Afişez elemetele după tag: piata

Marți, 15 septembrie 2026, Parlamentul European votează modificarea Regulamentului privind Mecanismul de ajustare la frontieră pentru emisiile de carbon (CBAM). Înaintea acestui vot, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită eurodeputaților români sprijinul în susținerea unei soluții concrete pentru agricultură: posibilitatea suspendării temporare a aplicării CBAM pentru fertilizanți în perioadele de criză.

Agricultura europeană trece deja printr-o perioadă dificilă. Costurile de producție au crescut, prețurile la energie, carburanți și fertilizanți pun presiune tot mai mare pe ferme, iar marjele fermierilor sunt tot mai reduse.

În acest context, fertilizanții reprezintă o problemă majoră. Aceștia pot ajunge să reprezinte între 15% și 35% din costurile de producție ale fermierilor, iar aproximativ 30% din îngrășămintele azotate utilizate în Uniunea Europeană sunt importate. Orice creștere suplimentară a prețului se transmite direct în costurile agriculturii.

Fermierii din România și din Uniunea Europeană nu își pot permite ca, în perioade de criză, aceste costuri să crească și mai mult. Mai mult, problema nu se oprește la fermă. Fertilizanții mai scumpi înseamnă costuri de producție mai mari, presiune asupra prețurilor alimentelor și, în final, un risc suplimentar pentru securitatea alimentară europeană.

„Considerăm esențial ca Uniunea Europeană să aibă un mecanism prin care CBAM să poată fi suspendat temporar pentru fertilizanți atunci când situația o impune. Aceasta este rațiunea pentru care susținem amendamentul 86, prin care se urmărește menținerea articolului 27a în forma agreată în interesul fermierilor. În același timp, atragem atenția asupra amendamentului 70, reprezentând textul Comisiei Europene, care nu oferă aceeași soluție clară pentru situațiile de criză și lasă fermierii într-o zonă de incertitudine. Pentru un fermier care trebuie să decidă astăzi ce cantitate de fertilizant cumpără, ce cultură înființează și dacă își poate finanța următorul ciclu de producție, incertitudinea legislativă înseamnă un risc real. De aceea, apelul nostru către eurodeputații României este clar: solicităm să votați mâine pentru amendamentul 86 și pentru menținerea articolului 27a în forma care permite suspendarea temporară a CBAM pentru fertilizanți în perioadele de criză, respectiv: „Comisia va monitoriza în mod continuu situația la nivelul Uniunii, în vederea urmăririi impactului CBAM asupra pieței interne a Uniunii. În cazul în care Comisia, ținând seama de dovezile relevante, consideră că includerea unui produs în anexa I cauzează un prejudiciu grav pieței interne a Uniunii din cauza unor circumstanțe grave și imprevizibile legate de impactul asupra prețurilor mărfurilor, aceasta este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a elimina temporar acest produs din anexa I până la încetarea respectivelor circumstanțe grave și imprevizibile; În cazul în care un produs este eliminat temporar din anexa I în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia se asigură, în conformitate cu normele financiare aplicabile ale Uniunii și sub rezerva disponibilității creditelor, că se pune la dispoziția operatorilor din toate sectoarele productive din cadrul Uniunii afectate direct de circumstanțele grave și neprevăzute menționate la alineatul (1) un sprijin financiar adecvat, inclusiv operatorilor care produc produsul în cauză sau care utilizează produsul respectiv în procesul lor de producție. Acest sprijin este finanțat, după caz, din veniturile generate de vânzarea certificatelor CBAM și este proporțional cu prejudiciul suferit, fără a conduce la o supracompensare.” Vă solicităm, de asemenea, să susțineți această poziție în dialogul cu colegii dumneavoastră din Parlamentul European din celelalte state și să îi convingeți, indiferent de grupul politic din care fac parte, că agricultura europeană are nevoie de acest mecanism de protecție. Nu solicităm renunțarea la obiectivele europene privind reducerea emisiilor de carbon. Solicităm ca politicile europene să țină cont de realitatea din ferme și să existe instrumente de intervenție atunci când apar situații de criză care pot afecta capacitatea fermierilor de a produce. Securitatea alimentară nu poate fi protejată dacă fermierii nu își mai pot permite să producă”, transmite AAC.

Votul de mâine este important pentru agricultura europeană, susține Alianța, fiind momentul ca Parlamentul European să ofere fermierilor un minim mecanism de protecție pentru situațiile în care costurile fertilizanților cresc puternic ca urmare a unor crize.

„Fermierii din România au nevoie de predictibilitate. Agricultura europeană are nevoie de competitivitate. În perioade de criză, ambele au nevoie de protecție”, conchide Alianța pentru Agricultură și Cooperare, formată din următoarele organizații profesionale Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierul de astăzi nu trebuie doar să producă. Trebuie să înțeleagă, să decidă și să își protejeze afacerea. Deutsche Leasing România, în parteneriat cu AGRIColumn, lansează Roadshow-ul „Agricultură Educată. Decizii mai bune.”, dedicat fermierilor și antreprenorilor din agricultură.

Inițiativa pornește de la un obiectiv comun: dezvoltarea fermierilor dincolo de zona de producție, prin creșterea nivelului de cunoaștere și competență în domenii conexe esențiale pentru administrarea unui business agricol – finanțare, piață, managementul riscului și investiții.

Agricultura de astăzi nu mai înseamnă doar producție. Volatilitatea piețelor, costul capitalului, deciziile comerciale, investițiile și gestionarea riscului influențează direct performanța și stabilitatea unei ferme.

Sub conceptul „Agricultură Educată. Decizii mai bune.”, Roadshow-ul va aduce împreună educația financiară, informația de piață, managementul riscului și tehnologia agricolă, într-un format practic, cu sesiuni dedicate și workshop-uri interactive, pentru că fermierul de astăzi nu trebuie doar să producă. Ci, trebuie să înțeleagă, să decidă și să își protejeze businessul.

Roadshow-ul se desfășoară în trei orașe: Iași - 26 noiembrie 2026; Constanța - 10 decembrie 2026 și Timișoara - 14 ianuarie 2027. Fiecare etapă va reuni fermieri, specialiști și parteneri din ecosistemul agribusiness, conectând într-un singur format cunoașterea, finanțarea, piața, managementul riscului și tehnologia.

Roadshow-ul „Agricultură Educată. Decizii mai bune.” este o inițiativă Deutsche Leasing România, în parteneriat cu AGRIColumn, organizată de Pactul Agro Pontic și MC RISEWAY.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR marchează 25 de ani de activitate prin organizarea unui eveniment aniversar special, dedicat agriculturii românești, colaborării dintre actorii relevanți ai sectorului și consolidării parteneriatelor care contribuie la dezvoltarea unui agribusiness modern și competitiv.

