Afişez elemetele după tag: irigatii

Seceta este un fenomen natural care apare atunci când precipitațiile sunt semnificativ mai reduse decât cele înregistrate normal, producându-se dereglări ale bilanțului hidrologic, care influențează negativ sistemele productive ale resurselor de teren.

Pe scurt, seceta este un interval de cel puțin 10 zile vara și 14 zile iarna fără precipitații. Seceta se manifestă atunci când Indicele de ariditate (Ia) are valori sub 24–25, iar Factorul de ploaie (Fp), sub 49–50. Ia = P/T 10; Fp=P/T; P=precipitații medii anuale; T temperatura medie anuală.

Sunt diferite tipuri de secetă: agricolă, atmosferică, pedologică, mixtă. Limita la care începe seceta este dată de raportul temperaturii/precipitații, astfel:

Exemplu: la temperatura de 10°C, seceta începe când precipitațiile scad sub 400 mm.

România are o climă temperat-continentală de tranziție la răscrucea a trei climate:

• atlantic umede;

• sud-mediteraneean, cald și uscat;

• continental est-european, aspru, secetos cu tendință subtropicală.

Secetă și arșiță este atunci când temperatura depășește 32°C, iar umiditatea atmosferică este sub 30%.

De menționat că APA este considerată cheia de boltă a omenirii. Agricultura este domeniu total dependent de existența apei. Apa determină 95% din potențialul de creștere a plantelor.

Din apa existentă pe Terra, 97% este sărată și 3% apă dulce, iar din aceasta, ¾ este înglobată în ghețari și numai 1/3 este la dispoziția omenirii.

Dacă apa este atât de importantă și atât de puțină la dispoziția omului, de ce omul lasă cantități imense din cea mai curată și mai bună apă să se scurgă în MARE?

Dacă socotim o zonă mai secetoasă, cu precipitații de 400 mm anual, asta înseamnă 4 mil. litri/ha/an. O parte din aceasta este reținută de sol, iar restul o lăsăm să producă eroziune, alunecări de teren, inundații catastrofale care distrug localități și culturi agricole, în loc să o strângem în lacuri de acumulare în zonele de deal și submontane, cu posibilități de irigare gravitațională. Aceste lacuri pot menține atmosfera în parametrii de umiditate favorabilă sănătății oamenilor și pot fi surse de creștere a peștilor.

Provizia de apă din sol este socotită satisfăcătoare când toamna este de minimum 14%, iar primăvara, 20–24%.

Starea de aprovizionare a solului cu apă pe adâncimea 0-100 cm poate fi:

• aprovizionare optimă cu 1.200-1.500 m³/ha aproape la capacitatea de câmp (Cc);

• aprovizionare satisfăcătoare 900-1200 m³/ha apă ușor accesibilă;

• secetă moderată 600-900 m³/ha cu deficit accesibil plantelor;

• secetă puternică 300-600 m³/ha produce ofilirea plantelor;

• secetă extremă 200-300 m³/ha apă inaccesibilă plantelor.

Studii recente arată că până în anul 2065 rezervele de apă vor scădea cu peste 20%, iar necesarul de hrană va crește cu 60% față de 2019.

Care este tehnologia de cultură indicată în condiții de secetă?

- Solul să fie menținut permanent afânat, mărunțit și nivelat, capabil să înmagazineze și să păstreze fiecare picătură de apă din precipitații. Eventualele straturi impermeabile să fie scarificate. Pentru aceasta, solul să aibă porozitate capilară de 30-36 %, cea necapilară (de aerație) de 18-24 % care să asigure un regim aerohidric cu 2/3 apă și 1/3 aer. Permeabilitatea să fie de 7-10 cm/oră, iar densitatea aparentă, de 1,25-1,40 g/cm³.

- Nu este indicată o afânare mai mare, deoarece favorizează circuitul aerului care antrenează apa și o evaporă. Nici mai adâncă decât sistemul radicular, deoarece apa se poate pierde în pânza freatică. Totodată, aerarea intensifică mineralizarea humusului cu producerea de nutrienți peste capacitatea de consum a plantelor, iar surplusul se pierde prin levigare.

- Să se asigure 10 t/ha/an materie organică, aceasta având capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. Totodată, humusul este constituentul principal al formării agregatelor structurale stabile.

- Solul bine structurat asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, în același timp realizând un mulci natural care împiedică pierderea apei prin evaporare.

- Patul germinativ să fie pregătit în ziua sau în preziua semănatului printr-o singură trecere cu combinatorul și nu numai până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu se va folosi grapa cu discuri care răscolește și vântură solul cu mari pierderi de apă de până la 28–29 % și fără a asigura ceea ce este mai important, „patul tare”.

- Un asolament rațional, cu o rotație corectă a culturilor din care să nu lipsească sola cu leguminoase pentru boabe asigură o bună aprovizionare cu apă și o fertilizare ridicată, reducând din efectele secetei. Dacă se închide și sola sărătoare cu graminee și leguminoase perene, aceasta asigură o foarte bună structurare a solului, cu avantajele cunoscute.

- Să se asigure o fertilizare echilibrată cu doze mai reduse de îngrășăminte în primele faze de vegetație, pentru a nu concentra soluția solului greu de absorbit de către plante. În timpul vegetației, în funcție de evoluția climatică, se va completa inclusiv prin stropiri foliare.

Prin aplicarea Dolomitei, se poate reduce necesarul de apă cu până la 50%. Ea acționează asupra închiderii stomatelor.

- Semănatul se va face mai devreme, concomitent cu aplicarea de îngrășăminte starter care stimulează germinarea și răsărirea și asigură o creștere rapidă în primele faze de vegetație, astfel încât perioada de înflorire-fructificare să se desfășoare înainte de instalarea secetei și arșiței.

- Rândurile vor fi orientate pe direcția N-S pentru a asigura o umbrire între rânduri, cu reducerea încălzirii exagerate a frunzelor și a pierderilor de apă.

- Densitatea plantelor va fi mai redusă, dar plantele uniform repartizate, fără goluri în care pot crește buruienile. O densitate uniformă asigură menținerea umidității ridicate în cultură, reducând pierderile de apă prin transpirație și evaporare.

- La culturile prășitoare, efectuarea lucrării de prășit asigură reducerea gradului de îmburuienare care consumă de 2-4 ori mai multă apă și pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului. Totodată, se astupă crăpăturile prin care se pierde cu 18 % mai multă apă.

- Măsurile de protecția plantelor feresc plantele de stresul provocat de atacul de boli și dăunători când consumul de apă crește mai ales în zonele atacate.

- Aplicarea sistemului de agricultură conservativă prin reducerea intervențiilor asupra solului asigură menținerea apei în sol la dispoziția plantelor.

- Măsurile de menținere a zăpezii pe teren și topirea treptată, cu 7 zile întârziere, prin aplicarea stratului de paie, asigură peste 36 mm apă în plus.

- Prezența perdelelor forestiere de protecție asigură strat mai gros și uniform de zăpadă și din fiecare 10 cm strat de zăpadă rezultă 300 m³ apă/ha. Totodată, între perdele viteza vântului este redusă și prin aceasta se reduc atât transpirația plantelor, cât și pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului.

- Indicat ar fi să avem lacuri de acumulare a apei din precipitații și folosirea ei la irigat în perioadele de secetă.

Alegerea cu atenție a plantelor cultivate în condiții de secetă

Trebuie avut în vedere că pe timp de secetă plantele pierd mai întâi apa liberă, apoi pe cea legată, se intensifică respirația și se blochează fotosinteza. Totodată, se intensifică hidroliza proteinelor, se dereglează fosforilarea glucidelor și se blochează activitatea enzimatică.

De-a lungul timpului plantele s-au adaptat diferitelor condiții de mediu iar oamenii, în activitatea de cercetare, pe cale genetică reușesc să creeze soiuri (hibrizi) cu toleranță sau rezistență la stresul hidric.

