Afişez elemetele după tag: institut

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură (ICDEAPA) Galați aduce secretele apelor mai aproape de comunitate. Pe 25 septembrie 2026, institutul va participa cu un stand interactiv la cel mai așteptat eveniment de popularizare a științei: Noaptea Cercetătorilor Europeni.

Pentru al patrulea an consecutiv, evenimentul va fi găzduit în parteneriat cu Colegiul Național „Costache Negri” din Galați, curtea instituției de învățământ transformându-se într-un hub interactiv al cunoașterii. ICDEAPA Galați va întâmpina vizitatorii cu un stand spectaculos, conceput special pentru a trezi curiozitatea copiilor și a tinerilor.

Vedetele standului vor fi exemplarele vii de sturioni și alte specii de pești din zonă, oferindu-le celor mici ocazia rară de a le observa de aproape. De asemenea, la standul ICDEAPA Galați, copiii își vor putea testa abilitățile și reflexele în cadrul celebrei „Bătălii a Crabilor” și la competiția intensă de „Pescuit viteză”.

Echipa de specialiști a institutului va fi prezentă pentru a răspunde celor mai inedite întrebări și pentru a dezvălui secretele din spatele ecologiei acvatice și acvaculturii.

„Din experiența anilor trecuți, vă pot spune că numărul copiilor atrași de standul nostru a depășit pragul de o mie la fiecare ediție. Întrebările și curiozitatea lor debordantă ne aduc o uriașă bucurie și ne motivează să le împărtășim din secretele meseriei noastre. Adresăm mulțumiri speciale partenerilor noștri tradiționali de la Colegiul Național „Costache Negri” pentru sprijinul necondiționat acordat de-a lungul anilor în organizarea ireproșabilă a acestui eveniment”, a declarat conf. univ. dr. ing. Maricel Floricel Dima, directorul general al ICDEAPA Galați.

Prin această participare, ICDEAPA Galați își propune să cultive interesul noii generații pentru conservarea biodiversității și dezvoltarea acvaculturii sustenabile. „O societate responsabilă se construiește prin informare corectă, iar această informare începe întotdeauna cu educația timpurie a tinerilor”, a punctat Maricel Floricel Dima.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați este o instituție de referință la nivel național, dedicată studiului, conservării resurselor acvatice și dezvoltării de tehnologii ecologice pentru sectorul pescăresc și de acvacultură.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Elevii din cinci licee cu profil tehnologic - Liceul Tehnologic „Nikola Tesla” (București), Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” (București), Liceul Tehnologic Cezar Nicolau (Brănești - Ilfov), Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu” (Dragomirești-Vale, Ilfov) și Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” (București) - au participat la atelierul științific BioProtectLab din cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)”.

Proiectul PomoSist 4Edu se desfășoară cu finanțare din partea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), prin programul „Știința în Școli”, reunind două institute de cercetare: Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, ambele aflate sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).

Atelierul BioProtectLab, ultimul din seria celor cinci laboratoare tematice parcurse de elevi, a fost coordonat de dr. Dinu Mihaela Monica, cercetător în cadrul ICDPP București, specialist în control biologic. BioProtectLab a încheiat un parcurs început cu AgroClimaLab, dedicat factorilor climatici și influenței lor asupra plantației, continuat cu SoilLab, despre însușirile solului și eroziune, cu FructLab, unde elevii au evaluat calitatea fructelor prin analiză senzorială, și cu PlantProtectLab, în cadrul căruia au monitorizat dăunătorii din livadă folosind capcane feromonale.

Vreme de câteva decenii, protecția plantelor a însemnat în primul rând tratament chimic. Astăzi, regulamentele europene restrâng constant lista substanțelor active permise. În paralel, a devenit tot mai clar un lucru pe care cercetarea îl documentează intens: într-un agroecosistem echilibrat, dăunătorii pot fi ținuți sub control și de prădători, parazitoizi și entomopatogeni, dacă aceștia au condiții optime de dezvoltare. Aceasta este premisa controlului biologic. Buburuzele (Fam. Coccinellidae) consumă afide - o singură larvă poate elimina câteva sute de exemplare până la maturitate. Viespile parazitoide din genurile Aphidius și Trichogramma își depun ouăle în corpul sau în ouăle dăunătorilor, oprind ciclul de dezvoltare al acestora. Larvele de crisope (ex. Chrysoperla carnea) și de sirfide (ex. Episyrphus balteatus) sunt prădători eficienți, iar urechelnița (Forficula auricularia), adesea considerată pe nedrept dăunătoare (nu, nu intră voluntar în urechile oamenilor), este de fapt unul dintre cei mai importanți prădători ai păduchilor lânoși din livezile de măr. Problema nu este că aceste organisme lipsesc. Problema este că livada modernă, curată și uniformă, nu le mai oferă adăpost pentru iernare și reproducere. Lemnul mort a fost îndepărtat, marginile înierbate au fost cosite, tulpinile uscate au fost strânse. Odată cu ele au dispărut și adăposturile. În cadrul atelierului BioprotectLab elevii au învățat despre importanța acestora pentru menținerea populațiilor de organisme utile și au construit fiecare câte un adăpost pentru insectele utile, respectiv un „hotel de insecte”.