În noiembrie 2026, LAPAR împlinește 25 de ani de activitate, evenimentul fiind sărbătorit prin „Jubileul LAPAR – 25 ANI”, pe 20 noiembrie. Cu acest prilej, la Hotel Pullman din București vor fi prezenți fermieri, reprezentanți ai instituțiilor publice, companii din agribusiness, organizații profesionale, parteneri strategici și lideri ai industriei agricole. „Nu este doar o aniversare. Este un moment de dialog despre temele care contează pentru agricultura românească”, subliniază Matei Titianu, președintele LAPAR.

Jubileul LAPAR aduce împreună perspective care, de regulă, se întâlnesc în spații diferite: decizia europeană, administrația, antreprenoriatul și piața. „Este expresia unui parcurs de 25 de ani în care LAPAR a construit reprezentare și dialog - de la fermă până la Bruxelles. Ne dorim ca această ediție aniversară să fie un punct de întâlnire pentru întreaga comunitate agricolă - fermieri, companii, instituții și parteneri care cred în potențialul agriculturii românești și în importanța construirii unui sector puternic și sustenabil”, a adăugat Matei Titianu.

Pentru evenimentul aniversar „Jubileul LAPAR – 25 ANI”, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România anunță primii vorbitori confirmați: 

• Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European - politica agricolă europeană, viitorul buget european și locul agriculturii în prioritățile Uniunii Europene;

• Adrian Chesnoiu, director general Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) - finanțarea investițiilor și dezvoltarea agriculturii și infrastructurii rurale din România;

• Florin Jianu, președinte Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) - dialogul dintre mediul antreprenorial, sectorul agricol și autoritățile publice;

• univ. dr. Florin Stănică, președinte ASAS;

• Sebastian Cernic, președinte al Comisiei pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală – Senatul României;

• Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR);

• Cezar Gheorghe, fondator AGRIColumn - piețele de cereale și oleaginoase, dinamica regională și internațională și reperele care influențează deciziile comerciale.

„Timp de 25 de ani, LAPAR a reprezentat vocea producătorilor agricoli din România, implicându-se activ în susținerea intereselor fermierilor și în dezvoltarea unui dialog constant între mediul asociativ, autorități și sectorul privat. Într-un context agricol aflat într-o continuă transformare, marcat de presiuni economice, schimbări climatice și noi cerințe europene, colaborarea și parteneriatele solide devin mai importante ca oricând”, punctează Liliana Piron, director executiv LAPAR.

Astfel că, evenimentul beneficiază deja de susținerea unor companii importante din agribusiness, care au confirmat implicarea în Jubileul LAPAR – 25 ANI: Bayer, Syngenta, Corteva Agriscience, SEEFCO, Dekagro, Bunge, Belor, AISR, FMC.

„Prezența acestor parteneri confirmă relevanța evenimentului și încrederea acordată unei platforme care, de 25 de ani, susține reprezentarea, dialogul și dezvoltarea agriculturii românești. Alături de partenerii care au confirmat deja, LAPAR așteaptă în continuare noi companii și organizații care împărtășesc aceeași preocupare pentru viitorul agriculturii românești”, precizează Liliana Piron. 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Astăzi, doi din trei fermieri sunt în imposibilitatea de a-şi continua ciclul agricol, având o problemă în zona de finanţare. Fiind aşa de mulţi, adică peste 60%, asta înseamnă că este o problemă sistemică, structurală, a întregii agriculturi din România. Cum rezolvăm această problemă? O putem rezolva în două planuri. Un plan la nivel de fermă, microeconomic, şi un plan la nivel de politică generală, macroeconomic.

La nivel de fermă, chiar dacă capacitatea de autofinanţare a acesteia este foarte redusă, trebuie să ne concentrăm pe următoarele subiecte. Modelul de afaceri, de business, bazat pe maxim profit, pe maximă producţie, aşa cum îl cunoaştem noi, nu mai poate fi urmat în viitor. Constrângerile prezente din piaţă obligă fermierii să meargă pe un nou model de business, bazat pe minimizarea riscurilor. Cu alte cuvinte, nu ne mai dorim să obţinem o producţie maximă, ci ne dorim să controlăm riscurile la nivel de fermă. Nu controlăm riscurile, ajungem într-o situaţie de insolvenţă şi faliment. Obligatoriu trebuie să avem o altă atitudine şi o altă perspectivă a modelului de business în fermă.

Așadar, la nivel de fermă ce putem face? În primul rând trebuie să ne diversificăm veniturile. Rămânem de bază, 85-90% să spunem, cu venituri aşa cum suntem obişnuiţi şi avem competenţă să le creăm, dar uşor-uşor trebuie să creăm şi alte feluri de venituri: din investiţii în energie, dintr-o mică procesare, dacă sunt cultură mare, să încep să am şi puţină zootehnie.

Doi: trebuie să avem obligatoriu un buget de venituri şi cheltuieli la nivel de fermă, pe care să-l executăm, iar acest buget trebuie să fie construit în aşa fel încât să minimizăm riscurile. Spre exemplu, am risc de volatilitate a preţului. Pentru asta pot să am contracte future pentru 50% din producţie, şi atunci, dacă preţul se duce în jos, eu cumva am minimizat riscul. În loc să am un risc pe cădere de preţ de 30%, îl voi avea de 9-10%. De asemenea, trebuie să ne digitalizăm. Digitalizarea ne ajută să măsurăm toate consumurile din fermă, să ştiu exact care este consumul de motorină, care este consumul de pesticide, îngrăşăminte şi aşa mai departe. Necunoscând şi nemăsurând consumurile, am costuri mai mari.

O altă direcţie este să ne optimizăm structura capitalului. În funcţie de mărimea fermei, nu putem avea orice structură a capitalului. De pildă, dacă am 1.000 de hectare, optim mi-ar ajunge 1,2 – 1,3 CP pe hectar. Dacă am doi cai-putere pe hectar, am o problemă de costuri. Deci, trebuie să avem grijă să ne optimizăm structura capitalului. Apoi, să cumpărăm capital fix. Exemplul a fost cu cal-putere, să cumpărăm acest cal-putere la un preţ pe care ni-l permitem. În piaţă astăzi un cal-putere variază de la 550 de euro până la peste 1.100 de euro. Trebuie ca din această paletă de preţuri pe calul-putere, în funcţie de mărimea fermei, de competenţe, de structura terenurilor, de numărul parcelelor, să-mi aleg un cost. Una este să am 800 de euro pe cal-putere cost şi alta este să am 1.100. Fermierul astăzi este cumva supracapitalizat, are capital fizic mai mult decât îi trebuie, şi cumva de brand. A plătit şi o taxă de brand. Această taxă de brand nu mai poate fi plătită în continuare.

