezvoltă afacerile agricole”, a adăugat Serhan Hacisuleyman.

Compania intenționează să continue dezvoltarea în regiune, vizând nu doar cultura mare, ci și sectoarele specifice Dobrogei – zootehnie, legumicultură, pomicultură și viticultură.

Agricover Credit IFN are la nivel național o rețea de 12 sucursale regionale și deserveste peste 4.800 de fermieri, sprijinindu-i prin credite de capital de lucru, credite de investiții, scont și factoring.

Principala nevoie a fermierilor rămâne accesul la finanțare, într-un mod rapid și simplu, Agricover Credit IFN răspunzând acestei provocări atât prin produsele tradiționale, cât și prin inovații dedicate. Cardul Fermier este primul card de credit din România conceput special pentru fermierii mici și mijlocii, oferind finanțare rapidă și accesibilă direct la momentul oportun. În același timp, platforma digitală My Agricover, lansată anul trecut, aduce finanțarea la doar câteva click-uri distanță, simplificând procesul și punând controlul în mâinile fermierilor.

Aceste soluții completează gama de finanțări clasice și reflectă angajamentul Agricover Credit IFN de a aduce mai multă eficiență și flexibilitate în agricultură. Rezultatele confirmă această direcție: compania a înregistrat în primul semestru din 2025 un profit operațional de 61,5 milioane lei (+2,2% față de aceeași perioadă din 2024), o cotă de piață de 7,8% în finanțarea agriculturii și o expunere totală de 3,84 miliarde lei, în creștere cu 14,3% față de primul trimestru al anului trecut.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Maria Boldurescu din raionul Călărași, Republica Moldova, implementează cu succes proiectul „Colectarea și valorificarea apei pluviale pentru crearea grădinii Bee Paradise”, acesta câștigând locului trei la TalentA 2023, programul de granturi educaționale derulat de compania Corteva Agriscience.

Prin acest proiect de apicultură sustenabilă din comunitatea Călărași, Maria Boldurescu nu doar asigură surse de hrană pentru propriile stupine, ci contribuie și la productivitatea culturilor din regiune, sporind recoltele de fructe, legume și plante oleaginoase esențiale pentru fermierii locali.

În centrul „Bee Paradise” se află refacerea și extinderea bazei apicole, menită să diversifice sursele de hrană pentru albine și să asigure sustenabilitatea stupinelor pe tot parcursul anului prin crearea unei pepiniere de Evodia, arborele mierii, și integrarea de culturi melifere complementare. „Proiectul ne-a consolidat semnificativ reziliența împotriva condițiilor climatice nefavorabile, în special a secetei și a stresului termic, care se agravează de la an la an. Cu sprijinul financiar al Corteva am putut achiziționa un rezervor de 5 tone pentru colectarea apei de ploaie, care ne ajută să irigăm pepiniera de arbori meliferi”, explică Maria Boldurescu.

Privind spre viitor, ea își dorește să planteze arborii pe un teren dedicat, să asigure îngrijirea lor până la înflorire, apoi să transforme zona într-un spațiu multifuncțional: mutarea stupinelor la fața locului, însămânțarea de plante melifere între rândurile de arbori și, în cele din urmă, promovarea locului ca destinație de turism rural.

În plus, impactul pe termen lung pe care Maria îl urmărește depășește propria fermă, viziunea sa fiind profund ancorată în sustenabilitate: „Marea schimbare pe care vreau să o aduc este în mentalitatea oamenilor, prin încurajarea cultivării cât mai multor surse melifere. Astfel de acțiuni mici creează surse alternative de hrană pentru albine și reduc costurile de întreținere a stupinelor. Personal, am simțit puterea de a aduce o schimbare pozitivă datorită sprijinului Corteva”.

Prin conservarea apei, reducerea deșeurilor și adaptarea practicilor agricole la provocările climatice, proiectul se aliniază obiectivelor globale pentru o agricultură rezilientă. În același timp, demonstrează cum femeile din mediul rural pot transforma ideile în modele de afaceri cu impact real asupra comunității. „Femeile din agricultură muncesc astăzi cu perseverență și cu determinarea de a reuși, indiferent de obstacole. Cred că, valorificând oportunitățile și eficientizând munca noastră, putem crea beneficii pentru toată lumea. Am avut onoarea de a fi printre primele participante din Republica Moldova la programul TalentA. Cursurile bine structurate și coerente au reprezentat o experiență unică și valoroasă pentru mine, deoarece abia începem drumul nostru în agrobusiness”, spune Maria Boldurescu.

Sprijinirea femeilor în agricultură este o investiție în viitorul unor sisteme alimentare reziliente, incluzive și durabile. Cu această viziune, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience susține noua generație de femei lideri prin inițiative precum TalentA, un program de granturi educaționale care, în ultimii cinci ani, a sprijinit deja peste 300 de femei din România și Republica Moldova.

Proiectele dezvoltate de participantele TalentA pe parcursul studiilor au ca scop sprijinirea comunităților locale în diverse moduri.

„Prin programul educațional TalentA am fost martori la transformări extraordinare pentru femeile care pornesc de la o simplă idee și o dezvoltă în proiecte cu un real impact social și de mediu. Fiecare participantă demonstrează cum cunoștințele combinate cu curajul pot schimba în bine comunitățile rurale. Corteva Agriscience va continua să fie alături de aceste femei, deoarece succesul lor consolidează nu doar fermele proprii, ci întregul sector agricol”, punctează Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!