pepiniera - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

CAFFINI BANNER

Deși am mai scris despre acest dăunător, consider că trebuie să revin deoarece sunt probleme în sectorul pomicol. Cariul scoarței a fost identificat de curând la materialul de plantat destinat înființării unei livezi de măr în sistem ecologic. În acest moment, micuții gândăcei ies din scoarța pomilor, se împerecheză și depun ouă. Apar eșalonat din aprilie și pe tot parcursul verii. Cum este posibil ca pomii de plantat să vină infestați din pepinieră? Pomii în cauză sunt plantați acum, în luna iunie, conform tehnologiilor moderne (????). Din fericire nu toți au fost plantați. De asemenea, pe lângă Scolytus, sunt prezenți și patogeni care produc cancere. Despre ei într-un alt material.

Atrag atenția că o livadă ecologică trebuie să aibă un start foarte bun. Ce înseamnă asta? Pomii trebui să fie perfect sănătoși, fără boli și fără dăunători. Soiurile cultivate trebuie să fie rezistente la principalii patogeni ai speciei care se plantează. Se pare că în spațiul intracomunitar plantele sunt controlate doar pentru patogenii și dăunătorii de carantină. Restul patogenilor și dăunătorilor nu mai sunt luați în seamă. Tinerii pomi sunt infectați cu patogeni care produc cancere. Acești patogeni se instalează de regulă în livezile bătrâne. Cariul scoarței la fel, se intalează la pomii în declin, nu la cei tineri. Prezența cariului la pomii tineri este periculoasă. Pomii pot intra în declin rapid.

Mă întreb și eu, livezile ecologice sunt sortite pierii din start? Este posibil să fie înființate livezi ecologice în sistem intensiv și superintensiv, cunoscut fiind că speciile pomicole au o serie de dăunători și patogeni extrem de periculoși care cu ușurință trec de la un pom la altul și nu pot fi ținuți sub control prin metode biologice? Tehnologiile moderne și proiectele aprobate se pare că permit asta.

Ce știu eu despre aceste livezi? Știu că sunt sortite eșecului. Mai mult nu pot spune deoarece trebuie să păstrez confidențialitatea.

Când l-am deranjat a ieșit cu viteză. Foto realizată la 10 iunie 2024

Când l am deranjat a ieșit cu viteză. Foto la 10 iunie 2024

Recomandarea mea este să verificați cu atenție materialul săditor înainte de a-l pune în pământ. Pomii trebuie să aibă scoarța fără răni sau umflături, fără modificări de culoare, fără dăunători de scoarță. Rădăcinile trebuie să fie sănătoase, fără brunificări, fără tumori și micelii.

Vă atrag atenția că, în această perioadă adulții de Scolytus ies masiv din scoarța pomilor. Este momentul să verificați livezile (indiferent de vârstă). Dacă observați orificii pe scoarță și gândăcei mici, negri, treceți la efectuarea unui tratament.

În cele ce urmează, readuc în atenție informații despre acest dăunător periculos al pomilor fructiferi.

Scolytus rugulosus – Cariul scoarței este un dăunător polifag ce poate fi întâlnit la măr, păr, prun, cais, cireș, păducel, cătină, nuc, mur, alun, carpen, fag, ulm etc. Este răspândit în Europa, Africa de Nord, Asia Mică, Rusia, Iran, America de Nord și de Sud etc.

 

Recunoașterea și biologia dăunătorului

 

Adultul are lungimea corpului cuprinsă între 1,4 - 3,2 mm. Corpul insectei este alungit și are culoare neagră mat. Culoarea elitrelor este brun - roșcată sau castanie. Corpul insectei este convex și spre vârf descrește. Antenele și picioarele au culoare brună. Larvele au culoare albă și sunt apode. Capul este de culoare brună, iar lungimea corpului variază între 2 - 3 mm [Roșca et al., 2011].

Dăunătorul poate avea o generație în zonele nordice și două în zonele mai calde. În România are două generații pe an. Iernează în stadiul de larvă matură în galeriile săpate în lemn. Studiile asupra biologiei acestui dăunător arată că stadiile de prepupă și pupă se formează la începutul primăverii (martie - aprilie). Primii adulți încep să apară la începutul lunii aprilie - mai. Ei pătrund sub scoarță mai ales prin zona mugurilor [Tezcan & Civelek, 1996].

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr. Foto din data de 10 iunie 2024

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr în data de 10 iunie 2024

Femela sapă galerii mamă (maternale) longitudinale sub scoarță, de 1 - 2 cm, mai rar 3 cm și mici cavități în părțile laterale ale galeriei unde își depune ouăle. O femelă depune între 10 - 100 ouă. Ramurile lungi de 25 cm pot avea uneori până la 15 galerii mamă. Galeriile produse de larve sunt lungi, sinuoase și uneori se intersectează sau se suprapun. La capătul galeriilor, larvele sapă o celulă adâncită unde se vor retrage pentru împupare. Noii adulți vor ieși la suprafața scoarței prin mici orificii [Alford, 2016].

În livadă, adulții pot fi observați din mai și până în noiembrie, cu un maxim în lunile mai - iunie. Unii cercetători au raportat o apariție intensă a adulților în lunile iulie și septembrie [Özgen et al., 2012]. Aceste aspecte legate de biologia dăunătorului sunt mult influențate de condițiile climatice.

 

Daune produse

 

Dăunătorul atacă mai ales livezile abandonate și pomii bolnavi. Pomii devitalizați, bolnavi sunt predispuși atacului unor dăunători secundari așa cum este și Scolytus rugulosus. În 2 - 3 ani copacii infestați puternic se pot usca. În general sunt mai atacate livezile de sâmburoase.

În ultimul timp, Scolytus rugulosus își face simțită prezența și în livezile din România, mai ales la cais, cireș, măr. De obicei, dăunătorul este prezent în livezile mai vechi sau în care tratamentele nu se fac corect sau la momentele optime de combatere. Frunzele pomilor atacați se îngălbenesc, iar fructele rămân mici, pipernicite.

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Acest gândac de scoarță (cariu) atacă scoarța interioară, minând zona floem - cambială a ramurilor, lăstarilor și trunchiurilor copacilor și arbuștilor fructiferi. În fisurile din scoarță se poate observa rumegușul rezultat în urma săpării galeriilor. Uneori rumegușul poate fi observat și pe pământ sau în pânzele de păianjen. Pe lângă rumeguș, prezența dăunătorului poate fi semnalată și după micile orificii din scoarță. Dacă detașăm scoarța cu orificii, vom observa scoarța interioară moartă, degradată, gândăcei noi, larve, galeriile săpate de larve și mult rumeguș. În lemn, după îndepărtarea rumegușului se pot vedea și celulele adâncite unde larvele se pregătesc de împupare. În caz de atacuri puternice, dăunătorul poate pătrunde și în fructe, în zona sâmburelui, unde sapă galerii [Özgen et al., 2012].