De asemenea, fermierul trebuie să fie foarte atent la capitalul de lucru, acel cashflow. Trebuie să ne bugetăm cashflow-ul pentru situaţiile pesimiste. În agri, variaţia cifrelor, spre exemplu a cifrei de afaceri de la un an la altul în medie, are o amplitudine între 20% şi 40%. Eu trebuie să mă bugetez pentru situaţiile în care, dacă în anul următor cade producţia cu 40% sau preţurile şi trebuie să mă bugetez pentru acea situaţie, nu trebuie să mă bugetez pentru situaţii optime. Asta este la nivel de fermă, unde am aşa: diversificarea veniturilor, digitalizare pentru a măsura corect tot ce se întâmplă în fermă, o structură optimă a capitalului, să-mi iau atâţia cai-putere câţi îmi trebuie şi la un preţ pe care mi-l permit, şi nu mai mult, să controlez un cashflow şi să-l proiectez pentru situaţiile critice, în ideea că voi întâlni un an critic, şi nu în ultimul rând foarte important este să mă asigur. Acolo unde pot să fac asigurări, să mă asigur. Pentru că asigurările mă pun la adăpost de anumite riscuri. La prima vedere, asigurarea poate părea că are un cost mare, dar în realitate mă protejează să nu pierd 60-70% din cifra de afaceri.

La nivel macro de agricultură, naţional, trebuie să mă uit pe zona de politici agricole şi de reglementări. Partea de reglementări ar trebui să fie cât mai redusă, astfel încât fermierul să aibă timp pentru a-şi controla businessul, nu să se gândească dacă a încălcat vreo reglementare nou apărută şi pe care n-o ştie, pentru că fiecare reglementare îi aduce un cost. Şi, la nivel de Ministerul Agriculturii, trebuie să înţelegem lucrul acesta, că reglementările aduc costuri în fermă. Aduc şi venituri, dar şi costuri.

Legat de politicile agricole, zona de susţinere a veniturilor, vorbim de subvenţii, ar trebui plătite cât mai simplu, fără multe condiţionalităţi. Şi nivelul de susţinere, şi tipurile de susţineri trebuie cumva corelate cu realităţile din piaţă. Astăzi s-au rupt lanţurile de valoare la nivel global, s-au rupt centrele de putere, totul este foarte volatil, şocurile sunt foarte mari şi la nivel de politică naţională trebuie să ne protejăm fermierii, pentru că ne protejăm securitatea alimentară. Nu ne putem juca cu securitatea alimentară.

La ora actuală, agricultura este în roşu total la bănci. Băncile spun că-şi doresc să finanţeze agricultura, dar nu o finanţează. Şi, atunci, trebuie să avem o soluţie la această reticenţă din partea sistemului bancar.

Articol de: prof. dr. GAVRIL ȘTEFAN, Facultatea de Agricultură USV Iași

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2026

Abonamente, AICI!

Asociația REVINO, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) București, anunță lansarea unui proiect dedicat modernizării sectorului horticol din România, prin integrarea tehnologiilor digitale în producția, procesarea și valorificarea produselor agricole.

Finanțat de Asociația REVINO prin programul RODIM, cu sponsorizare din partea Carrefour România, proiectul își propune să creeze un ecosistem agroalimentar inteligent, în care tehnologia, datele și cercetarea contribuie la creșterea eficienței, sustenabilității și competitivității producătorilor locali.

„Prin AGROHUB USAMV ne-am propus să construim mai mult decât un proiect de sprijin pentru fermieri. Construim un ecosistem în care tehnologia, cercetarea și colaborarea contribuie la creșterea valorii adăugate a producției horticole și la dezvoltarea unor comunități rurale mai reziliente și mai competitive”, subliniază Alina Iancu, fondatoare Asociația REVINO.

AGROHUB USAMV reprezintă un proiect de pionierat și unul dintre primele ecosisteme integrate din România care conectează digitalizarea agriculturii, procesarea produselor horticole, cercetarea aplicată și dezvoltarea comunitară într-un model scalabil de creștere economică rurală.

Mai mult decât un proiect de digitalizare sau de sprijin pentru fermieri, AGROHUB USAMV creează o infrastructură regională de colaborare care conectează fermierii, cercetarea, educația și piața, transformând datele în decizii, producția în valoare adăugată și comunitățile locale în motoare ale dezvoltării durabile.

„Carrefour România colaborează cu peste 2.000 de parteneri locali, așa că înțelegem provocările cu care se confruntă producătorii. Ne bucurăm să susținem proiectul AGROHUB USAMV, care le oferă fermierilor acces la tehnologie și la expertiza cercetătorilor, sprijinindu-i pentru o dezvoltare sustenabilă. Viitorul agriculturii locale e o miză de importanță națională, iar noi vrem să contribuim pe termen lung în acest sens”, precizează Narcis Horhoianu, Chief Marketing Officer & E-commerce Carrefour România.

Model integrat de agricultură modernă

Inițiativa vizează dezvoltarea unui model de agricultură modernă, în care producția, procesarea, educația și cercetarea sunt integrate într-un sistem unitar. Proiectul contribuie simultan la creșterea valorii adăugate a producției horticole, modernizarea procesului educațional agricol și își propune să stimuleze antreprenoriatul agroalimentar.

În etapa inițială, AGROHUB USAMV va deveni infrastructura de bază pentru o comunitate de peste o sută de fermieri din regiunea Muntenia, oferindu-le acces la date agroclimatice, expertiză și instrumente moderne pentru creșterea competitivității și adaptarea la schimbările climatice.

Platformă pilot de procesare a fructelor și strugurilor de masă

Proiectul include dezvoltarea unei linii tehnologice moderne la Stațiunea Pietroasele, destinată procesării prin deshidratare și prelucrare a fructelor, legumelor și strugurilor de masă. Aceasta va permite transformarea producției locale în produse cu valoare adăugată ridicată; reducerea pierderilor de producție; diversificarea portofoliului de produse agricole.

Linia tehnologică integrează procese complete de la recepția, spălarea și sortarea produselor, până la deshidratarea, procesarea, ambalarea și etichetarea acestora.