De ce contează un simplu hotel de insecte

Aici intervine construcția aparent modestă pe care au realizat-o elevii. Un hotel de insecte nu este un obiect decorativ, ci o soluție la o problemă, respectiv absența locurilor de cuibărit și de iernare a insectelor utile din livadă. Deși pentru un elev construcția pare mai degrabă o joacă, principiul din spatele ei este documentat științific. Structura funcționează pentru că fiecare compartiment răspunde nevoilor unei anumite categorii de insecte utile. Tuburile de bambus și orificiile perforate în lemn tare pot fi utilizate pentru cuibărirea albinelor solitare - Osmia, Megachile și alte specii care nu formează colonii. Cartonul ondulat rulat oferă adăpost crisopelor peste iarnă. Conurile de pin și paiele atrag buburuzele.

Efectul se vede în timp. O populație de insecte utile care se stabilizează în apropierea culturii intervine devreme, când infestarea este încă redusă, adică exact în momentul în care intervenția chimică ar fi cea mai puțin justificată economic. Cu cât fauna utilă este mai diversă, cu atât acoperirea este mai completă: specii diferite acționează în perioade diferite ale sezonului și asupra unor stadii diferite ale dăunătorilor. Biodiversitatea nu este, în acest context, un obiectiv abstract de mediu, ci un mecanism de reglare care funcționează gratuit, dacă speciilor respective le sunt asigurate condițiile optime de dezvoltare.

Cinci licee, cinci construcții

Înainte de partea practică, elevii au parcurs o instruire teoretică despre metodele de control biologic aplicate în prezent în agricultura și horticultura din întreaga lume: lansările de prădători și parazitoizi în sere și livezi, produsele pe bază de microorganisme entomopatogene și antagoniste, utilizarea capcanelor cu feromoni și amenajarea benzilor florale și a habitatelor semi-naturale pentru susținerea faunei utile.

În cadrul atelierului BioProtectLab, echipele de elevi din fiecare dintre cele cinci licee partenere au construit câte un hotel de insecte, pe care l-au amplasat în grădinile școlilor. Elevii au ales materialele, au tăiat tuburile de bambus la dimensiune, au perforat lemnul, au organizat compartimentele și au stabilit orientarea și înălțimea de amplasare, detalii care nu sunt ornamentale, ci determină dacă structura va fi populată sau nu.

Reacția participanților a fost, fără excepție, una entuziastă. Diferența față de o lecție teoretică despre controlul biologic a fost imediat vizibilă: elevii nu au primit informația, ci au produs rezultatul. Iar rezultatul rămâne în curtea școlii și poate fi observat sezon după sezon.

Educația care schimbă perspectiva

Acesta este, de altfel, obiectivul întregului proiect. Ambasadorii Științei nu sunt formați prin memorarea unor definiții, ci prin participarea la un proces științific complet: ipoteză, metodologie, observație, date, concluzie, produs final. Un elev care a construit cu mâna lui un adăpost pentru albine solitare, crisope sau buburuze înțelege altfel de ce contează o margine de teren lăsată nemodificată, de ce nu orice insectă din livadă este un dăunător și de ce echilibrul unui ecosistem agricol are valoare economică, nu doar ecologică. Este o schimbare de perspectivă care se transmite mai departe, în familie, în comunitate și, pentru unii dintre acești elevi, în viitoarea profesie. Peste câțiva ani, deciziile privind modul în care se protejează culturile agricole din România vor fi luate de generația care astăzi este în clasa a IX-a și a X-a.

Controlul biologic nu mai este astăzi o alternativă marginală, ci una dintre direcțiile centrale ale protecției plantelor la nivel european și mondial. Actele normative urmăresc explicit reducerea dependenței de pesticide și promovarea gestionării integrate a bolilor și dăunătorilor, alături de abordări și tehnici alternative, printre care metodele nechimice, iar principiile generale ale managementului integrat prevăd că metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile trebuie preferate celor chimice atunci când asigură un control satisfăcător al dăunătorilor. Tocmai de aceea, în școlile cu profil agricol și horticol accentul pe acest domeniu ar trebui să fie considerabil mai mare decât este în prezent: elevii de astăzi vor lucra într-o agricultură în care cunoașterea organismelor utile va conta cel puțin la fel de mult ca cea a substanțelor active.

