fructe - REVISTA FERMIERULUI

Mâine, 30 iunie 2020, se lansează sesiunea de depunere a proiectelor în cadrul submăsurii 9.1a - „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”, cu o alocare totală de 1.985.644 de euro.

Beneficiarii sprijinului din PNDR 2020 sunt grupurile de producători din sectorul pomicol, care se încadrează în definiția IMM-urilor și care au fost recunoscute oficial de către autoritatea competentă înainte de solicitarea sprijinului, dar după 1 ianuarie 2014. Alocarea va fi destinată cheltuielilor rezultate din înființarea și funcționarea grupurilor de producători din sectorul pomicol, prevăzute în planul de afaceri și necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.

Sprijinul public nerambursabil acordat este de 100% din cuantumul sprijinului şi nu poate să depăşească 10% din valoarea producţiei comercializate în primii 5 ani şi suma maximă de 100.000 euro/an.

Obiectivele submăsurii 9.1a vizează îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatațiilor pomicole, o mai bună integrare pe piață a producătorilor primari, creșterea veniturilor producătorilor prin comercializarea în comun a producției, crearea și promovarea lanțurilor scurte, precum și respectarea standardelor comunitare de mediu și climă, siguranță alimentară etc.

Detalii cu privire la condițiile de eligibilitate, tipul sprijinului și principiile de selecție se găsesc în Ghidul Solicitantului aferent submăsurii 9.1 „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”, care a fost aprobat și este publicat pe site-ul www.afir.info.

Publicat în Știri

Gelu Bogdan este inginer de profesie, iar pasiunea pentru horticultură l-a făcut să depună două proiecte cu finanțare europeană, pe Submăsura 4.1a - Investiții în exploatații pomicole, și să dezvolte o plantație de cireși în comuna Izvoarele, județul Giurgiu. Munca a fost grea, dar spune că în sfârșit se bucură că totul s-a conturat și vede pomii plantați.

Fost programator la IBM, apoi angajat tot în domeniul IT, a urmat cursurile Facultății de Inginerie în Limbi Străine, specializarea Génie Électrique et Informatique, de la Universitatea Politehnică din București, Gelu Bogdan este un tânăr în vârstă de 37 de ani care s-a îndrăgostit în ultimii ani de horticultură. De altfel, încă din copilărie „a stat pe lângă agricultură”, bunicii și părinții săi cultivând pământ. Spune despre sine că e „țăran de București”, deoarece locuiește în Capitală.

Birocrație, muncă, 7.172 de pomi, satisfacții

Aventura „cireșilor” își are începuturile în 2015, când a pornit munca legată de avize și acte, pentru un proiect făcut pe fonduri europene, Submăsura 4.1a, în valoare de 330.000 de euro. Alături i-a fost soția, care l-a susținut atât financiar, cât și moral, însă greul s-a dus cu birocrația și cu vremea. „Practic, proiectul a fost depus în mai 2016 și am reușit să fac plantarea în 10 și 11 mai anul acesta. Imediat după, au venit ploile. Inițial, ne-am bucurat foarte mult, fiindcă nu a fost nevoie să irigăm, însă cantitatea mare de ploaie care a venit ne-a cam speriat. În cazul cireșilor, dacă umezeala în sol este foarte mare, apare riscul de înecare. Solul este foarte bine lucrat, dar în condițiile în care a plouat 60-100 l/mp în două, trei ore, nu reușește să-și facă drenarea singur și a trebuit să intervenim: cu canale de drenat la marginea plantației, cu motopompe… o adevărată aventură”, ne-a povestit Gelu Bogdan.

Plantația este bio și este compusă din patru soiuri: Burlat, Merchant, Regina și Kordia, toate, pe portaltoi Gisela 5. În total, pe cele aproape cinci hectare sunt 7.172 de pomi, în cantități egale pe soi.

În prezent, livada arată foarte bine, pomii s-au prins în proporție de aproape 100%. Sunt câțiva, de ordinul zecilor, din zona în care nu a reușit să scoată apa, care vor fi înlocuiți la toamnă.

Provocări la găsirea unui teren compact bio

Ca peste tot în România, i-a fost foarte greu să găsească o suprafață compactă, conformă cu necesitățile sale. „Am reușit să obțin suprafața de cinci hectare prin alipirea a trei cadastre: de la tata, de la mama și de la bunicul meu. Mai mult, terenul este certificat bio și nu în conversie, motiv pentru care subvenția nu este de 620 de euro, ci în jur de 400 de euro. Sunt bani frumoși, dar puțini față de costurile pe care le presupune o livadă”, arată tânărul pomicultor.

Proiect complex, soiuri olandeze

Dintre stațiunile de cercetare pentru pomicultură românești, a ales să lucreze cu cea de la Băneasa, județul Giurgiu, deoarece e cea mai apropiată de el. „Acolo am făcut proiectul, iar soiurile sunt luate de la Pepiniera Fleuren din Olanda. Pomii au venit refrigerați, imediat după ce i-am luat în primire, i-am mutat în alt camion frigorific închiriat de mine – altă muncă, alte costuri, dar am făcut tot ce era necesar ca să asigur o plantare optimă. Foarte multă muncă și stres, însă acum mă bucur de ceea ce mi-am dorit să fac, abia acum, când sunt copacii plantați, am cu adevărat satisfacția înființării unei livezi”, povestește Gelu Bogdan, care, deși locuiește în București, din 11 mai a.c. a ajuns acasă doar în weekenduri.

Proiectul prin care a realizat plantația a început în 2016, implementarea s-a încheiat în iunie anul acesta și timp de cinci ani va fi monitorizat.