Rețea de monitorizare agroclimatică

Un alt element central al proiectului îl reprezintă dezvoltarea unei platforme digitale bazate pe date în timp real, susținută de stații meteo inteligente cu senzori pedologici. Odată funcțională, această platformă urmează să aducă mai multe beneficii pentru fermierii din zonă. Aceștia vor putea lua mai ușor decizii privind irigarea, fertilizarea și tratamentele necesare solului, în funcție de datele oferite de senzorii de monitorizare. În timp, asta va duce la reducerea costurilor de producție și optimizarea resurselor folosite, permițându-le fermierilor să aloce resursele disponibile mai concret. Rezultatul va fi o producție crescută și o mai bună adaptare agricolă la schimbările climatice.

Prin programul AgroAcces, fermierii vor avea acces la tehnologii, echipamente și instrumente moderne care să îi ajute să răspundă provocărilor generate de schimbările climatice și de transformarea agriculturii într-un sector bazat pe date și inovație.

Componentă educațională și de cercetare aplicată

În colaborare cu USAMV București, proiectul va include cursuri și activități practice pentru studenții universității și pentru fermieri, axate pe utilizarea datelor în agricultură, monitorizarea agroclimatică și procesarea produselor horticole.

Proiectul va include și formarea unei rețele de Facilitatori ai Dezvoltării Comunitare, persoane care vor avea rolul de a mobiliza actorii locali, de a identifica oportunități de dezvoltare și de a susține cooperarea între fermieri, instituții și comunități.

Prin integrarea tehnologiei, educației și producției agricole, proiectul își propune să sprijine fermierii afectați de schimbările climatice, să crească competitivitatea producătorilor locali, să sprijine utilizarea sustenabilă a resurselor, să contribuie la siguranța alimentară și să accelereze adopția instrumentelor digitale în agricultura din țară.

„AGROHUB USAMV demonstrează că universitatea modernă are un rol esențial în transferul de cunoaștere și inovare către societate. Prin acest proiect, USAMV București pune la aceeași masă cercetarea, tehnologia și nevoile reale ale fermierilor, contribuind la construirea unei noi infrastructuri pentru agricultura inteligentă din România”, declară prof. univ. dr. Răzvan Ionuț Teodorescu, prorector Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Proiectul și investițiile aferente acestuia se vor derula până la sfârșitul anului 2026, urmând ca activitățile educaționale și funcționale să fie continuate de universitate împreună cu fermierii. Prin integrarea tehnologiei, procesării și dezvoltării comunitare într-un singur ecosistem, AGROHUB USAMV are potențialul de a deveni un model național de agricultură inteligentă și dezvoltare rurală sustenabilă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Marinela Ardelean, expert în vinuri, fondatoarea platformei Wines of Romania și cofondatoare a Festivalului RO-Wine, pornește în luna iunie a.c. cel mai amplu proiect documentar dedicat industriei vitivinicole românești. „România din cramă în cramă” este un serial documentar filmat în cele șapte regiuni viticole ale României, care aduce în prim-plan producătorii de vin, cramele și teritoriile viticole din fiecare regiune, de-a lungul a șapte episoade. La finalul anului, seria va fi sintetizată într-un documentar de lung metraj menit să devină un veritabil instrument de promovare a României pe plan internațional.

Potrivit studiilor de piață, enoturismul a depășit 40 de miliarde de dolari la nivel global. Experiențele din cramă, din vie și din teritoriu au devenit unele dintre cele mai căutate forme de turism cultural, cu o creștere accelerată în Europa în ultimii cinci ani. În acest context, România rămâne unul dintre cele mai puțin exploatate teritorii viticole din Europa, cu regiuni cu potențial uriaș și producători care acumulează premii internaționale, dar fără o narațiune editorială coerentă care să le facă cunoscute la nivel internațional.

„România are cramele, are oamenii, are teritoriul. Ca țară producătoare de vin, câștigăm medalii la concursuri internaționale de ani de zile, cu soiuri autohtone și internaționale, din regiuni variate, un palmares care confirmă maturitatea unei industrii capabile să livreze constant calitate. Exporturile s-au dublat în ultimii zece ani, de la 23 la 42 de milioane de euro. Nu este încă suficient, dar este un semnal clar al potențialului pe care îl are vinul românesc. În același timp, traversăm un moment singular în istoria acestei industrii: crame noi care rescriu harta, crame vechi care se reinventează și producători care își revendică locul pe scena internațională. Ce lipsește este o narațiune coerentă, cinematografică și exportabilă. Un importator din Londra sau Berlin nu riscă să investească într-o țară pe care publicul larg nu o cunoaște. Acest proiect este răspunsul nostru la această lipsă. România privită prin locurile, oamenii și poveștile care îi conturează identitatea, din cramă în cramă”, spune Marinela Ardelean, fondatoarea Wines of Romania. 

„România din cramă în cramă” acoperă șapte regiuni viticole: Transilvania (8–12 iunie), Banat (15–19 iunie), Moldova (29 iunie–3 iulie), Oltenia (6–10 iulie), Crișana & Maramureș (27–31 iulie), Muntenia (14-18 septembrie) și Dobrogea (21–25 septembrie). Fiecare etapă produce un episod documentar de 20–30 de minute filmat în crame private, cu producători care rareori apar în presă și în locuri inaccesibile publicului larg. Conținutul este distribuit simultan pe YouTube, Instagram, Linkedin, TikTok și Facebook, cu un jurnal de drum zilnic filmat de Marinela Ardelean direct din teren.

În cele 35 de zile de filmare, vor fi vizitate peste 80 de crame și intervievați peste 100 de profesioniști din industria vitivinicolă locală, o parte dintre aceștia aflați pentru prima dată în atenția publicului. Proiectul este realizat la standarde cinematografice superioare, conținutul fiind pregătit pentru piețe externe și coproducții cu parteneri internaționali.  
Fiecare episod al seriei va fi difuzat pe Prima TV, iar întregul tur va fi sintetizat într-un documentar de lung metraj, cu premiera pe 1 decembrie 2026, de Ziua Națională a României. Prezentat în țară și în străinătate, documentarul își propune să contribuie la promovarea imaginii României prin una dintre cele mai autentice expresii ale patrimoniului său cultural și economic: vinul.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 5 – 7 iunie, în hipermarketul Carrefour din incinta Băneasa Shopping City, este organizată Piața de producători locali „De aici, de aproape. Chiar din Muntenia”. Sunt prezenți 21 de producători locali cu o gamă variată de produse obținute în ferme și mici unități de procesare din zona Munteniei, dar și din alte părți ale țării.