Proiectul „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)” este finanțat de UEFISCDI prin programul „Știința în Școli” și implementat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 10 septembrie 2026, la sediul Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație (ICDVV) Valea Călugărească se va desfășura ediția cu numărul 11 a Concursului și expoziției de struguri de masă.

Evenimentul, organizat de ICDVV Valea Călugărească și Academia de Știinţe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” în colaborare cu Societatea Română a Horticultorilor, reprezintă o inițiativă a cercetării vitivinicole în scopul atragerii atenției asupra necesității reconstrucției sectorului de producere a strugurilor de masă. La concursul și expoziția de struguri de masă, soiurile și clonele create de unitățile de cercetare cu profil vitivinicol vor fi prezentate în comparație cu soiurile consacrate din sortimentul internațional.

Probele de struguri de masă vor fi analizate de către un juriu format din patru specialişti pe probleme de ameliorare a viţei-de-vie, pe grupe, în funcţie de epoca de maturare a soiurilor, cele mai bune soiuri fiind premiate.

Degustarea va avea un caracter secret şi se va desfăşura în sistem închis, fiecare probă fiind prezentată juriului sub un număr de ordine.

La eveniment vor participa producătorii particulari din județele Prahova, Buzău, Iași, Galați, Arad, Olt, Vâlcea, Constanța etc, consumatori de struguri de masă, unitățile de cercetare - dezvoltare din domeniul vitivinicol, reprezentanţi ai autorităților centrale şi locale, precum și alte institute și stațiuni de cercetare din România și Republica Moldova.

„Principalele argumente avute în vedere pentru acest demers se referă la scăderea drastică a suprafețelor ocupate cu struguri de masă la doar 6.000 ha în prezent, reducerea drastică a exportului și o creștere a importurilor de struguri de masă, valoarea nutrițională și sanogenǎ ridicată și calitățile gustative ale strugurilor din soiuri românești și, nu în ultimul rând, rentabilitatea acestei culturi”, transmite ICDVV Valea Călugărească.

Sortimentul actual pentru struguri de masă din soiuri și clone românești este diversificat, fiind format din 34 de soiuri pentru struguri de masă, patru soiuri apirene și 15 clone pentru struguri de masă, majoritatea acestora înscrise în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2026.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 17 august 2026 are loc Ziua porților deschise - Sărbătorea tomatelor la Institutul Național de Cecetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură (INCDBH) Ștefănești – Argeș, eveniment organizat în parteneriat cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu - Șișești” (ASAS) Secția Horticultură și Socitatea Română a Hoticulturilor (SRH).

Manifestarea de transfer tehnologic aflată la a VII-a ediție va reuni fermieri cu activitate în legumicultură, cadre didactice, studenți, masteranzi din UPB București – Centrul universitar Pitești și USAMV București, reprezentanți ai Direcției Fitosanitare Argeș, colaboratori din Intitutul Național de Fizica Laserilor Plasmei și Radiației precum și firma Nufarm, furnizoare de inputuri pentru agricultură.

„Alături de prezentarea situației actuale și perspective pentru dezvoltarea legumiculturii va avea loc o expoziție cu degustare de fructe de tomate din soiuri create la noi în institut dar și din sortimentul legumicol actual, precum și vizită în loturile experimentale”, precizează Ionela-Cătălina Guță, director general INCDBH Ștefănești - Argeș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, două unități de cercetare din subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS), anunță lansarea oficială a Programului „RADAR” (Realitate – Analiză – Decizie – Aplicare – Rezultate). „RADAR” este o inițiativă pilot dezvoltată în parteneriat, care urmărește testarea unui nou model de colaborare între cercetare și fermieri.

Pentru ca activitatea de cercetare să producă rezultate relevante și cu impact, problemele reale întâlnite în exploatațiile agricole trebuie să contribuie la definirea priorităților de cercetare și inovare, aceasta fiind o realitate tot mai evidentă în agricultură care a dus la elaborarea Programului „RADAR”.

Programul va fi inițial finanțat integral din fondurile proprii, valorificând expertiza, infrastructura și resursele interne pentru a clădi un mecanism standardizat de documentare și analiză a problemelor din ferme. „RADAR” nu trebuie să fie perceput ca o activitate de consultanță sau ca un mecanism de control al fermierilor, ci ca un parteneriat transparent și aplicat cu mediul academic: „venim să înțelegem și să lucrăm împreună, identificând problemele reale din teren”.

Dr. ing. Viorel Cătălin Oltenacu, director SCDP Băneasa, punctează: „Considerăm că cercetarea trebuie să fie prezentă acolo unde apar provocările reale ale sectorului pomicol. Prin Programul RADAR ne propunem să construim un cadru de lucru prin care observațiile și nevoile identificate în ferme să poată contribui la definirea unor direcții de cercetare relevante și la dezvoltarea unor viitoare proiecte de inovare. Obiectivul nostru este să construim un mecanism funcțional și util atât pentru cercetători, cât și pentru fermieri”.