Principalele modificări morfo-fiziologice în această direcție sunt:

• să aibă masa aeriană mai redusă decât volumul sistemului redicular;

• rădăcinile să fie adânci, ramificate, cu peri denși;

• frunzele să fie mai mici, erecte, cu conținut ridicat de clorofilă și acid ascorbic;

• să aibă stomate puține, mici, așezate în adâncitură și acoperite cu peri;

• frunzele să aibă cuticula groasă, acoperite cu strat de ceară;

• sucul celular să fie concentrat, pentru a asigura presiunea osmotică ridicată;

• protoplasma celulelor să fie elastică, pentru a suporta deshidratarea și revenirea după stresul hidric;

• procesele de respirație și transpirație să fie reduse;

• să aibă capacitatea de acumulare de acizi organici, care pot neutraliza amoniacul (NH3) rezultat din degradarea protoplasmei;

• să aibă sistemul libero-lemnos bine dezvoltat, pentru a ușura circulația sevei;

• coloizii din celule să aibă capacitatea de a se transforma în gel cu forța osmotică de reținere a apei;

• să aibă capacitatea ridicată de hidroliză cu transformarea amidonului în monozaharide și a proteinelor în aminoacizi care împiedică coagularea ireversibilă a protoplasmei.

Compania Corteva a creat hibrizi de porumb din grupa AQUAmax, care îndeplinesc asemenea condiții și sunt mai rezistenți la stresul hidric.

Se întâlnesc diverse măsuri speciale pe timp de secetă, și anume:

- Compania ROOTS aplică irigarea prin condensare. Adică, instalează conducte prin care circulă apa răcită sub punctul de rouă care condensează umiditatea din sol și aer și o pune la dispoziția plantelor.

- Soluția mexicană cu ploaia solidă. O substanță ca zahărul, un polimer-poliacrilat de potasiu care, încorporat în sol, la nivelul rădăcinilor, în contact cu apa, se transformă în gel care păstrează 95-99 % din excesul de apă din precipitații și-l pune treptat la dispoziția plantelor.

Poate absorbi de 500 de ori mai multă apă decât volumul său și rezistă în sol circa 10 ani. Reduce necesarul de apă de irigat cu 50-80 % și de nutrienți cu 33 %.

- Experiența israeliană cu tăvi MITRA din material plastic. Acestea se montează la baza tulpinilor plantelor și captează apa de ploaie și din rouă. Durează 10 ani.

Prin urmare, oamenii se străduiesc ca prin diferite mijloace să asigure apa necesară plantelor și în condiții de secetă.

În condițiile din țara noastră, în majoritatea anilor, pe perioada de toamnă-iarnă cad cantități importante de precipitații. Să folosim toate mijloacele, prezentate mai sus, pentru a gestiona cât mai bine această apă.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Structura, factor determinant al fertilității solului

Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Pe 6 august 2026, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Pitești-Mărăcineni, în parteneriat cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS), secția de Horticultură și Societatea Română a Horticulturilor, organizează „Zilele prunului”, manifestare de transfer tehnologic, dedicată în principal fermierilor, dar și comunității de cercetare științifică.

„Zilele prunului”, un eveniment devenit tradiție la institutul pomicol de la Mărăcineni, reunește fermieri din județele Argeș, Dâmbovița, Vâlcea, Olt, Mureș, dar și cercetători din institute și stațiuni, precum și profesori de la facultățile de profil din țară, reprezentanți ai unor firme furnizoare de inputuri, aparatură și echipamente utile pentru întreținerea plantațiilor de prun.

Manifestarea de la ICDP Pitești-Mărăcineni se va desfășura între orele 09:00 și 14:00, în trei etape:

I. Prezentarea noutăților sortimentale și tehnologice la specia prun, respectiv:

• Situația actuală și perspective pentru cultura prunului - Mădălina Butac, ICDP Pitești-Mărăcineni;

• Tehnologii moderne de nutriție și protecție fitosanitară pentru cultura prunului - Florin Nicola, Holland Farming;

• Digital Farming: Monitorizarea umidității în sistemele de irigații îngropate și managementul evenimentelor de fertirigare în livezile de sâmburoase - Claudiu Plătărescu, Netafim.

II. Expoziție și degustare de fructe din soiurile create în institut și rețeaua de stațiuni pomicole, precum și soiuri introduse pentru testare în condițiile din România.

III. Vizită în loturile demonstrative de prun din cadrul institutului.

„Prezentările, expoziția, degustarea și vizita în loturile experimentale vor fi punctul de plecare către dezbateri cu pomicultorii care, la rândul lor, vor prezenta probleme apărute în propriile lor plantații de prun și, împreună cu cercetătorii și profesorii de specialitate vor căuta soluții în vederea rezolvării problemelor specifice culturii prunului. Sperăm ca pomicultorii să aprecieze pozitiv acţiunea, unii dintre ei fiind interesaţi de înfiinţarea de noi plantaţii de prun, mai ales cu soiuri şi portaltoi de origine românească”, spune dr. ing. Mădălina Butac, director general ICDP Pitești-Mărăcineni.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității nu poate fi adoptată fără o dezbatere reală și fără reguli de aplicare cunoscute dinainte. Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) atrage atenția „asupra unui fapt pe care nici tăcerea instituțională a lunilor de vară, nici presiunea calendarului parlamentar nu îl pot estompa”: un proiect de strategie cu impact direct asupra a 3,5 milioane de fermieri din România nu poate fi validat printr-o dezbatere de fațadă, derulată în plină perioadă de concedii, fără participarea reală a celor care urmează să suporte costurile aplicării sale.

Forumul APPR susține obiectivul de conservare a biodiversității, nu acesta fiind miezul dezacordului. „Miezul dezacordului este modul în care România intenționează să transforme un angajament ecologic legitim într-un ansamblu de obligații cuantificate, cu termene ferme, impuse unui sector deja epuizat de crize succesive — fără studii de impact publicate, fără norme de aplicare cunoscute și fără garanția că vara aceasta, dedicată teoretic dezbaterii publice, va fi folosită pentru o analiză temeinică, și nu pentru validarea grăbită a unui text neterminat.

O strategie care va reconfigura suprafața cultivabilă, regimul de rotație a culturilor și structura de venit a fermelor din România nu poate fi “dezbătută” în lunile în care Parlamentul, ministerele și organizațiile profesionale funcționează la capacitate redusă. FAPPR nu poate accepta ca un asemenea precedent să devină regulă”, transmite Consiliul Director al Forumului APPR.

Vara nu este momentul unei decizii de fond

Un document cu 91 de pagini, opt categorii de prevederi cu impact direct asupra activității agricole și ținte preluate integral din Cadrul Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal nu poate fi analizat, consultat și corectat în intervalul redus în care instituțiile publice, asociațiile de fermieri și presa de specialitate funcționează în regim minimal.

FAPPR solicită amânarea calendarului de adoptare până la reluarea activității parlamentare depline și până la parcurgerea unei consultări sectoriale complete, cu termene realiste de reacție pentru organizațiile profesionale.

Fermierii nu știu care vor fi normele de aplicare

Strategia asumă ținte naționale ferme, precum reducerea cu 50% a riscului asociat pesticidelor, reducerea cu 50% a excesului de nutrienți, extinderea suprafeței ecologice la 25%, toate acestea fără să publice metodologia de calcul, fără plafoane de compensare și fără un calendar al actelor normative subsecvente.

În aceste condiții, un fermier nu poate astăzi să știe ce i se va cere mâine, cu cât i se vor reduce randamentele sau ce sprijin financiar va primi în schimb. „O strategie care intră în vigoare înaintea normelor sale de aplicare transferă întreaga incertitudine și tot riscul în sarcina exploatațiilor agricole”, arată FAPPR.

Din potențiale beneficii, spre pierderi certe

Analiza Forumului APPR arată o asimetrie structurală pe care documentul, în forma actuală, nu o corectează: obligațiile de mediu au termene ferme și indicatori impuși de la nivel internațional, în timp ce singurul instrument capabil să protejeze real producția - reabilitarea infrastructurii de irigații - este calificat chiar de autorii Strategiei drept având „relevanță limitată” (p. 17).  „Rezultatul acestei asimetrii este previzibil: un obiectiv ecologic legitim (protecția solului, apei și polenizatorilor) devine, în absența compensării, o presiune de conformare fără contrapartidă economică; o țintă de conversie ecologică de peste patru ori mai mare decât suprafața actuală (780.000 ha față de necesarul de peste 3.000.000 ha) devine un risc comercial pentru fermierii convertiți, în absența oricărei garanții de preț sau de piață de desfacere; restricțiile deja aplicate în siturile Natura 2000 devin un risc financiar cert, atâta vreme cât mecanismul de plăți compensatorii rămâne, potrivit chiar textului Strategiei, „necesar în continuare” - cu alte cuvinte, incomplet; un program strategic de reziliență la secetă - irigațiile - rămâne marginal și condiționat suplimentar, exact în perioada în care apa devine principalul factor limitativ al producției naționale”, subliniază FAPPR.