„Producătorii locali sunt acasă la Carrefour. Ne bucurăm că prin astfel de inițiative reușim să transformăm magazinele noastre în adevărate comunități de producători locali, în care își pot prezenta poveștile și produsele către publicul larg. Suntem retailerul cu cea mai mare amprentă locală, cu o rețea de peste 2.000 de producători locali și mereu în creștere, de la cei mai mici dintre ei, afaceri de familie, până la producători medii și mari, pe care îi susținem prin acces la raft, sprijin constant și acțiuni care le sporesc vizibilitatea. Acest tip de eveniment este o expresie constantă a eforturilor noastre în această direcție, reconfirmându-ne poziția de lideri în parteneriatele cu producătorii autohtoni”, a declarat Gilles Ballot, CEO Carrefour România.

„De aici, de aproape. Chiar din Muntenia” este o ocazie pentru consumatorii din București și Ilfov să deguste, să cumpere și să afle povestea producătorilor din țara noastră și a celor mai gustoase produse locale. Printre acestea se numără fructele și legumele proaspete, precum cireșele de la Livada Frumușica și roșiile românești de la Cooperativa Grădina Noastră din Fierbinți.

În zona de carne și preparate din carne pot fi degustate mezelurile și produsele de la Delicii Vânătorești, Zimbria, Maria Foodnova Holding, Raitar, Abatorul Periș, Comtim, Angus Farm Banat, precum și produsele de rață de la Genic. Cu produse din pește este prezentă Cooperativa Păstrăvul din Țara ta. Toate acestea merg de minune cu condimentele Ion Moș.

Vizitatorii târgului producătorilor locali de la Carrefour Băneasa pot degusta și produsele lactate de la Lăptăria Bârsan.

Oferta este completată de produsele de cofetărie și patiserie ale Brutăriei Amzei, Piccolo Angelo, Brutangerie și Hello Donuts.

Pentru reîmprospătare, clienții pot degusta sucurile naturale Rodagria, Fermentit și kombucha IKombucha. Bineînțeles, nu lipsește mierea de la Herta Bio Apicole.

Găzduit de un hipermarket și acoperind o întreagă regiune istorică a țării, târgul de producători locali a fost gândit ca un sprijin concret pentru aceștia. Rezultatele sunt deja vizibile, atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii locali. Din martie 2025 și până în prezent, zeci de mii de vizitatori au interacționat direct cu expozanții și au putut să afle povestea din spatele fiecărui produs, mulți devenind clienți fideli.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Participarea României la marile târguri internaționale de vin ar trebui să fie unul dintre instrumentele-cheie prin care construim, consecvent și credibil, imaginea vinului românesc ca activ strategic de țară. Wine Paris este un astfel de eveniment, un reper major în calendarul internațional, cu dată fixă, cu mize comerciale clare și cu o relevanță care depășește cu mult simpla prezență formală într-un pavilion expozițional.

Pentru a înțelege unde apar blocajele, este necesar să urmărim mecanismul concret al organizării. Planul anual de târguri este depus de APEV (Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România), organizația care reunește o parte importantă a producătorilor orientați spre export, către ARICE – Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior, instituția publică responsabilă de promovarea exporturilor românești și de organizarea participărilor la târguri internaționale.

Planul de târguri a fost transmis către ARICE încă din luna iunie 2025, ceea ce înseamnă că evenimentul era cunoscut, previzibil și perfect planificabil din punct de vedere administrativ. Cu toate acestea, bugetul nu a fost aprobat din timp, procedurile necesare nu au fost derulate anticipat, iar licitația pentru amenajarea standului național a fost demarată cu doar câteva zile înainte de deschiderea târgului, într-un interval care face imposibilă orice construcție coerentă de imagine și comunicare.

Rezultatul este, din nou, o participare bifată în grabă, lipsită de forță strategică și de capacitatea reală de a contribui la poziționarea vinului românesc pe piețele internaționale. În loc de un discurs comun, de un concept de reprezentare integrat și recognoscibil, producătorii români apar fragmentați, fiecare încercând să se salveze individual într-un context care ar fi trebuit să servească un interes colectiv.

La Wine Paris 2026 (9 – 11 februarie), zece producători români au ales să participe pe cont propriu, suportându-și integral costurile, deoarece absența de la un astfel de târg poate avea consecințe directe, inclusiv pierderea accesului la edițiile viitoare ale evenimentului sau la alte târguri similare. Printre ei se numără Averești, Oprișor, Domeniile Dropiei, Domeniile Franco-Române, SERVE, Familia Darabont, Cotnari, Aurelia Vișinescu, Crama de Matei și Budureasca. Cramele Recaș sunt prezente cu stand propriu, iar Crama Gîrboiu participă în cadrul standului CMB (Concours Mondial de Bruxelles), unul dintre cele mai importante concursuri internaționale de vin, care promovează, în cadrul târgurilor, producătorii distinși cu medalii în competițiile sale.

În absența unui stand național organizat din timp, această dispersare face ca România să nu aibă o prezență unitară, coerentă, sub un mesaj comun, ci o sumă de apariții individuale, oricât de onorabile și profesioniste ar fi fiecare în parte. Faptul că producătorii români sunt nevoiți să se organizeze individual, în lipsa unei structuri naționale funcționale, spune multe despre fragilitatea mecanismului de promovare externă. Nu este doar o problemă de execuție administrativă, ci una de viziune. Un stand național nu este o simplă cheltuială bugetară, ci un instrument de diplomație economică, un cadru care ar trebui să transmită consistență, profesionalism și încredere și o narațiune coerentă despre ce identitate poartă vinurile românești.

Responsabilitatea nu aparține însă exclusiv autorităților. Dacă ne dorim ca vinul românesc să-și atingă cu adevărat potențialul în cadrul brandului de țară, este nevoie de o asumare mai fermă din partea tuturor actorilor implicați. Producătorii, la rândul lor, ar putea deveni mai organizați și mai vocali atunci când este vorba despre evenimente care le servesc atât interesele individuale, cât și pe cele colective. Poate că este momentul să existe o presiune mai coerentă pentru schimbări legislative, să fie căutat sprijin la Ministerul Agriculturii, să fie implicați deputații și senatorii din zonele vitivinicole, astfel încât promovarea vinului să fie tratată explicit ca un pilon al imaginii de țară, nu ca o anexă administrativă.

În lipsa unei strategii multianuale, construite împreună de autorități și industrie, vom continua să repetăm același scenariu din ultimii 20 de ani: reacții de ultim moment, soluții improvizate și prezențe lipsite de anvergură. Între timp, alte țări investesc constant, își rafinează discursul, își consolidează brandurile naționale și tratează fiecare târg major ca pe o declarație strategică.

Vinul românesc are potențial, terroir și o generație de producători care contează. Ceea ce îi lipsește vinului autohton nu este valoarea, ci cadrul care să îl susțină și să îl facă vizibil. Fără asumare, predictibilitate și coerență, participarea la marile evenimente internaționale riscă să rămână doar un exercițiu de supraviețuire individuală, nu o investiție reală în reputația României.

Aceasta este miza reală a discuției. Nu un târg anume, nu încă o ediție ratată într-un lung șir acumulat în ultimii 20 de ani, ci felul în care ne raportăm, ca industrie și ca stat, la a fi prezenți simbolic sau relevanți cu adevărat în marea lume a vinului.

Autor: DIANA PAVELESCU, secretar general ADAR (Asociația Degustătorilor Autorizați din România)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În actualul context geopolitic, războiul din Ucraina a transformat Portul Constanța într-un coridor strategic pentru comerțul agricol european, consolidând rolul României în securitatea alimentară a continentului. Este opinia lui Holger Kray, reprezentant al Băncii Mondiale, care, în cadrul conferinței Agri4Future România – Obiectiv 2035, a mai atins subiecte precum fragmentarea sectorului agricol românesc și seceta severă care a afectat fermele din țara noastră.

„România și Europa de Est se află în prima linie a securității alimentare europene. A investi astăzi în agricultura digitală, în managementul riscului și în modernizarea lanțurilor agroalimentare nu este un act de generozitate, ci o necesitate strategică pentru fermieri, pentru stabilitatea și pentru suveranitatea alimentară a Europei”, a subliniat Holger Kray, manager regional pentru Agricultură și Alimentație în Europa și Asia Centrală în cadrul Băncii Mondiale, în intervenția sa de la Conferința Națională Agri4Future România – Obiectiv 2035, organizată de Clubul Fermierilor Români.

Reprezentantul Băncii Mondiale a menționat că România are un rol esențial în stabilitatea agroalimentară a Uniunii Europene, fiind unul dintre puținele state care pot contribui decisiv la reziliența lanțurilor de aprovizionare: „Pentru Europa, doar câteva țări joacă un rol la fel de important, iar România este una dintre ele. Este momentul să întărim rolul României ca furnizor regional de securitate alimentară, nu doar pentru sine, ci pentru întreaga Europă”.

Holger Kray a atras atenția că sectorul agricol românesc rămâne unul dintre cele mai mari din Europa, dar este extrem de fragmentat, iar fermele mici și mijlocii au dificultăți majore în accesarea tehnologiilor moderne și a investițiilor. „România are nevoie de o nouă generație de instrumente, bazate pe date, inovație și digitalizare. Agricultura nu mai poate progresa incremental, ci este nevoie de o abordare complet nouă, de politici care să conecteze fermierii la investiții și informație.”

Totodată, Holger Kray a precizat că Banca Mondială este pregătită să sprijine România în construirea unui sistem integrat de management al riscurilor și al datelor agricole, inspirat din modele de succes internaționale (Argentina, Uruguay). „Seceta este principalul risc care afectează fermierii din România. Pierderea medie anuală (AAL) se apropie de două miliarde de euro. În termeni absoluți, este comparabilă cu Germania, o economie mult mai mare. Iar în termeni relativi (ca procent din PIB), România se situează printre cele mai expuse state din Uniunea Europeană. De asemenea, România se așteaptă la una dintre cele mai mari creșteri absolute ale pierderilor agricole anuale în scenariile climatice viitoare. Seceta reprezintă aproximativ 60% din totalul riscurilor agricole ale țării. Imaginați-vă un sistem integrat, bazat pe competitivitate, reziliență și inovație. Suntem gata să susținem România în dezvoltarea lui.”

Concluzionând, reprezentantul Băncii Mondiale a atras atenția că investițiile în agricultura digitală, în infrastructura de date și în managementul riscurilor reprezintă o necesitate strategică pentru stabilitatea și suveranitatea alimentară a Uniunii Europene. Adresându-se comisarului european pentru Agricultură și Alimentație, Christophe Hansen, managerul de la Banca Mondială a spus: „Domnule comisar, a investi în lanțul alimentar al României înseamnă a investi în stabilitatea politicii agricole europene. Banca Mondială este aici, alături de dumneavoastră, gata să ofere sprijin în orice direcție este nevoie”.

Evenimentul Agri4Future România – Obiectiv 2035 a reunit peste 700 de participanți, între care fermieri, oficiali europeni și guvernamentali, reprezentanți ai mediului academic, financiar și privat, într-un amplu dialog privind viitorul agriculturii românești și al Politicii Agricole Comune post-2027.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În prima parte a lunii iulie am ajuns în vestul țării, în județul Timiș, la Giulvăz, acolo unde Alexander Degianski era în plină campanie de recoltat la grâu. Tânărul fermier a avut timp pentru noi deoarece am nimerit într-o perioadă ploioasă, care a întârziat puțin recoltarea. Însă, ploaia a adus zâmbete pe fețele agricultorilor, fiind binevenită pentru culturile de primăvară. Alexander Degianski este un tânăr care are cu ce se mândri la vârsta de 36 de ani. În 2012, a absolvit cu media 10 Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Timișoara. Totodată, este absolvent de științe economice, din anul 2011.

Reporter: V-am găsit în plină campanie de recoltat, cum e?

Alexander Degianski: Este o campanie relativ rapidă, e drept că şi cu multe combine. Din păcate a fost o campanie extraordinar de uscată şi fierbinte, care a pus foarte mare presiune, mai ales psihică, pe mine şi pe restul colegilor, din cauza riscului uriaş de incendii. Avem două cisterne în câmp, avem maşini cu extinctoare, fiecare utilaj are două extinctoare minimum pe el, dar, dacă se întâmplă, Doamne, fereşte!, cum s-a întâmplat zilele trecute la nişte vecini de‑ai noştri, totul se poate încheia urât şi repede.

Reporter: Acum recoltaţi ce aţi însămânţat toamna trecută. Câte hectare şi cu ce culturi?

Alexander Degianski: Grosso modo, 3.000 de hectare avem de recoltat, 1.000 de rapiţă și 2.000 de grâu.

Reporter: Aţi spus că aţi avut foarte multe combine în câmp. Câte?

Alexander Degianski: Media a fost de șase combine în câmp, undeva la 200 de hectare pe zi facem cu combinele acestea.

„De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru agricultori.” 

Reporter: Cum v-aţi închis la rapiţă?

Alexander Degianski: În primul rând nu voi intra în această capcană de a răspunde cu producţiile...