Sub sloganul „Fermieri - Probleme reale - Soluții din cercetare”, echipele mixte de specialiști (cercetare și suport tehnic) se vor deplasa direct în exploatațiile agricole. Scopul principal este colectarea sistematică a datelor din teren prin fișe standardizate, identificarea din timp a provocărilor fitosanitare și tehnologice (stres hidric, presiunea bolilor și dăunătorilor, adaptabilitate climatică etc) și validarea rapidă a unor soluții aplicate, în condiții reale de producție. Programul va rula într-o primă fază pilot de 12 luni, timp în care se va constitui o rețea de fermieri colaboratori și se va defini un portofoliu clar de probleme tehnologice prioritare.

„Problemele cu care se confruntă fermierii sunt din ce în ce mai complexe și nu mai pot fi abordate din perspectiva unei singure discipline. Colaborarea dintre SCDP Băneasa și ICDPP permite valorificarea unor competențe complementare și dezvoltarea unei imagini mai complete asupra provocărilor întâlnite în teren. Considerăm că parteneriatele dintre unitățile de cercetare reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea unor soluții adaptate nevoilor reale ale sectorului agricol”, precizează dr. ing. Roxana Zaharia, director ICDPP București.

Unul dintre obiectivele prioritare urmărite în cadrul programului este identificarea și stabilirea priorităților în gestionarea riscurilor fitosanitare cu care se confruntă fermierii.

„Protecția plantelor reprezintă una dintre cele mai importante provocări în agricultură. Reducerea numărului de substanțe active, respectiv produse de protecția plantelor disponibile pe piață, precum și impactul semnificativ al schimbărilor climatice care se manifestă concret prin perturbarea ciclurilor biologice ale plantelor, bolilor și dăunătorilor, impune sectorului agricol necesitatea optimizării constante a tehnologiilor existente dar și identificarea unor soluții mai sustenabile. Prin Programul RADAR ne propunem să înțelegem mai bine problemele întâlnite în ferme și să contribuim la fundamentarea unor direcții de cercetare care să răspundă acestor provocări”, subliniază dr. Mihaela Monica Dinu, ICDPP București.

Depășind tiparele abordărilor clasice, „RADAR” instituie un flux continuu de colectare și valorificare a datelor din teren, transformând experiența directă a fermierilor într-un pilon de fundamentare a activității științifice. Prin acest model integrat, SCDP Băneasa și ICDPP București urmăresc atât maximizarea vizibilității cercetării agricole autohtone, cât și structurarea unui parteneriat public-privat solid, capabil să genereze noi consorții și să atragă finanțări dedicate inovării și rezilienței în agricultură.

„RADAR este o inițiativă pilot prin care ne propunem să dezvoltăm un mecanism standardizat de colaborare între cercetare și fermieri în sectorul pomicol. Nu vorbim despre simple vizite în ferme, ci despre construirea unui sistem prin care problemele reale din exploatații să poată fi identificate, documentate și transformate în teme de cercetare, proiecte de inovare și direcții de dezvoltare. Dacă modelul își demonstrează utilitatea, acesta poate reprezenta un exemplu de bună practică ce va putea fi discutat și adaptat ulterior și de alte unități de cercetare interesate”, arată dr. ing. Damian Dragomir, coordonator Program „RADAR”.

Inițiativa „RADAR” este în concordanță cu direcțiile promovate la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind creșterea competitivității agriculturii românești și cu orientările susținute de ASAS, care încurajează consolidarea legăturilor dintre cercetare, mediul academic, fermieri și sectorul economic, se arată într-un comunicat transmis de ASAS.

„Conducerea ASAS împreună cu toate unitățile din subordine subliniază ferm, prin deciziile și intervențiile recente, că mediul academic trebuie să își recalibreze în mod constant prioritățile științifice în funcție de vulnerabilitățile curente ale fermierilor.”

„RADAR” este acronimul pentru Realitate – Analiză – Decizie – Aplicare – Rezultate și reprezintă un program pilot dezvoltat de SCDP Băneasa în parteneriat cu ICDPP București, având ca scop dezvoltarea unui mecanism de colaborare între cercetători și fermieri pentru identificarea problemelor reale din sectorul pomicol și orientarea activităților de cercetare către nevoile beneficiarilor. Ambele instituții reprezintă piloni de elită în cercetarea românească. ICDPP București este recunoscut național pentru expertiza în protecția plantelor, biotehnologii, ecotoxicologie și control biologic al bolilor și dăunătorilor, în timp ce SCDP Băneasa reprezintă un etalon în modernizarea și dezvoltarea pomicolă autohtonă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 27 noiembrie 2025 s-au desfășurat lucrările Adunării Generale ordinare a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS). Punctul principal al Ordinii de zi a fost alegerea celor șase membri ai conducerii ASAS pentru un mandat de patru ani (2026-2029).

În numele Secției de Horticultură, am propus o echipă completă, formată din patru membri ai Secției de Horticultură și câte unul al Secțiilor de Silvicultură și Medicină Veterinară. Toți cei șase sunt membri titulari ai ASAS, cerință expresă a Statutului Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Am propus plenului șase candidați, a căror activitate impunea atât prin prestația lor managerială, cât și prin portofoliul consistent de lucrări științifice publicate în revistele de prestigiu naționale și internaționale, onorate și cu Premii ale Academiei Române și ale Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

Au fost necesare două tururi de scrutin deoarece pe buletinul de vot s-au înscris câte 3-4 candidați. Spre bucuria membrilor celor trei Secții științifice ale ASAS de la care proveneau candidații, toți cei șase membri ai echipei de conducere au obținut votul final al plenului.

Câteva date personale despre noua conducere aleasă a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”:

Președinte

Prof. univ. dr. ing. Florin Stănică, n. 25 august 1964, șeful disciplinei de pomicultură a Facultății de Horticultură din București și prorector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din 2008, membru corespondent al Academiei Române (2021), membru titular al ASAS (2018), vicepreședinte al Secției de Horticultură din ASAS (2022-prezent), președinte al Societății Române a Horticultorilor - SRH (2023), vicepreședinte SRH (2012), Membru al Consiliului de Conducere al Societății Internaționale de Științe Horticole (ISHS), membru al Comisiei Naționale de Evaluare Instituțională a Unităților de Cercetare (2025), președinte al Asociației Universităților de Științe Agronomice – Științele Vieții din Europa Centrală și de Est (CASEE) (2024).

Vicepreședinți executivi (retribuiți)

Prof. univ. medic veterinar Dumitru Militaru, n. 7 iulie 1959, doctor în medicină veterinară, profesor la disciplina Patologie animală și parazitologie veterinară - USAMV București, membru titular al ASAS (2009), corespondent (2003), președinte al Secției de Medicină Veterinară (2005), vicepreședinte onorific al ASAS (2022-2025), președintele Comisiei de Cercetare, Știință și Învățământ a Colegiului Național al Medicilor Veterinari din România.

CS I, dr. ing. Dorin Ioan Sumedrea, n. 26 noiembrie 1967, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii Horticole Ștefănești - Argeș, membru titular al ASAS (2020), corespondent (2014), vicepreședinte al Secției de Horticultură (2025), membru al Consiliului Național de Evaluare Instituțională a Unităților de Cercetare (2025).

Vicepreședinți onorifici (neretribuiți)

CS I, dr. ing. Mihail Coman, n. 11 noiembrie 1955, director general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, membru titular al ASAS (2012), corespondent (2007), vicepreședinte onorific al ASAS (2022-2025), membru al Biroului Secției de Horticultură (2016-prezent).

CS I, dr. ing. Ovidiu Badea, n. 22 noiembrie 1963, director științific al Institutului de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, București, profesor asociat Universitatea Transilvania din  Brașov, membru titular al Academiei Române (2025), membru corespondent (2014), membru titular al ASAS (2011), corespondent (2003), membru al Grupului de experți evaluatori privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România în Spațiul European de Cercetare (2024).

Secretar general

CS I, dr. ing. Marian Iancu Bogoescu, n. 9 septembrie 1951, membru titular al ASAS, Secția de Horticultură (2017), corespondent (2012), vicepreședinte onorific al ASAS (2018-2021) și Secretar general (2022-2025), profesor asociat USAMV București, disciplina „Tehnologia produselor horticole”, vicepreședinte al SRH (2016).

Le urăm un mandat de succes, cu toată perioada dificilă prin care trece economia noastră și implicit, agricultura!

Autor: prof. univ. dr. h. c. GHEORGHE GLĂMAN, președinte Secția de Horticultură a ASAS

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Stimată doamnă redactor-șef, Mihaela Prevenda,

În numele conducerii Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” doresc să vă mulțumesc pentru editorialul publicat în Revista Fermierului din august 2025, intitulat „Cercetarea agricolă, o pasăre Phoenix a României”, în care ați prezentat în mod obiectiv situația cercetării agricole din țara noastră și cel mai important, faptul că aceasta supraviețuiește, aidoma unei păsări Phoenix, ca urmare a dedicației unor oameni „care încă cred în ea”.

O astfel de opinie exprimată de la nivelul unei distinse reprezentante a mass-media este deosebit de importantă, încurajantă și în același timp onorantă pentru toți cei care, așa cum ați afirmat, mai cred în cercetarea agricolă românească.

Mulțumim și pentru unele critici aduse cu bună intenție unor deficiențe, întrucât ne ajută să le îndreptăm.