Proiectul, cât se poate de complex, are în componența lui susținere pentru plasă antigrindină și irigare prin picurare. „Am săpat un puț de mare adâncime pentru a asigura necesarul de apă, care alimentează o lagună. Din lagună, cu ajutorul pompei de suprafață, apa este împinsă în sistemul de irigare prin picurare. Avem utilaje specifice activităților de livadă: un tractor, o tocătoare, o freză cu palpator, un atomizor și încărcător pentru tractor, foarte util lucrului în livadă. Bineînțeles că a trebuit să asigurăm și partea de energie electrică: o centrală fotovoltaică, pentru a avea curent la plantație. Inițial, aveam trei angajați permanenți. Acum, am mai depus un proiect tot pe Submăsura 4.1a și, conform legislației care s-a modificat între timp, a trebuit să mai angajez un inginer horticol, însă fiind specialist, ne este de mare ajutor”, ne-a spus tânărul fermier.

Astfel, are acum în total patru angajați la cinci hectare și crede că îi va fi destul de greu până când livada va intra pe rod. „Anul viitor, ar trebui în mod normal să avem o producție de 2 t/ha. Dar vom vedea ce va vrea Dumnezeu, pentru că vremea ne face surprize din ce în ce mai mari”, a adăugat Gelu Bogdan.

Exportul, vizat pentru valorificare

Gelu Bogdan este foarte preocupat de tot ceea ce înseamnă informație. Astfel, este reprezentant al uneia dintre cele 40 de firme din România care beneficiază de un program european realizat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în colaborare cu Ambasada Elveției. „Suntem instruiți cum să ne desfacem marfa, cum să gestionăm promovarea produselor pentru a reuși să facem export. După plantare, trebuia să plec în China prin acest program. Aveam viza și biletele luate, dar am renunțat la vizita în Shanghai deoarece am avut peripeții în livadă cauzate de ploi. Era un târg cu participare la nivel internațional, unde se întâlnea cererea cu oferta – târg de profil pentru producătorii bio”, a menționat pomicultorul de la Izvoarele, Giurgiu.

Inițial, în primii ani, nu va avea marfă pentru exporturi, însă speră că lucrurile vor evolua, treptat. „Olandezii ne-au spus că vom produce undeva la 15 t/ha, începând cu anul 5. Ar fi foarte bine, însă la anul așteptăm doar 2 t/ha. Așa că ne vom orienta spre piața internă. Și supermarketurile din România au program prin care să achiziționeze marfă bio de la producătorii locali. Totul va depinde însă de preț și de cantitățile solicitate”, ne-a spus în încheiere Gelu Bogdan.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

VASILE IOSIF, PREȘEDINTE ASOCIAȚIA INDUSTRIEI DE PROTECȚIA PLANTELOR DIN ROMÂNIA - AIPROM:

În prezent, Uniunea Europeană este cel mai mare exportator și importator de produse agricole, fiind și cel mai mare producător de hrană din lume respectând standarde de calitate ridicate în domeniul alimentar la nivel global. În acest context, Comisia Europeană a prezentat recent două strategii: Strategia „De la fermă la consumator” și „Strategia pentru Biodiversitate 2030”, pilonii centrali ai Pactului Verde European, un proiect ambițios care își propune să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050.

Combinând respectul pentru preferințele culinare specifice ale europenilor cu o lungă tradiție de producere a hranei sănătoase, abordarea pe care Comisia Europeană o promovează constant în ultima vreme aduce în discuție impactul actualului mod de producție asupra mediului. Obiectivul global al strategiei De la fermă la consumator” este reprezentat de regândirea întregului lanț de aprovizionare și construirea unui sistem alimentar durabil din punct de vedere ecologic, social și economic, care să acopere toate verigile acestuia transpunând în realitate dezideratele economiei circulare. Acest obiectiv reflectă un nivel ridicat de determinare pentru a reduce utilizarea și riscul asociat produselor de protecție a plantelor cu 50% până în 2030.

Comisia Europeană propune o reducere a consumului de fertilizanți cu cel puțin 20% până în anul 2030 solicitând statelor membre dezvoltarea și implementarea Planului Integrat de Management al Nutrienților. Complementar, Comisia Europeană propune o reducere cu 50% a vânzărilor de medicamente antimicrobiene până în 2030. De asemenea, un alt obiectiv extrem de ambițios al Comisiei Europene este acela de a crește suprafața ocupată de culturile organice până la cel puțin 25% din suprafața agricolă cultivată.

Comisia Europeană își propune să ajute consumatorii să își modifice preferințele culinare și să aleagă diete sănătoase și durabile, reducând risipa de alimente din gospodării. Comisia dorește să ofere consumatorilor informații mai complete, inclusiv prin mijloace digitale, cu privire la locul de unde provin alimentele, valoarea nutritivă a acestora și amprenta lor asupra mediului.

În egală măsură, Comisia Europeană consideră că așteptările cetățenilor europeni au evoluat și trebuie să conducă la schimbări majore în domeniul sectorului alimentar. Astăzi, peste 50% din populația Uniunii Europene este supraponderală și circa 20% din alimente sunt aruncate la gunoi (risipă alimentară). În jur de 43 de milioane de persoane din UE nu își pot permite în mod regulat o masă de calitate o dată la două zile.

În acest context, Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România – AIPROM și-a asumat misiunea de a promova utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor în condiții de siguranță pentru utilizatori, pentru consumatori și pentru mediul înconjurător, luând în considerare și satisfacerea cererii de produse agricole într-un mod sustenabil. Deși, în general, sunt încurajate opiniile polarizate și mai puțin cele de compromis, trebuie să amintim faptul că industria de protecție a plantelor furnizează soluții și produse pentru ambele modele de agricultură, atât pentru agricultura convențională, cât și pentru agricultura organică, oferind atât produse de sinteză chimică, cât și produse biologice.