Reporter: Nu neapărat de producţie, dar a fost bine pentru dvs., pentru fermă? Nu trebuie să-mi spuneţi o cifră. A fost bun anul acesta pentru rapiţă?

Alexander Degianski: Ca fermier pot zice că mulţumesc lui Dumnezeu că avem şi ce recolta şi eu spun că mereu se poate mai bine, dar să ne uităm că se poate şi mai rău. Tocmai acest lucru îndemn în continuare toţi fermierii, să lase raţiunea să învingă orgoliul şi să fie un pic temperaţi în privinţa producţiilor, să nu mai filmeze ecrane sau să se laude cu producţii. Cinste lor dacă le-au făcut sau, dacă nu le-au făcut, păcat că fac astfel de declaraţii, dar un pic mai temperaţi ar trebui să fim. De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru noi, pentru agricultori.

Foto: Alexander Degianski

„Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură.” 

Reporter: Ce fel de tehnologie aţi aplicat la culturile de toamnă?

Alexander Degianski: Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură. La rapiţă am aplicat undeva la 140 kg de îngrășământ 8, 24, 0 şi ceva sulf, iar la grâu n-am aplicat deloc complexe. La cultura de rapiţă am venit cu 200 kg de uree şi undeva la 120-130 kg de microcalcar, iar la grâu am aplicat o fertilizare cu uree undeva la 220 kg pe hectar, şi asta a fost tot.

La capitolul tratamente, am făcut un tratament pentru fuzarium, în perioada înspicatului, şi mai erau pustule de rugină, în schimb am făcut două tratamente cu insecticide, unul pentru lemă şi unul pentru afide şi ploşniţe. A fost un atac de afide extraordinar de mare în perioada înspicatului, dar l-am ţinut bine sub control. La rapiţă am făcut un singur tratament pentru Ceutorhynchus (n.r., gărgărița tulpinilor) şi nici măcar unul pentru Meligethes (n.r., gândacul lucios). Adică, am făcut aproape zero treceri în perioada înfloritului la rapiţă, dar am aplicat un fungicid.

Reporter: Cu ploile cum aţi stat în acest an agricol?

Alexander Degianski: Am avut noroc fantastic că am avut parte de lunile aprilie şi mai ploioase, care ne-au dus culturile la bun sfârşit. Pentru că realitatea din Banat, sau cel puţin din această regiune a Banatului, a fost că am avut secetă şi avem în continuare secetă pedologică, doar că ploile au venit la timpul lor şi atunci în permanenţă stratul de la suprafaţă, de înrădăcinare maximă, a fost mereu aprovizionat decent.

Reporter: Şi în ceea ce priveşte culturile de primăvară?

Alexander Degianski: Culturile de primăvară, în mare parte, sunt reprezentate de floarea-soarelui, 800 de hectare, şi undeva la 290-300 de hectare de porumb, din care jumătate irigate, jumătate nu. Floarea-soarelui o duce bine, pentru că este o plantă iubitoare de căldură şi de secetă, mai bine adaptată, am şi semănat-o mult mai devreme, când lumea râdea şi zicea că o să îngheţe, dar floarea-soarelui arată foarte bine, toată floarea semănată în perioada considerată preoptimă, am avut şi întârziere, semănat pe nişte zone mai delicate, unde arată destul de rău, pe vreo 25-30 de hectare, dar mare parte din floare este foarte bună. În schimb porumbul, partea irigată este foarte bună, partea neirigată, de la dezastruoasă la decentă.

„Îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.” 

Reporter: De ce nu irigați întreaga suprafaţă?

Alexander Degianski: Dacă plouă, peste tot irigăm. Acum, lăsând glumele la o parte, în principal nu putem iriga din cauza lipsei accesului la apă. În România este o utopie să crezi că poţi iriga 9,65 milioane de hectare de teren arabil. Se pot iriga 2,5 spre maximum 3 milioane de hectare. Dar vedem şi acum, râurile au debite foarte mici, Dunărea are debite istorice mici, există momente în care efectiv nu poţi trage apă. Iar noi irigăm din canalele de desecare. Dacă n-am avut precipitaţii suficiente, nici apă n-am avut foarte multă în canalele de desecare. Chiar acum pun lac de acumulare pentru irigaţii în spatele fermei, chiar acum am în desfăşurare proiecte ce însumează aproape 1.000 de hectare de irigaţii şi, cu timp, cu mult efort financiar, logistic şi intelectual, vom avea o suprafaţă decentă irigată în următorii 4-5 ani.

Reporter: Aveţi perdele de protecţie, forestiere. Aduc acestea beneficii culturilor agricole?

Alexander Degianski: Avem peste 550 de hectare de plantaţii. Unele dintre ele, trupuri de 40-50 de hectare, altele, perdele de protecţie, altele, în sistem hibrid agrosilvic. Adică, intercalarea rândurilor de pomi cu agricultura. Acum, ce pot să vă zic? Mereu avem parte de rezultate bune în zonele adiacente culturilor de biomasă, şi chiar dacă nu neapărat acesta este factorul determinant, factorul determinant pentru care am plantat aceste parcele a fost acela că utilizăm terenurile degradate, care oricum nu ne produceau nimic, din contră, aveam dublă pierdere. O dată că băgam banii, şi doi, nu recoltam nimic de acolo. Aşa avem o restructurare a solului, o îmbunătăţire a calităţii solului şi producem lemn care, mai uşor sau mai greu, îl valorificăm.

Reporter: Mai e mult până se termină anul acesta agricol. Credeţi că-l veţi încheia mai bine decât în ultimii ani, care au fost destul de grei pentru agricultura românească?

Alexander Degianski: Acum trebuie să-mi definiţi dvs. ce înseamnă bine.

Reporter: Să fiţi pe profit, un profit care să vă bucure, să vă facă să zâmbiţi așa cum vă face ploaia de acum.

Alexander Degianski: Vă pot zice că ultimii trei ani s-au anulat reciproc. Deci, practic, ultimii trei ai au fost pe un zero barat. Anul acesta, DACĂ, şi acest dacă e scris cu majuscule, bolduit şi cu luminiţe în jur, lucrurile vor evolua normal până la final, rapiţa am închis-o, grâul e aproape închis, deci am o imagine relativ clară, floarea-soarelui o consider o cultură reuşită până în acest moment, dacă preţurile nu o vor lua la vale catastrofic, s-ar prefigura un an decent pentru noi.