Acesta este traseul pe care FAPPR îl semnalează public: de la un obiectiv de mediu susținut de întregul sector agricol, la un ansamblu de obligații necompensate care pot eroda ireversibil capacitatea de producție și securitatea alimentară a României.

Solicitările FAPPR către Parlamentul României și MADR

FAPPR nu se opune protecției biodiversității, ci se opune modului în care o strategie de asemenea anvergură este împinsă spre adoptare fără dezbatere reală, fără studiu de impact economic, fără norme de aplicare publicate și fără garanția că fermierii mici, mijlocii sau mari nu vor plăti singuri costul unei tranziții ecologice ale cărei reguli nu le cunosc încă.

Solicitările Forumului APPR

• Amânarea adoptării formei finale a Strategiei până la finalizarea unei consultări sectoriale reale, în afara perioadei de vacanță parlamentară;

• Publicarea, anterior oricărui vot, a unui studiu de impact economic care să cuantifice efectele asupra veniturilor fermierilor și asupra producției naționale;

• Publicarea metodologiei exacte de calcul a țintelor asumate și a normelor de aplicare, însoțite de un plan național de compensare;

• Excluderea Programului Național de Reabilitare a Infrastructurii de Irigații din categoria măsurilor cu “relevanță limitată” și accelerarea finanțării acestuia;

• Finalizarea și garantarea bugetară a mecanismului de plăți compensatorii Natura 2000 înaintea aplicării restricțiilor;

• Acordarea unei perioade de tranziție de minimum 5 ani pentru fermele mici și mijlocii.

„Rămânem deschiși unui dialog constructiv cu Parlamentul României, cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu celelalte autorități implicate, dar reafirmăm că o strategie care privește 3,5 milioane de fermieri nu se adoptă în grabă, nu se dezbate formal și nu poate intra în vigoare înaintea propriilor sale norme de aplicare”, conchide Forumul APPR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Conducerile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) s-au întâlnit cu reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare (AAC), pentru a analiza observațiile privind proiectul de lege care întărește sancționarea infracțiunilor grave de mediu. Au participat și echipele tehnice și juridice ale celor două ministere.

Noile prevederi legislative se referă exclusiv la captările ilegale de apă și la alte fapte grave care pot afecta râurile, lacurile, ecosistemele sau pot lăsa comunități întregi fără apă. Fermierii care utilizează legal apa, dețin autorizațiile necesare și respectă condițiile impuse de autorități nu sunt vizați de noile sancțiuni.

„Agricultura și protecția mediului nu sunt obiective opuse. Ambele depind de aceeași resursă esențială: apa. O reglementare bună trebuie să fie fermă cu ilegalitatea și, în același timp, predictibilă pentru producătorii care lucrează corect și legal. MADR va rămâne la masa dialogului, alături de MMAP și de organizațiile fermierilor, până când formulările vor fi clare, echilibrate și aplicabile. Mobilizăm echipele tehnice și construim soluțiile prin dialog, pe baza realităților din teren și cu respectarea legii”, a declarat viceprim-ministrul Tánczos Barna, ministru interimar al Agriculturii.

În urma discuțiilor, MMAP și MADR au convenit:

• Să introducă formulări mai clare pentru protejarea celor care acționează cu bună-credință și respectă legea;

• Să analizeze propunerile transmise de organizațiile fermierilor;

• Să solicite o clarificare tehnică din partea Comisiei Europene pentru ca prevederile legii să fie cât mai clare și predictibile.

„Vrem să oprim infracțiunile grave, nu să sancționăm fermierii de bună credință. România are nevoie de o lege puternică împotriva celor care captează ilegal apa, distrug ecosisteme și pot lăsa comunități întregi fără această resursă vitală. În același timp, un fermier care lucrează cu bună-credință, are actele în regulă și respectă limitele stabilite trebuie să știe clar că legea protejează conduita corectă. Dialogul de astăzi ne-a ajutat să identificăm formulări mai clare, care reduc riscul interpretărilor abuzive, fără să slăbească lupta împotriva criminalității de mediu”, a declarat Diana Buzoianu, ministrul Mediului.

Agricultura și protecția mediului au același interes: protejarea resurselor de apă. De aceea, cele două ministere vor continua dialogul cu organizațiile fermierilor, iar o nouă întâlnire de lucru va avea loc în aproximativ două săptămâni.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Eficiența energetică, optimizarea resurselor de apă și controlul de la distanță nu mai sunt opțiuni de viitor, ci pilonii unei agriculturi sustenabile și profitabile în prezent.

Parteneriatul dintre Titan Machinery și Variant Irrigation aduce în fermele din România o gamă completă de sisteme profesionale de irigații, propulsate de o infrastructură digitală de ultimă generație: aplicația Hydrotech.

Prin integrarea sistemelor Variant Irrigation cu ecosistemul digital Hydrotech, Titan Machinery oferă fermierilor români un instrument de precizie. Abilitatea de a programa fin fiecare grad dintr-un pivot, de a monitoriza consumul în timp real și de a primi alerte de presiune direct pe telefon transformă irigațiile dintr-o activitate consumatoare de timp și resurse într-un proces complet automatizat și predictibil. Garantat 10 ani pentru structura metalică și 3 ani pentru întregul sistem, acest ansamblu reprezintă o investiție sigură în viitorul sustenabil al fermei.

1. Trei arhitecturi hardware pentru orice configurație de teren

Înainte de a gestiona apa prin intermediul algoritmilor, Variant Irrigation oferă o structură metalică robustă, proiectată pentru durabilitate crescută (țevi cu grosime de 3 mm și componente din oțel supuse procesului de galvanizare la cald, între 120 și 300 μm). Structurile sunt adaptate geometric pentru trei mari tipologii de relief și culturi:

- Sistemul circular (pivot): ideal pentru suprafețe pătrate. Baza turnului central este fixată rigid și conectată la sursa de apă, în timp ce restul structurii metalice rulează liniar-circular prin intermediul roților cu acționare electrică. Versiunea Multicentru oferă flexibilitate maximă, permițând mutarea sistemului de pe un teren pe altul.

- Sistemul liniar (frontal): proiectat pentru parcele dreptunghiulare și lungi. Întreaga construcție se deplasează liniar de-a lungul zonei irigate, alimentându-se direct din hidrant prin intermediul unui furtun flexibil.

- Sistemul hipodrom (universal): destinat geometriilor complexe (terenuri pătrate, dreptunghiulare sau trapezoidale). Dispune de capacitatea de a se roti în mai multe puncte, având opțiunea de a pivota fără fixarea căruciorului central. 

2. Hydrotech: creierul digital al sistemului de irigații

Dincolo de componentele mecanice grele, inovația majoră constă în sistemul de control de la distanță cu GPS - Hydrotech. Disponibilă atât pe smartphone (Google Play și Apple Store), cât și pe PC sau tabletă, aplicația Hydrotech transformă monitorizarea într-un proces complet transparent, operabil în timp real. 

Monitorizare și control în timp real: prin intermediul unei interfețe intuitive, fermierul are control absolut de la distanță.

Management multimașină: controlul simultan al uneia sau mai multor instalații de irigat dintr-un singur cont. 

Dinamică și poziționare: pornirea/oprirea mișcării, modificarea sensului de deplasare și trimiterea precisă a utilajului într-o anumită locație din câmp. 

Managementul debitului: activarea sau dezactivarea udării, precum și reglarea fină a vitezei și a normei de udare. 

Analiză de consum și raportare: afișarea consumului de apă și energie electrică, dublată de generarea de raportări zilnice, lunare sau anuale pentru optimizarea costurilor.

3. Ghid tehnic de configurare din aplicație

Aplicația Hydrotech funcționează pe baza unor fluxuri logice stricte, menite să protejeze cultura și să maximizeze uniformitatea distribuției apei:

A.   Configurarea programului de udare

a) Din secțiunea „Programe”, se adaugă un program nou (+), definindu-se numele acestuia;

b) Se stabilesc limitele secțiunii de teren și intensitatea irigării;

c) Se continuă adăugarea de secțiuni adiacente până când întreaga suprafață vizată este acoperită; 

d) Încărcarea pe PLC: Programul nu rulează local pe telefon, ci este uploadat direct pe controlerul programabil (PLC) al pivotului. O bifă verde confirmă aplicarea cu succes a algoritmului în teren. 

B. Secțiuni interzise și poziții personalizate

Pentru a evita risipa de apă pe drumurile de acces sau suprapunerea peste zone cu restricții, Hydrotech permite crearea de zone interzise: 

-  Fermierul salvează cel puțin două repere geometrice în meniul „Poziții personalizate”, introducând unghiul exact în grade (de ex. 45.6^∘).

-  Prin funcția „Creează zonă”, segmentul definit este salvat. Pe graficul aplicației, zona restricționată va apărea marcată cu roșu, iar sistemul va opri automat distribuția apei sau deplasarea în acel perimetru. 

C. Siguranța prin monitorizarea presiunii

Aplicația include un ecran dedicat pentru „Configurarea presiunii apei”. Rolul acestei funcții este strict de protecție: dacă senzorii hardware de pe pivot detectează o presiune care scade sub limita minimă sau depășește pragul maxim setat, sistemul oprește automat funcționarea și transmite instant un mesaj de eroare pe telefonul utilizatorului, prevenind avariile structurale sau băltirea. 

4. Componente de înaltă fiabilitate: garanția hardware

Digitalizarea nu ar avea valoare fără o infrastructură hardware industrială capabilă să reziste în condiții severe de câmp. Dulapurile de comandă folosesc componente electrice de top de la producători consacrați global: Schneider Electric (Franța), Weidmüller (Germania), OMRON (Japonia) și ETI (Slovenia). Colectorul de curent cu 13 inele este furnizat de Hydrus (America). 

Pentru o distribuție uniformă a apei și reducerea compactării solului, sistemele colaborează cu lideri mondiali din tehnologia aspersoarelor: Senninger, Nelson și Komet. Opțional, pentru colțurile greu accesibile, sistemul poate fi echipat cu o pompă de rapel (booster) între 2 și 5 CP, precum și cu un tun de capăt Komet Twin 101 Ultra. 

Articol de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

În județul Covasna, la Târgu Secuiesc, se află una dintre cele mai mari zone de producție a cartofilor din țară. Acolo își desfășoară activitatea dr. ing. László Becsek, care, alături de o echipă de peste 70 de angajați, produce anual aproximativ 10.000 de tone de cartofi. Pe cele peste 1.000 de hectare de teren agricol, cultivă cartof pentru consum, cartof de sămânță, ceapă, rapiță, grâu și porumb.

László Becsek este un fermier cu o afacere de succes, un model care îi poate inspira și pe alți fermieri. Absolvent al Facultății de Agricultură din Cluj-Napoca și doctor în agronomie, László Becsek a înființat în anul 1995 firma Biofarm, astăzi desfășurând activitatea agricolă pe o suprafață de 1.000 de hectare de teren arabil. Din totalul terenului lucrat, 40-50% este irigat, sursa de apă fiind o apă curgătoare de suprafață.

Cartoful, a doua pâine a țării

Supranumit „a doua pâine a țării”, cartoful, de-a lungul anilor, a devenit unul dintre cele mai importante alimente de bază ale românilor, imediat după pâine. „Cartoful este a doua pâine a ţării, şi asta o spunem de foarte mult timp, şi într-adevăr, dintr-un kilogram de cartof poţi să asiguri o masă la o familie de patru persoane. Povestea începe din anii 1980, când România cultiva 400.000 de hectare de cartof, iar în zilele noastre am ajuns să cultivăm 33.000 de hectare”, arată László Becsek. În cele 33.000 de hectare intră cartoful pentru industrializare, în special chipsul, cam 3.500 - 3.600 de hectare, cartoful pentru sămânță - 600 ha, pe 7.000 de hectare este cartof extratimpuriu, care se vinde în luna iunie şi ceva iulie, astfel că mai rămân 20.000 de hectare cu cartof de consum pentru perioada septembrie şi până la noua recoltă.

Scăderea suprafețelor de cartofi s-a întâmplat mai ales din cauza schimbării comportamentului cumpărătorului. În zilele noastre nimeni nu mai este dispus să cumpere zeci de kilograme de cartofi, depozitarea este principalul factor decizional. Un kilogram sau două vor fi mai ușor de păstrat decât un sac, iar prima variantă poate fi folosită și pentru consumul imediat. Din păcate, pentru producători, acest lucru nu este unul îmbucurător.

„Depozitele sunt o mare investiţie, cu foarte mulţi bani, şi este o adevărată ştiinţă să depozitezi un produs viu, cartoful este un produs viu care, dacă nu are condiţii de umiditate, de temperatură, se degradează foarte rapid. Peste acest lucru a venit şi schimbarea climatică. De când cultiv eu cartof, de 30 de ani, nu am avut un an atât de greu din punct de vedere climatic ca anul 2025, când am avut o secetă extrem de lungă şi cruntă tocmai în perioada de creştere intensă a tuberculilor, astfel au rezultat producţii foarte mici şi de o calitate nu foarte bună”, ne spune László Becsek.

Seceta, principalul dăunător al cartofului

Cartoful are în componență 85-90% apă, ceea ce înseamnă că seceta este un dușman al culturii. Încă din faza de creștere al tuberculilor, cartoful are nevoie de foarte multă apă, altfel cultura este compromisă. „Dar oricât de mult ai da apă culturii, dacă temperatura este peste 30°C, ea nu mai creşte, fiziologic nu mai funcţionează, şi atunci se limitează producţia. Cine nu are irigare a rămas la 7, 10, 11 tone”.

Drumul până  la raft este unul lung, iar dintr-o producție de câteva zeci de tone, se mai pierde din cantitate, iar asta din cauză că nu toți cartofii sunt eligibili pentru a fi vânduți. „Dacă o producţie bună e de 40 de tone brut, din 40 de tone, dacă tu valorifici 70%, atunci este OK, pentru că mai sunt şi cartofi mărunţi, şi tăiaţi, şi loviţi, deci se pierde pe parcurs până când ajunge pe raft, minimum 30%. Pe parcursul recoltării se pierde foarte mult şi sunt probleme de calitate care trebuie eliminate înainte de livrare la magazine, şi atunci, dacă din 40 de tone ai valorificat 28 de tone, atunci eşti în profit. Anul trecut au fost producţiile de la 7 tone, foarte mult 11, 12, 14 tone, în funcţie de areal, în funcţie de soiuri”, explică László Becsek.

Ancora de salvare a fermierilor

Planul național de redresare și susținere a culturii cartofului în România a fost conceput ca un răspuns la declinul suprafețelor cultivate și al producției interne, fiind susținut de Federația Națională „Cartoful” din România în cadrul Planului Național Strategic (PNS).

Acest plan al cultivatorilor viza sprijinirea culturii cartofului, care să ofere stimulente pentru fermieri și să susțină atât producția de cartofi de consum și pentru industrializare, cât și producerea de cartofi de sămânță. Un punct esențial al acestui plan era dezvoltarea capacităților de depozitare, deoarece România nu dispune de suficiente spații moderne în care cartofii să poată fi păstrați în condiții optime pe termen lung. Din această cauză, o parte din producție se pierde, iar în extrasezon se ajunge la importuri.