Referitor la faptul că unele stațiuni agricole plătesc arendă statului, mai exact către ASAS, precizez că în marea majoritate a cazurilor, terenurile proprietate privată a ASAS sunt puse la dispoziția unităților cdi în regim de comodat (gratuit), iar acolo unde se percepe o arendă, aceasta se aplică la o parte din suprafața respectivă, restul fiind dată tot în regim de comodat respectivelor unități. Dar cel mai important fapt este că banii rezultați, cu excepția unui procent nesemnificativ, destinat autofinanțării sistemului de management, sunt folosiți pentru: finanțarea de proiecte de cercetare la nivel național sau a unor proiecte de cercetare derulate în baza unor acorduri de cooperare bilaterală cu alte țări, lucrări de investiții în infrastructura de cercetare, participări ale cercetătorilor din rețeaua ASAS la conferințe și reuniuni științifice de înalt nivel, cotizații pentru participarea unităților cdi din rețeaua ASAS în organisme și asociații profesionale internaționale etc, suplinind și răspunzând astfel unor nevoi ale sistemului de cercetare agricolă acolo unde statul nu poate.

În contextul unei finanțări precare din partea statului, puțin peste 30% de la bugetul de stat, fapt menționat și într-un Raport al Curții de Conturi a României din anul 2017 (când finanțarea de la bugetul de stat în acea perioadă nu prea îndepărtată, era chiar zero), acest sistem permite ASAS să redistribuie echitabil niște venituri de la unități de cercetare ce beneficiază de suprafețe mari de teren puse la dispoziție de către ASAS, în calitate de proprietar, către alte unități de cercetare care nu dispun de suprafețe de teren suficiente și în consecință, cu venituri proprii mult mai mici. În acest fel s-a asigurat o echilibrare a finanțării pe ansamblul unităților cdi din ASAS.

Menționăm, de asemenea, faptul că unitățile subordonate ASAS și ASAS însăși își desfășoară activitatea în clădiri aflate în administrarea/proprietatea acestora și nu au spații închiriate de la terți pentru desfășurarea activității proprii. Ba mai mult, din clădirile administrate, s-au cedat spații și se cedează acolo unde există disponibil, pentru alte instituții publice care au solicitat acest lucru.

Exemplificăm, astfel: Laboratorul Central pentru Controlul Calității și Igienei Vinului Valea Călugărească — Filiala Basarabi, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, Institutul de Stat pentru Testarea și Inregistrarea Soiurilor (I.S.T.I.S.) sediul ASAS, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (INCDPAPM-ICPA București) — sediul ASAS, Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală — sediul ASAS, transfer construcție administrată de Stațiunea de CercetareDezvoltare Suceava către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - ultima în curs de perfectare).

Cu deosebită considerație și mulțumiri,

prof. univ. dr. ing. IOAN JELEV, președinte ASAS

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cercetarea agricolă românească seamănă, pe alocuri, cu o ruină vie. Lovită de lipsa banilor, abandonată de politici coerente, presată de interese imobiliare și lăsată într-o competiție inegală, reușește totuși să genereze valoare, să formeze oameni, să creeze soluții. Nu pentru că este susținută, ci pentru că încă există oameni care cred în ea.

Astfel că, într-o perioadă marcată de presiuni economice, schimbări climatice și concurență internațională acerbă, cercetarea agricolă autohtonă rămâne un pilon esențial al securității alimentare.

Pentru a înțelege întreaga problematică, vă invit să citiți articolul „Cercetarea agricolă românească: între tradiție, provocări și renaștere”. O lecție despre „cum să faci din rahat bici și să mai și pocnească”.

De foarte mulți ani, poate chiar zeci, cercetarea românească a fost împroşcată cu noroi, astăzi fiind destul de greu să-și reconstruiască o imagine şi să-și recâştige încrederea fermierilor. Cu atât mai mult cu cât institutele, stațiunile de cercetare din agricultura românească nu-și permit o promovare agresivă, așa cum au companiile private cu foarte mulţi bani. Din puțin, cercetarea noastră produce, atât cât poate, cu finanțarea și forța de muncă de care dispune. Mulţi vorbesc și o atacă din ce au auzit, fără să cunoască realitățile din teren, ori au varii interese, de obicei imobiliare.

Fermierii sunt beneficiarii direcți ai cercetării, însă unii, la ora actuală, nu găsesc loc în ferme pentru hibrizii şi soiurile româneşti. De ce? Pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine, afirmă, de pildă, Alexander Degianski, în interviul pe care vă îndemn, de asemenea, să-l citiți (Viitorul agriculturii, unul al schimbărilor). „Nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea”, ne-a zis fermierul din județul Timiș, Alexander Degianski.