Eu, de cele mai multe ori, sunt un om franc şi nu pot fi acuzat de nimeni de vreun fel de partizanat, altfel decât pentru ferme şi fermieri. Am fost luat la mişto de unii şi de alţii, mai puţin sau mai mult importanţi în acest domeniu al agriculturii, dar eu cred că toate aceste anomalii, pentru că aşa sunt, anomalii, dacă acum câţiva ani primeam preţul Matif minus 10-15 euro, acum să ţi se ofere la poarta fermei Matif minus 50-60 de euro, să se considere ca şi cum ar fi normal, daţi-mi voie să nu cred în balivernele acestea şi să fiu îndreptăţit în a crede că există nişte înţelegeri mai bine puse la punct din partea celor care efectiv manipulează stocuri mai mari de cereale.

Reporter: Ce aţi decis cu producţiile? Ştiu că aveţi capacitate de depozitare. Cum v-aţi gândit strategia de vânzare?

Alexander Degianski: Rapiţa am vândut-o la un preţ care să-mi fie mie mulţumitor, grâul îl voi mai ţine, pentru că sunt convins că trebuie să existe un echilibru, pentru că an de an preţul în timpul campaniei este mic, presiunea de recoltare duce la scăderea preţurilor, şi în al doilea rând nu sunt nevoit din punct de vedere financiar să vând grâul, şi n-aş face-o. Şi îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, pentru că toată lumea are nevoie de bani în aceste perioade, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.

„Cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le-am mai găsit loc în fermă. Din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.” 

Reporter: S-a micşorat şi perioada de pauză între campanii. Până acum câţiva ani se recoltau culturile de toamnă, se făceau nişte lucrări, mai pleca fermierul un pic în concediu la sfârşit de iulie, început de august. Sunt fermieri care încep semănatul rapiței chiar și înainte de mijlocul lui august...

Alexander Degianski: Nu, eu nu voi mai face greşeala de a semăna rapiţa în august, rapiţa se seamănă în septembrie. Bineînţeles, ne uităm şi noi pe nişte prognoze, dar vedem că toamnele sunt mult mai lungi, în schimb s-a decalat foarte mult recoltatul florii-soarelui şi al porumbului. Adică, când eram copil ţin minte că floarea-soarelui niciodată n-o recoltam în timpul vacanţei de vară, care se termina undeva prin 15 septembrie, de-abia după aceea începeam recoltatul la floarea-soarelui, iar porumbul de cele mai multe ori ne punea probleme mari că nu mai apucam să semănăm grâul. Anul trecut s-a întâmplat la mine în zonă ceva total neverosimil acum câţiva ani, și anume, am recoltat o parcelă de aproape două hectare în 29 iulie. Porumb! Şi este o anomalie totală, iar floarea-soarelui în ultimii ani, perioada ei de recoltat a fost 10-15, maximum 20 august, în condiţiile în care, în fiecare an, începea în 25 august – 1 septembrie.

Personal, sunt relativ conservator în lucrurile care mă satisfac, şi anume am doi hibrizi de floarea-soarelui şi vreo trei de porumb, care an de an se stabilizează în jurul unor valori bune şi care în perioadele mai grave au fost mereu vârfuri. Şi atunci e normal să fiu un pic mai puţin hapsân, să vând blana ursului din pădure şi să îmi pun din start o realizare mai normală, mai mică poate, decât să merg către hibrizi cu potenţiale foarte mari, dar şi cu consum foarte mare de apă sau foarte tardivi.

Reporter: Ce preferaţi, sămânță românească sau străină?

Alexander Degianski: Din păcate, şi cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le‑am mai găsit loc în fermă, pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine. Şi nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Şi am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.

„Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.” 

Reporter: Până la urmă, tot la cantitate vă uitaţi, nu neapărat la caracteristicile de calitate...

Alexander Degianski: În fiecare an, imediat după recoltat, vin tot felul de traderi sau intermediari care întreabă: ce calităţi ai la grâu? – 77 hectolitric şi 11 proteină. – Ăla e grâu furajer! Şi nu vând. Dar în ianuarie se întorc, vin la fermă şi-l iau panificabil, şi nu mai fac nazuri. Sau la porumb. Aflatoxină, nu-mi ia nimeni porumbul, însă după trei luni e perfect porumbul, aceiaşi traderi. La floarea-soarelui, n‑are nu ştiu ce conţinut – Nu. Este totul un joc şi o cacealma de cele mai multe ori a traderilor cu fermierii, pentru că ştiu că în România realitatea este că fermierii au nevoie de bani cât mai repede.

Reporter: Şi, până la urmă, dvs., pentru a avea profit, urmăriţi să cheltuiţi cât mai puţin, vă manageriaţi cheltuielile astfel încât să ieşiţi pe un plus.

Alexander Degianski: Asociatul meu zice un lucru foarte mare, şi anume că un milion de euro bine cheltuiţi e mult mai bine decât o mie de euro prost cheltuiţi. Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.

„Terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum.” 

Reporter: Cum vedeţi viitorul agriculturii? Mai ales pentru tinerii care acum intră mai adânc în afacerile familiilor.

Alexander Degianski: Viitorul agriculturii româneşti şi europene va fi unul al schimbărilor, al schimbărilor de mentalităţi, tehnologii şi culturi. Pentru că, dacă acum 20 de ani, în zona Lovrin, Grabaţ, Comloş, nimeni nu-şi punea problema că nu face producţii de la 10 tone de porumb în sus fără mari eforturi, iată că acum, după atâta secetă prelungită, se întâmplă să nu recolteze nimic în anumite zone. Şi terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum, pentru că aşa este firesc.

Iar în privinţa fermierilor tineri, desigur, cei care moştenesc o fermă ar trebui să înţeleagă valoarea terenului, a fermei şi a businessului. Chiar mai mult, ar trebui să înţeleagă cât de norocoşi sunt să moştenească aşa ceva, pentru că, la modul cel mai obiectiv vorbind, astăzi, acum, un absolvent, un tânăr care nu are nimic pe numele lui în afară de voinţa de a face agricultură, este aproape imposibil să ajungă la un nivel de performanţă. Au trecut anii în care terenul era disponibil, utilajele erau relativ simple şi ieftine, în care inputurile erau ieftine şi desfacerea era relativ stabilă. Acum să porneşti o fermă de familie, şi eu consider o fermă de familie care are doar agricultură mare, deci excludem zootehnia sau legumicultura, sau procesarea, strict cultură mare, trebuie să ai undeva la 150 de hectare ca să poţi să-ţi susţii familia. Iar ca să porneşti cu aşa ceva, ai nevoie de mulţi bani pentru utilaje, arendă, inputuri şi capital de lucru în general.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2025

Abonamente, AICI!