Pentru că suntem noi înșine responsabili și conștienți de rolul pe care trebuie să îl jucăm și îl vom juca în producerea sustenabilă a hranei, apreciem că orice viziune ambițioasă de a limita sau de a restricționa anumite produse fitosanitare este corect și realist să țină cont în mod obligatoriu de următoarele considerente:

  • Deciziile privind reducerea sau interzicerea utilizării soluțiilor convenționale de protecție a plantelor trebuie să fie luate ținând cont de rezultatele științifice și nu în baza presiunilor emoționale sau politice. Suntem dispuși să discutăm un obiectiv posibil de reducere a utilizării pesticidelor, cu condiția ca acesta să fie bazat pe argumente științifice și să ia în considerare toți actorii care sunt influențați de aceste schimbări majore, și anume fermierii. În mod repetat s-a susținut faptul că Noul Pact Verde European și în special Strategia de la Fermă la Consumator” vor crea un nou mod de a produce și gestiona hrana, robust, rezistent la crize, incluzând pe toți cei din lanțul de aprovizionare, și care va pune la dispoziție hrană suficientă și accesibilă ca preț, indiferent de situație. Procentul propus de 50% de reducere a produselor de protecție a plantelor nu este unul realist și nu va avea efectul dorit de a crea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Acest obiectiv nu va face din Europa un standard de urmat pentru alte părți ale lumii, ci va crea sincope în procesul de producție, în aprovizionarea adecvată cu hrană a populației europene, va diminua competitivitatea agriculturii europene care va concura cu marii producători trans-oceanici care au la dispoziție o diversitate de soluții, plecând de la produsele de protecție convenționale și până la tehnicile genetice noi, precum CRISPER CAS9. Fermierul european, și în speță fermierul român, va duce o luptă cu arme inegale pe care, inevitabil, nu va putea să o câștige, pe termen scurt. Industria de protecție a plantelor dorește fixarea unor ținte realiste, care să reflecte rezultatele unei evaluări, ale unui studiu de impact.
  • Realitățile diferite existente la nivelul fiecărei țări membre a Uniunii Europene în ceea ce privește consumul de substanță activă la hectar. În prezent, România consumă cca 700 gr/ ha de substanță activă de pesticide, Ungaria consumă 1,2 kg/s.a ha, iar media UE este de peste 2 kg/s.a ha. Industria de protecție a plantelor din România consideră că orice decizie în sensul reducerii cantității de produse de protecție a plantelor trebuie să țină cont de aceste realități, iar reducerea propusă nu trebuie să fie aplicată egal pentru țările care din varii motive au investit mult mai puțin în inputuri agricole iar din această cauză și nivelul producțiilor la hectar este actualmente mult mai mic în general, de exemplu producția medie/ha din România față de țările din Vestul Europei.
  • De ani de zile de acum, și mai cu seamă începând din 2009, companiile din industria de protecție a plantelor întâmpină dificultăți masive în procesul de omologare a unui produs sintetic sau biologic. Legislația europeană adoptată în acea perioadă (Directiva 1107/1992) a creat un mediu dificil de evoluție pentru industria de protecție a plantelor. Astăzi o companie are nevoie, pentru a descoperi (inova) și a omologa un produs, de cca. 12 ani de cercetare precum și de o investiție de peste 280 milioane de dolari pentru a obține o moleculă sintetică. În prezent, procesul de omologare din Uniunea Europeană este extrem de restrictiv și consumatorii trebuie să cunoască că, după industria de medicamente, cel mai restricționat domeniu este cel al industriei de protecție a plantelor.
  • Așa cum am menționat și noi mai sus, stabilirea unor ținte cantitative de reducere a utilizării produselor de protecție a plantelor trebuie să plece de la nevoile actuale ale fermierilor de a controla bolile și dăunătorii, fără a le crea acestora dezechilibre economice sau a duce la creșterea prețului produselor agricole și fără a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. AIPROM își dorește ca autoritățile europene să țină cont de progresele științifice în domeniu și de ritmul în care în mod realist pot fi generate soluții alternative. Așa cum oamenii au nevoie de medicamente, și plantele au nevoie de medicamentele lor - pesticidele.
  • Comisia Europeană nu a acordat importanța cuvenită evaluării efectelor resimțite de producătorii agricoli, odată implementate aceste măsuri. O abordare egalitaristă de reducere a consumului de pesticide în toate statele membre, indiferent de cantitatea utilizată în prezent, este profund discriminatorie pentru acele state care utilizează o cantitate de produse de protecție a plantelor situată mult sub media europeană, așa cum este cazul României, care folosește o cantitate de cca 700 gr de substanță activă de produs fitosanitar pe hectar, în timp ce media europeană depășește 2 kg/s.a ha. AIPROM derulează de mai mulți ani un program de monitorizare a consumului de substanțe active și de produse pe culturi, segmente de cultură, categorii de produse etc. Rezultatele sunt obținute prin raportările furnizate de membrii AIPROM într-un exercițiu de tip „black box” și sunt reprezentative pentru aprox. 90% din industrie. Rezultatele astfel obținute au validat informațiile din diverse analize si rapoarte realizate de firmele de profil europene care indică faptul că în România cantitatea de substanță activă utilizată a scăzut în ultimii ani. De exemplu, la rapiță cantitatea de substanță activă a scăzut în medie cu 24% între 2018 și 2019, iar la tratament sămânță scăderea înregistrată pentru aceeași perioadă a fost de 55,6%.
  • În colaborare cu specialiștii din domeniu, cu fermierii și cu distribuitorii de input-uri, AIPROM a gândit un nou proiect care va analiza situația soluțiilor (produselor) de protecție pentru cele mai importante culturi, pentru boli și dăunători specifici, evidențiind golurile de protecție și încercând să estimeze pierderile de producție înregistrate în absența acestor soluții. Rezultatele acestui demers analitic vor fi puse la dispoziția factorilor politici, a reprezentanților MADR, ANF și asociațiilor profesionale ale fermierilor, pentru a fi utilizate în dezbaterile care vor avea loc în perioada următoare în Comisia Europeană și în Parlamentul European. Măsurile pe care trebuie să le luăm pentru ca în limita restricțiilor impuse de legislație să putem oferi totuși sectorului agricol un nivel decent de protecție nu se reduc la acțiuni de convingere a factorului politic european, ci și la o mai bună gestionare internă a autorizării produselor de protecție a plantelor. De asemenea, România este printre puținele țări care nu au implementat încă un cadru de reglementare pentru autorizarea provizorie a produselor de protecție destinate culturilor minore, această posibilitate de reglementare fiind prevăzută în Directiva 1107/2009.
  • Reprezentanții politici și experții participanți în cadrul grupurilor de lucru ale organismelor europene trebuie să folosească argumente solide cu care să ducă o luptă susținută pentru a apăra statutul special al României, cu organisme de dăunare specifice și foarte agresive și care nu sunt prezente în alte state membre. Un exemplu în acest sens este Tanymecus Dilaticollis (rațișoara porumbului). Acest dăunător polifag nu este răspândit în partea de Vest a Europei. Dacă nu vom avea derogare pentru tratamentul la sămânță cu insecticide neonicotinoide și în anul 2021, România nu va avea niciun produs eficient omologat pentru combaterea acestui dăunător. În această situație, fermierii români pot pierde ușor până la un milion de hectare de porumb și floarea-soarelui, numai din cauza acestui dăunător. Se pune întrebarea cine va plăti această pagubă, pentru că pierderea nu va putea fi suportată de către fermierul român. La nivelul AIPROM, specialiștii noștri au început deja să lucreze, împreună cu fermierii și distribuitorii, la un document care să scoată în evidență vulnerabilitățile fermierilor români în a controla eficient unele organisme de dăunare. În prezent, România cultivă peste 130.000 de hectare de soia, dar nu avem omologat niciun fungicid pentru combaterea bolilor, nu avem produse sistemice omologate pentru combaterea afidelor la lucernă și lista poate continua.
  • Creșterea suprafețelor ocupate de culturi organice înseamnă producții mai mici. Acest lucru presupune că vom fi nevoiți să cultivăm mai mult pământ pentru a asigura aceeași cantitate de produse agricole. Trebuie să înțelegem că produsele biologice, produse care sunt dezvoltate și obținute tot de industria de protecție a plantelor, pot fi utilizate numai împreună cu produsele sintetice și nu le pot înlocui pe acestea din urmă.
  • AIPROM consideră cu tărie ca inovația este o parte importantă a soluției pentru o agricultură durabilă și produse sănătoase într-o societate care respectă mediul și gestionează cu inteligență resursele. Companiile noastre vor continua să investească în moduri inovatoare de a proteja culturile, cu investiții mari în obținerea de pesticide care au un profil mai prietenos cu mediul, în biopesticide și tehnologii de precizie pentru o agricultură durabilă, astfel încât să le permită fermierilor să aplice substanțe doar atunci când este nevoie și unde este nevoie utilizând tehnologiile digitale care au început deja să facă parte din viața fermierului.
  • AIPROM crede că acum este unul dintre acele momente-cheie în care toți factorii interesați trebuie să coopereze pentru a pune la dispoziția autorităților și politicienilor români din Parlamentul European argumente consistente care să servească intereselor agriculturii românești.
Publicat în Opinii