Scolytus rugulosus atacă frecvent pomii bolnavi, răniți, stresați din cauza secetei sau alte cauze. Acest dăunător poate contribui la declinul și moartea pomilor fructiferi.

 

Managementul integrat

 

În cadrul sistemului de combatere integrată trebuie să ținem cont de cele trei tipuri de măsuri: profilactice, chimice și biologice. Din păcate, cariul scoarței este destul de greu de controlat odată ce infestarea s-a produs.

Măsuri profilactice

Bhagwandin (1992) susține că igiena culturală este singura care poate da bune rezultate în managementul acestui dăunător. Se recomandă tăierea ramurilor și lăstarilor care prezintă atac și scoaterea lor rapid din plantație. Tot materialul lemnos scos din plantație trebuie distrus prin ardere. În cazurile în care trunchiul principal este infestat masiv, copacul trebuie eliminat din plantație și ars. În nici un caz ramurile rezultate în urma tăierilor nu trebuie lăsate în apropierea pomilor sănătoși.

Pentru a preîntâmpina atacul se recomandă menținerea stării de sănătate a pomilor din livadă, eliminarea factorilor de stres, executarea tratamentelor împotriva patogenilor și dăunătorilor la avertizare (momentele optime).

Prevenirea este cea mai eficientă metodă de control a gândacilor de scoarță. Așadar, evitați rănirea rădăcinilor și trunchiurilor în timpul executării lucrărilor de îngrijire în livadă. Irigați pomii în perioadele secetoase din vară (măcar de două ori pe lună).

Este foarte important momentul în care efectuăm tăierile la pomi. Trebuie evitată crearea rănilor proaspete în timpul zborului adulților. Se recomandă să nu se execute tăieri de eliminare a ramurilor infestate în perioada martie - septembrie.

După cum am menționat mai sus, materialul lemnos (ramuri, pomi) infestat trebuie scos rapid din livadă și distrus. Distrugerea se poate face prin ardere sau prin solarizare. Pentru protejarea mediului, este indicată solarizarea. Peste grămada de lemne se pune o folie de plastic mai groasă și se etanșează bine pentru ca gândacii să nu poată ieși. Este bine ca solarizarea să se facă într-o zonă însorită timp de câteva luni. Folia de plastic trebuie să fie transparentă, rezistentă la razele UV și de foarte bună calitate [Sanborn, 1996].

gandaci

Măsuri chimice. Eficiente sau nu?

Deoarece gândăceii de Scolytus rugulosus sunt protejați de scoarță este destul de greu să îi combatem cu ajutorul insecticidelor. Tratamentele chimice pot avea succes doar atunci când livada este foarte bine monitorizată, pentru ca gândacii să poată fi omorâți din timp. Soluția trebuie pulverizată pe scoarță în așa fel încât gândacii să fie uciși înainte de a pătrunde dedesubtul ei. Odată intrați sub scoarță, cu greu mai pot fi omorâți.

De asemenea, tratamentele aplicate pomilor deja infestați nu sunt eficiente, deși ele mai pot reduce din populații dacă se fac în timpul zborului adulților. Apariția eșalonată a gândacilor pe toată perioada verii îngreunează foarte mult combaterea.

Studiile arată că nici insecticidele sistemice aplicate prin injectare sub scoarță sau la solul de sub pomi nu sunt eficiente în combatere. De altfel, multe insecticide sistemice, în prezent nu sunt recomandate pentru combaterea gândacilor de scoarță [Donaldson & Seybold, 1998].

Există studii care arată că și-au dovedit eficiența insecticide pe bază de acetamiprid, esfenvalerat, spinosad. În general, orice insecticid utilizat în combaterea dăunătorilor din pomicultură poate fi utilizat dacă este omologat și dacă este aplicat în timpul zborului maxim al adulților. Cele mai „eficiente” sunt insecticidele cu o perioadă mai lungă de persistență.

În Aplicația PESTICIDE din 2024 nu am găsit vreun insecticid omologat pentru acest dăunător, deși el există și produce daune.

Măsuri biologice

Gândacul de scoarță are dăunători naturali atât prădători, cât și paraziți. În reglarea populațiilor de gandaci sunt mai eficienți prădătorii decât paraziții. Totuși, lansările de prădători sau paraziți în livezile cu infestări majore nu au fost eficiente în combatere. Mortalitatea prin parazitism a acestei specii poate ajunge la aproximativ 16%.

Pentru detectarea timpurie a gândacilor pot fi utilizate capcane cu feromoni.

 

Bibliografie
Alford V. David, 2016. Pests of fruit crops: A colour handbook, second edition, 462 p..
Bhagwandin H. O., 1992. The shothole borer: An ambrosia beetle of conara for chestnut orcharding in the Pacific Nortwest, p. 168 - 177. In 93rd Annual Report of the Northern Nat. Growers Assn., Western Chestnut Growers Assn.
Donaldson, S. G. and S. J. Seybold. 1998. Thinning and Sanitation: Tools for the Management of Bark Beetles in the Lake Tahoe Basin. Reno: University of Nevada Cooperative Extension Fact Sheet FS-98-42 (PDF).
Özgen, İ., Sarikaya, O. & Çiçek, H., 2012. Damage of Scolytus rugulosus (Müller, 1818) (Coleoptera: Curculionidae, Scolytinae) in the apricot fruits. Munis Entomology & Zoology, 7 (2): 1185-1187.
Roșca I. et al., 2011. Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.
Sanborn, S. R., 1996. Controlling Bark Beetles in Wood Residue and Firewood. Sacramento: California Department of Forestry and Fire Protection, Tree Notes 3.
Tezcan, S. & Civelek H. S., 1996. Investigations on the biology and damage of Scolytus rugulosus (Müller, 1818) (Coleoptera: Scolytidae) in cherry orchards of Kemalpaşa (İzmir) district of Turkey. III Turkish national congrees of Entomology, 24 - 28 september, 1996, Ankara, 135-141.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Horticultura

Potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), până pe 30 aprilie 2024 pot fi depuse cereri de finanțare pentru accesarea fondurilor europene pentru sectorul pomicol prin intermediul DR-15 „Investiții în exploatații pomicole”.

Componenta înființare și modernizare exploatații pomicole are o alocare financiară de 142.383.527 euro, iar componenta înființare și modernizare pepiniere pomicole are alocate nouă milioane de euro.

Prin intervenția DR-15 „Investiții în exploatații pomicole” se acordă fonduri nerambursabile în proporție de maximum 65% din costurile eligibile, fără a depăși 1.500.000 euro/proiect, cu excepția proiectelor care propun achiziția de utilaje și echipamente agricole a căror valoare este de maximum 300.000 euro.

fructe livada lacu rezii 22

Beneficiari sunt fermierii (excepție persoanele fizice); cooperativele agricole și societățile cooperative care deservesc interesele membrilor fermieri; grupuri și organizații de producători constituite în baza legislației naționale în vigoare şi recunoscute de MADR care deservesc interesele membrilor.

Pentru informații suplimentare accesați link-ul: https://www.afir.ro/domenii-de-interventie/detalii-si-anexe-dr-15/

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru DR-15 „Investiții în exploatații pomicole”, din cadrul Planului Strategic PAC 2023 – 2027, se lansează în prima lună a anului viitor, anunță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Cu ajutorul banilor europeni, exploatațiile pomicole se pot dota cu utilaje și echipamente. Totodată, fondurile nerambursabile pot fi folosite pentru înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru intervenția DR-15 se va desfășura în perioada 8 ianuarie 2024, ora 9:00 – 30 aprilie 2024, ora 16:00.

Alocarea financiară pentru această sesiune este de 151.383.527 euro din care: 142.383.527 euro sunt pentru componenta înființare și modernizare exploatații pomicole, iar 9.000.000 euro sunt pentru componenta înființare și modernizare pepiniere pomicole.

Sprijinul nerambursabil acordat prin intervenția DR-15 „Investiții în exploatații pomicole” este de maximum 65% din costurile eligibile, fără a depăși suma de 1.500.000 euro/proiect pentru investiții. Costul proiectelor care propun doar achiziția de utilaje și de echipamente agricole nu poate depăși 300.000 euro.

fructe livada lacu rezii 26

Beneficiarii sunt fermierii (cu excepția persoanelor fizice), cooperativele agricole și societățile cooperative care deservesc interesele membrilor, grupurile și organizațiile de producători recunoscute de MADR, constituite în baza legislației naționale în vigoare și care deservesc interesele acestora.

Informații suplimentare, Ghidul solicitantului și formularele necesare sunt disponibile pe site-urile www.madr.ro și www.afir.ro.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Duminică, 03 Decembrie 2023 18:21

Jidvei, o afacere ajunsă la a treia generație

În urmă cu aproape 25 de ani, familia Necșulescu a început să rescrie povestea vinurilor obținute pe văile Târnavelor, în județul Alba. Astăzi, Jidvei este o afacere de familie în cel mai pur sens al cuvântului, având în vedere că la conducerea companiei se află a treia generație a familiei interlocutorului nostru – Claudiu Necșulescu. Însă nu trebuie să uităm că trăim în România și în nicio afacere nu curge doar lapte și miere, iar piața vitivinicolă este încă neașezată, cu nenumărate provocări, incertitudini, cu felurite probleme la tot pasul. Totuși, Claudiu Necșulescu privește partea plină a paharului, fiind preocupat permanent de a merge mai departe. Iar noi dorim să punctăm efortul continuu al unui brand românesc care caută mereu performanța.

DSC07050

„Situaţia este dramatică în sectorul vitivinicol. Sunt convins că 90% din companii, în realitate, sunt pe minus.”

Reporter: Ce înseamnă să fii om de afaceri în viticultură şi vinificaţie astăzi?

Claudiu Necșulescu: Cred că e o misiune foarte grea astăzi. Sigur, din motive mai mult sau mai puţin obiective, ultimii trei ani au fost nişte ani cu încercări şi provocări foarte puternice. Eu spun că de multe ori poate astea chiar te întăresc şi vorbim de rezilienţă, dar durerea cea mare este că unele dintre provocările sau neajunsurile din mediul de afaceri nu vin neapărat din nişte condiţii obiective, ci vin dintr-o proastă înţelegere sau o lipsă a dialogului cu autorităţile. Sau, şi dacă există, de multe ori parcă mimăm dialogul, adică ne-am întâlnit, am discutat, dar nu se întâmplă nimic. Situaţia este dramatică în sectorul vitivinicol, şi o spun cu asumarea cuvintelor, deci eu sunt convins că 90% din companiile din sectorul vitivinicol în realitate sunt pe minus. Sigur că, prin eforturi, prin transferuri de fonduri din alte activităţi încearcă să acopere gaura din sectorul vitivinicol, din ce înseamnă partea vinicolă. Discut foarte mult cu membrii ONIV (Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă) şi cu alţi producători de vin şi toţi au aceeaşi problemă. E clar că scumpirile, pornind de la energie, îngrăşăminte, sticle, etichete, ele nu au putut fi transferate pe raft, pentru că aducea produsul într-o zonă de respingere din partea consumatorului, şi atunci n-au făcut decât să mănânce din marja care era sau să aducă produsul chiar pe minus. Companiile din sectorul vitivinicol au plantaţii, produc vin şi cifra de afaceri se realizează prin valorificarea vinului.

Reporter: Aveți cu cine lucra via, în cramă, știut fiind că forţa de muncă este o mare problemă?

Claudiu Necșulescu: Noi am adus forță de muncă din Nepal. Avem 250 de nepalezi, acum am mai comandat, am încheiat contracte pentru încă 250 de nepalezi, este un deficit major de forţă de muncă pentru activităţile din agricultură. Personal, mă bucur că n-am intrat momentan în Schengen, pentru că am fi rămas şi fără această forţă de muncă adusă din afară. În momentul aderării la Schengen, automat această forță de muncă ieftină intră în piaţa muncii europeană şi toți oamenii ăștia nu au nicio problemă să se ducă să lucreze în țările mai dezvoltate.

Reporter: Și totuși, iată că omul de afaceri din România se descurcă. Dar asta nu înseamnă că guvernanţii trebuie să se bazeze pe faptul că omul de afaceri român se descurcă...

Claudiu Necșulescu: Aici, facilităţile sunt foarte simple. O scădere a impozitării muncii şi o creştere a salariului minim. Astea sunt măsurile, nu există altele, în ceea ce privește forța de muncă. Prin creşterea salariului minim automat scazi presiunea de emigraţie în afară a forţei de muncă şi pe fondul creşterii îţi poţi permite să scazi impozitarea muncii, care la noi în ţară este cea mai mare din Uniunea Europeană. Astăzi, dacă le dai şi 200 de lei pe zi net, nu-ţi vin la muncă. Sectorul vitivinicol este un sector în care nu poţi regla producţia după piaţă. Noi vrem - nu vrem trebuie să lucrăm via, chiar dacă anul, condiţiile din piaţă sunt mai proaste şi nu poţi valorifica întreaga cantitate. La vie nu poţi să-i spui: anul ăsta stai pe loc, ne vedem la anul şi ne apucăm de producţie. Şi aici apar cele mai mari probleme. Nu vorbesc şi de costuri de stocare, şi toate elementele astea vin să genereze costuri suplimentare.

interviu 245 claudiu necsulescu 5

Cultura viței-de-vie nu o poţi abandona. Dacă am rămas pe stoc cu porumb anul ăsta, anul viitor categoric pun mai puţin porumb. La vie nu pot să-i spun: anul ăsta stop, nu cheltui cu tine, nu fac tăieri, nu fac dirijări sau tratamente, pentru că dacă ai făcut asta, anul următor clar nu mai faci nimic. Şi atunci eşti obligat s-o întreţii.