Cine-și imaginează că toată cercetarea agricolă românească toacă banii statului se înșală. Unitățile cu rezultate se autofinanțează din ceea ce produc, însemnând cam 80 de procente din ce consumă o stațiune, spre exemplu. Banii pentru cercetare vin din câmp, de la bugetul statului ajungând sume infime.

Există însă situații hilare, de care autoritățile ar trebui să se ocupe, să îndrepte lucrurile, mai ales acum, când se vorbește de economii, de tăieri ș.a.m.d.

Cam peste tot în țară întâlnim situații în care statul este proprietar pe clădiri în care nu se întâmplă nimic, nefuncționale, clădiri lăsate în paragină de ani la rând. În același timp, unități din subordinea MADR sau ASAS funcționează în clădiri pentru care se plătește chirie unor privați, sumele fiind consistente.

O altă situație hilară de-a dreptul este aceea că stațiunile de cercetare agricolă trebuie să plătească arendă statului, mai exact, către ASAS, în condițiile în care Academia este proprietarul terenurilor administrate de o unitate din subordinea sa, de o instituție tot a statului...

Un alt punct critic îl reprezintă resursa umană. Cercetarea agricolă se confruntă cu un declin dramatic al specialiștilor, în special al celor tineri. Și ajungem iar la bani. Toți ne dorim un trai decent, avem familii, credite, cine-și permite să lucreze fără bani sau pentru prea puțini bani? Indiferent cât am fi de pasionați de munca noastră.

În final, adevărul e unul și e simplu: fără cercetare agricolă națională, agricultura românească devine complet dependentă de interesele externe. Iar într-o lume instabilă, acest lucru nu este doar riscant, e sinucigaș. Dacă nu înțelegem acum că trebuie să investim în cercetare, și nu ca într-o relicvă a trecutului, ci ca în garanția unui viitor cu hrană sigură și adaptare climatică, mâine vom plăti prețul ignoranței noastre.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru anul 2024 a fost suplimentat cu 192.500.000 lei, de la 270.000.000 lei la 462.500.000 lei, astfel încât să se asigure plata integrală a subvenției la motorină, aferentă perioadei 1 aprilie 2024 - 30 iunie 2024.

MADR informează că schema de ajutor de stat reprezentând reducerea accizei la motorină se aplică unui număr mediu de peste 17.600 producători agricoli, respectiv: persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale și/sau persoane juridice indiferent de forma de organizare și/sau organizațiile de îmbunătățiri funciare și federațiile de organizații de îmbunătățiri funciare și/sau organismele/organizațiile de testare a soiurilor, de cercetare, respectiv universitățile, institutele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanțare.

Resursele financiare totale sunt în valoare de 462.500.000 lei și se asigură din bugetul MADR pe anul 2024.

CITEȘTE ȘI: S-au aprobat despăgubirile pentru fermierii ale căror culturi de toamnă și de primăvară au fost afectate de secetă

Agricultura, buget suplimentat pentru ca MADR să plătească subvențiile fermierilor

Campania 2024: Avans de 70% pentru plățile directe și 85% pentru intervențiile de dezvoltare rurală

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin este foarte aproape de a dobândi statutul de Institut de Cercetare în Biotehnologii Agricole. Există un proiect de lege care a primit aviz favorabil în Senatul României, dar care acum bate pasul pe loc în Camera Deputaților, forul decizional.

Demersul ca Stațiunea din județul Timiș, de la Lovrin, să-și schimbe actualul statut este sprijinit atât de politicieni din vestul țării, cât și de fermierii din această parte a României, conștienți de importanța unui astfel de institut. De altfel, proiectul de lege a fost elaborat de deputatul de Timiș Gheorghe Nacov, iar Senatul și-a dat acordul încă de anul trecut. Conducerea SCDA Lovrin spera ca legea să fie promulgată încă de la începutul primăverii. „Lucrurile nu mai depind de noi, de SCDA Lovrin și de Academia de Științe Agricole și Silvice din România. Totul depinde acum doar de decidenții noștri politici. Dacă doresc să avem un Institut de Cercetări Agricole în vestul României, vom avea, dacă nu, nu! Până la urmă, noi ne-am făcut datoria. Din punct de vedere tehnic, din punct de vedere științific, cred că putem fi considerați un institut, pentru că avem suficientă informație, suficientă experiență și rezultate cât să putem să ducem mai departe steagul acestei instituții ca institut și nu ca stațiune”, precizează conf. univ. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin.

În ciuda tergiversărilor, prof. univ. dr. ing. Valeriu Tabără, președintele ASAS, este optimist că demersul va avea finalul dorit. „Proiectul de lege este la Comisia de Învățământ, unde am avut primele întâlniri și unde mai avem de clarificat unele aspecte. Sunt și interese de a nu-i da drumul, chiar și din zona Timișului. La încurcat se pricep  mulți… Când trebuie să construiești ceva, este mai greu, dar, indiferent de cine intervine, eu sunt convins că vom ajunge la o finalitate, pentru că institutul este o necessitate și pentru zona de vest, și pentru România, dar și pentru ce înseamnă relațiile în regiunea noastră europeană.”