Ioan Jula este un inginer horticol pasionat de munca sa, pasiune care s-a transmis mai departe fiului său, Ionuț. Împreună, cei doi dețin 37 de hectare de livadă în Cisnădie, județul Sibiu, și se confruntă cu toate problemele pe care o livadă îmbătrânită le creează. Au depus însă un proiect cu finanțare UE, de aproape 600.000 de euro, prin care speră că vor reuși să meargă mai departe.

Livada aparține de societatea proprie – Prodfruct – și este urmașa livezii IAS-ului din Sibiu. De altfel, capul familiei Jula lucrează în ea de când se știe. „În 1985 am gătat Facultatea de Horticultură, am venit la Cisnădie cu repartiție, cum era pe vremea aia, cu nevastă și doi copii, și, atât de statornic sunt, că tot la ferma aia lucrez. Bine, între timp am mai fost inginer-șef la IAS Sibiu. Dar această livadă, a IAS-ului Sibiu, a fost cumpărată inițial de altcineva, că eu nu am putut, iar de la el am cumpărat eu, în anul 2000. El a dat un leu și eu am dat cinci lei”, ne spune zâmbind Ioan Jula.

Alături, îi stă fiul Ionuț, cu care face mai toate lucrările, cu sezonieri lucrând doar la cules și tăiat.

Fondurile europene, ultima speranță

Aproximativ 2,5 ha au nu mai puțin de 38 de ani, vreo 3 ha de măr 12 ani, peste 2 hectare de prun 9-10 ani, 1 ha de măr are 7 ani și 0,7 ha de măr se află deja în anul 3. Îmbătrânită în mare parte, neprofitabilă, livada avea nevoie de ajutor. Așa că tatăl și fiul au decis să acceseze fonduri europene printr-un proiect pe Submăsura 4.1a – Investiții în exploatații pomicole, pentru 12 hectare. „Am peste 37 ha, din care lucrăm 8 ha de plantație. Restul este livadă casată, vreo 15 ha e teren în pregătire – defrișată, pe care facem culturi anuale. Și vom planta 12 ha, în total: anul acesta, 1 ha de coacăz, 1 ha de păr și 6 de măr, iar anul viitor, 4 ha de măr”, a explicat Ioan Jula.

Proiectul are o valoare de 580.000 de euro, cu finanțare 90%. Horticultorii au lucrat cu două firme de consultanță, una care le-a realizat proiectul tehnic, cealaltă ocupându-se de studiul de fezabilitate.

Investiția presupune un tractor de 94 CP, o pompă de stropit, o bară de erbicidat, o freză cu palpator pe rând, plug reversibil cu 2 trupițe, un cultivator cu lățime reglabilă până la 210 cm cu subsoiler, o mașină de îngrășăminte – cam tot necesarul unei plantații performante. „Vrem să vedem dacă funcționează tehnologia nouă. Dacă nu merge, închidem și facem ce face toată Cisnădia: vindem terenul pentru construit case”, ne-a zis Ionuț Jula.

Astfel, viitorul depinde de cum vor decurge lucrurile după implementare. „Eu vreau să îl ajut până împlinesc 80 de ani. Dar aici nimeni nu mai produce nimic, nici culturi de câmp, nimic. În Cisnădie au fost o mie și ceva de hectare de livadă și acum mai există doar ale noastre. În rest, e teren ocupat cu case, cu pomi bătrâni și cu pădure. Da` ăia sunt deștepți, noi suntem proști că ne ducem mai departe. Culmea e că ne place”, a adăugat Ioan Jula, pentru care provocările țin ba de preț, ba de producție.

Anul trecut a fost extraordinar de bun și de prost în același timp, a afirmat pomicultorul. Producția a fost cât în trei ani, de calitate foarte bună, dar nu au putut să o vândă pe toată și aproape jumătate au aruncat.

Importurile îngroapă fructele românești?

S-au gândit și la procesare, dar nici așa lucrurile nu au mers mai bine. „Avem o miniinstalație, am făcut 20 de tone de suc. Dar, dacă anul ăsta am făcut 20 de tone și nu știu dacă îl vindem până în toamnă, acum zece ani făceam 60 de tone și nu ne ajungea până în toamnă. Foarte multă lume și-a făcut instalații și de aia nu am făcut mai mult. Plus că am lăsat neculese minimum 50 de tone de mere”, a precizat Ioan Jula.

Desfacerea o face către comercianții locali și la un supermarket din Sibiu cu care colaborează. „Când aveam 80 ha de livadă, lucram și în București, și Craiova, Târgu Jiu. Dar nu mai vine nimeni acum, că vin ungurii și polonezii cu prețuri mai mici, chit că produsele lor sunt «nebune». Noi nu avem livezi superintensive, ci doar intensive, producția e mai mică decât la alea, așa că prețul de cost pe unitatea de producție e mai mare la noi. Automat, trebuie să vinzi produsul cu un anumit preț ca să te poți duce mai departe”, a completat horticultorul sibian.

Mai mult, anul acesta a început prost pentru că prunul va fi doar pentru compot și gem, iar mărul a legat „între puțin și suficient”. Singura speranță rămâne modul în care se vor desfășura lucrurile cu derularea proiectului european. Doar apoi cei doi pomicultori, tată și fiu, vor lua în calcul și reconversia altor hectare. „Soția s-a săturat de agricultură și ne ține doar contabilitatea primară. Ea zice că s-o săturat să lucrezi și să nu câștigi. Și îi dau dreptate”, ne-a zis Ioan Jula în încheiere.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Astăzi, 16 mai 2020, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a demarat autorizarea la plată a schemelor de sprijin cuplat în sectorul vegetal Campania 2019.

Astfel, s-au autorizat 30.491 fermieri cu o sumă totală de 54.749.076,22 euro.

Potrivit art. 1, alin 6, din Hotărârea de Guvern nr. 351 din 5 mai 2020 pentru aprobarea plafoanelor alocate măsurilor de sprijin cuplat în sectorul vegetal pentru anul de cerere 2019 – „Cuantumul pe unitatea de măsură pentru fiecare măsură de sprijin cuplat în sectorul vegetal se calculează de către APIA, prin raportarea plafoanelor prevăzute la alin. 5 la suprafețele eligibile pentru anul 2019”, au rezultat cuantumurile de mai jos.

Plățile pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul vegetal se fac în lei, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2019 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 329 din 3 octombrie 2019.

Sprijin cuplat în sectorul vegetal - soia = 212,8841 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal - lucernă = 94,6683 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – leguminoase boabe pentru industrializare/procesare: mazăre boabe și fasole boabe = 118,0473 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – cânepă pentru ulei și/sau fibră = 210,0058 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – orez = 623,3161 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – sămânță de cartof = 1.386, 0929 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – hamei = 528,9442 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – sfeclă de zahăr = 829,3367 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – tomate pentru industrializare cultivate în câmp = 1.717,9913 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – castraveți pentru industrializare cultivați în câmp = 539,8844 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – legume cultivate în sere și solarii: tomate pentru consum în stare proaspătă, castraveți pentru consum în stare proaspătă și/sau pentru industrializare, ardei varză și vinete pentru consum în stare proaspătă = 4.649,1189 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – fructe destinate industrializării: prune, mere, cireșe, vișine, caise și zarzăre = 268,9760 euro/ha

Sprijin cuplat în sectorul vegetal – cartof timpuriu pentru industrializare = 1.000 euro/ha

Foto: APIA

Publicat în Știri

După 24 de ani de la ultimele plantări de pomi fructiferi în fosta livadă Palocsay, acum denumită Stațiunea de Cercetări Horticole (SCH) și aflată în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, a fost înființată o plantație de pruni și cireși, pe o suprafață de 3,5 hectare.

Soiurile de cireși plantate sunt Carmen, Kordia, Regina, Merchant, Bigarreau Burlat, Germersdorf, foarte căutate pe piața europeană, dar mai puțin cunoscute în România, cu excepția soiului Germersdorf. Pruni au fost plantați din două soiuri: Stanley și Cacanska lepotica.

Noua plantație va începe să rodească peste patru ani și este prima înființată după 24 de ani, în 1996 având loc ultimele plantări de pomi fructiferi. „Este o plantație pe care am înființat-o cu material săditor produs la SCH, iar scopul principal este să urmărim comportarea acestor soiuri în condițiile pedoclimatice din România. Sigur că este important pentru noi și să avem fructe proaspete, din soiuri de calitate, la magazinele universității. În acest an intenționăm să mai plantăm trei hectare de pomi fructiferi, dar și să pregătim terenul pentru anul viitor”, a precizat biolog dr. Lukacs Lehel, directorul SCH.

În cadrul Stațiunii de Cercetări Horticole se mai află în întreținere plantații de măr, prun și cireș, pe aproximativ 25 de hectare, la care au fost făcute tăieri de regenerare, cu care se va continua pentru reîntinerirea pomilor.

Stațiunea produce și pentru vânzare material săditor pomicol și ornamental, precum și trandafiri, legume proaspete (roșii, ardei, gogoșari, vinete, spanac, ceapă, țelină sau castraveți), arbuști fructiferi (mure, coacăz, zmeură) și stoloni de căpșuni.

Publicat în Horticultura
Miercuri, 22 Aprilie 2020 19:49

Goi în fața unui inamic invizibil

Lumea s-a oprit în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori, de la cel mai mic la cel mai mare, i-a lovit noul tip de coronavirus, acest inamic al omenirii care „nu se vede, nu se simte și nu are miros”.

COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii autohtone. Seceta, gerul de pe la jumătatea lunii martie, care ba se dă plecat, ba revine, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.

Micii producători se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne. Piețele agroalimentare au rămas, în mare parte, deschise, dar consumatorul nu le mai frecventează, preferă magazinul de la colțul blocului ori supermarketul. În livezi, înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe.

Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană.

De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...

Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi, românii, ne-a prins „în pielea goală”. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați pandemia de COVID-19. Vreau să vorbesc de sectorul agroalimentar, care ar trebui să fie unul strategic pentru siguranța națională.

Lipsa unei strategii în domeniul agroalimentar ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Când spun importuri, nu mă refer doar la produsul finit. România nu-și acoperă, de pildă, necesarul de carne de porc din producția internă. Crescătorii de porci, să nu uităm, încă se luptă cu pesta porcină africană. Nu avem suficiente ferme de reproducție, purceii pentru îngrășat vin din afara țării. Veneau, că cine știe ce și cum o mai fi. Hrana animalelor vine de peste granițe. Da, avem fabrici care ar putea produce șroturi de soia, de floare. Însă acestor fabrici le lipsește materia primă. Cu alte cuvinte, România nu prea produce soia. Se pare că, oricum, e mai convenabil să se importe șroturi decât să se producă aici. Spuneam mai sus „strategie”. M-ar putea contrazice vreun guvernant? În 30 de ani, crescătorii de porci, ăștia câțiva care mai există azi, nu au reușit din propriii bani ori cu ajutor de la bănci, ori cu bani europeni, să investească în reproducție, iar azi n-avem grăsuni. Poate, dacă ar fi existat guvernanți, politicieni care să gândească strategii, așa cum fiecare afacere are planuri, măcar pe termen scurt și mediu.

E secetă. Dacă nu plouă în viitorul foarte apropiat, mii de hectare cu grâu, rapiță, orz se vor întoarce. De irigat, se irigă o suprafață infimă. Sunt fermieri care și-au făcut puțuri, au lacuri în apropierea terenurilor agricole. Ei, bine, pentru ei apa nu e gratuită precum cea care vine din canalele de pe vremuri. Aceștia de ce n-ar beneficia de ajutoare de la stat? Strategiile lipsesc!

Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea, că li se strică marfa în sere și solarii. În astfel de momente se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea îi ține departe pe români.

Sunt exemple prin țară care ne arată clar că gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, benefică. Acum, cei care au ales să-și gospodărească micile afaceri împreună asigură hrana comunităților lor, în condiții sanitar-veterinare sigure. 

Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai vreo șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce sămânță, pesticide, îngrășăminte, furaje. Dacă țările mari exportatoare de legume, de exemplu, vor opri exporturile, iar noi nu ne vom mai putea asigura necesarul intern deoarece virusurile și clasa politică omoară producătorul?

Știți ce mi-a zis un austriac, acum, când ne-a văzut cât ne plângem că n-avem unde vinde legumele? Fix asta: „Nu vă mai văitați, puneți mâna și vă asociați. Doar așa puteți sta la masa negocierilor cu cei din lanțurile de supermarketuri. Doar așa produsele pot ajunge în farfurii!”.

În Austria, și nu doar acolo, asociațiile/grupurile de producători/cooperativele sunt regionale, au firme de logistică (depozitare, sortare, ambalare, distribuție), au marketing, au departament de vânzare, toate fiind controlate de fermieri, de toți membrii asociați. Producătorul își vede de fermă, iar specialiștii angajați au grijă ca legumele, fructele, spre exemplu, să ajungă pe rafturile magazinelor.

Totuși, nu putem da vina doar pe producător și pe mentalitate. În opinia mea, statul e cel mai mare vinovat. Pentru că, repet, în 30 de ani niciun guvernant n-a făcut și nici măcar n-a gândit vreo strategie pentru sectorul agroalimentar. Au făcut o lege a cooperativelor care se tot modifică, care ba are, ba n-are norme de aplicare. O lege, și aia beteagă, nu se poate numi strategie.

Autoritățile o să spună că au un buget pentru 2020, că sunt aprobate programele guvernamentale care prevăd ajutoare de stat. Suntem într-o criză fără precedent, planeta întreagă se luptă cu un inamic necunoscut. Prin urmare, trebuie regândite toate ajutoarele statului. Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana în aceste momente grele, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.

Întreaga clasă politică trebuie să se așeze la masă cu Agricultura pentru a construi strategii pentru fiecare sector în parte. Altfel, oricâte haine de firmă vom avea pe noi și după pandemie, în realitate vom continua să fim datori, săraci și cu mâinile întinse către cei bogați.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Federația Națională a Lucrătorilor, Sindicatul Producătorilor Agricoli Olt, Cooperativa Agricolă Legume De Glodeanu Sărat, Organizația de Producători Tomate Com și Federația Națională a Sindicatelor Democratice din Agricultură solicită Ministerului Agriculturii modificarea sau clarificarea Art. 3 din Ordonanța Militară nr. 8/9 aprilie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 301 din 10 aprilie 2020.

Potrivit textului din Ordonanța Militară „Piețele agroalimentare rămân deschise pe toată perioada stării de urgență, pentru agricultorii care prezintă certificat de producător agricol”, respectiv „deplasarea producătorilor agricoli de la locul de producție la locul de comercializare, respectiv piața agroalimentară, precum și accesul în interiorul acesteia, pe baza unei declarații pe propria răspundere și a certificatului de producător”. Însă, producătorii agricoli dețin atestat de producător în conformitate cu dispozițiile Legii 145/2014, și nu certificat de producător. (Revista Fermierului a semnalat acest fapt, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4454-lipsa-de-reactie-amatorismul-masurile-pompieristice-mai-periculoase-decat-orice-virus.html). Numai în baza atestatului producătorii agricoli pot avea acces în spațiile de vânzare distincte și semnalizate corespunzător.

„Totodată solicităm să se aibă în vedere și faptul că mare parte din producătorii agricoli, ca urmare a accesării de fonduri europene, sunt deținători de PFA-uri, II-uri sau IF-uri prin intermediul cărora își comercializează producția agricolă în piețele agroalimentare, aceștia nefiind samsari, fiind producători agricoli care plătesc taxe și impozite la stat. Pentru producătorii agricoli deținători de PFA-uri, II-uri, IF-uri, solicităm să se aibă în vedere codurile CAEN principale, ca de exemplu cod CAEN 0113 (Cultivarea legumelor și a pepenilor a rădăcinoaselor și tuberculilor), cod CAEN pe care îl dețin marea majoritatea a PFA-urilor, II-urilor, IF-urilor, care cultivă și comercializează legume, dar trebuie să se țină cont și de crescătorii de animale precum și de celelalte categorii de producători agricoli deținători de PFA, II, IF”, se arată într-un comunicat de presă semnat de organizațiile producătorilor.

De asemenea, se cere constituirea unui grup de lucru din care să facă parte reprezentanți ai MADR, ai producătorilor agricoli din sectoarele vegetal și zootehnic, ai ai industriei alimentare și ai reprezentanților lucrătorilor din aceste domenii, obiectivul acestui grup de lucru fiind definitivarea unui pachet de măsuri concrete care să sprijine agricultura și industria alimentară pentru a continua să producă și în special pentru a-și putea desface produsele la prețuri rezonabile, pentru producători, dar și pentru populație.

„Grupul de lucru astfel constituit ar putea fi implicat în monitorizarea și evaluarea condițiilor de furnizare a mărfurilor în sectoarele agroalimentare și de vânzare cu amănuntul, în contextul pandemiei de COVID- 19, contribuind astfel pozitiv la găsirea celor mai corecte soluții la provocările identificate în mod direct, atât în scop preventiv, cât și corectiv. Se vizează astfel menținerea sau restabilirea condițiilor normale de aprovizionare. Grupul de lucru ar trebui să aibă ca sarcină monitorizarea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, pentru a asigura o monitorizare eficientă a evoluției situației economice a companiilor din sector. Trebuie evitate pierderile de producție care survin în special ca urmare a faptului că nu mai pot accesa clasicele canale pentru a-și comercializa toată producția obținută, totodată vremea capricioasă din această perioadă amplifică efectele negative resimțite de producătorii agricoli. Pentru a-și putea asigura traiul o parte din producătorii deținători de PFA-uri, II-uri, IF-uri au ales și aleg în continuare șomajul tehnic, însă este vital ca sectorul agricol să continue să funcționeze pentru a limita efectele pandemiei asupra economiei. În consecință, din punctul nostru de vedere ar trebui luate măsuri de urgență pentru a sprijini producătorii pentru a continua să funcționeze la parametri normali, în special având în vedere fracturarea lanțurilor de aprovizionare pentru produsele din import, una dintre măsurile urgente care trebuie luate fiind modificarea sau clarificarea Ordonanței Militare nr. 8, pe lângă alte măsuri urgente”, precizează comunicatul semnat de Federația Națională a Lucrătorilor, Sindicatul Producătorilor Agricoli Olt, Cooperativa Agricolă Legume De Glodeanu Sărat, Organizația de Producători Tomate Com și Federația Națională a Sindicatelor Democratice din Agricultură.

Publicat în Știri

Aseară târziu, spre miezul nopții, a venit și a opta ordonanță militară. Sunt, însă, probleme. Conducerea Ministerului Agriculturii a uitat de solicitările organizațiilor profesionale cu privire la zonele în care s-a instituit carantina totală, precum și de faptul că certificatul de producător nu mai există de vreo cinci ani.

Reamintim că, în urmă cu câteva zile, Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) solicita modificări ale ordonanțelor militare astfel încât să poată continua activitatea agricolă de sezon, în condițiile instituirii măsurilor de carantină totală în unele zone ale țării. Respectiv, nu doar persoanele care nu locuiesc în zona de carantină să poată ajunge la câmp, ci „toate persoanele implicate în activitățile agricole care sunt în situația de a se deplasa pentru a realiza lucrările agricole care nu suferă niciun tip de amânare. Să se acorde facilitatea de circulație pentru domeniul de activitate generală „AGRICULTURA” în aceste zone speciale, având în vedere necesitatea de mobilitate a celor care lucrează în domeniu și faptul că ne aflăm în plină campanie agricolă de primăvară, iar contextul climatic este oricum extrem de nefavorabil agricultorilor în această perioadă. În baza actelor doveditoare referitoare la obiectul de activitate sperăm ca toți fermierii să își poată continua și/sau relua de urgență activitatea în această perioadă”. Prin urmare, agricultorii care locuiesc în Suceava sau în Țăndărei, în continuare, nu pot ajunge la ferme, pe câmp, pentru lucrările agricole.

O altă problemă este a producătorilor agricoli care vor să ajungă în piețele agroalimentare. Aceștia dețin un atestat de producător și nu un certificat de producător, acesta din urmă fiind înlocuit cu atestatul prin anul 2015. În art. 3 al OM 8/9 aprilie 2020 se precizează: „(1) Piețele agroalimentare rămân deschise pe toată perioada stării de urgență, strict pentru agricultorii care prezintă certificat de producător agricol, cu obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19. (2) Se permite deplasarea producătorilor agricoli de la locul de producție a produselor agroalimentare până și de la piața agroalimentară și accesul în interiorul acesteia, pe baza unei declarații pe propria răspundere și a certificatului de producător.” Totodată, pentru măsurile prevăzute la art. 3 sunt abilitate să asigure aplicarea și respectarea prevederilor Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală. Așadar, polițistul care îl va controla pe producătorul agricol știe că acesta trebuie să-i arate o hârtie pe care să scrie certificat și nu atestat și poate considera că respectivul este în ilegalitate...

Cei din Ministerul Agriculturii nu știu că nu mai există certificatul de producător?

Cam multe bâlbe în această perioadă de criză, în care agricultura e sufocată de probleme și de lipsuri legislative, financiare etc.

Prevederile Ordonanței Militare nr. 8 din 9.04.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 în domeniul agriculturii

Art.1
(1) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei a titularilor autorizațiilor/permiselor de pescuit comercial pe Dunăre/apele interioare/Marea Neagră în vederea desfășurării activităților de pescuit comercial și acvacultură, precum și pentru valorificarea/comercializarea produselor rezultate în urma acestor activități.

(2) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei a apicultorilor spre/dinspre locația stupinei sau pentru deplasarea stupinei. Dovada calității de apicultor se face cu adeverința ce cuprinde codul de stupină eliberată de oficiile județene de zootehnie sau cu orice alte acte doveditoare a calității de apicultor și a proprietății asupra stupilor.

(3) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei pentru achiziția de autovehicule, piese de schimb pentru autovehicule și servicii de reparații auto.

(4) Prevederile art.4 din Ordonanța militară nr.3/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 se aplică în mod corespunzător.

(5) În declarația pe propria răspundere, persoanele prevăzute la alin.(1) și (2) menționează, ca motiv, deplasarea în interes profesional, iar persoanele prevăzute la alin.(3) menționează, ca motiv, deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor.

Art.3
(1) Piețele agroalimentare rămân deschise pe toată perioada stării de urgență, strict pentru agricultorii care prezintă certificat de producător agricol, cu obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19.

(2) Se permite deplasarea producătorilor agricoli de la locul de producție a produselor agroalimentare până și de la piața agroalimentară și accesul în interiorul acesteia, pe baza unei declarații pe propria răspundere și a certificatului de producător.

(3) Unitățile fitofarmaceutice rămân deschise pe perioada stării de urgență, personalul acestora având obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19.

Art.7
(1) Pe perioada stării de urgență se interzice/se suspendă exportul pentru produsele agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2 la prezenta ordonanță militară.

(2) Procedurile de export a produselor agroalimentare prevăzute la alin.(1), aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe militare, se suspendă pe perioada stării de urgență.

(3) Pe perioada stării de urgență se suspendă activitatea de emitere a certificatelor fitosanitare pentru exportul produselor agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2 la prezenta ordonanță militară.

Art.8
(1) Achiziționarea intracomunitară a produselor agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2, se poate face numai dacă statul membru face dovada faptului că produsele achiziționate sunt destinate consumului intern propriu sau al celui comunitar, iar nu exportului.

Art.17 - În zilele de joi, vineri și sâmbătă, premergătoare celor două sărbători pascale, operatorii economici care comercializează produse agroalimentare își pot prelungi programul de funcționare în funcție de necesități.

Precizări:
Conform art 21, alin (1), litera d) din prezenta ordonanță militară, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este abilitat să asigure aplicarea și respectarea prevederilor numai pentru măsurile prevăzute la art.7 și 8.

Pentru măsurile prevăzute la art.1 și 3, conform art 21, alin (1), litera a) din prezenta ordonanță militară, sunt abilitate să asigure aplicarea și respectarea prevederile Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală.

Publicat în Știri
Joi, 09 Aprilie 2020 15:38

Alege românește, alege-ți viitorul!

Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR) lansează conceptul „FĂCUT ÎN ȚARA MEA”, prin care se dorește unirea mediului de afaceri românesc și a consumatorilor sub acest simbol, cu scopul de a vitaliza economia țării. „Este important ca antreprenorii români să își asume rolul de vector al națiunii, consumatorii să aleagă românește, iar statul să gândească și să acționeze în contextul actual în interes național”, a declarat Ovidiu Gheorghe, președinte ACDBR.

Cu ajutorul acestei inițiative, ACDBR vrea să susțină economia țării, a securității alimentare a cetățenilor, în solidaritate cu statul român, pentru a trece peste cea mai mare criză sanitară și economică, globală.

„Este vital ca toți românii să conștientizeze importanța consumului de produse și servicii autohtone, necesitatea câștigării independenței economice a României și acordarea șansei companiilor românești de a rezista acum, de a-și menține angajații și de a trece cu toții cu bine peste această criză. Cu un ton precaut, însă profund ancorat în realitatea globală, venim în fața statului și a românilor cu proiectul „FĂCUT ÎN ȚARA MEA” dorind ca România să conștientizeze faptul că există posibilitatea ca, după încheierea pandemiei, relansarea economică să nu fie imediată, ceea ce va genera o constantă presiune socio-economică asupra tuturor românilor. Anticipăm o competiție acerbă în interiorul Uniunii Europene, dar și pe plan mondial, în dorința naturală de a recupera economic, de a ocupa piețe și de a crește nivelul propriu de trai. Noi, ACDBR, împreună cu voi, întreaga societate românească, ne dorim și credem cu tărie că putem face acest lucru să devină realitate. În acest sens, venim în fața dumneavoastră cu un proiect de viitor, cu un proiect ce își dorește cu toată ființa ca România să își atingă potențialul pe care îl are și să prospere, din nou. Invităm toate asociațiile profesionale, patronale, ale producătorilor, sindicatele și reprezentanții autorităților publice locale și centrale să se alăture acestei inițiative deschise, cu dorința de a schimba din temelii felul în care noi, românii, ne raportăm la conceptul FĂCUT ÎN ȚARA MEA”, a explicat Ovidiu Gheorghe.

Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri reprezintă „distribuția tradițională” a bunurilor de larg consum pe teritoriul României, în sistemul HoReCa și în piața magazinelor de proximitate/retaileri independenți.

Foto: ACDBR

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 4

Publicitate

Revista Fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista