DLG InterMarketing anunță că începe pregătirile pentru ediția 2021 a expoziției AgriPlanta-RomAgroTec.  

Vineri, 13 noiembrie 2020, de la ora 11:00 se dă startul lucrărilor pentru înfiinţarea culturii de grâu, pe terenul de la Fundulea, acolo unde are loc, din anul 2011, cea mai mare expoziție în câmp din România.

Fermierii pot urmări LIVE lucrările solului, pe Facebook.com/agriplanta și pe pagina de internet www.agriplanta.ro

Conf. univ. ing. Ovidiu Ranta comentează în direct tipurile de tehnologii folosite, respectiv convenţională (pluguri, grape, semănători); minim de lucrări (maşini combinate) și no-till (maşini de semănat direct).

La finalul lucrărilor, DLG InterMarketing va lansa discuţii tehnice, în direct, cu fermierii interesaţi.

Vă prezentăm raportul din 3 noiembrie 2020 privind piața cerealelor, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe - consultant senior și analist.

Înainte, însă, vă reținem atenția cu o estimare a suprafețelor însămânțate în toamna 2020: Grâu – 2.200.000 ha (încă se însămânțează); Orz furaj – 300.000 ha; Orz de bere – 170.000 ha; Rapiță – circa 400.000 ha.

GRÂU

Piața românească este caracterizată zilele acestea de o efervescență a tranzacțiilor, bazată pe competitivitatea grâului românesc în destinații tradiționale, cum ar fi Iordania. „În plan intern, industria de profil își menține ritmul de aprovizionare, cumpărând loturi în vederea lunii decembrie, lună care generează vânzări agregate mult mai mari în mod tradițional”, precizează Cezar Gheorghe.

În zona de sud a României, 1.000 lei/tonă a rămas un reper, marcând astfel un nivel de intrare în negocierea cu fermierul a cumpărătorului, restul condițiilor contractuale putând reduce, conform normelor de calitate, prețul.

În vestul țării, grâul se poziționează în termen de cerere în plaja de 920-940 lei/tonă FCA ferme, cu livrare în decembrie-ianuarie.

În zona Moldovei, plaja de prețuri se situează în aceleași limite: 920-940 lei/tonă FCA ferme.

În portul Constanța, prețul grâului variază, în funcție de destinația pe care cumpărătorul o are în contractele sale. Ca marker, 1.000 lei/tonă este norma. Prețul grâului furajer este în general cu 20-25 lei/tonă mai jos.

„În regiune, în Rusia, asociațiile de procesatori din industria de morărit și panificație au adresat o cerere formală ministerului de resort pentru a restricționa exportul de grâu și de a subvenționa prețul făinii. La fel au procedat și asociațiile de crescători de pui din Rusia. În același timp, SovEcon crește predicția de recoltă cu cel puțin 1,5 milioane tone față de 83 milioane, conform ultimului raport WASDE. În Ucraina, limitele de tranzacționare către export agreate prin memorandumul semnat între exportatori și guvernul ucrainean rămân în vigoare. Cu o producție totală de 25 milioane tone în sezonul 2020-2021, limita este setată la 17,5 milioane tone. Până în acest moment, cifrele indică o valoare de 10 milioane de tone exportate. Cotațiile din porturile ucrainene indică un nivel de 253 USD/tonă FOB pentru grâul cu 11,5% proteină și 250 USD/tonă pentru grâul de furaj cu 10,5% proteină”, arată analistul.

În ceea ce privește licitațiile, Iordania MIT a cumpărat 120.000 tone de grâu cu livrare în decembrie 2020, după cum urmează: 60.000 tone origine România – CHS, 279,9 USD/tonă CIF AQABA, livrare 1-15 martie 2021; 60.000 tone origine Rusia – ASTON, 279 USD/tonă CIF AQABA, livrare 15-28 februarie 2021.

„Scăderea bursei din ultimele zile reprezintă un “profit taking” al fondurilor de investiții, care și-au lichidat pozițiile consolidate. De exemplu, pe Euronext, prețul grâului a scăzut de la 211,5 la 205 euro/tonă. Scăderi similare au avut loc și pe CBOT. Companiile de “end-useri”, adică utilizatori finali au venit în sprijinul prețului în ultimele două zile de tranzacționare (marile companii de trading și altele pe lanțul de aprovizionare). Această scădere abruptă de la 211,5 la 205 euro se datorează potențialului perturbator generat de valul 2 al pandemiei COVID-19, care a făcut ca anumite țări, regiuni, să intre în lockdown total sau parțial. Întrebările fundamentale rămân însă cele legate de China și rezervele sale de grâu – cât de mare este rezerva și de ce încă achiziționează? Turcia a eliminat taxele de import ale grâului, de la 45% la 0%. În statistică, Turcia este cel mai mare importator de grâu din Rusia și, de asemenea, cel mai mare exportator de făină. Acest aspect presupune crearea de valoare adăugată, crearea locurilor de muncă, a industriilor conexe de suport, a industriei logistice și de stocare, precum și taxe colectate de stat. Cu toate acestea, cererea este la locul ei, date fiind stocurile existente în piața fizică”, explică Cezar Gheorghe.

PORUMB

Nivelul de recoltă al României rămâne la peste 10 milioane de tone. „Această cifră include și volumele provenite din agricultura de subzistență, care nu are valoare de intrare în ciclul comercial. Ne referim la recoltele care aprovizionează gospodăriile proprii pentru hrana animalelor și a păsărilor. Prețurile porumbului în teritorii se mențin ca cerere din partea vânzătorilor. Diferența între FCA ferme și CPT baze o face gradul de umiditate și transportul”, punctează analistul.

În vestul României prețurile variază între 750 și 800 lei/tonă FCA ferme și 810-820 RON/tonă în bazele de colectare.

În Moldova prețul porumbului este 750-780 lei/tonă FCA ferme și 800-820 lei/tonă în bazele de colectare.

În sudul României, avem 860-870 lei/tonă FCA ferme, iar „CPT Constanța indică un maxim de 180 euro/tonă (877 lei/tonă), dar apetitul de achiziție este unul destul de restrâns din cauza volatilității apărute și care va persista. Loturile oferite spre vânzare încep să genereze o lichiditate mai mare, izvorâtă din panica de cădere a pieței a vânzătorilor intermediari”, punctează Cezar Gheorghe.

Analistul face referire la căderea abruptă a cotațiilor pe CBOT și Euronext care se datorează lichidării pozițiilor fondurilor de investiții și, implicit, trecerea la următoarea lună ca reper, adică martie 2021, unde cotația indicativă Euronext este de 184,25 euro/tonă. Diferența între vârful de 197-198 euro/tonă atins și 184,75 euro/tonă este una apreciabilă, de circa 14 euro. „Portul Constanța reacționează pe măsură și indică spot un maxim de 180 euro/tonă, cu posibilitate de scădere în zilele următoare. Reacția este sporită și de lockdown-urile apărute în ultimele zile, precum și de faptul că valul 2 pandemic va scădea cererea în destinații, iar țările de unde se originează ar putea face stocuri în prezumția de lockdown total în viitor generat de COVID19. Cererea însă rămâne la locul ei, cu estimarea de import a Chinei de peste 17 milioane de tone. În tot acest timp, USDA rămâne impasibilă și nu renunță la estimarea de import a Chinei de 7 milioane de tone. Dacă analizăm aceste două aspecte, și luăm în calcul cantitățile contractate deja de China din SUA de 10,5 milioane tone, calculate la 15 octombrie 2020, din care 8,8 milioane nelivrate încă, plus încă 1,5-2 milioane de tone livrate și adăugând 5 milioane din alte origini, inclusiv Ucraina, ne rezultă 17 milioane de tone.”

FLOAREA-SOARELUI

În România, prețul de tranzacționare revine la valențe superioare, CPT Constanța: 505-510 USD/tonă, semințe linoleice; Procesatori: 495-500 USD/tonă, semințe linoleice.

Prețul uleiului brut:

• FOB CHORNOMORSK, cu livrare în noiembrie: 1.000 USD/tonă cerere, 990 USD/tonă ofertă;

• FOB CHORNOMORSK cu livrare în decembrie: 985 USD/tonă cerere, 970 USD/tonă ofertă.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 3 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-3-noiembrie-2020/

Planificată inițial pentru luna mai, faza națională a Concursului „Povești cu vinuri românești”, organizat de BASF Agricultural Solutions România, a avut loc pe 28 octombrie 2020, la Sinaia, cu respectarea tuturor normelor de siguranță și distanțare pentru reprezentanții juriului și pentru participanți. Au fost aleși marii câștigători, care vor primi recunoaștere și promovare pentru vinurile obținute, precum și premii în valoare de 84.900 de lei din partea companiei BASF. Fiecare câștigător va primi câte un premiu la alegere, constând într-un echipament de stropit sau produse BASF pentru protecția viței-de-vie. Alte premii oferite de partenerii organizatorului (Agri Ionica, Comagrimpex B&B, Agra Asigurări și Loredo) constau în echipamente și servicii necesare vini-viticulturii, de la baricuri la dopuri și filtre specializate. La această a cincea ediție s-a acordat și un premiu special pentru cea mai frumoasă etichetă de vin.

În opinia lui Mario Tomsic, Country Manager Agricultural Solutions BASF România, în topul preferințelor românilor, vinul autohton înregistrează o creștere semnificativă. „Viticultorii de pretutindeni s-au confruntat în această perioadă cu nenumărate dificultăți. Sincopele apărute uneori în aprovizionarea cu input-uri sau închiderea sectorului HoReCa, ce a afectat în mod dramatic vânzările de vin, sunt doar câteva dintre acestea. Vinul românesc a crescut în topul preferințelor românilor, iar prin acest concurs, care face o selecție extrem de riguroasă și de profesionistă, BASF dorește să susțină în fiecare an producătorii locali și să încurajeze consumul de vin românesc. Ne bucurăm să vedem, de la an la an, vinuri tot mai bune și mai complexe, demonstrând investițiile continue care s-au făcut în acest sector în ultimii ani și profesionalismul producătorilor de vin”, a precizat Mario Tomsic.

Dintre cele 340 de probe de vin înscrise de 130 de crame în cadrul etapelor regionale, au fost selectate cele mai bune 27 care să participe în marea finală, apoi au fost desemnați cei trei mari campioni naționali, câte unul pentru fiecare categorie de vin: alb, roșu și roze, ne-a povestit Robert Băicoianu, Sales Manager Culturi horticole BASF Agricultural Solutions România.

Juriul Concursului național „Povești cu vinuri românești” a fost format din degustători experți din cadrul Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR): președinte Georgel Costache, iar membri au fost Lorena Deaconu, Petre Badea, Gabriel Lăcureanu, Dorin Popa și Ion Vlădoi.

Vinurile câștigătoare

Cel mai bun vin alb: Chardonnay 2019 - sec, de la Crama Viișoara (jud. Constanța)

„Vinul are o aromă florală inconfundabilă, o aromă care amintește de fânul proaspăt cosit, iar din punct de vedere gustativ, am simțit cașeul acela de unt proaspăt. Este un Chardonnay veritabil”, a comentat Georgel Costache, președintele juriului.

Alexandru Procovanu, reprezentantul Cramei Viișoara, a apreciat ieșirea din cotidian după o campanie lungă și grea cum a fost în acest an. „La Viișoara am reușit să facem un Chardonnay special, prin care am încercat să aducem o complexitate, ca aromă și gust, acestui rege al vinurilor albe”, a spus reprezentantul cramei dobrogene.

Cel mai bun vin roșu: Fetească Neagră & Cabernet Sauvignon 2017 - sec, de la Crama Dan Corbuț (jud. Bihor)

„Este un vin de o culoare roșie rubinie intensă, un vin foarte corpolent. Eu l-am asemănat cu o vegetație plină de sevă, sălbatică, dar care în timp a evoluat foarte bine, a devenit foarte elegant, având arome de nucșoară, rodii, afine, coacăze negre. Este un vin catifelat, un vin amplu, complex”, descrie Georgel Costache vinul roșu câștigător.

Cel mai bun vin roze: Fetească Neagră 2019 - sec, Crama Alira

Președintele juriului, Georgel Costache a descris astfel vinul roze câștigător: „Un vin de o culoare roze deschis, de ceapă uscată. Are atât arome florale, delicate și fine, cât și arome de fructe, care duc spre prună uscată, dar și către mirodenii. Sunt, de fapt, niște arome care se găsesc la strugurii din Fetească Neagră. Din punct de vedere gustativ, vinul e acid, vioi, proaspăt, datorită acidității ridicate și a taninurilor foarte fine”.

Cea mai frumoasă etichetă de vin, premiul special

În cadrul marii finale s-a desemnat și vinul cu cea mai frumoasă etichetă, Pandora Stories, Sauvignon Blanc 2019, Crama Cotești.

Peste 3.000 de iubitori de vin și design au votat pe Facebook în concursul organizat online, iar aproape 1.000 au ales această etichetă ca fiind preferată. Câștigătorul a fost premiat de partenerii galei, iar trei dintre cei care au votat au primit câte un tirbușon electric.

Articolul pe larg, în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În perioada 2021-2025, România a prevăzut să aloce 750 de milioane de euro pentru o reţea naţională de colectare, depozitare şi distribuţie a produselor româneşti, în cadrul planului de relansare economică, a spus ministrul Agriculturii, Adrian Oros. Declarația a fost făcută în cadrul întâlnirii cu omologul său francez, Julien Denormandie, din data de 26 octombrie 2020, de la Paris. De asemenea, susținerea dezvoltării structurilor de tip piață de interes național a fost confirmată de ministrul Agriculturii din Franța, care a reînnoit sprijinul pentru parteneriatul cu piața din Rungis.

Ministrul român a precizat că România va beneficia de un buget de 3,5 miliarde de euro pentru irigații prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență, motiv pentru care ar dori să cunoască oferta franceză de echipamente din domeniul irigațiilor. Totodată, a avut loc un schimb de opinii cu privire la gestionarea apei, stadiul sistemului de irigații și reabilitarea infrastructurii în materie, precum și la fiscalitate și acordarea de subvenții agricultorilor în cele două țări. S-a convenit continuarea consultărilor bilaterale atât la nivel de ministru, în contextul viitoarelor consilii, cât și la nivel tehnic.

Susținerea fermelor de familie medii a fost prezentată ca o direcție comună cu menținerea unui procent legat de redistribuire. Ministrul Julien Denormandie i-a mulțumit lui Adrian Oros pentru susținerea, în Consiliul de miniștri, celor două inițiative importante pentru Franța, respectiv susținerea cuplată a proteinelor vegetale și extinderea autorizațiilor vitivinicole.

În ceea ce privește temele bilaterale, miniștrii au reamintit prioritățile în ceea ce privește învățământul agricol și, mai ales, înființarea unei platforme comune de primire a stagiarilor francezi și români în exploatațiile agricole și în întreprinderi.

În urma întâlnirii dintre cei doi miniștri ai Agriculturii s-a desprins importanța sprijinirii de către România a unor inițiative franceze precum planul proteic, inițiativa „4 pentru 1000” („4 pour 1000”), simplificarea PAC și dreptul la eroare/greșeală al agricultorului.        

Reamintim că, în perioada 26 - 27 octombrie 2020, ministrul Adrian Oros a efectuat o vizită oficială la Paris, în cadrul delegației române la nivel de prim – ministru. Vizita a avut loc ca urmare a demersurilor părții franceze, obiectivul principal fiind de a consolida relațiile bilaterale și cooperarea la nivel european dintre România și Franța.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită Executivului de la București să aprobe cât mai repede proiectul de ordonanță de urgență care reglementează starea de calamitate, proiect considerat echitabil atât pentru fermieri, cât și pentru comercianții de produse agricole. „Proiectul de act normativ revizuit este un proiect echilibrat, care urmărește să dea o șansă mică fermierilor pe viitor să negocieze cu partenerii, iar primul semn de menținere a încrederii din lanțul comercial îl reprezintă acceptarea și de către Asociația Română a Comercianților de Produse Agricole (ARCPA) a acestei OUG, în egală măsură cu fermierii. Odată cu trecerea timpului, se acumulează tensiunile și nemulțumirile care vor avea efecte incontrolabile. Avem nevoie de soluții urgente, iar această OUG va reglementa rezonabil cazurile de imposibilitate de executare contractuală”, precizează, într-un comunicat de presă, Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Reprezentanții Alianței susțin că ARCPA blochează și tergiversează adoptarea actului normativ privind declararea stării de calamitate, cu toate că în proiectul de ordonanță de urgență s-a ținut cont de solicitările Asociației Române a Comercianților de Produse Agricole în defavoarea fermierilor, precizându-se că: prevederile OUG se aplică pe tot lanțul comercial, inclusiv comercianților; se limitează numărul de beneficiari prin condițiile de eligibilitate, prin care se spune clar că se poate declara starea de calamitate doar dacă mai mult de 50% din suprafața cultivată este afectată, corelat cu procentul de daună din procesele verbale de constatare înregistrate la culturile agricole; intră în vigoare la 30 de zile după publicarea în Monitorul Oficial. „Aceste aspecte, realizabile pentru toate părților contractante au rolul de a crea un echilibru în piață, fiind cuprinse în proiectul de ordonanță postat în consultare publică pe 23 octombrie 2020 și este foarte important să fie publicat în regim de urgență pentru a avea și în viitor fermieri în România. fermierilor arată o totală lipsă de fairplay, inițial susținând că prevederile OUG nu se aplică tuturor actorilor pe lanțul comercial, deși în versiunea actuală această prevedere este menționată fără echivoc, observăm în continuare opozabilitatea acestora. Fermierii se află la acest moment într-un blocaj total. Vorbim de necesitatea unei OUG privind starea de calamitate ca urmare a secetei pedologice din anul 2020, fenomen extern voinței fermierilor, excepțional și insurmontabil. Pentru că într-o astfel de situație, excepțională Guvernul trebuie să fie cel care reglementează printr-un cadru legal situația”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Despre soluțiile propuse de ARCPA, alianța fermierilor spune că sunt proiecte strategice de durată, care nu se pot implementa în câteva zile. „Simpla enumerare a unor soluții/proiecte care trebuie implementate înainte de aprobarea OUG, nu fac decât să tergiverseze adoptarea unei soluții reale”.  

Comercianții de produse agricole propun soluții ca: asigurările agricole pentru toate tipurile de culturi, acoperind majoritatea situațiilor neprevăzute, la prețuri similare celor din alte state europene; micro și macro – creditarea comercială cu garanții de stat; fondul mutual agricol funcțional; reabilitarea sistemului național de irigații. Este cert că astfel de lucruri nu au cum să fie implementate într-un timp scurt. „Alianța pentru Agricultură și Cooperare lucrează alături de specialiști, în parteneriat cu MADR, pentru a dezvolta și implementa, începând cu anul 2021, un program național de management integrat și control în vederea gestionarii riscurilor în agricultură, astfel încât fermierii să nu mai ajungă în astfel de situații pe viitor și să se prevină eventuale preconizate de ARCPA. În această perioadă, fermierii sunt amenințați și executați silit, deși încearcă să justifice starea de calamitate a culturilor asimilată forței majore și să negocieze cu furnizorii de input-uri și traderii de cereale pentru rescadențarea obligațiilor, cu dobânzi mărite, cu ferma îndatorată, aproape pierdută, din motive neimputabile lor. În același timp, unii comercianți nu fac altceva decât să tragă de timp și să tergiverseze apariția OUG, pentru a se depăși perioada până la care trebuia livrată producția, încep să transmită facturi cu penalități de neonorare a contractelor sau profit nerealizat de până la 50% din valoarea mărfii, fără a accepta o prelungire a contractului pentru cantitatea calamitată pentru livrare din recolta viitoare, achiziția unor input-uri cu un discount mai mic pentru acoperirea costurilor sau o împărțire a costurilor între partenerii contractuali. Nimeni nu urmărește exonerarea totală, perturbarea fluxurilor de aprovizionare cu input-uri, sau a celor de livrări recolte. Ne dorim o piață agricolă corect reglementată care să țină cont de realitățile din teren. Reglementată, nu speculată”, explică situația prezentă reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare. 

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din:

• Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România - PRO AGRO

• Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR

• Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV

• Asociația Producătorilor de Porumb din România - APPR

Vă prezentăm raportul din 26 octombrie 2020 privind piața cerealelor, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe - consultant senior și analist.

GRÂU

Grâul continuă să fie marfa cu o creștere stabilă în termen de cerere și ofertă. În plan național, intensificarea cererii dă roade. „Loturi de marfă își găsesc cumpărătorii la prețuri de 1.000 lei/tonă, preț care conține și opțiunea de stocare pe 2-3-5 luni, însă, după cum spune și numele, este o opțiune. Vânzătorul poate cere livrarea când dorește. Destinația mărfurilor este un mix între piața internă (aproximativ 40%) și cea de export (aproximativ 60%). Calitatea fizico-chimică a mărfii influențează prețul contractual prin penalizările care se pot aplica din cauza condiției calitative a mărfii. Plata în regim de certificate de depozit este foarte atractivă pentru fermieri. Atragerea capitalului înainte de livrare este un element ce conduce la finalizarea înțelegerii, în contextul în care fermierii primesc 90-95% din prețul mărfii înainte de livrare”, arată Cezar Gheorghe.

În plan regional, lider este bazinul Mării Negre, cu ultimele vânzări de 175.000 tone de grâu în Turcia, după o licitație TMO. Prețurile variază în funcție de porturile de descărcare, între 269,8 USD/tonă și 277,3 USD/tonă pentru grâu de origine rusească. „Singura excepție este portul de descărcare Samsun, unde Cargill va livra un lot de 25.000 tone la prețul de 267,5 USD/tonă. Costul de transport până în porturile turcești se situează între 13-14 USD/tonă. De asemenea, notăm ridicarea barierelor vamale pentru grâu, porumb și orz, în ceea ce privește accesul în Turcia, cu efect imediat și cel puțin până la 31 decembrie 2020. Taxele de import sunt zero în acest moment”, spune specialistul.

O altă licitație a ținut atenția vânzătorilor, și anume OAIC Algeria, cu 720.000 tone la prețul de 275-276 USD/tonă pentru livrări CIF în decembrie.

Licitația GASC Egipt a adus trei loturi de câte 55.000 tone (în total 165.000 tone): LDC (Dreyfuss) 55.000 livrare 1-10 decembrie 2020 – 262,97 USD/tonă FOB + 14,9 USD/tonă transport și asigurare; LDC 55.000 livrare 10-20 decembrie 2020 – 263,97 USD/tonă FOB + 14,9 USD/tonă transport și asigurare; ADM 55.000 livrare 10-20 decembrie 2020 – 263,97 USD/tonă FOB + 14.9 USD/tonă transport și asigurare. Toate cele trei loturi au termen de plată 180 zile.

„Dacă totalizăm cifrele, aducând în adunarea matematică și cele 50.000 de tone licitate și cumpărate de Tunisia la prețul de 278,98 USD/tonă, avem 1.100.000 de tone grâu vândute în două-trei zile. La bursa Mării Negre, indicația pentru livrări de grâu în noiembrie este de 259 USD/tona de marfă în paritatea FOB porturi Marea Neagră (echivalent 219 euro/tonă). Valoarea Euronext se situează la 209 euro/tonă”, explică Cezar Gheorghe.

PORUMB

Piața porumbului românesc rămâne în tiparele est-europene. Același complex de situații, după cum arată analistul:

• Efectele secetei pedologice și producție redusă drastic în mare parte din țară;

• Recoltare greoaie și apariția micotoxinelor în vestul țării (Banat-Bihor-Mureș);

• Defaulturi contractuale în sudul țării;

• Exod al intermediarilor în vestul României, fapt ce alimentează stări ieșite din context, cu marfa cumpărată la fizic, deci fără parametri standardizați, cu umidități de până la 18%;

• Prețurile variază pe o plajă foarte mare între cerere și ofertă, plecând de la 710-720 lei/tonă la „fizic” (adică fără a se aplica prevederile manualului de gradare în ceea ce privește baza și maximul pentru umiditate, pentru corpuri străine și spărtură) și terminând cu potențarea unor loturi care sunt condiționate și oferite la 850-860 lei/tonă, în vestul țării;

• Portul Constanța indică între 935-945 lei/tonă, iar line-up-ul navelor ne indică o activitate de export a porumbului care ar fi normală, dacă am fi într-un an normal.

În plan regional, precizează Cezar Gheorghe, prețul de trade în porturile ucrainene a ajuns la nivelul de 218-222 USD/tonă CPT. În același timp, Ucraina se confruntă cu un nivel de defaulturi pe contractele forward de circa 7 milioane de tone, cu o diferență de piață între 40 și 70 USD/tonă. „Există, deci, probleme uriașe la vecinii noștri din Marea Neagră”, susține consultantul. Nivelul de recoltare a ajuns la circa 44% în Ucraina, cu un volum de 11,2 milioane tone. „Și cu toate că în nord productivitatea este mai mare, volumul total va fi unul cifrat la 29 milioane tone, versus o prognoză de 36 milioane tone”.

Vineri, 23 octombrie 2020, Euronext a închis la 196,5 euro/tonă.

Porumbul este de departe un factor de urmărit, apreciază Cezar Gheorghe. Cererea este în creștere, în contextul în care China apare cu un orizont de plus 20 milioane tone. Acum doi ani, estimările indicau China cu un potențial de import de 30 milioane de tone până în 2030. Iată că se întâmplă de acum. Alte destinații precum Coreea de Sud, Vietnamul, Iranul au și ele cererea constantă, așa că piața porumbului în peisajul de astăzi apare a fi debalansat între cerere și ofertă.

„Semne de echilibru nu se văd curând, susține analistul, din cauza stocurilor mai mici și ale recoltelor prejudiciate de secetă și furtuni, astfel încât 2020 joacă după modelul „weather market” și norma comercială este clar „bullish” adică în creștere. Unde se va opri și când, vom vedea împreună”.

FLOAREA-SOARELUI

Prețurile sunt stabilizate în jurul valorii de 500-505 USD/tonă CPT Constanța. Mai există parcele întârziate care se vor recolta în sud, în vest, unde ploile nu au permis această lucrare.

Rusia aproape a finalizat recoltarea, ca și România, în proporție de 88%, cu un randament de 1,58 tone/ha și o producție de 11,9 milioane tone. Estimarea finală duce cifrele la 13,5 milioane tone.

Ucraina se află la nivelul de 87,5% recoltare la floarea-soarelui, cu un randament de 1,98 tone/ha și o producție totală estimată la 15,25 milioane tone.

Prețul uleiului în porturile ucrainene a crescut până la nivelul de 985 USD/tonă, la fel și prețul uleiului în FOB Rusia a crescut până la nivelul de 972 USD/tonă. „6 Ports – Nordul Europei indică 1.005 USD/tonă, iar FOB Argentina indică 975 USD/tonă”, a specificat Cezar Gheorghe.

SOIA

Consultantul Casei de Trading a Fermierilor menționează că statisticile arată din nou apetitul insațiabil al Chinei pentru proteină, coroborat cu importurile de porumb, grâu, precum și cu repopularea cu efective a fermelor de porci, afectate grav de pesta porcină.

În anul agricol 2020-2021, până la 15 octombrie 2020, SUA a exportat 11,45 milioane de tone soia boabe. „În comparație, anul trecut, pentru aceeași perioadă, cifrele se situau la 6,16 milioane tone. Vânzările către China în acest an 2020-2021 sunt la nivelul de 8,24 milioane tone. Anul trecut, vânzările către China erau la nivelul de 1,1 milioane tone”, conchide Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 26 octombrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-26-octombrie-2020/

DG SANTE, departamentul care elaborează și pune în aplicare politicile Comisiei Europene în materie de siguranță alimentară și sănătate publică, informează că se va trimite, înainte de sfârșitul lunii octombrie, propunerea de reautorizare a utilizării proteinelor animale procesate, respectiv PAP de pasăre în furajul pentru porci și PAP de porci în furajul pentru  păsări.

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) susține reautorizarea PAP. „Propunem președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) să dea un vot favorabil la reuniunea Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCOPAFF) care va avea loc în ianuarie 2021”, a precizat președintele ACEBOP, Mary Pană, adăugând că pașii imediat următori sunt: prezentarea propunerii de reautorizare a PAP în hrana păsărilor și porcilor în reuniune SCOPAFF de la începutul lunii noiembrie 2020; apoi votul statelor membre în ianuarie 2021.

Mary Pană menționează că intrarea în vigoare a propunerii DG SANTE este posibilă la mijlocul anului 2021.

Din ce în ce mai căutate, produsele tradiționale au mereu loc în Revista Fermierului, vorbim despre ele cu producătorii: ce au fost, ce au ajuns și ce vor fi, dar și cu cei care le caută pentru a le pune pe masă. Pentru Călin Matieș, subiectul „produse tradiționale” este ca respirația, el însuși fiind producător al unor bunătăți tradiționale. În același timp, interlocutorul nostru a inițiat asocierea în acest domeniu și este azi președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România, el reușind promovarea imaginii României și a calității produselor autentice românești în Europa. Pe Călin Matieș l-am cunoscut în urmă cu mulți ani la Hanul Rustiq, la Sântimbru (Alba), unde am venit și m-a servit cu „Pită de Sântimbru” (adică cu pâine, precum cea de toate zilele, dar numită în graiul local), de care ne-a mărturisit, încă de la început, că este îndrăgostit. 

„Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională.”

Reporter: Pită, nu pâine. Pită. De ce pită? 

Călin Matieș: Pentru că aşa se zice la noi, aici, în Ardeal. Nu „mere” nimeni... eu vreau să vorbesc, acum, așa cum se vorbeşte la noi ... nu „mere” nimeni la magazin să spună „dă-mi o pâine”. Toată lumea zice „dă-mi o pită”. De aia m-am gândit să păstrăm cuvântul ăsta, pentru că începem tot mai mult să vorbim limba engleză... nu că n-ar fi un lucru foarte bun, dar să nu uităm şi cuvintele noastre frumoase, cuvintele din casa bunicii, care zicea, în loc de „acum”, „amu”, care la „pâine” zicea „pită”, care, în loc de „să meargă”, spunea „las’ să margă” şi aşa mai departe... foarte multe cuvinte frumoase de care eu eram şi sunt îndrăgostit şi de aia trebuie să le păstrăm. Cu asta o să rămânem: cu identitatea naţională. Povesteam cu un mare actor, cu Mircea Albulescu, Dumnezeu să-l ierte, şi vorbeam: „Eu chiar aş muri pentru ţara mea”. Înainte, îmi spunea cineva: „Dar care-i ţara ta?”. Pentru că sudul e vândut la libanezi (sau la nu mai ştiu cine...). Banatul, Ardealul sunt vândute la italieni, Moldova e vândută, și ea, la alţii, resursele naturale sunt vândute la nu ştiu care, deci „care-i țara ta, pentru care ai muri?”. Şi, încercând să fiu un pic inteligent, îi spuneam maestrului Mircea Albulescu: „Morala e că nu ştiu dacă aş mai muri pentru ţara mea”. El îmi spune: „Țara ta sunt oamenii care sunt îngropaţi acolo, e graiul ăsta frumos, sunt produsele astea tradiţionale frumoase, e jocul, portul popular, aia e ţara ta!”. Şi am stat şi m-am gândit că într-adevăr graiul şi portul, şi produsele, aia e ţara mea, cu aia mă regăsesc, şi dacă oriunde în lume am bucăţelele astea trei-patru, pot să spun că sunt în ţara mea... E, într-adevăr, păcat că încet-încet partea materială care înseamnă România începe să dispară. Dar... să ne bucurăm că se apropie Crăciunul, vin sărbătorile astea minunate, româneşti... care așa ca la noi nu mai sunt nicăieri... cu colinzi... mai ales în zona rurală, unde încă se ţin sărbătorile şi se mai munceşte de sărbători. Îmi aduc aminte când de sărbători se lucra inclusiv în sâmbăta aceea, nu existau patru zile înainte, patru după şi poveşti de genul ăsta. Mama avea ceva probleme de sănătate şi înainte de sâmbăta respectivă mă trezea dimineaţa la 6 să frământ colacii, după aia ea mergea la lucru, eu mergeam la şcoală... Iar la 12, când era dospit, ne întorceam să coacem colacii. Gătam undeva pe la 6 seara, când se întuneca... eram rupţi de oboseală, dar era o oboseală aşa de faină! O oboseală fericită, nu ştiu cum s-o numesc, mi se face pielea ca de găină. Ne bucuram. Pe urmă, meream la colindat până la 10-11 seara (meream la toate scările de bloc sau meream în oraş, iar a doua zi meream la sat la bunici să colindăm). Indiferent cât eram de obosit, era o oboseală fericită, o oboseală plină de farmec. Acum... mă duc și cumpăr trei colaci de la magazin, de Paşti cumpăr ouăle gata vopsite... Cumpăr cadouri – stric o roabă de bani... atunci, îmi  amintesc, îmi făceau cadou, de Crăciun, părinţii mei, o pereche de bocanci cu două mărimi mai mari ca să-mi fie buni şi la anul! Dacă-mi cumpărau un trening, nu mi-l dădeau în septembrie, mi-l dădeau doar de Crăciun (până atunci mai umblam cu celălalt), şi atunci mi-l dădeau cu vreo două mărimi mai mari, să-mi fie bun încă un an şi ceva. De Paşti, de multe ori, primeam o batistă. Amu nu ştii ce să le mai cumperi la copii... nu ştim câţi bani să mai stricăm... şi facem o pradă la alimente! Aruncăm la alimente, Dumnezeule mare! Văd şi la mine şi cred că în toată casa de români se întâmplă treaba asta, din păcate. Cât, Dumnezeu, poţi mânca în două zile de sărbători? Cât, Dumnezeu?... Că restul, după două-trei zile, se aruncă! Umblăm pe la hipermarketuri, facem vârfurile de coşuri, prăduim o roabă de bani şi, după aia, aruncăm. Şi ne gândim: am muncit (că munceşti vreo două luni pentru alea două zile), am muncit două luni de zile ca să aruncăm....! Și, tot cu sărbătorile... mai sunt și românii din diaspora… eu ştiu că le e dor de casă, eu ştiu că li se rupe sufletul pentru ăştia de acasă, pentru noi... dar îşi pot face bucăţica lor de Românie cu o pită făcută în casă, cu o slănină pusă la afumat... chiar erau nişte povești de prin Canada că românii şi-au tăiat porcul. Foarte bine! Dacă ăla e obiceiul nostru...

Am o mare dorință: să nu aducem aminte de tradiţii doar de 1 Decembrie, de Crăciun şi de Paşti. Să ne aducem aminte de tradiţii şi de produsele româneşti și în timpul anului. Produsele românești sunt extraordinare. Credeţi-mă, cu mâna pe suflet vă spui, avem produse de zece ori mai bune, mai curate de tot felul de chimicale, decât în toată Europa. Când mergeţi la un hipermarket, nu vă uitaţi numai după culoarea ambalajului, nu vă uitaţi după brand. Uitaţi-vă unde scrie produs românesc, produs în România, așa daţi de lucru la nişte oameni, puteţi să ajutaţi nişte ţărani, puteţi să ajutaţi nişte tractorişti, nişte fermieri, nişte brutari... efectiv o să ne meargă mai bine. Dacă tot ne uităm după produsele din Franţa, din Spania şi din Italia, cu siguranţă tractoristul, fermierul, brutarul din Franţa o să aibă de lucru, iar noi o să murim şi o să dispărem ca naţiune, o să fim la mâna lor. De aia e musai să ne aducem aminte de produsele româneşti şi în timpul anului, nu numai de sărbători.

„Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară.”

Reporter: Haideți să ne întoarcem la „Pita de Sântimbru”, produsul principal al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din judeţul Alba, la vremea când ne-am cunoscut...

Călin Matieș: „Pita de Sântimbru” o facem de 22 de ani. Înainte exista, aici, o brutărie (pe vremea lui Ceauşescu) de prin ’70 făcută. Încă ţin minte că, atunci când eram copil, se aducea pită în sat, o dată la trei zile, cu căruţa cu coviltir. Peste căruţă era bătută tablă, făcută ca un arc de cerc... Sunt mândru că astăzi „Pita de Sântimbru” este un produs tradițional certificat cu calitate europeană.

După ce România a rămas ultima din Europa în ceea ce privește schemele de calitate națională și promovarea produselor tradiționale în comunitatea europeană, am reușit, anul acesta, recunoașterea acestor produse nu doar de către români, ci și de către Europa. Din momentul acesta, Europa recunoaște produsul tradițional ca un produs de calitate europeană superioară, sănătos. Prin urmare, produsul tradițional românesc este recunoscut pe plan european. Acest lucru înseamnă că nouă produse tradiționale românești sunt certificate cu calitate europeană superioară. Pe produsul tradițional nu a existat o astfel de schemă de calitate și a fost notificat de Europa în această primăvară, iar primul produs tradițional notificat de Europa este „Pita de Sântimbru”. Până acum, România a pierdut șase milioane de euro pentru că nu avea scheme de calitate naționale. O schemă de calitate națională înseamnă un produs de calitate garantată de Uniunea Europeană. Produsul tradițional este prima schemă de calitate înregistrată la nivel european de către România.

Reporter: De la cine ați moștenit tradiția cu Pita de Sântimbru?

Călin Matieș: De la bunica şi de aici, din Sântimbru. Bunicul meu, în Sântimbru, era meşterul care făurea cuptoare. Le repara, le construia. Bunica mea de la Cluj, de la Şoimeni, comuna Vultureni, avea 6 copii, cu nevestele lor 12 şi cu nepoţii 24, erau vreo 40 acolo în casă...

Reporter: Într-o casă?

Călin Matieș: Păi, într-o casă, că dormeam şi în şură, şi în podul poieţii, deasupra; avea 6 bivoli şi deasupra bivolilor dormeau bărbaţii şi în casă dormeau femeile. Şi toţi bărbaţii dormeau pe câte un pled din ăla ca şmirghelul, de ăla de lână. Aşa era când mergeam acasă la buna. Făcea la pită de, săraca, cred că se ura câtă pită făcea, ca să ne şi deie nouă acasă şi să şi mâncăm toţi… deci, de la ei am moștenit… noi încercăm acum să continuăm, iar Ministerul Agriculturii, în 2015, a declarat „Pita de Sântimbru” produs tradiţional al anului 2015. La fel, în 2017, în urma unui sondaj al unui ziar din Alba, pâinea de Sântimbru și-a câştigat cu 50% din voturi renumele de cea mai bună pită din judeţul Alba. Ne mândrim cu lucrurile astea, ne mândrim că reuşim să ducem tradiţia mai departe. Mă mândresc că de-a lungul timpului am reuşit la nivel naţional să creăm o Federaţie a Producătorilor de Produse Tradiţionale. În federaţie sunt 21 de asociaţii judeţene, fiecare asociaţie are producători de produse tradiţionale, ecologice, de casă sau locale, depinde cum le-au denumit dânşii.

Încet-încet, asociaţiile încep să-şi pună cuvântul: o asociaţie umanitară construieşte un spital, o asociaţie face presiuni pentru autostrăzi, o asociaţie coagulează producătorii de produse tradiţionale... sunt asociaţii făcute de oameni simpli, nu de marile multinaţionale. Marile multinaţionale au şi banii necesari, au şi logistica, şi şapte mii de avocaţi şi de jurişti, au creat asociaţii ca să-şi creeze favoruri. În schimb, asociaţiile mici, de care v-am spus, se fac cu voluntari. La noi, în Federaţia de Produse Tradiţionale, nu există niciun salariat, nu se iau nici măcar banii pe motorina cu care se merge la Bucureşti sau se organizează ceva evenimente. Ca federaţie investim în informarea consumatorului, în promovarea și dezvoltarea produsului tradiţional, pentru că, vedeţi, produsul tradiţional... toată Europa dă bani pentru dezvoltarea mediului rural. Să nu plece omul de la sat, să dezvolte afaceri. Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară. 

Reporter: Da, dar nu e suficient să-l găsim doar la piaţă, pentru că poate nu toată lumea se duce la piaţă. Tocmai pentru ca tot ceea ce este bun să poată fi la îndemâna oricărui consumator din ţara asta, să fie uşor de ajuns la produsele tradiționale, ar trebui să aibă posibilitatea să fie vândute şi în magazine.

Călin Matieș: Da. Doar că în unele magazine, se cere o cantitate... noi, ca produs tradiţional, nu putem să facem mai mult de 150 kg de produs pe zi. Ei, s-ar putea ca cutare hipermarket să vrea la nivel naţional 5.000 kg, pe care nu le putem face. Deci, cu siguranţă, produsele tradiţionale sunt greu de găsit în hipermarket. Se pot găsi în hipermarketuri locale, dar nu la nivel naţional. Pot fi găsite în micile magazine din oraş, în magazine cu specific, în magazinele tradiţionale, pentru că, vedeţi... Şi acum facem o comparaţie destul de plastică: nu găsești un parfum foarte bun la hipermarket, îl găseşti într-un magazin dedicat; un produs foarte bun şi care se face într-o serie limitată, o rochie a unei case de modă, nu-l găseşti la hipermarket, îl găseşti într-un magazin specializat.

Un lucru foarte bun pe care l-a făcut Ministerul Agriculturii, împreună cu organismele subordonate, este acea aplicaţie: CPAC, Catalogul Produselor Certificate Româneşti, ceva de genul ăsta… doar produsele atestate... Îmi descarc aplicația pe telefon și, în mod automat, dacă eu sunt în Sântimbru, îmi dă ce produse tradiţionale am în Sântimbru... ce produse ecologice am, ce produse montane am, ce reţete consacrate am, ce produse înregistrate la nivel european găsesc în zona respectivă. Dacă mâine mă duc la Hunedoara, la fel, o să caut în aplicaţie şi o să-mi dea aplicaţia în şi lângă Hunedoara ce produse tradiţionale sau montane găsesc. E un lucru extraordinar... Şi e simplu pentru consumator. Pe deasupra, vedem de multe ori un cap cu un batic la piaţă şi gata, ne ducem să cumpărăm de la ea. Sunt şi oameni fără frică de Dumnezeu, sunt şi falsuri...

„Român, cinstit și harnic, pentru Senat”

Reporter: Li se spune comercianţi.

Călin Matieș: Mda, comercianţi fără bun-simţ, adică iau de la hipermarket cârnaţiul, îl ţin o zi la mine la fum şi după aia mă duc şi-l vând, de trei ori preţul, că-i produs tradiţional.

Cred că avem o problemă în legislaţie. Și eu și colegii mei din federație ne implicăm în rezolvarea tuturor problemelor și încercăm să găsim o soluții împreună cu toți factorii de decizie, avem tot timpul întâlniri la Ministerul Agriculturii, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și chiar la Parlament.

Reporter: Acolo, la Parlament, vreți și dumneavoastră să vă mutați biroul, dar nu și brutăria, pita își va continua tradiția în Alba, la Sântimbru. V-ați hotărât să intrați în politică și candidați la alegerile parlamentare din acest an din partea Partidului Social Democrat. „Român, cinstit și harnic, pentru Senat” este sloganul ales de dumneavoastră.

Călin Matieș: Sunt nou în acest domeniu, de circa două luni am intrat în politică și am făcut-o cu sufletul deschis, convins fiind că de acolo de la București, de unde se fac legile, îi voi putea ajuta pe producătorii români, pe cei care fac produse tradiționale, produse locale. Să știți că de mai bine de 20 de ani, atât eu cât și colegii reprezentanți ai asociațiilor județene de produse tradiționale și ecologice mergem la toate întâlnirile cu autoritățile statului, la toate târgurile, la toate evenimentele, mergem pe banii noștri. De cele mai multe ori, în solicitările noastre ne-am lovit de ziduri, în care am și reușit uneori să facem uși, pe care apoi le-am deschis. Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională. În martie, când toate țările și-au închis granițele, când n-au mai exportat alimente neștiind cum va evolua pandemia generată de acest nou coronavirus, ar fi trebuit să ne speriem. Dacă la un moment dat nu vom mai avea cum să alimentăm hipermarketurile, ce mâncăm? Producătorii noștri nu sunt primiți în marile lanțuri de magazine, care nu înțeleg că nu putem alimenta magazinele pe plan național, că fiecare vrea să fie în magazinele din zona lui, din regiunea lui, ceea ce acum nu se poate. În prezent, nu mai sunt târguri, ce facem noi, producătorii de produse tradiționale? Încă sunt foarte multe probleme în acest domeniu și asta m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru Senatul României, pentru că sunt convins că de acolo din Parlament pot ajuta sectorul produselor tradiționale, îmi pot ajuta colegii, producătorii să rămână în piață, să nu închidă, să ducă mai departe obiceiurile și tradițiile românești, să dezvolte spațiul rural și să asigure un trai decent comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Federația LEADER România solicită autorităților continuarea măsurii LEADER și a submăsurii 16.1 pe perioada de tranziție către viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC).

„Având în vedere că alocarea pentru Strategiile de Dezvoltare Locală a fost în mare parte contractată, iar la nivelul Comisiei Europene nu au fost emise regulamentele aplicabile PAC și implicit statele membre nu au depus Programele Naționale Strategice pentru perioada 2021-2027, în situația în care Programul LEADER nu va beneficia de facilitatea de tranziție, la nivelul teritoriilor LEADER va urma o perioadă de stagnare de aproximativ doi ani, în care nu vor fi finanțate proiecte de dezvoltare. În această situație, există riscul ca o parte dintre Grupurile de Acțiune Locală să își înceteze activitatea.

Astfel, finanțarea Strategiilor de Dezvoltare Locală și a cheltuielilor de funcționare a GAL prin intermediul facilității de tranziție este vitală pentru continuarea Programului LEADER în România.

De asemenea, este oportun ca în perioada de tranziție, în cadrul Strategiilor de Dezvoltare Locală finanțarea să fie direcționată preponderent către activități dezvoltate de mediul privat și investiții pentru realizarea serviciilor de bază pentru populația din mediul rural, care contribuie direct la dezvoltarea economică a comunităților.

Pentru continuarea implementării Stategiilor de Dezvoltare Locală în același ritm, este necesară asigurarea unei alocări în cadrul facilității de tranziție de aproximativ 200 de milioane de euro pentru Programul LEADER”, transmite Federația LEADER România.

Pandemia COVID-19 a schimbat obiceiurile companiilor în ceea ce privește lansările de produse, evenimentele acestui an desfășurându-se majoritar în mediul virtual. Așa s-a întâmplat și astăzi, 22 octombrie 2020, când a fost lansat un tractor, evenimentul fiind transmis în direct prin intermediul Facebook și Youtube.

Însă lansarea IPSO Agricultură din această după-amiază, aproape de ora la care apune soarele, a fost inedită, oferindu-ne ocazia să ne bucurăm de frumusețile naturii în timp ce aflăm noutățile aduse de companie în țara noastră.

Dacă până acum utilajele agricole au fost prezentate pe câmp, acolo unde de altfel le e locul, tractorul John Deere 8RX a fost lansat pe apă, în cadrul mirific oferit de Dunăre, pe mijlocul fluviului, între Călărași și Ostrov. O astfel de „bijuterie” merita o lansare „mai altfel”.

Să rămânem puțin pe bacul evenimentului IPSO Agricultură și să vă spunem câte ceva despre 8RX. Echipat cu 4 șenile, noul tractor John Deere are 410 CP, putere nominală, motor JD de 9 litri și o transmisie complet integrată și armonizată cu revoluționarul sistem de șenile.

Specialistul IPSO Agricultură pentru tractoarele John Deere, Marian Grigore, a punctat că 8RX „salvează 56 de euro pe hectar prin optimizarea presiunii pe sol”.

Cu informații espre noul tractor, care poate fi văzut la lucru în demonstrații pe câmp, vom reveni și aici pe site, și în Revista Fermierului – edițiile print.