Pentru cultura viţei-de-vie, pot să spun că suntem la maximumul de favorabilitate. Dacă înainte oarecum aveam riscurile îngheţului excesiv şi îngheţului târziu, şi un excedent de umiditate, acum practic suntem la maximumul de favorabilitate. Acum doar greşelile noastre pot să ne afecteze producţia din Transilvania. Sigur, în zona de sud seceta e o problemă majoră, dar acolo trebuie programe naţionale care să ajute fermierii. România încă nu are o strategie naţională legată de agricultură.

„Acum cei mai mulţi bani merg pe zona de investiţii, nu pe zona de reconversie, şi ăsta e un semn de întrebare, pentru că fără patrimoniu viticol şi fără să conservi patrimoniul viticol, cramele la un moment dat dispar.”

interviu 245 claudiu necsulescu 7

Reporter: În viticultură aţi avut un program şi-l aveţi în continuare, cel al reconversiei...

Claudiu Necșulescu: Anul ăsta sperăm să ajungem din nou la o absorbţie de sută la sută. În ultimii trei ani, pe fondul pandemiei, pe urmă a început războiul, a fost o stagnare, dar anul ăsta se pare că reuşim să consumăm toţi banii alocaţi pentru partea de reconversie şi, sigur, şi partea de investiţii.

La ora asta, producătorii mari au un handicap, că primesc doar 25% din proiect pe partea de investiţii. Dar ceea ce mă bucură e faptul că, într-adevăr, noi tot timpul ne-am lăudat că am fost sectorul cu cea mai bună absorbţie de fonduri şi că a fost o politică coerentă.

„SGR (Sistemul Garanție – Returnare) nu există în UE, nu există niciun stat membru producător de vin care să aibă vinul inclus în acest mecanism. Şi noi am fost introduşi. Acest SGR nu poate funcţiona pe vin.”

Reporter: Adică sumele alocate sectorului vitivinicol au fost consumate integral.

Claudiu Necșulescu: Eram un pic dezamăgit pentru ultimii trei-patru ani, când nu mai exista apetit în zona asta investiţională. Acum cei mai mulţi bani e drept că merg pe zona de investiţii, nu pe zona de reconversie, şi ăsta e un semn de întrebare, pentru că fără patrimoniu viticol şi fără să conservi patrimoniul viticol, cramele la un moment dat dispar. Cred că ce este şi ce ar trebui luat în considerare e că vinul, chiar în situaţiile de criză şi cu încărcătură emoţională puternică, el fiind un produs de confort, că nu este un produs de necesitate, piaţa acestuia suferă foarte mult. Niciodată, dacă ai o stare şi eşti încărcat emoţional, nu ai dispoziţia să bei un pahar de vin. Că mulţi spun: lasă, că alcoolul merge! Dar vinul nu este alcool. Ăla care vrea să-şi înece amarul eventual bea o votcă, o tărie, n-o să bea un pahar de vin să-şi înece amarul. Că până ajunge să-şi înece cu vin amarul se plictiseşte, uită de ce s-a apucat.

Provocări sunt multe şi ceea ce ne preocupă cel mai mult acum, în perioada asta, este un mecanism introdus pe zona asta de colectare şi reciclare a deşeurilor, unde într-un mod… n-aş găsi o definiţie să nu exagerez sau să nu fiu vulgar, dar cum se vorbea atunci „noaptea ca hoţii”, cam aşa a fost introdus şi sectorul de vin. Noul mecanism propus, SGR (Sistemul Garanție – Returnare), nu există în UE. Nu există niciun stat membru producător de vin care să aibă vinul inclus în acest mecanism. Şi noi am fost introduşi. Acest SGR nu poate funcţiona pe vin din raţiuni foarte clare: un om care plăteşte 30-40 de lei pe o sticlă de vin nu se va întoarce cu sticla la magazin să-şi ia 50 de bani. Şi atunci e clar că nu putem avea aşteptări în a fi un mecanism eficient. Nimeni nu şi-a pus întrebarea: de ce noi? Măcar să întrebe celelalte state UE de ce nu au prins și vinul în SGR. Marele paradox e că sticla la noi se colectează cu mecanismele vechi. Sticla chiar şi-a îndeplinit în fiecare an cota. Problemele apar pe pet şi pe aluminiu, acolo nu reuşim să ajungem la cotele asumate şi pe care trebuie să le realizăm. Nu ştiu ce se urmăreşte, este clar o concurenţă neloială. Eu sunt om de afaceri din ’90, nu de ieri-de azi, şi am luat-o de la zero. Un astfel de contract precum SGR, care ne-a fost propus – impus – spre semnare, n-am întâlnit. Adică orice om, fără să ai nici cea mai mică pregătire în zona juridică, deci un contract în care nu spui ce face, ci doar ce fac eu, adică ce am să-ţi plătesc, obligaţii, dar nici alea stabilite şi să spună că atât te costă taxa de administrare, atâta taxa de gestiune și doar cu o anumită companie, cu una singură, așa ceva n-am întâlnit. E ceva de noaptea minţii! Repet, la ora asta pentru foarte mulţi dintre noi impactul este foarte mare, adică aşa cum stau lucrurile eu estimez că impactul pentru mine va fi undeva la 3-4% din cifra de afaceri, ceea ce este enorm. Dar problema acum nu mai este nici măcar de bani. E o chestie de demnitate a noastră, n-am fost chemaţi la nicio negociere, am fost băgaţi într-un mecanism în care nici măcar nu ne regăsim.

interviu 245 claudiu necsulescu 1

Reporter: În cadrul ONIV, unde sunteţi şi preşedinte, care este opinia celorlalţi colegi în privinţa asta? Sau, mai bine zis, ce ar trebui să faceţi ca să rezolvaţi problema aceasta?

Claudiu Necșulescu: Sunt câţiva mici producători care au semnat. Am încercat, am făcut demersuri la preşedinţie, la Ministerul Mediului, la Consiliul Concurenţei, aşteptăm acum să vedem ce reacţii vor fi. Repet, discutăm de un sector în care 99% din sector este capital românesc. Şi un sector care nu poate fi dislocat. Şi singurul. Adică eu nu cunosc alt sector economic cu activitate în care să aibă o astfel de pondere capitalul românesc. Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar e dureros când vezi că ţi se impune ceva, fără ca măcar să discuţi. Un contract e voinţa părţilor, în primul rând, nu poţi să-mi impui. I-am spus ministrului: de ce nu faceţi voi? Vouă vă plătesc şi semnez contractul mâine, dacă preluaţi voi, Ministerul Agriculturii sau Ministerul Mediului, intensitatea taxelor nu e o problemă, problema e dacă statul e capabil să colecteze de la toţi la fel. Deoarece cu cât creşte nivelul de impozitare, cu atât evaziunea creşte. Şi atunci, pentru cei care-şi doresc o afacere curată şi să fie în pas cu tot ce înseamnă impozitare, nu pot face faţă, nu pot rezista. Aşa e şi acum, plus că ne pui în competiţie, adică vrem-nu vrem trebuie să recunoaştem o competiţie între bere şi vin. Dacă iei primii cinci jucători din sectorul berii la nivel mondial, ca business, corporaţie, au mai mult decât PIB-ul României. Şi noi suntem puşi să ne batem cu ei, în loc ca statul să ne sprijine, așa cum merităm. 

DSC07067

„Oenoturismul e o şansă pentru sectorul vitivinicol ca să ajungă cât de cât la un nivel de sustenabilitate, ca business.”

 

Turism viticol la Castel

 

Reporter: Suntem în curtea deja vestitului castel de pe etichetele sticlelor de Jidvei, Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. De ceva vreme vorbim şi în România de oenoturism sau turism viticol. La Jidvei ați început să primiți oaspeți, iubitori de vin, să practicați turismul viticol?

Claudiu Necșulescu: Da. E o activitate suport pentru tot ce înseamnă viticultură şi, probabil, încă sunt resurse neexploatate în zona asta. Oenoturismul e o şansă pentru sectorul vitivinicol ca să ajungă cât de cât la un nivel de sustenabilitate, ca business. Conceptul de la Jidvei este unul aparte, porneşte de la ideea că tot ceea ce se consumă în Castelul Jidvei este produs în cadrul fermei, care este autorizată bio, deci toate produsele pe care le consumăm la Castel sunt produse în cadrul fermei, cu activităţi pornind de la găini, vaci, oi, struţi, gâşte, raţe, legume, absolut toate sunt produse aici, uleiuri. Deci, ăsta este conceptul. Lucrăm doar pe grupuri organizate, pentru că aţi văzut foarte bine, la modul în care am renovat şi reabilitat Castelul, a fost o investiţie foarte mare şi nu-mi permit să se degradeze, adică să primesc oameni pe care să nu-i cunosc şi să nu am garanţia că ştiu să respecte valorile pe care le regăsesc în incinta Castelului şi în camere.

fetele jidvei necsulescu

„Sunt printre antreprenorii fericiţi deoarece reuşesc să fac transferul între generaţii şi amândouă fetele sunt alături de mine şi implicate în business.”

Reporter: Să vorbim despre viitorul Jidvei. Dumneavoastră ați început afacerea aceasta și ați lucrat alături de tatăl dvs., de domnul Liviu Necşulescu. De câțiva ani, aţi luat alături copiii, fetele...

Claudiu Necșulescu: Sunt printre antreprenorii fericiţi deoarece reuşesc să fac transferul între generaţii şi amândouă fetele sunt alături de mine şi implicate în business. Vreau să-mi las fetele, pe Ana și Maria, să gestioneze activitatea asta cu vinul, cu turismul viticol, şi eu să-mi găsesc alte preocupări, ca să nu interferez şi să nu îmi mai dau cu părerea. Să mă ocup de ferme, de partea alimentară, de grădină. Aici, la Castel, sunt cinci hectare de grădină bio şi am mai pregătit în reconversie 2,5 hectare, plus 1,5 hectare cu arbuşti, aronia, afine, zmeură…

interviu 245 claudiu necsulescu 4

Reporter: Când vă copleşesc problemele din viticultură, din vinificație, veniţi în partea asta de horticultură, la grădină, şi vă recreaţi?

Claudiu Necșulescu: Tocmai unul dintre motivele pentru care m-am implicat şi încerc să dezvolt un alt business este acesta, pentru a le lăsa pe fete să gestioneze activitatea din sectorul vitivinicol. Afacerea Jidvei a trecut deja de vreo cinci ani la o nouă generație, am făcut practic schimbul de generație predându-le ștafeta fiicelor mele.

interviu 245 claudiu necsulescu 8

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

An de an, compania Jidvei își reînnoiește plantațiile viticole. Vița-de-vie din care se produc vinurile de Jidvei își trage seva din Podgoria Târnave, care se întinde între râurile Târnava Mică și Târnava Mare, la circa 50 de kilometri de Cetatea Alba Iulia. Cu o suprafață întinsă pe aproximativ 2.500 de hectare, Jidvei deține cea mai mare plantație viticolă din România și din Europa cu proprietar unic.

Recent, am ajuns la Jidvei, într-o plantaţie înfiinţată chiar în acest an, 2023, unde interlocutor ne-a fost directorul tehnic al societății, inginerul Marin Cucură. „Noi în fiecare an reînnoim o parte din plantaţii, undeva în jur de 10% din plantaţii. Anul ăsta am plantat o suprafaţă de 150 de hectare de viță-de-vie, iar structura de soiuri o stabilim în funcţie de ce anume cere piaţa. Aici unde ne aflăm acum e o parcelă de vreo 30 de hectare pe care am pus Chardonnay.”

marin cucura

Din suprafața de 2.500 de hectare, cea mai mare pondere este deținută de soiul Fetească regală, în jur de 800 de hectare. Apoi, pe vreo 450 de hectare este soiul Sauvignon Blanc, care, în zona Jidveiului, întâlneşte condiţii prielnice şi are, zic specialiștii, calitate extraordinară. „Plantațiile noi le înființăm cu ajutorul fondurilor din Programul de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole. Defrişăm plantaţiile unde avem goluri multe sau au fost poziţionate când am plantat într-un anumit fel, iar ţinând cont că forţa de muncă e tot mai puţină, încercăm plantaţii noi cu trei metri între rânduri, cu 80 cm între plante pe rând. Vrem să facem sisteme cu cordon liber, ca să fie cât mai puţină forţă de muncă în plantaţie, astfel încât să le lucrăm cât mai mult mecanizat. Majoritatea ce plantăm acum pentru cordonul liber plantăm din deal în vale. Plantându-le din deal în vale, eşti nevoit să înierbezi din primul an între rânduri, pentru că la ploi apar aluviuni şi eroziuni şi atunci e de preferat să înrădăcinezi din primul an și, după cum se poate vedea, n-avem probleme mari cu spălatul de ploaie sau cu eroziunea solului. Mai nou, lucrăm cu tractoare pe roţi, deci nu mai sunt vechile tractoare pe şenile. Ca să intri imediat după ploaie la stropit e bine să fie înierbat, şi dacă pe rând ai grijă de plantă şi o sapi la timp nu ai nici cea mai mică problemă de a înierba într-o plantaţie chiar din primul an”, a continuat directorul tehnic.