Conform calculelor realizate în urmă cu patru ani, ar fi fost necesară o investiție de aproximativ 600 de milioane de euro la nivel național pentru a asigura depozitarea cantității de cartofi necesare consumului intern, din toamnă până la apariția noii recolte, în lunile mai - iunie. Din această sumă, fermierii ar fi trebuit să contribuie cu circa 20%, iar restul finanțării ar fi urmat să provină din fonduri publice sau europene, după modelul aplicat deja în vestul Europei. Spre exemplu, construcția depozitelor ar fi fost susținută prin programe europene sau naționale, iar lucrările de izolare și sistemele de climatizare ar fi putut fi finanțate din fonduri de mediu. „Din păcate planul stă prin diverse sertare ale autorităților, iar acum este o măsură, DR.16, prin care se pot construi depozite de cartofi cu un buget destul de mic, în schimb problema generală nu este rezolvată. Noi am propus acolo depozite de 500, 1.000 şi 1.500 de tone, pentru că, cu cât este mai mare depozitul, cu atât este mai eficient din punct de vedere economic. Dacă e un producător de 30-40 de hectare, ia un depozit de 500 de tone. Dacă e un producător mai mare… În cazul cartofului, depozitele centrale nu funcționează. Cartoful are mult prea multe boli şi marfa nu poate fi pusă în comun. Gândiți-vă, ca să recepționezi într-un depozit comun, marfa vine de la producătorul X, trece prin linia de recepție și e bolnavă. Vine marfa de la producătorul următor și tot pe aceeași linie de recepție se îmbolnăvește tot ce trece după aceea”, povestește László Becsek.

Conservarea cartofului are loc doar când leguma nu este spălată, iar depozitarea este un proces complex, care necesită condiții foarte stricte de temperatură, umiditate și control al aerului, diferite în funcție de soi. Din acest motiv, cartoful nu poate fi depozitat la grămadă, în spații comune, deoarece amestecarea producției de la mai mulți fermieri duce frecvent la pierderi și degradare. Soluția eficientă este depozitarea individuală, unde fiecare fermier își gestionează separat marfa, în funcție de calitate și destinație.

Factori-cheie pentru succes, depozitele și irigațiile

László Becsek a lansat un îndemn tuturor micilor producători care nu și-au realizat încă analizele de sol sau nu au parcurs toate etapele necesare pentru ca produsele lor să poată ajunge în supermarketuri, să facă aceste demersuri cât mai curând. Certificarea produselor reprezintă un element esențial, mai ales în cazul alimentelor destinate consumului populației, oferind garanții privind calitatea și siguranța acestora.

„Noi, din sută la sută producţie ambalată şi valorificată către reţelele de supermarketuri 50% este producţie proprie şi 50% noi achiziţionăm de la fermierii din zona noastră. Însă, când nu mai găsim marfă de calitate nici aici în zonă și nici în ţară, atunci suntem nevoiţi să aducem din import, pentru că avem un contract cu supermarketurile pe 12 luni şi este logic, ei trebuie să aibă marfă pe raft pe tot parcursul anului. Aici iar, elementul-cheie este depozitul. Dacă nu ai depozit nu ai cum să livrezi marfă românească pe tot parcursul anului. Noi, totuşi, avem marfă românească şi în iunie-iulie, dar nu pentru toată cererea. Dar fără depozit nu poţi să ai. Fără irigaţii nu poţi să ai nici cantitate, nici calitate, care se pretează pentru supermarketuri unde, până la urmă, alege consumatorul. Dar supermarketurile au grijă să pună pe raft o marfă premium, certificată şi controlată. Nu există să găseşti la supermarket o marfă necontrolată, necertificată”, spune László Becsek, fermier care face parte din Comitetul Director al Clubului Fermierilor Români, iar unul dintre proiectele susținute de Club și considerat o soluție importantă pentru menținerea sustenabilității culturii cartofului vizează dezvoltarea sistemelor de irigații prin intermediul lacurilor de acumulare.

În acest context, accentul cade mai puțin pe finanțare și mai mult pe organizare și planificare eficientă. Se propune identificarea unor areale mai restrânse unde să poată fi amenajate lacuri de acumulare, capabile să rețină apa provenită din precipitații, care altfel s-ar pierde în Dunăre sau în Marea Neagră. Prin stocarea acestei resurse de apă, culturile de cartofi ar putea beneficia de necesarul de irigații între perioadele ploioase, asigurând astfel producții stabile, eficiente din punct de vedere economic și de o calitate superioară, ce pot fi ulterior valorificate în condiții avantajoase.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

Cu mult chin și multă muncă rezistă de 40 de ani în agricultura românească fermierul Constantin Buzatu. Lucrează peste o mie de hectare de cultură mare în județul Timiș, la Becicherecu Mic, unde are, de asemenea, o fermă de găini ouătoare. Totodată, Constantin Buzatu este președintele Asociației pentru Dialog și Reprezentare pentru fermierii din Crișana – Banat (patru județe din vestul țării: Caraș-Severin, Arad, Timiș, Bihor).

Agricultura României este astăzi performantă?

Constantin Buzatu: Fac agricultură de 40 de ani, am făcut‑o şi în regimul trecut, o fac şi acum, şi am condus două societăţi, înainte o întreprindere şi după Revoluţie o societate comercială, societăți care nu au dat faliment. Prin urmare, eu zic că am practicat o agricultură care poate fi performantă. Am o experienţă îndelungată în domeniu şi am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta. Pentru că acum, în mentalul colectiv al unora dintre semenii noştri, din păcate, şi-a făcut loc acea idee că noi, agricultura, ce tot mai cerem, nu primim destul de la UE? Să nu mai vorbesc de cuvintele jignitoare pe care le-au adresat unii și alții întregii bresle agricole. Eu zic că nu primim suficient sprijin. Şi vreau să vă explic. În momentul în care noi am aderat la UE, diferenţele erau mari, să nu spun ca de la cer la pământ, dar făceam agricultură înainte de UE cu tractorul de la Braşov de 65 CP. Puteam noi să intrăm în competiţie cu ţările dezvoltate din Apusul Europei, care aveau tractoare performante Fendt, John Deer? Nu trebuie să fii filozof al timpurilor noastre să-ţi dai seama că nu puteam intra în această competiţie total inegală şi defavorabilă pentru noi. Iar prin dezvoltarea punctelor vamale, de când am intrat în Schengen acum vreo doi ani, vă daţi seama că discrepanţa ar fi fost şi mai mare, dacă nu s-ar fi investit în această ramură, pornind de la următoarea realitate, că România are potenţial agricol. Nu este o ţară constructoare de maşini, nu este o ţară care să fabrice ceasuri, avioane, elicoptere, aşa, câteva ramuri din domeniul industriei. Deci este o ţară cu potenţial agricol, că nu întâmplător ni s-a spus că suntem grânarul Europei, şi atunci hai să dezvoltăm ceea ce e profitabil.

„Am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta.”

Revenind la performanţă, pentru că societatea asta capitalistă, economia de piaţă ne obligă să facem performanţă, că altfel nu suntem fezabili, nu rămânem pe piaţă. Şi asta ce înseamnă, în condiţiile noastre? Ca să scurtez puţin explicaţiile: producţii mari cu costuri mici. Doar atunci poţi să fii performant. Şi care să-ţi asigure un profit, iar profitul în agricultură trebuie o parte din el să-l reinvesteşti. În momentul în care doi-trei ani nu ţi-ai împrospătat parcul de tractoare şi maşini agricole este foarte greu, îţi cresc costurile. Ca să reîmprospătezi trebuie să ai producţie, ca să ai producţie trebuie să ai bani. Deci toate chestiile astea legate te duc spre perfomanţă. Nu a ajuns agricultura la acest nivel de performanţă, am această responsabilitate s-o spun, pentru că politicile care sunt la noi în ţară n-au fost coerente, n-au avut continuitate.

Pentru că România nu are o strategie pe termen lung pentru agricultură...

Constantin Buzatu: Nu, nu avem strategii nici pe termen lung și nici pe termen mediu sau scurt, din păcate.

Aș vrea să mă refer la un subiect de actualitate, încălzirea globală, care este certă, nu este o iluzie, şi care bineînţeles că are influenţe negative, din păcate, în această ramură meteodependentă care se cheamă agricultura. Se vorbeşte despre irigaţii. Din suprafaţa agricolă de 9,8 milioane de hectare, ştiu din bibliografia existentă a vremii că înainte de 1989 am avut vreo 3,5 milioane de hectare irigate, cu predilecţie într-o zonă aridă, respectiv sudul României. Acum, aceasta s-a extins. Ba, mai mult, în Banat, unde suntem şi lucrăm, în ultimii trei ani am zis că e Sahara Bănăţeană, pentru că în câmpia din vestul ţării, statistic vorbind, după datele de la ANM, se constată că au fost cele mai puţine precipitaţii. Deci, este o constatare foarte bună şi o certitudine. Şi atunci se pune problema irigaţiilor.

În anii anteriori, datorită mediilor multianuale, era zona cea mai bogată în precipitaţii, şi datele statistice spun că între 550 și 600 de litri pe metru pătrat. Or, eu, anul trecut, am avut 390. Deci iată unde ne îndreptăm. Şi, sigur, fiind o zonă cu exces de precipitaţii şi cu nivelul apei freatice sus, s-a dezvoltat această reţea de desecare, care la ora actuală este colmatată, neîngrijită, cu toate că există instituţii ale statului cu funcţii, cu director general şi aşa mai departe, care sunt plătiţi să facă această destufizare, pentru că nu se ştie, vine odată un fenomen extrem cu 100 de litri pe metru pătrat, cum s-a întâmplat în alte localităţi din ţara noastră, şi atunci o să băltească, pentru că nu mai sunt canalele de desecare funcţionale.

Revenind la ce ne doare astăzi, şi pe termen mediu, şi pe termen lung, e vorba de aceste sisteme de irigaţii. S-au făcut ici-colo nişte amenajări locale, că unii folosesc termeni pe care nu-i stăpânesc cum trebuie. Deci nu sunt sisteme de irigaţii în vestul ţării, şi în vestul ţării spun judeţele cu potenţial agricol ca suprafaţă, fiind vorba de Timiş, Arad şi Bihor, doar nişte amenajări locale, pe suprafeţe 500-600 de hectare, nu la nivel de sute de mii de hectare amenajate.

„Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa, iar știinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, nu la un producător agricol.”

Acum, în sudul ţării într-adevăr, acolo se fac eforturi de reamenajare, de reabilitare a vechilor sisteme care au fost devastate, furate, motoare electrice, pompe, ţevi, dalele de beton, tot ce s-a putut fura, care n-au fost comuniste, c-au fost bine gândite. Şi acum, pe aceleaşi canale, că pe alea n-au putut să le ia pământul din canal, se încearcă să se reamenajeze, bineînţeles cu nişte costuri foarte mari. Este lăudabilă chestia asta în partea aia de ţară, dar aici, în vestul ţării, nu avem aşa ceva. Adică, eu nu pot să-mi permit să-mi fac nişte foraje la 120 de metri ca să am debit de apă, pe o suprafaţă care nu toată este a mea. Este în arendă. Eu am doar dreptul de folosinţă a terenului. Şi atunci trebuie să vină statul român, şi nimeni altcineva, aşa cum sunt canalele de desecare astăzi ale statului român, proprietatea statului român, nu sunt ale mele sau ale cuiva, tot aşa, să facă un sistem de irigaţii din cele două mari râuri care brăzdează vestul ţării, Bega şi Mureş, şi să facă o reţea aşa cum s-a făcut reţeaua de desecare, cu costuri mult mai ridicate, desigur, dar gândindu-ne la viitor. Pentru că, din păcate, dezvoltarea urbanistică ne duce la concluzia că suprafaţa agricolă sau arabilă a ţării, vorbind de România, scade. Populaţia creşte, numărul de autostrăzi, la fel, care  iau tot din arabil, ocolesc localităţile şi aşa mai departe. Va trebui să revenim la performanţă, adică să facem producţii. Şi toate cheltuielile noastre ca fermieri, cu toate inputurile necesare, cu cele mai avansate tehnologii, ba, mai mult, acum aţi văzut că şi-a făcut loc de vreo doi ani ca o necesitate sau ca o luptă împotriva secetei cu aceste lucrări minime, care nici astea nu şi-au demonstrat eficacitatea şi eficienţa, doar aşa, am luat-o din mers, că aşa suntem noi, poporul român, câteodată o luăm după ureche, sună bine, să ne schimbăm gama de tractoare, de semănători, de discuri, în două-trei treceri, dacă putem astăzi să aruncăm sămânţa şi peste 5-6 luni să ne trezim cu combina că şi recoltăm. În rest, să nu mai facem absolut nimic. Sunt păreri şi păreri aici, unele sunt fundamentate, altele nu, dar aici este un segment de activitate care zic eu că ar trebui să implice mai mult staţiunile de cercetări, care, după ştiinţa mea, în România sunt în număr de 14. Așadar, dacă este staţiune de cercetare-dezvoltare, are fondurile necesare şi să ne prezinte nouă, fermierilor, plusurile şi minusurile acestor metode de a pregăti şi însămânţa terenul printr-un număr mai redus de lucrări, în scopul menţinerii, reţinerii, protejării apei în sol. Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa.

Ştiinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, cu dotarea necesară, nu la un producător agricol, ca să punem un termen mai cuprinzător. Că, dacă-s producător agricol, nu-s cercetător. Cercetătorii sunt în altă parte, plătiţi prin Academie, prin ajutoare de la Ministerul Cercetării şi aşa mai departe.

Cum facem să dezvoltăm şi să atingem acel potenţial pe care agricultura României îl are?

Constantin Buzatu: În facultate am învăţat un lucru care ni s-a prezentat la disciplinele respective, cum era programa din anii aceia, 1980-1985, că trebuie să transformi  producţia de origine vegetală în producţie de origine animală. Ca să vă conving că sunt adeptul acestui principiu, am, pe lângă suprafaţa pe care o lucrez, şi 20.000 de găini. Transform o parte din producţia vegetală, mă refer aici la porumb, grâu, floarea-soarelui, în ou. Şi nu vând kilogramul de porumb, vând oul. Şi sunt nişte coeficienţi de transformare uneori foarte buni, nu pe toată perioada anului, că sunt mici curbe la ouă. Sigur că zootehnia este industria grea a agriculturii, n-ai Paşti, n-ai Crăciun. Animalele trebuie îngrijite, trebuie strânse ouăle, vacile şi oile trebuie mulse, în maternitate la purcei trebuie să te uiţi 365 de zile din 365 de zile. Deci, trebuie să fii acolo. Ochiul stăpânului îngraşă animalul. Şi acum noi ne-am trezit, din mari exportatori până în 1989, acum vrem sau nu vrem, cu regret sau fără regret, iară ne raportăm la ce a fost până în 1989, din mari exportatori am devenit importatori şi e ruşinos că la o ţară cu atâta potenţial să imporţi 80% din carnea de porc. Care şi aşa, din cauza medicilor nutriţionişti, se consumă din ce în ce mai puţin, nici pe aia nu o mai avem, ca să dau un exemplu. E jenant!

„Am stocuri de grâu şi de porumb, iar preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Doar produsele agricole, doar materia primă, asta, pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare.”

Apoi, s-au schimbat şi generaţiile din domeniul agriculturii, care, convine, nu convine, nu prea vor să mai muncească. Vaca are un miros specific, porcul are alt miros specific, găina are alt miros specific, oaia, alt miros specific. Acum aţi văzut, păstor electric, ciobanul are cască în urechi, ascultă la telefon muzică pe YouTube şi aşa mai departe, nu mai doarme „în ţâţă”, cum zicea sibianul, acum are rulotă, are alte condiţii. Nu e rău că am făcut progresul ăsta, dar am neglijat – ca să nu spun alt termen – vaca de lapte. Am dezvoltat vaca pentru carne că nu e aşa pretenţioasă, nu se mulge de două ori pe zi, se montează şi rămâne mai uşor gestantă, fată singură, fără ajutorul tehnicianului sau a medicului veterinar.

Viaţa mi-a dat ocazia să-i cunosc pe toţi cei 13 miniştri ai Agriculturii, al 14-lea încă nu, e domnul Barbu. Pe toţi i-am cunoscut. Nu pot să le spun perioada de domnie. Unii mai sunt în viaţă, unii nu mai sunt în viaţă, nu vreau să fiu păcătos, nu mai este Ştefan, nu mai este Surdu, nici domnul Tabără. Să-i lăsăm acolo unde sunt. Deci, n-au fost susţinuţi de partidele din care proveneau pentru a face o strategie reală pentru agricultură. Adică, ce tot vorbesc eu? Trebuia menţinut ce a fost de calitate şi productiv. Că nu toate complexele de porci şi de vaci au fost comuniste, că şi acolo, la baza lor, a fost o gândire. Nu toate sistemele de irigaţii din sudul ţării au fost comuniste. Alea s-au gândit, s-au proiectat, s-au executat cu efortul României şi al românilor de atunci, ca să fie pe o perioadă mai lungă. Acum, când e secetă, ne aducem aminte de sistemele de irigaţii. De ce?

Nişte lucruri au fost făcute bine.

Constantin Buzatu: Sigur. Trebuie să recunoaştem că nu tot ce a fost înainte a fost rău, a fost comunist. Şi îmi asum ce zic. Au fost lucruri care au fost bune. Că vine civilizaţia, că ne-am ancorat la UE, datorită poziţiei geopolitice a României, de acord, şi mergem mai departe. Eu sunt român pe buletin, dar sunt şi cetăţean european şi-mi asum nişte chestii. Dar cu agricultura, din păcate, se lucrează pompieristic. Dacă acum arde ceva, hai să vedem. Iar acum, cu datoriile pe care le are România la cât s-a îndatorat, toate facilităţile fiscale pentru această meserie meteodependentă, că nu depinde de dorinţa mea şi de putinţa mea, şi ale tuturor fermierilor din ţară, ci mai depinde şi de Bunul Dumnezeu, depinde şi de natură, şi de conjunctura cu vecinii, că vedeţi că de cinci ani încoace, din 2020, de la nenorocita aia de pandemie, seceta a fost cam în fiecare an în diferite zone ale ţării, la noi, cel puţin în ultimii trei ani, a fost devastatoare, plus influenţa preţurilor. Astăzi, când vorbim, că mai am stocuri de grâu şi de porumb, preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Şi atunci apare întrebarea firească: care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Răspunsul e clar: doar produsele agricole, doar materia primă, asta pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare, că pleacă grâul meu în Italia şi de acolo se întoarce TIR-ul cu aluat congelat, ca după aceea să facem pizza şi alte prăjituri.

Astăzi, majoritatea fermierilor este decapitalizată. Finanțarea este marea problemă a agriculturii...

Constantin Buzatu: Dacă nu ai cu ce să finanţezi agricultura, asta înseamnă că ai început să cobori pe tobogan şi de acolo nu te mai scoate nimeni, ajungi la fundul gropii pe care scrie faliment, din păcate. E nevoie de intervenţia statului. În ultimii ani au fost bune două măsuri, au fost gură de oxigen pentru fermieri, IMMinvest și Creditul fermierului. Numai că s-a terminat și cu ajutoarele astea, s-a terminat și cu facilităţile fiscale. A mai rămas subvenția la motorină, dar cu nişte consumuri subnormate de acum 20 de ani. Adică vrea cineva să-mi spună că reuşeşte să se încadreze într-un consum de 23 de litri pe hectarul de arătură? Nu există aşa ceva! Sunt multe de discutat… Poate, totuși, cineva se trezeşte, acolo, în rândul autorităților.

Practicaţi agricultura de 40 de ani şi sunteţi pe producţie în continuare şi în activitate, cum ați reușit în aceste condiții vitrege?

Constantin Buzatu: Cu mult chin şi multă muncă, reușesc să rezist în agricultura românească.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Pe 28 mai 2026, în prima zi a expoziției AgriPlanta – RomAgroTec, IPSO a organizat o conferință de presă în care și-a prezentat noutățile, tema evenimentului fiind „Sprijin complet pentru fermieri: soluții integrate IPSO pentru ferma viitorului”. În esență, este vorba despre sprijin, despre soluții, despre ceea ce contează cu adevărat în fermă. 2026 este anul în care IPSO împlinește trei decenii de existență, compania celebrând momentul printr-un un nou logo și un nou producător de mașini agricole în portofoliu.

IPSO a prezentat, în cadrul AgriPlanta-RomAgroTec 2026, modul în care sprijinul său complet pentru fermieri, bazat pe soluții integrate, reprezintă un diferențiator clar pe piața agricolă din România și un răspuns concret la provocările actuale din agricultură.

Fondată în 1996, cu scopul de a distribui mărci importante de utilaje agricole pe piața locală, IPSO a evoluat constant, transformându-se dintr-un distribuitor de echipamente în cel mai mare furnizor de soluții integrate pentru fermierii din țara noastră.

Astăzi, compania oferă nu doar utilaje agricole, ci un ecosistem complet care include service și piese, agricultură de precizie, irigații și soluții de finanțare, gândite să susțină performanța și continuitatea activității din fermă.

„Astăzi, agricultura nu mai înseamnă doar producție, ci control, continuitate și decizii bazate pe date. Rolul nostru este să fim alături de fermieri cu soluții integrate, care funcționează împreună și care, prin agricultură de precizie, service și suport conectat, îi ajută să ia decizii mai clare, cu mai puține blocaje și mai mult control asupra fermei”, a declarat Arnaud Van Strien, CEO IPSO.

La nivel național, IPSO are o rețea de 20 de puncte de lucru, cu peste 500 de angajați, dintre care 200 de specialiști de service care asigură intervenții rapide și suport constant în teren.

„Un element-cheie al diferențierii IPSO este amprenta puternică a serviciilor de post-vânzare. Livrarea pieselor de schimb în 24 - 48 de ore, procesele de service bine structurate și investițiile continue în oameni și formare permit reducerea timpilor de nefuncționare și creșterea gradului de predictibilitate în ferme”, a subliniat Gabriel Petrișor, Chief Operations Officer IPSO.

IPSO este un deschizător de drumuri în implementarea agriculturii de precizie în România. Peste 5.000 de utilaje sunt conectate în John Deere Operations Center, platforma digitală care permite monitorizarea în timp real a performanțelor, optimizarea lucrărilor agricole și luarea deciziilor bazate pe date. Din perspectiva fermierului, sprijinul complet oferit de IPSO se concretizează pe de o parte prin prevenirea problemelor tehnice grație unui service conectat și inteligent și pe de altă parte prin agricultura de precizie care ajută fermierii să lucreze mai eficient, cu costuri reduse și o productivitate crescută în fermă.

Pe parcursul celor 30 de ani de activitate, IPSO a depășit granițele României și a devenit un jucător de anvergură europeană în agribusiness, prin prezența în Croația începând cu 2014, în Turcia din 2020 și în Germania de la începutul acestui an.

„Prin poziționarea sa ca furnizor de soluții integrate, IPSO oferă fermierilor un singur punct de contact pentru toate nevoile fermei, de la utilaje și tehnologie, la service, piese și finanțare. Această abordare integrată contribuie direct la creșterea eficienței, reducerea riscurilor și îmbunătățirea profitabilității fermelor din România, dat fiind ca răspunde rapid atât nevoilor imediate din fermă, cât și obiectivelor de dezvoltare pe termen lung”, a conchis Arnaud Van Strien.

Noul logo al companiei a fost prezentat în detaliu de Dan Gîdea, director de marketing IPSO.

Semănătorile Claydon, în portofoliul IPSO

În conferința de presă organizată la AgriPlanta-RomAgroTec, IPSO a anunțat parteneriatul cu producătorul din Marea Britanie, Claydon, renumit pe plan mondial pentru semănătorile directe strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului.

Claydon este o familie de fermieri din Suffolk, așezare din estul Angliei, astăzi aflându-se la a treia generație de fermieri, care lucrează 400 de hectare. Utilajele Claydon sunt dezvoltate în ferma familiei, de către fermieri pentru fermieri, fiind testate în condiții agricole reale, într-un mediu agricol real, înainte de a fi lansate pe piață. Din 2003, Claydon a devenit liderul pieței europene în semănatul direct.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agricultura este un domeniu în continuă transformare, fermierii având nevoie de produse și soluții eficiente pentru a face față tuturor provocărilor ce apar pe parcursul unui sezon, fie ele tehnologice sau financiare. Eficiența produselor pentru nutriția plantelor a devenit o preocupare tot mai importantă, mai ales în contextul în care prețul îngrășămintelor i-a determinat pe mulți fermieri să-și regândească costurile pentru fiecare hectar.

În acest context, compania Corteva Agriscience încercă să aducă în piață produse inovatoare și sigure pentru a asigura sporuri de producție chiar și în condiții dificile. Un bun exemplu este produsul Utrisha™ N, biostimulatorul biologic bazat pe bacteria naturală Methylobacterium symbioticum, ce are capacitatea de a capta azotul atmosferic și de a-l transforma în formă asimilabilă pentru plante în mod continuu, pe tot parcursul perioadei de vegetație. Cu alte cuvinte, culturile beneficiază de o sursă biologică de azot, fără emisii suplimentare de gaze cu efect de seră și fără impact negativ asupra mediului. Produsul este omologat pentru diferite culturi, putând fi administrat la porumb, floarea-soarelui sau cereale, cartof, rapiță, dar și culturi pomicole, viticole sau legumicole.

Rezultatele obținute în urma administrării acestui produs au evidențiat sporuri de producție chiar și de 800 kg/ha în culturile de porumb. În continuare, vă prezentăm opiniile unor fermieri care au utilizat produsul în campaniile anterioare, unii dintre ei încă din primul an de la lansare, pentru a evidenția motivele și criteriile care i-au determinat să continue utilizarea Utrisha™ N și în sezoanele următoare.

Aurel Placinschi, un fermier cu multă experiență din zona Moldovei și unul dintre colaboratorii companiei Corteva Agriscience încă din primii ani pe piața din România, a ales să testeze Utrisha™ N la mai multe culturi din cadrul societății Agricola Țigănași din județul Iași, iar principalul motiv a fost acela de a descoperi dacă produsul va contribui la reducerea dozei de îngrășăminte administrate.

„În general, principiul nostru este să testăm în fermă orice produs nou, iar atunci când Corteva a adus pe piață un produs așteptat de fermieri, având în vedere ce se întâmplă în piața îngrășămintelor, am decis să-l testăm. Am făcut acest lucru pentru că orice produs ce ne ajută să reducem doza de îngrășământ este binevenit. Dacă reducem aplicările cu azot, care este destul de scump, dar și dificil de administrat pentru efectul lui maxim, este un lucru bun. Așa că am ales să aplicăm Utrisha™ N în culturile de porumb, floarea-soarelui și sfeclă. La porumb am văzut un efect imediat, am obținut un spor de producție foarte important într-un an dificil. Am aplicat produsul în stadiul de 6-8 frunze, vorbim despre cultură în irigat, așa că plantele aveau o stare de vegetație bună, erau sănătoase și pregătite să absoarbă produsul. De aceea spun că sporul de producție a fost obținut datorită azotului suplimentar, respectiv 712 kg/ha. Rezultatul ne-a convins să utilizăm Utrisha™ N în  mai multe sole și la mai multe culturi. Cred că poate fi un produs de bază în tehnologia pe care vrem să o aplicăm în fermă”, a arătat Aurel Placinschi, în primul an de utilizare a produsului.

Aurel Placinschi, video: https://www.youtube.com/watch?v=ld1lklvxr2c

Și în județul Botoșani, Utrisha™ N a trecut testele agricultorilor încă de la prima utilizare și a demonstrat faptul că este o soluție eficientă pentru orice fermă. „Este ceea ce ne trebuie nouă”, spune Alexandru Țicalo, societatea Rural Economy, care lucrează o suprafață de 600 ha în localitatea Mihăileni. Dumnealui a ales să utilizeze produsul pe două parcele diferite, aplicând Utrisha™ N doar pe jumătate din suprafața fiecăreia tocmai pentru a avea parte un test corect.

„Azotul are o importanță foarte mare mai ales în cultura porumbului, o cultură unde știm că se aplică destul de greu atunci când este necesar plantelor. Fiind situați într-o zonă foarte bună în ceea ce privește precipitațiile și având nevoie de azot pentru a abține o producție de boabe semnificativă, trebuie să-l aplicăm fazial pentru că altfel încep problemele. Din stratul culturii și până la final, porumbul are nevoie de azot. Am aplicat Utrisha™ N în cultura de porumb atunci când plantele aveau suficient foliaj, adică de la stadiul de 6-8 frunze până la 10 frunze, dar fără a apela și la alte produse, tocmai pentru a-i putea vedea efectul. Am observat chiar la 4-5 zile de la administrare faptul că plantele erau mai verzi față de cele care nu au primit produsul, iar pe parcursul vegetației erau mult mai viguroase, au legat mult mai bine, iar umplerea boabelor a fost integrală, e clar că au fost multe plusuri. Dacă planta este mai verde, mai sănătoasă, de acolo vine și producția, deci și profitul. Este ceea ce ne trebuie nouă pentru a aduce plus valoare culturii. Sporul de producție obținut a fost de circa 800 kg/ha în plus față de martor. Consider că este un produs care merită încercat 100%, iar din partea mea are  doar cuvinte de laudă”, a precizat Alexandru Țicalo.

Alexandru Țicalo, video: https://www.youtube.com/watch?v=1VgG_nLTfs4

Utrisha™ N s-a dovedit a fi un produs util încă de la prima utilizare și în fermele mixte. Un bun exemplu este ferma lui Mircea Dumitru, un important crescător de animale din județul Brașov, care lucrează și o suprafață de 300 ha. Porumbul pentru siloz ocupă o suprafață importantă și necesită atenție specială pentru a asigura hrană suficientă și de calitate animalelor.

„În principal noi producem furaje pentru animale, de aceea recolta de 65 tone porumb siloz/ha este una foarte bună pentru noi. Am folosit produsul companiei Corteva pentru prima dată pentru că am fost curios să văd ce știe să facă și pot spune că a dat rezultate bune. S-a văzut clar că e un plus de producție, aș zice cu minimum 30% mai mult. Am fost mulțumit de produs, cultura a fost verde pe tot parcursul vegetației, au fost știuleți mari, cu alte cuvinte am avut o producție de calitate. Ce pot spune despre produs este că l-am testat, a trecut proba și îl recomand fără probleme celorlalți fermieri”, a specificat Mircea Dumitru.

Mircea Dumitru, video: https://www.youtube.com/watch?v=QnSbkD_VdO8

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cuvintele din titlu îi aparțin tânărului fermier Matei Titianu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Recent, la AGRO TV, acesta a abordat mai multe subiecte arzătoare în agricultura autohtonă, pe care vi le prezentăm în rândurile ce urmează.

„Suntem a cincea forță agricolă a Uniunii Europene ca suprafață, dar ne permitem prea des să fim tratați ca un actor secundar. Din postura de președinte al LAPAR, consider că este timpul să vorbim deschis despre subminarea intereselor naționale în agricultură. O problemă pe care o simt zilnic în dialogul cu membrii LAPAR este modul în care agricultura este reprezentată la Uniunea Europeană de către autorităților noastre. De ce reprezentanții noștri la Bruxelles nu negociază cu aceeași fermitate cu care fermierii români muncesc pământul? Când acceptăm acorduri care ne dezavantajează direct sau când convergența externă rămâne un obiectiv mereu amânat, nu vorbim doar despre birocrație. Vorbim despre viitorul securității alimentare. La LAPAR, mandatul nostru este clar: să cerem o poziție demnă pentru România”, a spus Matei Titianu.

În opinia președintelui LAPAR, subvenția ar trebui privită ca o compensație, nu ca un ajutor. „Trebuie să înțelegem că atâta timp cât producem sub reglementări verzi stricte, subvenția doar echilibrează balanța în fața competitorilor globali (Mercosur, Ucraina).”

Matei Titianu a subliniat că prioritatea zero în acest moment o reprezintă protejarea consumatorului român și a producătorului local prin controale riguroase la graniță. „Frontierele au nevoie de laboratoare de testare. Nu putem accepta un dublu standard la siguranța alimentară.”

Liderul LAPAR a arătat paradoxul energiei și al finanțării. „Infrastructura de irigații devine inutilă dacă prețul energiei anulează profitul. Avem nevoie de o strategie națională pentru energie și de instrumente financiare solide, precum Creditul Fermierului, cu dobânzi fixe și garanții de stat”, a punctat Matei Titianu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!