În acest moment, în zona de vest a țării nu există niciun institut destinat cercetărilor agricole, așa cum există în Serbia la Novi Sad sau în Ungaria la Szeged, două institute puternice care au creat și impus pe piață soiuri performante, bine aclimatizate pentru această parte a Europei și apreciate chiar de fermierii din România. „Un institut are întâi de toate acces la alte resurse financiare și chiar la dotări tehnice, fără de care nu poți ajunge la performanță. Pe de altă parte, ca stațiune, Lovrinul se poate înscrie pe proiecte europene, împreună cu celelalte două institute din zonă, cel de la Novi Sad și cel de la Szeged. Statutul de stațiune pe care-l are Lovrinul nu permite intrarea pe aceleași programe. Ăsta este unul dintre țelurile pe care le urmărește un viitor institut. Eu îndrăznesc să spun că, în viitor, activitatea tuturor stațiunilor din vestul țării ar trebui să fie coordonată de acest institut, începând de la Caransebeș – ovine, Arad – bovine,  Minișul pe viticultură și, de ce nu, până la Livada, în nord-vestul țării”, punctează Valeriu Tabără. 

Directorul SCDA Lovrin vorbește la rândul său despre impactul negativ pe care îl are această întârziere în tot ce înseamnă accesarea de fonduri și programe de cercetare. „Una este să alergi într-o cursă cu o mașină de 1.300 cm³ și alta cu o mașină de 2.000 cm³. Atunci când ești institut, stai la masă cu institutele.  Când ești stațiune, stai la masă cu stațiunile. Pierdem nu doar timp, pierdem oportunități de finanțare și pierdem vizibilitate, până la urmă, pentru știința românească. Trebuie să ne dorim să fim acolo, în prim-plan. Dacă nu se dorește acest lucru, trebuie să știm foarte clar asta”, explică conf. univ. dr. ing. Marinel Horablaga.

O problemă importantă cu care se confruntă cercetarea românească este dată de resursa umană. E greu să aduci în cercetare oameni valoroși pe bani puțini. Profesorul Valeriu Tabără spune că salarizarea este o problemă pentru întreaga economie românească, nu doar pentru cercetare. „Modul în care este construit sistemul de salarizare este o problemă în sine. Sistemul nu este unul stimulativ și nici unul care să-ți dea predictibilitate, să-ți poți planifica viața pe termen lung. Un tânăr care se află la început de carieră trebuie să aibă garanția pe cel puțin zece ani că se poate dezvolta și-și poate întreține familia. Din păcate, în România, salariul este calculat și plătește timpul cât stai la lucru, nu ce realizezi în acest timp. Asta este o mare problemă. Salarizarea trebuie să aibă și o componentă stimulativă, în așa fel încât în timpul petrecut la lucru să produci ceva, să produci plusvaloare. Cercetarea ar trebui să beneficieze de același sistem de salarizare cu învățământul. În același timp însă, separat, trebuie construită o pagină de buget care să recompenseze activitatea academică și rezultatele concrete. Sperăm ca în felul acesta să putem aduce spre cercetare toate vârfurile din învățământul superior. Am creat în societate zeci de programe pentru anumite categorii de tineri, dar niciodată nu ne-am gândit la tinerii de elită. Avem nevoie ca această elită să producă aici, în România. Dacă prin ei producem plusvaloare pentru alții, pe care apoi să o importăm, vom fi pedepsiți prin subdezvoltare”, arată președintele ASAS.

Rezultate care confirmă și susțin năzuințele cercetătorilor bănățeni

În anii `80, la SCDA Lovrin au fost create două soiuri de grâu care s-au bucurat de multă apreciere în piață: Alex și Ciprian, iar mai nou, cercetătorii de aici au lansat  cu  succes alte două soiuri de grâu care confirmă: Dacic și, mai ales, Biharia.

Tot la Stațiunea de la Lovrin au fost create patru soiuri valoroase de cânepă cu aplicații în industria farmaceutică, alimentară, dar importante și pentru producția de fibre.

Toate acestea sunt rezultate care confirmă și susțin năzuințele cercetătorilor bănățeni de a avea propriul institut.

Viitorul Institut de Cercetare în Biotehnologii Agricole de la Lovrin urmează să înglobeze și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Oradea, dar și Stațiunea de Pajiști de la Timișoara, care acum nu mai are personal, dar are patrimoniu. Rămâne să aflăm dacă, într-un an cu mare încărcătură electorală, politicienii vor găsi timp să dea undă verde pentru înființarea primului institut din vestul României, în câmpia Banatului, la Lovrin.