 

Boli eliminate prin material săditor autohton

 

Pentru a nu sta la mâna altora, dar și pentru a nu avea probleme cu tot soiul de boli ori dăunători, compania Jidvei și-a făcut propria pepinieră, propria școală de viţă-de-vie. „Avem cea mai mare şcoală de viţă din România, punctează Marin Cucură. La un moment dat era chiar printre primele din Europa, dar atunci, bineînţeles, plantam undeva în jur de 450-500 de hectare pe an. Acum, când folosim doar pentru a reînnoi vii pe suprafeţe mai mici, am redus. Ne producem noi tot materialul săditor. Producem și pentru alții, pentru că în fiecare an sunt viticultori care vin şi dau comandă pentru materialul săditor. La unii chiar le şi plantăm, că avem maşini de plantat cu GPS, prestăm şi servicii de plantat. Când e cu precomandă, se poate altoi orice soi doreşte clientul.”

Multe plantații viticole din țara noastră și-au procurat materialul săditor din afara țării, preponderent din Italia, Franța, Spania, Austria. „Problema este climatul, explică Marin Cucură. În Italia sau Franţa, fiind o climă blândă, aduci material infestat, de exemplu, cu cancerul bacterian. La ei nu se manifestă, pentru că nu este frig. În momentul în care l-ai adus la noi în ţară şi-l pui în zone mai răcoroase, la minus 15°, minus 20° Celsius, deja apar fisuri pe plăntuţă şi acolo apare şi cancerul bacterian. Chiar la început am cumpărat material şi noi din Spania, din Italia, din Franţa şi am avut unele probleme. După care ne-am produs noi materialul săditor şi, făcându-l şi aclimatizându-l de la început în plantaţiile noastre, în zona noastră, să ştiţi că, spre uimire, a cam dispărut cancerul bacterian. S-a şi încălzit clima, ce-i drept, iernile sunt mai blânde, adică, la noi în Transilvania, temperaturile n-au mai depăşit minus 15° C şi atunci nu-s probleme. Că fisura pe lemn apare după minus 22° C.”

horti 242 jidvei cucura 1

 

Un an extraordinar

 

În 2023, până acum, plantațiile Jidvei nu au dus lipsă de ploi, nici când alţii se confruntă cu seceta. Iar anul acesta pare unul grozav. După multe ploi, strugurii au crescut, au legat bine, fertilitatea e bună, viile sunt curate de boli și de dăunători. „O să fie un an extraordinar. La sfârşitul lui august preconizez că o să intrăm la recoltat. Bineînţeles că, având şi combine de recoltat, cu ele recoltez noaptea, cu oamenii recoltez ziua, deci o să fie un front deschis non-stop. Avem şi parcele pentru vinurile superioare, pe care le lucrăm manual şi le recoltăm manual, dar bineînţeles şi pe zone, pe terase, în zone unde se întorc greu combinele recoltăm manual. Forţă de muncă avem locală, dar mai nou am adus şi noi din Nepal”, a precizat directorul tehnic Jidvei, Marin Cucură.

Jidvei prelucrează anual peste 25 de milioane de kilograme de struguri, iar plantațiile grupului sunt autorizate de către ONVPV pentru obținerea vinurilor cu denumire de origine controlată – DOC.
Producătorul de vinuri din județul Alba dispune de patru crame situate la Jidvei, Tăuni, Blaj și Bălcaciu, dotate cu cele mai performante echipamente și cu o capacitate de stocare de peste 35 de milioane de litri. 

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în România Viticolă

Fall Creek Nursery, cel mai mare producător de genetică și material săditor pentru afine de cultură, intră pe piața din România și demarează dezvoltarea unei pepiniere în țara noastră. Decizia vine în urma creșterii consumului de afine în întreaga lume, iar România este locul ideal pentru a susține această creștere, precum și pe cultivatorii de afine din zonă, prin furnizarea la timp și de calitate a celor mai performante soiuri cultivate în acest moment în lume.

„Este o onoare și o provocare să mi se ofere această oportunitate de a dezvolta operațiunile Fall Creek în Europa de Est. Sunt mândru că România a fost selectată pentru acest proiect de expansiune și sunt entuziasmat de posibilitățile create pentru cultivatorii regionali și locali de afine. După aproape 30 de ani de experiență în domeniul agricol, al culturilor de câmp, trecerea la o industrie care promovează o alimentație și un trai mai sănătos e ca o gură de aer proaspăt”, a declarat Angelo Nicolae, Country Manager.

Pe măsură ce piața de afine se dezvoltă tot mai mult, cererea de fructe de înaltă calitate a crescut nu numai în Europa de Vest, ci și în Orientul Mijlociu, Europa de Est și regiuni de la Marea Neagră. „Misiunea Fall Creek de a construi o lume cu afine mai bune prin plante de calitate, relații excepționale, inovație și succesul clienților, a determinat decizia de a stabili o unitate de producție Fall Creek în România, cu plante excepționale marca Fall Creek, livrate la timp, conform specificațiilor și îndeplinită de personal local și asistență tehnică”, a punctat Angelo Nicolae.

Fall Creek este lider al calității și geneticii plantelor de afin și aduce o ofertă competitivă, unică, cu genetică pentru soiuri rezistente la ger și pentru temperaturi moderate în regiunile de cultivare temperate din lume. „România ne oferă un spațiu adecvat pentru producție și distribuție. Condițiile climatice sunt similare cu cele din Eugene, Oregon, SUA, unde a început activitatea Fall Creek în urmă cu 45 de ani. Accesul facil al României la alte țări din estul Europei și la Marea Neagră a sprijinit această decizie. În prima etapă am recrutat un director de țară, care va fi responsabil pentru activitatea desfășurată în România de Fall Creek, pentru a conduce extinderea companiei noastre în țările din Europa de Est și pentru a supraveghea implementarea și dezvoltarea unei noi pepiniere în România. Suntem încântați să anunțăm că Angelo Nicolae s-a alăturat echipei Fall Creek EMEnA la data de 15 martie 2023”, a transmis Burgert van Dyk, director regional Fall Creek EMEnA.

Angelo Nicolae va fi sprijinit de echipa Fall Creek în timp ce continuă să recruteze experți locali și să pună bazele unei echipe performante în România. Country Managerul din România va raporta direct directorului regional EMEnA, Burgert van Dyk.

Angelo Nicolae are peste 29 de ani de experiență în poziții de conducere pentru companii multinaționale din sectorul agricol. Este licențiat în agricultură la USAMV București, cu o specializare în marketing și dezvoltare rurală. A lucrat peste zece ani ca director în cadrul companiei Syngenta, iar din 2011 a avut funcții de conducere în Brise Group unde a dezvoltat un departament de tehnologie modernă de fertilizare. Are experiență cu diferite culturi, cum ar fi sfecla de zahăr, floarea-soarelui, porumb, rapiță și cunoștințe largi despre piețele din Europa de Sud-Est.

„La Fall Creek am urmărit dezvoltarea industriei de afine din întreaga lume și am făcut acest lucru recrutând persoane din liderii locali cu experiență de organizare, așa cum este Angelo, care integrează valorile de modestie, integritate, pasiune și excelență ale Fall Creek, pe măsură ce construiesc și dezvoltă echipe care deservesc cultivatorii comerciali de afine din regiune”, a conchis Oscar Verges, Co-CEO Fall Creek.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit online 65 de solicitări de finanțare în valoare de circa 47,6 milioane de euro (47.616.514 euro) pentru înființarea, extinderea sau modernizarea plantației pomicole, finanțare acordată prin componenta 1 a submăsurii 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020. Alocarea financiară stabilită pentru această formă de sprijin a fost de 30,5 milioane de euro. Prin urmare, fondurile europene disponibile pentru anul 2022 pentru această componentă au fost epuizate.

„Ne bucură interesul major al fermierilor pentru accesarea fondurilor destinate înființării și dezvoltării plantațiilor pomicole. Reamintim tuturor fermierilor interesați că pot depune în continuare cereri de finanțare pentru înființarea sau modernizarea pepinierelor pomicole și pentru achiziția de utilaje de recoltat pentru fermele pomicole. Pentru aceste investiții finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) mai sunt disponibile fonduri în valoare de peste 18 milioane de euro, până la data limită de primire a proiectelor, 12 decembrie 2022 sau până la epuizarea fondurilor alocate”, a declarat George Chiriță, director general AFIR.

Precizăm că, din finanțarea disponibilă în continuare prin submăsura 4.1a, pot fi accesate până la 300.000 de euro/proiect pentru mașini de recoltat (achiziții simple), în limita a 11,5 milioane de euro fonduri totale disponibile, iar pentru înființarea, extinderea sau modernizarea pepinierelor pot fi accesate până la 1.500.000 de euro/proiect (proiecte complexe), în limita a 6,9 milioane de euro fonduri totale disponibile. Data limită de depunere a proiectelor este 12 decembrie 2022.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru investiții în exploatații pomicole, finanțate prin submăsura 4.1a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), în vederea lansării sesiunii de primire a solicitărilor de finanțare din acest an.

În sesiunea din acest an, conform prevederilor PNDR 2020, prin submăsura 4.1a se va acorda finanțare distinctă pentru trei tipuri de investiții. Astfel, prima componentă vizează înființarea, extinderea, modernizarea plantației sau pepinierei, inclusiv condiționare și marketing. Printr-o altă componentă de modernizare a exploatației se vor finanța investițiile care asigură depozitarea, condiționarea și procesarea produselor pomicole. De asemenea, în cadrul submăsurii se acordă fonduri europene pentru utilaje de recoltare prin care se asigură modernizarea exploatației pomicole.

Prin submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din PNDR 2020 se acordă fonduri nerambursabile în proporție de 50% până la maximum 70%, cu valori cuprinse între 100.000 de euro și 1.500.000 de euro, în funcție de dimensiunea exploatației (exprimată în SO - standard output) și de tipul de beneficiar.

Astfel, pentru ferme mici cu dimensiunea între 4.000 și 11.999 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 100.000 de euro pentru achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și 450.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru fermele medii, 12.000 – 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 200.000 de euro pentru investițiile care presupun achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro în cazul proiectelor complexe.

Totodată, pentru obținerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, sprijinul este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru  achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare, și de 1.500.000 de euro pentru investiții complexe.

În cazul fermelor mari, cu dimensiuni mai mari de 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru proiecte cu achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru formele asociative sprijinul acordat este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, dar se va putea majora cu 20 de puncte procentuale, însă rata sprijinului combinat nu poate depăși 90% pentru investiții colective (investiții efectuate de organizații și de grupuri de producători și cooperative) și pentru investiții legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu și climă) și art. 29 (Agricultura ecologică) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Ghidul solicitantului aflat în consultare publică este disponibil pe pagina oficială de internet a Agenției, www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională. Perioada de consultare publică este de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site. Astfel, toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. până pe data de 5 februarie 2022.

Calculul SO se poate face și prin noua aplicație pusă la dispoziția publicului pe pagina de internet a AFIR, http://so.afir.info.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Specialiștii recomandă pomicultorilor să nu se grăbească cu plantarea, fiind timp suficient pentru această lucrare. Indiferent de zonă, pomii se pot planta făra probleme în perioada 20 octombrie - 20 noiembrie, iar în zonele de câmpie se poate prelungi plantatul chiar și în luna decembrie, până la survenirea înghețului la sol, dacă avem o iarnă mai blândă. 

„Scoaterea materialului săditor din pepinieră trebuie să se facă după ce plantele intră in repaus vegetativ. În caz contrar acestea nu sunt pregătite pentru a intra în iarnă și pot avea de suferit. De preferat este să se aștepte data de 20 octombrie. Sezonul plantărilor se prelungeşte până la sfarşitul lunii noiembrie și în unele zone se poate prelungi chiar și în luna decembrie. E adevărat că în supermarketuri deja au apărut pomi și trandafiri, plante care sunt scoase mult prea devreme, iar mare parte dintre acestea nu se vor prinde sau vor îngheța peste iarnă. Din păcate, sunt pepinierişti care au scos plantele din pepinieră foarte devreme, încă de la sfarşitul lunii august. Vorba unui coleg . În situația în care circulația sevei nu este oprită și pomii sunt în plină vegetație, pomii respectivi vor îngheața peste iarnă, iar şansele să se prindă sunt extrem de mici, mai ales în cazul speciei cireş, care este o specie foarte sensibilă și suferă destul de mult şocul transplantării. Foarte multe persoane nu sunt informate și plantează în această perioadă, iar ulterior nu îşi explică ce s-a întâmplat cu pomul/pomii care nu s-au prins. De aceea, sfatul meu este să nu se mai planteze pomi mai devreme de 15 - 20 octombrie”, arată dr. ing. Marius Viorel Roman, proprietar Pepinierele Roman, producător autorizat de material săditor pomicol (peste 100.000 de pomi fructiferi anual).

Totodată, inginerul horticol, care este și cercetător, îi îndeamnă pe cei care aleg să cumpere material săditor din supermarketuri, cu toate că nu recomandă acest lucru, să o facă totuși spre sfarşitul lunii octombrie sau început de noiembrie, deoarece procesul de la scoatere, pregătire, ambalare, transport și până la raft poate dura și două săptamâni și prin urmare pomii din 10 octombrie sunt scoși încă din septembrie.

În ceea ce privește pregătirea terenului, pichetarea și executarea gropilor, pomicultorii trebuie să se mobilizeze din vreme. Și tot din vreme ar trebui să contracteze materialul săditor, pentru a avea garanția că vor găsi sortimentul dorit. 

„Recomand să se cumpere material săditor cu rădăcina nudă, direct de la pepiniere pomicole autorizate. Ori, pomi containerizați la ghivece, cu substrat. Trebuie să se evite materialul săditor cu sistemul radicular ambalat, deoarece prin procesul de ambalare se distruge un procent foarte rididicat din sistemul radicular (radăcini), mai ales în cazul speciilor sâmburoase care prezintă un sistem radicular bine dezvoltat, neavând spațiul necesar în punga respectivă. Pomii care au sistemul radicular ambalat sunt traumatizați. Din acest motiv foarte mulți pomi trecuți prin procesul de ambalare nu se prind, sau dacă se prind prezintă o dezvoltaree anemică în primii doi ani, din cauza faptului că sistemul radicular este foarte mult diminuat sau rădăcinile frânte în urma procesului de ambalare”, precizează dr. ing. Marius Viorel Roman.

Despre Pepinierele Roman și despre proprietarul lor - dr. ing. Marius Viorel Roman, aici: https://pepinierele-roman.ro/

Foto: Pepinierele Roman

Publicat în Horticultura

Au lucrat o viață de om în cercetarea pomicolă, au urcat treaptă cu treaptă în ierarhia Stațiunii de Cercetări Pomicole de la Caransebeș, județul Caraș-Severin. Momentul în care stațiunea și-a închis porțile, prin anul 2006, a fost, poate, cel mai dificil din viața familiei Băncilă, aproape de pensie, fără prea multe perspective și doar cu știința de a face pomi roditori.

Măriuța Băncilă: „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit.”

Mai degrabă de nevoie decât de voie, soții Băncilă au închiriat o bucată de teren în lunca Timișului, în cartierul Teiuș al orașului Caransebeș, și au pus pe picioare o  mică pepinieră. „Sunt pomicultoare, vreau să propag pomicultura pe care am făcut-o o viață, vreau ca omul să aibă fructele pe masă, să aibă mere, pere, prune, cireșe”, motivează cu emoție doamna dr. ing. Măriuța Băncilă decizia luată în urmă cu 12 ani.

Drumul succesului a fost unul presărat cu multe obstacole. Efortul fizic și financiar a fost consistent, însă piața i-a răsplătit pe măsură. Așa se face că, în această primăvară, tot materialul săditor produs a fost vândut, ba chiar ar mai fi fost nevoie. „Anul acesta, am altoit cam 16.000 de puieți, s-au prins în jur de 14.000 și apți pentru vânzare au fost circa 10.000 de pomișori. Am vândut tot, pentru că suntem o pepinieră de familie, nu producem în șarje mari, producem puțin și bun. Pomii care sunt sub STAS se selectează și nu se vând. Încercăm să producem mai mult ce se cere în zona noastră, iar cel mai căutat este prunul. Soiul Anna Spath are cea mai mare căutare, iar soiul de prun Stanley, mai puțin, dar îl recomandăm și pe el, pentru că este un bun polenizator. Acestea ar fi cele două soiuri, devenite cumva clasice. Pe lângă ele, am introdus și soiuri mai noi. Am început să producem puieți din soiul Centenar, precum și un soi de la vecinii sârbi - Cacanska Lepotica, un soi asemănător cu Bistrița noastră. Ei bine, toate soiurile astea au nevoie de polenizare și justifică nevoia de a introduce și soiul Stanley printre materialul săditor vândut”, arată doamna dr. ing. Măriuța Băncilă.

Pomii, îngrijiți cu dragoste, te răsplătesc

La pepiniera Băncilă, se produc pomi din categoria CAC, în conformitate cu standardele comunitare. „Pomii sunt sănătoși, sunt liberi de principalele boli virotice. La început, am procurat portaltoi și ramuri certificate din Ungaria, pentru că la noi nu se produc. Cu alte cuvinte, plantațiile nou-înființate din fonduri europene nu pot folosi decât material săditor certificat, care, din păcate, trebuie adus din import, și asta nu pentru că ai noștri cercetători români nu o pot face, ci pentru că e nevoie de investiții, consideră Măriuța Băncilă. Nu cred că la Institutul de la Mărăcineni nu ar exista capacitatea intelectuală și chiar materială să se producă material săditor din această categorie biologică, dar lipsesc banii. Trebuie făcută investiție în sâmburi, se fac anumite tratamente, chimioterapie, termoterapie, devirozări, se păstrează în izolatoare ani întregi, pentru ca pomul să fie liber total de orice boală. Este o întreagă tehnologie care, din păcate, lipsește”.

Chiar dacă nu produce puieți în cantități mari, familia Băncilă face profit din micuța afacere, atât cât să aibă satisfacția succesului. „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit. Totul merge până la o limită. Să stai aici în câmp, să transpiri și să te schimbi de nu știu câte ori și să stai cu nasu-n jos de când începe să mijească primul mugure și să plivești până când pomul ajunge la dimensiunile de plantare chiar nu este ușor. Am numărat, anul trecut: de 12 ori m-am aplecat la fiecare pomișor. Deci, aș minți dacă aș spune că nu e important profitul”, arată pomicultoarea din Caransebeș.

Tenacitatea cu care familia Băncilă a luptat să-și pună afacerea pe picioare este remarcabilă și demonstrează că niciodată nu este prea târziu să-ți iei destinul în propriile mâini. În plus, când pui, laolaltă, pasiunea și priceperea, calitatea este garantată, mai cu seamă că vorbim despre pomi fructiferi, despre care se zice că simt atunci când sunt îngrijiți cu dragoste și te răsplătesc.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2018

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html                                                   

Publicat în Horticultura

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI AGRIMAX V FLECTO BANNER SUL SITO 300x250 MAX80K

ATS25 300X250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

T7 S 300x250 PX

Banner Profesional agromedia RF 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista