branza - REVISTA FERMIERULUI
Luni, 03 Iulie 2023 12:48

De la ferma cu omenie

Nu toate poveștile de succes încep spectaculos. Unele pur și simplu se întâmplă. Pornești într-o direcție și te lași purtat de oportunități și dintr-odată vezi că lucrurile s-au legat. Este povestea familiei Bîcu din Unirea, județul Alba.

Dificultatea călătorului nu constă în a alege unde să ajungă, ci la ce să renunțe. Ce să lase în urmă? De multe ori, totul. N-ai cum să ajungi prea departe dacă nu ai libertatea de a te desprinde. De a renunța la obiceiuri, la dorințe, la proiecte mai vechi. Să ai libertatea și curajul de a păși în necunoscut, de a accepta noul, oricum ar fi el. Și zic călător oricărui dintre noi, pornit fiind pe drumurile vieții. Iată de ce unii au succes, ajung departe, alții nu. Poate ar trebui să punem în această rețetă și o doză de șansă. Dar fără libertate și curaj, șansa e inutilă.

Când vorbim despre cineva care a realizat ceva, care a reușit într-un domeniu, ne imaginăm un moment zero în care acela a fost determinat de un vis, de o mare pasiune, de o solidă credință în biruință, cu ambiție și tenacitate. Realitatea este însă, uneori, altfel. Cheia nu este începutul, ci continuarea, parcursul. Lucrul bine făcut, inteligența, deschiderea către nou și către noi direcții, atitudinea, abilitatea de a ține frâiele unei afaceri pe care ai început-o, fie și din întâmplare, sunt caracteristicile succesului familiei Bîcu, din Unirea, județul Alba.

Marius Bîcu senior a fost chimist și, după ce și-a petrecut toată viața în cercetare, a început, în primii ani de după '90, o afacere în domeniul chimiei, împreună cu fratele său. Produceau săruri de decapare pentru industria metalurgică, în baza unui invenții proprii. Au achiziționat un teren la Unirea, al unui vechi CAP, pentru a face un depozit în care să poată stoca produsele pe care le făceau spre vânzare.

Marius Bîcu junior

Marius.Bacu2 100 01 44.3000003

Faptul că nu avea experiență de vreun fel în agricultură sau zootehnie nu l-a împiedicat să investească, ai putea spune, într-un hobby. De fapt, a fost mai mult decât un hobby, a fost o oportunitate pe care a simțit-o ca fiind de viitor. Atributul principal se pare că a fost altul decât priceperea în domeniul agricol, anume capacitatea de a mobiliza oamenii. Oameni pricepuți, evident. „Tatăl meu a fost chimist și a lucrat o viață întreagă în cercetare, și a lucrat o viață întreagă cu oameni și este un lider înnăscut. Întotdeauna a avut zeci de oameni în subordine și întotdeauna i-a iubit, și întotdeauna oamenii l-au iubit pe el, și am învățat asta de la el, copil fiind, că în jurul nostru și în casa noastră era plin de oameni, și când tata ridica o problemă erau zece oameni care să ne ajute. Și târziu am aflat că ăsta e un semn se leadership extrem de bun și tata nu l-a învățat din carte, că s-a născut cu el”, ne-a spus Marius Bîcu junior.

 

Un „matelot” priceput

 

Unul dintre oamenii pe care i-a mobilizat a fost și Marius Ganea. Tânărul absolvent de facultate venise cu trenul din Câmpia Turzii în căutarea primului loc de muncă și a ajuns la ferma de la Unirea pe 3 august 1999. De atunci, a rămas și a crescut împreună cu ferma. Aflăm de la el că în primii ani ferma avea un efectiv de doar zece vaci, pe care le-au cumpărat de la o fermă din Liebling, județul Timiș.

La început, efectivul era format în cea mai mare parte din rasa Bălțata Românească, dar, încetul cu încetul s-a făcut o transformare înspre rasa Holstein, ceea ce a dus la o îmbunătățire semnificativă a producției de lapte. „Și acum mai avem Bălțate, dar mai puțin, undeva la 25% din efectiv, restul sunt Holstein și Montbeliarde. Mare parte a efectivului a fost creată pe niște importuri pe care le-am făcut în 2016 din Franța, vaci în lapte, am adus cam 150 de capete de vaci în lapte și 35 de juninci gestante din Olanda”, ne explică Marius Ganea, care e inginer-șef al fermei încă de la început.

Marius Ganea

Marius.Ganea00 03 26.3800004

Se vede treaba că și el este un om curajos, pentru că experiența altora arăta că este riscant să aduci animale din alte țări, dar în cazul acestei ferme, toate animalele s-au acomodat foarte bine. „Ce s-a întâmplat aici a fost un pic atipic, la mine toate animalele pe care le-am adus s-au acomodat foarte bine. Chiar și cel cu care am adus importurile din Franța era foarte mirat, pentru că în foarte multe ferme în maximum jumătate de an pierdeau undeva la 80% din animale. Eu pot să vă arăt acum că la momentul de față, din ultimul lot de animale pe care l-am adus în 2021, am pierdut două animale din 35 de capete, din diferite probleme medicale care au fost inerente, și restul sunt animale care deja au intrat în producție, au fătat aici, au rămas gestante, iar au fătat și n-au nicio problemă”, ne explică cu mândrie Marius Ganea.

Este convins că reușita ține de managementul fermei și de felul în care te ocupi de ele. „Este adevărat că în prima lună trebuie să fii un pic mai atent cu ele, să ai răbdare cu ele, pentru că suferă, mai ales dacă aduci vaci în lactație. La juninci nu este așa problemă mare, dar la vacile în lactație e destul de complicat cu ele.”

Hrana e asigurată din propria fermă vegetală. „Mare parte din furaje le producem în regie proprie, bineînțeles cumpărăm inputurile, partea de furaje proteice, șroturi, premixuri, vitamine, minerale, dar cam atât. Restul este produs în regim propriu, aici, la noi în fermă, pe cele 800 de hectare pe care le deține ferma în momentul de față”, ne detaliază Marius Ganea.

140A4873

 

Generația următoare

 

Deși Marius Bîcu senior avea în gând, încă de la început, să facă și procesare, după cum ne mărturisește tot Marius Ganea, fabrica a fost construită ulterior. Marius Bîcu junior s-a apucat de construcție prin 2002 și a finalizat-o prin 2004. S-au ajutat de fonduri SAPARD.

Este foarte interesant că nici băiatul domnului Bîcu nu avea afinități cu domeniul în care avea să performeze. „Eu am venit să construiesc fabrica, nu s-o conduc. Am construit-o, aveam business în construcții, atunci mi-a fost destul de ușor să înțeleg mersul lucrurilor și am terminat, era autorizată și voiam să predau cheia. Dar tata a zis: «Dacă tot ai făcut-o, tu știi fiecare colțișor, fiecare robinet, eu nu prea știu ce e aici… nu rămâi să o conduci?». Și am zis «da»”. Chiar dacă susține că nu s-a născut cu flerul tatălui său pentru afaceri, pentru că a trebuit să învețe din cărți ce alții din generația precedentă simțeau, noi credem că a moștenit în mod evident talentul. Școala nu te face mai priceput, ci doar capabil să înțelegi ceea ce simți. „Toată lumea cumpăra terenuri, case și apartamente, și el lua tractoare, camioane, mai făcea un grajd, mai făcea încă o investiție și, la fel, cred că s-a născut cu un fler fantastic pentru business. Eu n-am avut norocul ăsta, eu a trebuit să învăț din cărți și cred că majoritatea antreprenorilor din anii ’90 care și-au ținut afacerile până în ziua de astăzi, majoritatea, sunt născuți pentru business, majoritatea sunt lideri extraordinari și toți au avut fler pentru treaba asta. Unii zic noroc, dar eu cred că au fost născuți pentru asta”, ne spune cu admirație Marius Bîcu junior, dând astfel dovadă de o calitate care l-a ajutat în activitatea sa. Cel ce-i poate admira cu sinceritate pe alții dă dovadă de smerenie, iar aceasta este cheia deschiderii către nou. Poți să accepți că nu știi tu mai bine, că sunt alții care vin cu ceva nou. Ești capabil în felul acesta să delegi cu încredere responsabilitățile, devenind mai eficient.

140A4824

 

Împreună, dar neamestecat

 

Dând dovadă de înțelepciune, pentru că a eliminat din start orice posibil conflict între generații, Marius Bîcu senior a decis ca ambele afaceri să fie de sine stătătoare. „Tata a fost așa de deștept atunci și a zis: «Tu te ocupi de ea (de fabrică, n.r.), eu mă ocup de fermă, nu intrăm unul peste altul. Dacă vii, asta e regula… ăsta e businessul tău, ăsta, al meu». Am făcut conturi separate, am făcut parteneriate separate, nomenclatoare de furnizori… Acum nu știu dacă este o rețetă de succes, în general, să fie două firme, să fie trei, să fie un grup de firme, să fie unite sau nu. Din punctul meu de vedere, pentru moment asta e cel mai bine. În viitor cred că vom schimba lucrurile și va trebui să facem un grup de firme. Dacă mai intervine și altă activitate, și dau un exemplu, dacă facem un magazin propriu, atunci trebuie să fie alt SRL. Nu cred că e bine să fie al fermei…”, concluzionează Marius Bîcu junior, subliniind importanța împărțirii responsabilităților și a organizării clare a afacerii pentru a asigura succesul acesteia pe termen lung. 

140A4878

În acel moment, în care a fost inaugurată fabrica, s-au definit două entități economice distincte: Unilact Transilvania, care realizează producția vegetală și pe cea de lapte, și „Ferma cu omenie”, care reprezintă fabrica de procesare și comercializare, cu un depozit logistic și birouri în Cluj. „Sunt două companii care au crescut împreună, care se dezvoltă în continuare împreună frumos, anul trecut a fost cel mai bun pentru ambele companii și suntem tare recunoscători pentru treaba asta, pentru că în vremuri dificile și tulburi, cu mii de provocări, cu schimbări majore, noi am reușit să avem două companii bune, care au crescut frumos.”

 

Cu ochii spre viitor

 

Așadar, au făcut și au văzut că este bine. Și pentru că este bine, nu vor să se oprească aici. Deși contextul macroeconomic actual i-a determinat să-și reevalueze planurile de expansiune și să se concentreze asupra consolidării businessului existent, realizarea unei noi fabrici, pentru care deja achiziționaseră un teren, nu a fost abandonată. Se lucrează la masterplan, în așteptarea unei oportunități de investiții cu fonduri europene.

În ceea ce privește fabrica actuală, Marius intenționează să facă investiții în tehnologie și energie verde. „Vrem doar să schimbăm niște utilaje și să eficientizăm din punct de vedere energetic, prin panouri solare și panouri de producere a apei calde. Vrem să investim în niște utilaje pentru fabrică, utilaje de ambalat, niște tancuri de recepție a laptelui, ca să ne putem crește capacitatea fabricii actuale”, arată Marius Bîcu.

Tânărul Bîcu are și un plan pentru a completa lanțul scurt de producție și a-și extinde afacerea în zona de vânzare directă către consumator „Avem un proiect că ni s-a aprobat, fiind un proiect european pe măsura 16-4, o investiție în marketing, astfel încât businessul să-și completeze componența de lanț scurt cu ultima verigă, aceea de a vinde direct – local, prin comerțul online și prin rețelele de magazine din jurul nostru, pe o rază de 50 km – care va fi făcută în următoarele 15 luni”. Primul magazin va fi deschis chiar anul acesta, la Cluj-Napoca, urmând încă două, în următorii doi ani – câte unul pe an –, în Alba Iulia și Târgu Mureș.

De asemenea, compania va investi în schimbarea softului de gestiune și va optimiza magazinul online deja existent – www.delaferma.com – pentru a-și livra produsele rapid și eficient. Are deja logistica de livrare cu frig națională.

Și pentru că am vorbit despre magazinele proprii, să spunem că există și acum unul, chiar la poarta fermei, care are o poveste interesantă: „Aveam în holul unde facem livrările, pe unde intră camionul, un frigider vechi pentru sucuri și în frigider puneam din ce produceam și veneau oamenii că «hai că vreau să cumpăr și eu» și, după ceva vreme, ne-am pus casă de marcat, după aia am făcut magazin, după aia am făcut și plata cu cardul, după aia am făcut și livrări la domiciliu, și magazin online, și iată așa, din nimic, dintr-un frigider vechi de suc, ne-am trezit că avem un magazin care e în Top Ten clienți, cam pe acolo se mișcă, pe locurile 8, 9, 10. Și noi avem clienți în toată Europa, avem clienți în retailul modern, avem clienți mari, dar magazinul nostru contează. Eu cred că e frumos și sănătos să vii la fermă să îți cumperi mâncare, e și o conexiune umană, nu doar comanzi ceva”, ne istorisește Marius Bîcu junior.

140A4867

 

Un nume de poveste

 

Și tot de la el am aflat și de unde provine numele atât de interesant, „Ferma cu omenie”. Inițial, vindeau produsele sub brandul „Unilact”, iar cu vreo 12 ani în urmă l-au schimbat, cu ajutorul unei firme din Germania, în „De la fermă”. Dar diversificarea gamei de produse i-a determinat să încerce un nou rebranding, motiv pentru care au apelat la un specialist în packing și branding din București. De aici îl las pe Marius să povestească: „A venit la noi în vizită pentru că a zis «nu pot să lucrez cu voi dacă nu vă cunosc» și a venit la noi să ne cunoască. Și a vizitat ferma, a vizitat fabrica, a văzut tehnologia, a măsurat – chestiuni tehnice la început, apoi a venit ora mesei, și la ora mesei pe atunci mâncam la mama acasă, și i-am zis: mergem să mâncăm la mama. Am mers să mâncăm și când am venit înapoi am făcut o masă mare, am pus toate produsele noastre ambalate, toate produsele desfăcute, le-am degustat și păreri, au fost 12-15 în jurul mesei, toți colegii implicați în proiectul ăsta, și după întâlnirea asta Ianoș s‑a ridicat și a zis: «Eu cred că faceți o brânză de burduf extraordinară, e mult peste necesarul din piață, este prea bună. Brânza de telemea e o telemea care se făcea mai de mult, nu cred că e adaptată la cerințele de acum. Cerințele de acum sunt cu apă mai  multă, să se topească în gură, aici ori lucrăm să ne ducem spre ce vrea piața, ori rămâneți pe o nișă de telemea tradițională. Aici trebuie să discutăm. Și apoi faceți un cașcaval care e cam nemâncabil…» și atunci toți am rămași așa, de produsul nostru… dar omul a spus ce avea pe suflet. A spus «asta să nu mai faceți, să nu mai faceți brânză din asta, că le strică pe celelalte două». N-am zis nimic, bine… și colegii ziceau «ce arogant, cum să zică ăsta așa ceva de noi?», «și ce-ai fi vrut, să nu ne zică?». Și a avut dreptate. Cașcavalul nu se ridica la nivelul la care făceam brânza de burduf și telemeaua și în vreo două luni am și desființat linia aia, am scos utilajele de cașcaval și n-am mai făcut, nici nu reprezenta un volum mare din afacerea noastră și ocupa mult loc în fabrică. A fost un șut în fund să scăpăm, să luăm decizia mai ușor. Și după câteva zile am primit un e-mail de la Ianoș care-mi zice așa: «Am fost în vizită la tine, mulțumesc că m-ai primit, și vreau să-ți spun ce am simțit. Voi aveți o fermă, funcțională, o administrează taică-tău, să-i dea Dumnezeu sănătate, animale faine, îngrijite bine, dar ferma aia nu e de pus în poză, nu e la poalele Alpilor, n-are pădurea în jurul ei. Nu o putem pune pe ambalaj. Am fost în fabrică. Curățenie super. Totul îngrijit, oamenii lucrează relaxat, zâmbesc, vorbesc deschis, nu-s speriați. N-ai tehnologie de ultimă oră, n-ai roboți, nu e de pus pe ambalaj ce tehnologie ai, au alții mult mai mult decât ai tu. Nu putem pune asta». Și ultima frază a fost: «Ce am văzut la tine n-am văzut la nimeni. Nimeni nu m-a dus, de când sunt, la mamă-sa acasă la masă. Și oameni ca la tine să fie deschiși, să vorbească, să zâmbească n-am văzut niciodată. Animalele îngrijite cum trebuie, chiar dacă n-au cel mai fain grajd și cea mai faină casă. Și atunci, dacă vrei să scriem De la ferma cu omenie pe ambalaj, lucrăm. Dacă nu, să fii sănătos! Și ce am făcut până acum nu te costă nimic». Și am stat, m-am uitat, mi-a plăcut și am zis: da, mergem înainte”. Șoc și groază ar fi fost pentru mulți dintre noi. Un discurs peste care nu poți trece decât cu multă modestie. Și așa cum am mai spus, aceasta este calitatea care te face să biruiești. Evident, dublată de curaj și îndrăzneală. Nu a pregetat să renunțe la o linie tehnologică în care cu siguranță investise nu doar bani, ci și pasiune, oameni instruiți, credința că produsul e bun, până a venit cineva să le spună că nu e.

Așadar, brandul sub care vinde marfa în România este „De la ferma cu omenie”, iar în străinătate, unde trimite jumătate din producție, este folosit brandul „Pachet de acasă”, pentru că se adresează, în principal, românilor din diaspora. 

Poate am fi putut povesti și despre ceilalți oameni care dau „omenia” fermei de la Unirea, dar spațiul nu ne permite. Oricum, după cum sunt „căpitanii”, așa sunt și „mateloții”. „Cine se aseamănă se adună”, spune o vorbă românească. Așa s-au unit și oamenii în localitatea ce poartă un nume atât de sugestiv.

 

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Din fermă-n fermă!

Ediția 2023 a consacratului eveniment agricol din inima Transilvaniei – Agraria – se desfășoară în perioada 21 – 24 aprilie, adică de vineri până luni, la Jucu, în județul Cluj.

„Agraria 2023 este o ediție puțin altfel, pentru că dintotdeauna am obișnuit lumea ca perioada de desfășurare să fie în timpul unei săptămâni, de joi până duminică, anul acesta va fi de vineri până luni. Ne-am gândit și la faptul că duminica ar trebui să fie o zi normală, iar pentru că Agraria este și un târg dedicat familiei și de foarte multe ori duminica fermierii vin și cu familia, deci e important să fie mai mult timp. Pentru ziua de luni pregătim câteva activități speciale împreună cu USAMV Cluj-Napoca, cu Facultatea de Agricultură, cu profesorul Ovidiu Ranta și cu doamna decan Roxana Vidican. Dar, ce este foarte important, începem să comunicăm evenimente noi, pe care colegii din Germania le-au lansat anul trecut la târgul de la Hanovra și le vor continua la Agritechnica anul acesta. Un eveniment care va fi lansat curând în România este Agri Influencer Award, un concurs pentru presă, pentru oamenii din presă, pentru bloggeri, pentru influenceri, cred că e momentul să facem asta, și noi avem în agricultură câțiva oameni care scriu bine, care fac lucrurile cum trebuie, foarte profesionist, și vom lansa acest concurs în România. În același timp, lansăm noi concepte, unul dintre ele, pe care aș vrea să-l amintesc, se numește In House Farming Feed an Food. Trebuie să avem grijă ce dăm de mâncare animalelor, ca să avem grijă ce mâncăm. Așadar, evenimente interesante, cu foarte mult conținut. În plus, vom începe o campanie pentru sprijinul producătorilor locali. Anul trecut, am testat o brânză foarte bună din România, un partener din Dej, județul Cluj, un brand nou, se numește Țarina, a câștigat medalie de aur la „Brânza de aur” și mai avem niște medalii la alte tipuri de brânză, dar vom continua seria de testări ale produselor alimentare românești, avem deja carne, lapte, vin și mai avem uleiuri presate la rece. Vrem să creăm un portofoliu, să arătăm că se poate, și să încercăm să creștem încrederea consumatorilor în produse românești. Așadar, am început să arătăm că și în România putem să facem produse de calitate”, arată Corina Mareș, director general DLG Intermarketing, companie care organizează la noi în țară expozițiile în câmp Agraria și AgriPlanta - RomAgroTec.

Agraria este primul târg pe care DLG Intermarketing l-a realizat în România și care, din anul 1995 și până în prezent, și-a clădit, ediție după ediție, un nume puternic, devenind evenimentul agricol emblematic al Transilvaniei.

Agraria reprezintă un important loc de întâlnire pentru fermieri, specialiști, manageri și autorități din domeniul agriculturii. „Suntem în continuare o platformă de comunicare optimă unde participanții încheie contracte noi, își consolidează relațiile cu clienții tradiționali și discută despre tendințele și inovațiile apărute în agricultură, industrie alimentară și zootehnie”, precizează Raluca Mareș, director expoziție DLG Intermarketing.

Magnetul târgului Agraria îl reprezintă Zootehnica Show, un concept dinamic, integrat, dedicat sectorului zootehnic, în cadrul căruia găsim o expoziție de animale de rasă, prezentări în ring, concursuri, bonitare, conferințe și forumuri.

În cadrul programului de demonstraţii cu maşini agricole, vizitatorii Agraria au ocazia să afle ultimele noutăți în domeniul tehnologiei agricole prezentate de firmele participante pe platforma de la Jucu și, totodată, să vadă la lucru vârfuri de gamă ale producătorilor de utilaje agricole. „Zona de demonstraţii pune la dispoziție un spațiu generos pentru trei tipuri de demonstrații: Tractor și Tractorist – Testarea abilităților în manevrarea tractoarelor, Tehnici moderne pentru protecția plantelor, Tractoare inteligente”, menționează Adrian Câmpean, director vânzări DLG Intermarketing.

Toți cei care doresc să viziteze Agraria se pot înscrie online aici: https://xtag-event.com/agraria2023/ și primesc pe email biletul de intrare, care este gratuit, sub forma unui cod QR, iar la intrarea în expoziție li se scanează codul QR. De asemenea, cei care își iau biletele online sunt înscriși la tombola vizitatorului, organizatorul Agraria acordând premii zilnice oferite de firmele expozante, precum și un mare premiu, la finalul târgului. Extragerea câștigătorilor va avea loc la finalul fiecărei zile de târg. Extragerea câștigătorului pentru marele premiu, un telefon mobil de ultimă generație, va avea loc la finalul expoziției Agraria 2023.
Programul de vizitare este 10:00 - 18:00, de vineri până luni, 21-24 aprilie.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

În perioada 6 – 9 aprilie 2023, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în parteneriat cu Carrefour România, organizează Târgul de produse românești „Bunătăți de soi din România”, în incinta Prahova Value Centre Ploiești.

Evenimentul face parte din campania de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate obținute pe plan local, sub denumirea „Produs românesc – Bun pentru tine, bine pentru fiecare!”, ce a fost demarată de MADR în toamna anului 2022.

La târgul „Bunătăți de soi din România” participă producători din mai multe regiuni ale țării noastre cu preparate din carne și lapte, ouă, pește, uleiuri presate la rece, legume și fructe, produse de patiserie, miere și produse apicole, țuică și vin, obținute de producătorii români prin valorificarea materiei prime locale, precum și producători cu flori specifice sezonului de primăvară.

„Am satisfacția că prin încheierea acestui parteneriat cu Carrefour dăm startul unei colaborări productive și durabile pentru ambele părți și consider că acesta reprezintă o bună oportunitate pentru ca rezultatele muncii fermierilor noștri să fie valorificate corespunzător și să ajungă pe mesele consumatorilor. Iată că inițiativa noastră de a organiza astfel de târguri este îmbrățișată și de marii retaileri și prin acest tip de manifestări ne propunem să creștem interesul pentru produsele românești și să sprijinim fermierii români să continue să producă”, a spus ministrul Petre Daea.

De asemenea, vor fi expuse produse atestate tradițional din categoriile carne, băuturi spirtoase, patiserie (pâine, prăjituri de casă și produse proaspete de patiserie), lactate, dar și produse care au dobândit mențiunea „produs montan” din categoria fructe și legume uscate, ceaiuri, produse apicole etc.

„Susținerea ecosistemului local este prioritate zero pentru Carrefour România. Punem mare valoare pe parteneriatele public-private și ne bucurăm să ne implicăm din nou într-o acțiune puternică de încurajare a producătorilor români, inițiată cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Anul trecut ne-am reunit forțele pentru proiectul Unirea, prin care zeci de tone de legume preluate de la producători autohtoni au fost livrate către depozitele noastre, pentru a fi introduse în circuitul comercial. Vom continua să fim alături de producătorii locali, dovada fiind chiar procentul de 93,5% reprezentat de partenerii români din totalul de furnizori care contribuie la portofoliul Carrefour România. Mai mult, programele noastre originale, precum Deschidem Vinul Românesc, Cooperativele agricole Grădina noastră sau Creștem România Bio, completează setul de acțiuni care ne ajută să aducem la raft pentru clienții noștri produse sănătoase de proveniență locală”, a declarat Julien Munch, CEO Carrefour România.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

În perioada 17-18 decembrie 2022, are loc Târgul de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane, în comuna Ghimeș-Făget din județul Bacău. Evenimentul ajuns la a cincea ediție se va desfășura în incinta Casei de Cultură din Ghimeș-Făget.

La fel ca la edițiile precedente, timp de două zile sunt aduse laolaltă roadele strădaniei producătorilor iscusiți de bunătăți locale de pe Valea Muntelui, armonizate de colinde și spectacole autentice locale. Vor putea fi degustate și cumpărate preparate din carne, produse lactate, produse apicole, preparate din pește, dulciuri și produse din cătină. Creatorii de măști și costume populare își vor expune și ei produsele.

Scopul unui astfel de eveniment este susținerea și promovarea micilor producători, a meșteșugarilor și ansamblurilor folclorice de pe Valea Muntelui, între localitățile Ghimeș-Făget și Dofteana.

La Târgul de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane va avea loc și obișnuita „Expoziție-Concurs de împodobit brazi” cu decorațiuni lucrate manual și obiecte artizanale.

Evenimentul, susținut de Consiliul Local Ghimeș-Făget și Grupul de Acțiune Locală (GAL) Valea Muntelui, este organizat în parteneriat cu firmele Degustarium și Xilopal.  

Foto: eveniment Târgul de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

A XVII-a ediție a sărbătorii crescătorilor de ovine „Țurcana – Regina Munților” are loc pe 25 septembrie 2022, în județul Hunedoara, la Costești, comuna Orăștioara de Sus. Evenimentul este organizat de Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia”, cu scopul de a promova rasa Țurcană.

„Acest festival dedicat rasei de ovine Țurcană este o ambiție personală. Am inițiat această sărbătoare pentru zonă și mă bucur din suflet că s-a dezvoltat foarte mult și a luat o amploare națională, fiindcă fermieri din toată țara vin la Costești, schimbă păreri și discută cu crescătorii din județul Hunedoara. E un festival cu care ne mândrim. Am pus comuna Orăștiora de Sus pe harta turistică”, a afirmat Dumitru Andreșoi, președintele Asociației „Dacia”. Aşezarea din Munţii Orăştiei este deja un vechi loc de întâlnire al crescătorilor de oi, iar sărbătoarea dedicată acestora a devenit o manifestare de tradiţie a satului hunedorean.

Și la această a XVII-a ediție, atracțiile festivalului vor fi ovinele expuse în boxe și mâncărurile tradiţionale - balmoşul, virşlii, pastrama, tocăniţa, plăcintele, brânzeturile şi mezelurile de oaie. Totodată, sărbătoarea crescătorilor de oi mai are în program un simpozion și nelipsitul spectacol folcloric.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara este recunoscută ca societate de ameliorare care conduce Registrul genealogic pentru ovinele din rasa Țurcană.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Joi - 17 februarie 2022, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit cu administratorii piețelor din România, pentru a identifica împreună soluții în vederea creșterii accesului producătorilor în piețe, astfel încât consumatorii să aibă la dispoziție o gamă cât mai variată de produse agroalimentare românești.

Șeful MADR a făcut apel la implicarea administratorilor piețelor pentru a pune la dispoziția producătorilor agricoli autentici suficiente spații de vânzare destinate acestora, unde să-și poată valorifica producția. Reprezentanții Asociației Administratorilor de Piețe din România și-au exprimat disponibilitatea în găsirea unor soluții concrete prin care producătorii locali să își poată desface produsele în piețe.

Printre temele de interes pentru administratorii piețelor s-au numărat și cele care vizează modificarea legislației pentru aprobarea unui cod CAEN unic pentru activitatea desfășurată de către piețe, identificarea unor surse de finanțare pe care piețele agroalimentare le pot accesa și reducerea tarifelor pentru spațiile destinate cooperativelor cu 50%.

Adrian Chesnoiu a anunțat că începând cu data de 1 martie 2022, în curtea Ministerului Agriculturii, se vor organiza piețe volante la fiecare sfârșit de săptămână. De asemenea, ministrul a precizat că în aplicația CPAC (Catalogul Produselor Alimentare Certificate), creată pentru telefonia mobilă de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), vor fi incluse și piețele agroalimentare românești.

„Susțin cu fiecare ocazie consumul de produse românești și cred că este de datoria noastră a tuturor să ne asigurăm că producătorii, care muncesc de dimineața până seara în ferme, sunt pe deplin sprijiniți. Am transmis o adresă către președinții Consiliilor Județene și către primarii municipiilor și orașelor, în care le-am cerut sprijinul pentru identificarea unor spații în care pot fi organizate piețe volante, astfel încât fermierii să își poată valorifica produsele pe plan local. De asemenea, rog toate autoritățile competente să se implice în verificarea respectării legislației în ceea ce privește accesul producătorilor români autentici la spațiile de comercializare la care au dreptul. Șansa noastră este să strângem rândurile în favoarea producției românești”, a declarat ministrul Adrian Chesnoiu. El a punctat că, printr-o mai bună valorificare a produselor obținute pe plan local, fermierii beneficiază de predictibilitate și stabilitate, iar consumatorii români au acces facil la produse agroalimentare de calitate, la prețuri accesibile.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Miercuri, 10 Noiembrie 2021 16:22

Jieţ – Petrila – Festivalul Brezelor

Pe 4 septembrie 2021, în localitatea Petrila, satul Jieţ, sub conducerea şi organizarea primarului oraşului Petrila, Vasile Jurca, şi a Registrului Genealogic Dacia Hunedoara, condus de subsemnatul, Gheorghe Neaţă, a avut loc în Valea Jieţului o excelentă festivitate de prezentare a oilor breze abia coborâte de pe păşunile din masivele Șureanu şi Parâng. S-au prezentat 40 de boxe a câte 5 oi şi berbeci de către crescătorii din aceste ţinuturi.

DJI 029900 00 31.5980002

Primarul Vasile Jurcă, un împătimit al oieritului din aceste ţinuturi, a ţinut să invite la această festivitate personalităţi precum prefectul judeţului, primarul oraşului Petroşani, precum şi pe preşedintele Asociaţiei Dacia Hunedoara, renumitul crescător de oi țurcane Dumitru Andreşoi.

Au mai participat la festivitate prof. dr. ing. I. Pădeanu, specialist în cadrul registrului genealogic, Ioan Vulc, secretarul asociaţiei Dacia şi alţi specialişti din judeţ, precum şi numeroşi crescători din judeţele ţării dornici de a vedea la ea acasă oaia brează de Jieţ.

Acest festival al oilor breze nu putea fi realizat fără participarea renumiţilor crescători ai zonei, precum: Ion Lupşa, Adi Boantă, Iulian Răduca, Dorel Dobre, Trăilă N. Vladislav Achian, Dumitru Jitea, Ovidiu Sălășan, Nistorică Lăban şi alţi crescători, până la completarea numărului de 35 de participanţi.

Toţi aceşti premiaţi crescători prezenţi în expoziţie au prezentat animale deosebite din punctul de vedere al dezvoltării corporale şi al prestaţiei rasiale.

0006100 00 00.8200001

Toate oile prezentau brezătura caracteristică rasei, care pleacă din zona frunţii sub formă de triunghi neregulat şi se termină în treimea superioară a botului, de multe ori cuprinzând buza superioară.

Această prezentare fenotipică le face pe Breze să se identifice de celelalte rase de Țurcană, ţurcana fiind o suprarasă.

Dezvoltarea corporală este mare ca dimensiuni, în talie de 70-75 cm, iar lungimile corporale de 90-110 cm, corpul înscriindu-se într-un trapez cu baza mare pe linia feselor.

Crescătorii de-a lungul timpului au făcut selecţie pentru a fixa aceste caractere şi pentru a creşte producţia de lapte a oilor, ajungându-se la performanţe de peste 2 litri de lapte pe zi, ceea ce face ca această rasă să se situeze la limita inferioară a raselor specializate în direcţia producţiei de lapte.

Dacă se are în vedere faptul că această producţie se realizează numai din iarba de pe pajiştile montane, ne dăm seama cât de valoroasă este această rasă.

Registrul genealogic al asociaţiei Dacia urmăreşte controlul oficial al producţiilor acestei caracteristici în vederea omologării ca rasă de sine stătătoare a acestei populaţii. Performanţele deosebite ale acestor oi nu s-ar putea realiza fără un sprijin deosebit din partea Composesoratului Obștea Jiană din Petrila, condusă de domnul Dumitru Răscolean, un remarcabil specialist în organizarea păşunatului alpin prin realizarea de stâne confortabile şi moderne pentru crescători, cu toate anexele specifice oieritului în zona de munte, drumuri de acces în teren accidentat şi toate celelalte utilităţi necesare pentru desfăşurarea acestei nobile meserii de cioban în zona de munte.

În cuvântul de deschidere, președintele Asociației Dacia, Dumitru Andreşoi, i-a asigurat pe crescători de tot sprijinul asociaţiei în omologarea acestei populaţii ca rasă.

Nu putem încheia această descriere a festivalului fără a-l aminti pe distinsul etnolog, om de litere dr. Dumitru Gălăţean-Jieţ, om al locului, fiu de crescători de oi – istorie vie a evoluţiei acestei populaţii de oi de Valea Jiului.

Performanțele deosebite, forţa fiziologică de adaptare la condiţiile din zonele colinare ale României au făcut ca această rasă să se răspândească pe tot teritoriul ţării, iar berbecii să fie folosiţi în cultivarea altor populaţii de țurcane, în special varietatea oacheşă.

zoo.219 breaza 3

Articol scris de: PROF. DR. ING. GHEORGHE NEAŢĂ

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Zootehnie

Din ce în ce mai căutate, produsele tradiționale au mereu loc în Revista Fermierului, vorbim despre ele cu producătorii: ce au fost, ce au ajuns și ce vor fi, dar și cu cei care le caută pentru a le pune pe masă. Pentru Călin Matieș, subiectul „produse tradiționale” este ca respirația, el însuși fiind producător al unor bunătăți tradiționale. În același timp, interlocutorul nostru a inițiat asocierea în acest domeniu și este azi președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România, el reușind promovarea imaginii României și a calității produselor autentice românești în Europa. Pe Călin Matieș l-am cunoscut în urmă cu mulți ani la Hanul Rustiq, la Sântimbru (Alba), unde am venit și m-a servit cu „Pită de Sântimbru” (adică cu pâine, precum cea de toate zilele, dar numită în graiul local), de care ne-a mărturisit, încă de la început, că este îndrăgostit. 

„Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională.”

Reporter: Pită, nu pâine. Pită. De ce pită? 

Călin Matieș: Pentru că aşa se zice la noi, aici, în Ardeal. Nu „mere” nimeni... eu vreau să vorbesc, acum, așa cum se vorbeşte la noi ... nu „mere” nimeni la magazin să spună „dă-mi o pâine”. Toată lumea zice „dă-mi o pită”. De aia m-am gândit să păstrăm cuvântul ăsta, pentru că începem tot mai mult să vorbim limba engleză... nu că n-ar fi un lucru foarte bun, dar să nu uităm şi cuvintele noastre frumoase, cuvintele din casa bunicii, care zicea, în loc de „acum”, „amu”, care la „pâine” zicea „pită”, care, în loc de „să meargă”, spunea „las’ să margă” şi aşa mai departe... foarte multe cuvinte frumoase de care eu eram şi sunt îndrăgostit şi de aia trebuie să le păstrăm. Cu asta o să rămânem: cu identitatea naţională. Povesteam cu un mare actor, cu Mircea Albulescu, Dumnezeu să-l ierte, şi vorbeam: „Eu chiar aş muri pentru ţara mea”. Înainte, îmi spunea cineva: „Dar care-i ţara ta?”. Pentru că sudul e vândut la libanezi (sau la nu mai ştiu cine...). Banatul, Ardealul sunt vândute la italieni, Moldova e vândută, și ea, la alţii, resursele naturale sunt vândute la nu ştiu care, deci „care-i țara ta, pentru care ai muri?”. Şi, încercând să fiu un pic inteligent, îi spuneam maestrului Mircea Albulescu: „Morala e că nu ştiu dacă aş mai muri pentru ţara mea”. El îmi spune: „Țara ta sunt oamenii care sunt îngropaţi acolo, e graiul ăsta frumos, sunt produsele astea tradiţionale frumoase, e jocul, portul popular, aia e ţara ta!”. Şi am stat şi m-am gândit că într-adevăr graiul şi portul, şi produsele, aia e ţara mea, cu aia mă regăsesc, şi dacă oriunde în lume am bucăţelele astea trei-patru, pot să spun că sunt în ţara mea... E, într-adevăr, păcat că încet-încet partea materială care înseamnă România începe să dispară. Dar... să ne bucurăm că se apropie Crăciunul, vin sărbătorile astea minunate, româneşti... care așa ca la noi nu mai sunt nicăieri... cu colinzi... mai ales în zona rurală, unde încă se ţin sărbătorile şi se mai munceşte de sărbători. Îmi aduc aminte când de sărbători se lucra inclusiv în sâmbăta aceea, nu existau patru zile înainte, patru după şi poveşti de genul ăsta. Mama avea ceva probleme de sănătate şi înainte de sâmbăta respectivă mă trezea dimineaţa la 6 să frământ colacii, după aia ea mergea la lucru, eu mergeam la şcoală... Iar la 12, când era dospit, ne întorceam să coacem colacii. Gătam undeva pe la 6 seara, când se întuneca... eram rupţi de oboseală, dar era o oboseală aşa de faină! O oboseală fericită, nu ştiu cum s-o numesc, mi se face pielea ca de găină. Ne bucuram. Pe urmă, meream la colindat până la 10-11 seara (meream la toate scările de bloc sau meream în oraş, iar a doua zi meream la sat la bunici să colindăm). Indiferent cât eram de obosit, era o oboseală fericită, o oboseală plină de farmec. Acum... mă duc și cumpăr trei colaci de la magazin, de Paşti cumpăr ouăle gata vopsite... Cumpăr cadouri – stric o roabă de bani... atunci, îmi  amintesc, îmi făceau cadou, de Crăciun, părinţii mei, o pereche de bocanci cu două mărimi mai mari ca să-mi fie buni şi la anul! Dacă-mi cumpărau un trening, nu mi-l dădeau în septembrie, mi-l dădeau doar de Crăciun (până atunci mai umblam cu celălalt), şi atunci mi-l dădeau cu vreo două mărimi mai mari, să-mi fie bun încă un an şi ceva. De Paşti, de multe ori, primeam o batistă. Amu nu ştii ce să le mai cumperi la copii... nu ştim câţi bani să mai stricăm... şi facem o pradă la alimente! Aruncăm la alimente, Dumnezeule mare! Văd şi la mine şi cred că în toată casa de români se întâmplă treaba asta, din păcate. Cât, Dumnezeu, poţi mânca în două zile de sărbători? Cât, Dumnezeu?... Că restul, după două-trei zile, se aruncă! Umblăm pe la hipermarketuri, facem vârfurile de coşuri, prăduim o roabă de bani şi, după aia, aruncăm. Şi ne gândim: am muncit (că munceşti vreo două luni pentru alea două zile), am muncit două luni de zile ca să aruncăm....! Și, tot cu sărbătorile... mai sunt și românii din diaspora… eu ştiu că le e dor de casă, eu ştiu că li se rupe sufletul pentru ăştia de acasă, pentru noi... dar îşi pot face bucăţica lor de Românie cu o pită făcută în casă, cu o slănină pusă la afumat... chiar erau nişte povești de prin Canada că românii şi-au tăiat porcul. Foarte bine! Dacă ăla e obiceiul nostru...

Am o mare dorință: să nu aducem aminte de tradiţii doar de 1 Decembrie, de Crăciun şi de Paşti. Să ne aducem aminte de tradiţii şi de produsele româneşti și în timpul anului. Produsele românești sunt extraordinare. Credeţi-mă, cu mâna pe suflet vă spui, avem produse de zece ori mai bune, mai curate de tot felul de chimicale, decât în toată Europa. Când mergeţi la un hipermarket, nu vă uitaţi numai după culoarea ambalajului, nu vă uitaţi după brand. Uitaţi-vă unde scrie produs românesc, produs în România, așa daţi de lucru la nişte oameni, puteţi să ajutaţi nişte ţărani, puteţi să ajutaţi nişte tractorişti, nişte fermieri, nişte brutari... efectiv o să ne meargă mai bine. Dacă tot ne uităm după produsele din Franţa, din Spania şi din Italia, cu siguranţă tractoristul, fermierul, brutarul din Franţa o să aibă de lucru, iar noi o să murim şi o să dispărem ca naţiune, o să fim la mâna lor. De aia e musai să ne aducem aminte de produsele româneşti şi în timpul anului, nu numai de sărbători.

„Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară.”

Reporter: Haideți să ne întoarcem la „Pita de Sântimbru”, produsul principal al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din judeţul Alba, la vremea când ne-am cunoscut...

Călin Matieș: „Pita de Sântimbru” o facem de 22 de ani. Înainte exista, aici, o brutărie (pe vremea lui Ceauşescu) de prin ’70 făcută. Încă ţin minte că, atunci când eram copil, se aducea pită în sat, o dată la trei zile, cu căruţa cu coviltir. Peste căruţă era bătută tablă, făcută ca un arc de cerc... Sunt mândru că astăzi „Pita de Sântimbru” este un produs tradițional certificat cu calitate europeană.

După ce România a rămas ultima din Europa în ceea ce privește schemele de calitate națională și promovarea produselor tradiționale în comunitatea europeană, am reușit, anul acesta, recunoașterea acestor produse nu doar de către români, ci și de către Europa. Din momentul acesta, Europa recunoaște produsul tradițional ca un produs de calitate europeană superioară, sănătos. Prin urmare, produsul tradițional românesc este recunoscut pe plan european. Acest lucru înseamnă că nouă produse tradiționale românești sunt certificate cu calitate europeană superioară. Pe produsul tradițional nu a existat o astfel de schemă de calitate și a fost notificat de Europa în această primăvară, iar primul produs tradițional notificat de Europa este „Pita de Sântimbru”. Până acum, România a pierdut șase milioane de euro pentru că nu avea scheme de calitate naționale. O schemă de calitate națională înseamnă un produs de calitate garantată de Uniunea Europeană. Produsul tradițional este prima schemă de calitate înregistrată la nivel european de către România.

Reporter: De la cine ați moștenit tradiția cu Pita de Sântimbru?

Călin Matieș: De la bunica şi de aici, din Sântimbru. Bunicul meu, în Sântimbru, era meşterul care făurea cuptoare. Le repara, le construia. Bunica mea de la Cluj, de la Şoimeni, comuna Vultureni, avea 6 copii, cu nevestele lor 12 şi cu nepoţii 24, erau vreo 40 acolo în casă...

Reporter: Într-o casă?

Călin Matieș: Păi, într-o casă, că dormeam şi în şură, şi în podul poieţii, deasupra; avea 6 bivoli şi deasupra bivolilor dormeau bărbaţii şi în casă dormeau femeile. Şi toţi bărbaţii dormeau pe câte un pled din ăla ca şmirghelul, de ăla de lână. Aşa era când mergeam acasă la buna. Făcea la pită de, săraca, cred că se ura câtă pită făcea, ca să ne şi deie nouă acasă şi să şi mâncăm toţi… deci, de la ei am moștenit… noi încercăm acum să continuăm, iar Ministerul Agriculturii, în 2015, a declarat „Pita de Sântimbru” produs tradiţional al anului 2015. La fel, în 2017, în urma unui sondaj al unui ziar din Alba, pâinea de Sântimbru și-a câştigat cu 50% din voturi renumele de cea mai bună pită din judeţul Alba. Ne mândrim cu lucrurile astea, ne mândrim că reuşim să ducem tradiţia mai departe. Mă mândresc că de-a lungul timpului am reuşit la nivel naţional să creăm o Federaţie a Producătorilor de Produse Tradiţionale. În federaţie sunt 21 de asociaţii judeţene, fiecare asociaţie are producători de produse tradiţionale, ecologice, de casă sau locale, depinde cum le-au denumit dânşii.

Încet-încet, asociaţiile încep să-şi pună cuvântul: o asociaţie umanitară construieşte un spital, o asociaţie face presiuni pentru autostrăzi, o asociaţie coagulează producătorii de produse tradiţionale... sunt asociaţii făcute de oameni simpli, nu de marile multinaţionale. Marile multinaţionale au şi banii necesari, au şi logistica, şi şapte mii de avocaţi şi de jurişti, au creat asociaţii ca să-şi creeze favoruri. În schimb, asociaţiile mici, de care v-am spus, se fac cu voluntari. La noi, în Federaţia de Produse Tradiţionale, nu există niciun salariat, nu se iau nici măcar banii pe motorina cu care se merge la Bucureşti sau se organizează ceva evenimente. Ca federaţie investim în informarea consumatorului, în promovarea și dezvoltarea produsului tradiţional, pentru că, vedeţi, produsul tradiţional... toată Europa dă bani pentru dezvoltarea mediului rural. Să nu plece omul de la sat, să dezvolte afaceri. Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară. 

Reporter: Da, dar nu e suficient să-l găsim doar la piaţă, pentru că poate nu toată lumea se duce la piaţă. Tocmai pentru ca tot ceea ce este bun să poată fi la îndemâna oricărui consumator din ţara asta, să fie uşor de ajuns la produsele tradiționale, ar trebui să aibă posibilitatea să fie vândute şi în magazine.

Călin Matieș: Da. Doar că în unele magazine, se cere o cantitate... noi, ca produs tradiţional, nu putem să facem mai mult de 150 kg de produs pe zi. Ei, s-ar putea ca cutare hipermarket să vrea la nivel naţional 5.000 kg, pe care nu le putem face. Deci, cu siguranţă, produsele tradiţionale sunt greu de găsit în hipermarket. Se pot găsi în hipermarketuri locale, dar nu la nivel naţional. Pot fi găsite în micile magazine din oraş, în magazine cu specific, în magazinele tradiţionale, pentru că, vedeţi... Şi acum facem o comparaţie destul de plastică: nu găsești un parfum foarte bun la hipermarket, îl găseşti într-un magazin dedicat; un produs foarte bun şi care se face într-o serie limitată, o rochie a unei case de modă, nu-l găseşti la hipermarket, îl găseşti într-un magazin specializat.

Un lucru foarte bun pe care l-a făcut Ministerul Agriculturii, împreună cu organismele subordonate, este acea aplicaţie: CPAC, Catalogul Produselor Certificate Româneşti, ceva de genul ăsta… doar produsele atestate... Îmi descarc aplicația pe telefon și, în mod automat, dacă eu sunt în Sântimbru, îmi dă ce produse tradiţionale am în Sântimbru... ce produse ecologice am, ce produse montane am, ce reţete consacrate am, ce produse înregistrate la nivel european găsesc în zona respectivă. Dacă mâine mă duc la Hunedoara, la fel, o să caut în aplicaţie şi o să-mi dea aplicaţia în şi lângă Hunedoara ce produse tradiţionale sau montane găsesc. E un lucru extraordinar... Şi e simplu pentru consumator. Pe deasupra, vedem de multe ori un cap cu un batic la piaţă şi gata, ne ducem să cumpărăm de la ea. Sunt şi oameni fără frică de Dumnezeu, sunt şi falsuri...

„Român, cinstit și harnic, pentru Senat”

Reporter: Li se spune comercianţi.

Călin Matieș: Mda, comercianţi fără bun-simţ, adică iau de la hipermarket cârnaţiul, îl ţin o zi la mine la fum şi după aia mă duc şi-l vând, de trei ori preţul, că-i produs tradiţional.

Cred că avem o problemă în legislaţie. Și eu și colegii mei din federație ne implicăm în rezolvarea tuturor problemelor și încercăm să găsim o soluții împreună cu toți factorii de decizie, avem tot timpul întâlniri la Ministerul Agriculturii, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și chiar la Parlament.

Reporter: Acolo, la Parlament, vreți și dumneavoastră să vă mutați biroul, dar nu și brutăria, pita își va continua tradiția în Alba, la Sântimbru. V-ați hotărât să intrați în politică și candidați la alegerile parlamentare din acest an din partea Partidului Social Democrat. „Român, cinstit și harnic, pentru Senat” este sloganul ales de dumneavoastră.

Călin Matieș: Sunt nou în acest domeniu, de circa două luni am intrat în politică și am făcut-o cu sufletul deschis, convins fiind că de acolo de la București, de unde se fac legile, îi voi putea ajuta pe producătorii români, pe cei care fac produse tradiționale, produse locale. Să știți că de mai bine de 20 de ani, atât eu cât și colegii reprezentanți ai asociațiilor județene de produse tradiționale și ecologice mergem la toate întâlnirile cu autoritățile statului, la toate târgurile, la toate evenimentele, mergem pe banii noștri. De cele mai multe ori, în solicitările noastre ne-am lovit de ziduri, în care am și reușit uneori să facem uși, pe care apoi le-am deschis. Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională. În martie, când toate țările și-au închis granițele, când n-au mai exportat alimente neștiind cum va evolua pandemia generată de acest nou coronavirus, ar fi trebuit să ne speriem. Dacă la un moment dat nu vom mai avea cum să alimentăm hipermarketurile, ce mâncăm? Producătorii noștri nu sunt primiți în marile lanțuri de magazine, care nu înțeleg că nu putem alimenta magazinele pe plan național, că fiecare vrea să fie în magazinele din zona lui, din regiunea lui, ceea ce acum nu se poate. În prezent, nu mai sunt târguri, ce facem noi, producătorii de produse tradiționale? Încă sunt foarte multe probleme în acest domeniu și asta m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru Senatul României, pentru că sunt convins că de acolo din Parlament pot ajuta sectorul produselor tradiționale, îmi pot ajuta colegii, producătorii să rămână în piață, să nu închidă, să ducă mai departe obiceiurile și tradițiile românești, să dezvolte spațiul rural și să asigure un trai decent comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Publicat în Interviu

Potrivit anunțului făcut de INS, luni, 14 ianuarie 2019, cantitatea de lapte brut importată a scăzut cu 1.651 de tone (-1,4%) în primele 11 luni ale anului trecut, față de aceeași perioadă a lui 2017 (1 ianuarie – 30 noiembrie 2018 vs 1 ianuarie – 30 noiembrie 2017).

În același interval de referință, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 75.222 de tone (+7,9%).

Majorări ale producţiei, în intervalul 1 ianuarie – 30 noiembrie 2018 vs 1 ianuarie – 30 noiembrie 2017, au fost înregistrate în sectorul laptelui de consum, cu 16.971 de tone (+6,5%), brânzeturi, cu 3.206 tone (+3,8%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), cu 4.435 de tone (+2,3%), respectiv smântână de consum, cu 643 de tone (+1,1%).

Producția a scăzut însă la unt, cu 1.287 de tone (-11,6%).

Mai mult, cantitatea de lapte brut importat a scăzut în luna noiembrie 2018 cu 3.351 de tone (-24,9%) faţă de luna corespunzătoare din anul precedent.

În plus, față de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna noiembrie 2018 cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 7.096 de tone (+9,4%). Dintre principalele produse lactate, producţia a crescut la lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.695 de tone (+9,5%), smântână de consum cu 80 de tone (+1,4%) și brânzeturi cu 41 de tone (+0,6%).

În contrapartidă, producţia a scăzut la unt cu 134 de tone (-11,4%) și la lapte de consum cu 748 de tone (-2,8%).

Noiembrie 2018 vs octombrie 2018 – am importat mai mult lapte brut

Cantitatea de lapte brut importat a crescut însă în luna noiembrie 2018 faţă de luna precedentă cu 814 tone (+8,7%), dezechilibrând puțin balanța celor 11 luni.

Totodată, în noiembrie 2018, cantitatea de lapte de vacă colectat a scăzut cu 8,3% faţă de luna octombrie a aceluiași an.

Conform datelor INS, în același interval de referință, cantitatea de lapte de vacă colectat de unităţile procesatoare a scăzut cu 7.475 de tone (-8,3%), iar producția a scăzut la brânzeturi cu 573 de tone (-7,7%), smântână de consum cu 266 de tone (-4,4%) și lapte de consum cu 984 de tone (-3,6%).

Producția a crescut la unt cu 85 de tone (+8,9%) și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 417 tone (+2,2%).

Publicat în Știri

Mulțumită Ambasadei Regatului Țărilor de Jos din România, patru jurnaliști reprezentând Revista Fermierului, TVR și Revista Ferma, precum și un comunicator al TMT PR au avut ocazia să se (re)conecteze cu colegi din tagma gazetarilor agrarieni și a facilitatorilor transferului de informație de pe întreg mapamondul, motiv în plus să-și poată „înrădăcina” și mai mult cunoștințele despre sectorul agrozootehnic cu ajutorul informațiilor dobândite în vizitele efectuate în Olanda în perioada 11-15 iulie 2018.

Printre strângeri de mână și salutări calde cu colegi din toată lumea, delegații români au luat „în piept” încă din prima zi Congresul Mondial al IFAJ, eveniment care a coincis cu sărbătorirea a 100 de ani de existență a Universității din Wageningen.

Evenimentul a fost deschis prin discursul organizatorilor și a fost continuat de cel al reprezentantului Municipalității Ede, consilierul pe probleme alimentare și adjunct al primarului, Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen.

Abordarea consilierului s-a bucurat de aplauzele auditorului, în condițiile în care acesta a expus problema educației alimentare încă din școli și inovațiile din sector.

Am aflat cu această ocazie că olandezii au o Vale a Alimentelor (chiar dacă nu au munți) și chiar și o Politică Alimentară Integrată, la nivel regional. Toate acestea, în vederea dezvoltării unei populații sănătoase.

foto consilier alimentar„Food Valley este compusă din opt municipalități, sate și orașe care conlucrează atât pentru creșterea economică, dar mai ales pentru dezvoltarea agriculturii și alimentației. Și asta pentru că, în urmă cu ani, am constatat că 82 la sută din cercetarea și dezvoltarea celor două sectoare au loc în regiunea noastră. În orașul nostru, în Ede, în urmă cu 4-5 ani, am pus bazele unei Politici Alimentare Integrate. La acea vreme, eram primul consilier alimentar din Olanda. Am avut alegeri în martie 2018 și avem, iată, alți colegi cu funcții similare. Și alte localități au consilieri alimentari”, a afirmat olandezul. „Am început să ne gândim în municipalitatea noastră că dacă vrem să fim un oraș sănătos și înfloritor, de ce anume avem nevoie? Avem nevoie de oameni sănătoși, ca se simt așa, care se comportă așa și care iau decizii în această manieră. Ca oraș, avem răspunderi în domeniile educație, sport, spații publice, aer. Ce se află sub toate aceste zone de politici publice? Alimentele. Poate știi să calculezi, poate știi gramatică, dar dacă nu știi să alegi ceea ce mănânci, ai o problemă în viață. Dacă ai o viață sportivă, joci fotbal, spre exemplu, dar la final te umfli cu bere și cartofi prăjiți, atunci poate mai bine este să nu mai ajungi la terenul de sport”.

El a mai precizat că în centrul noii abordări stau tinerii, motivați încă de pe băncile școlii și valorizați prin susținerea producției și consumului propriilor legume. Nici cei circa 800 de fermieri nu au fost uitați.

„Dacă îi putem ajuta pe tineri să ia decizii sănătoase în viață, atunci poate îi putem împiedica să cadă în capcanele cotidianului, ale proastelor obiceiuri ale vieții. Dacă dezvoltăm politici alimentare sănătoase, atunci am putea avea un oraș cu cetățeni veseli și sănătoși. Anul trecut, în Olanda, orașul nostru a fost declarat ca fiind cel mai sănătos din țară.

Nu trebuie să vorbim însă de o dietă sustenabilă, ci și de o agricultură sustenabilă. În municipalitatea Ede, încă avem 800 de fermieri activi, cu aproximație. Însă previziunile sunt că, în 10-15 ani, numărul lor se va micșora până la nivelul a 200 de producători agricoli. Mulți fermieri renunță la afaceri, iar alții își consolidează businessul. Cum îi putem ajuta să facă agricultură într-un mod sustenabil? În primul rând, trebuie să ajungem la copiii mici, la școlile primare. Ce am făcut concret în acest sens? Le-am construit grădini în instituțiile de învățământ. I-am ajutat să cultive legume. În martie, plantează răsadurile, iar în iunie, încep să culeagă rodul muncii lor. Vrem să le arătăm valoarea cultivării propriilor legume, dar și efectele risipei alimentare; toate acestea ajută. Uneori, legumele nu cresc, din diferite motive, însă ajungem chiar să le și înlocuim peste noapte cu plante viabile, cu legume crescute. Vrem să le insuflăm ideea de succes: mi-am cultivat propriile căpșune, propriile ridichi și le-am mâncat. Apoi, le oferim și lecții în școală despre alimente, despre gustul acestora, despre proveniență, cât i-a luat laptelui să ajungă de la vacă în frigiderul propriu și ce mănâncă acea vacă. Vrem ca aceștia să valorizeze alimentul. Trebuie să refacem legătura dintre aliment și om”, a conchis Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen, consilier pentru alimentație (adjunctul primarului), Municipalitatea Ede, Olanda.

Ne-am strâns mâinile cu prieteni mai vechi (salutări calde prietenului nostru din Turcia, Ismail Ugural) și ne-am ales fiecare primele tururi la care aveam să participăm.

Ne-am îmbarcat în autocare și...

WeijNe-am oprit în vizită în Parcul Gustului (SmaakPark)

Acolo am dat de un tânăr chef Christian Weij de la agenția de design alimentar Puur-e. El și Petra Busser împart aceeași pasiune pentru alimente sănătoase, gustoase și... oneste. Weij este și autorul volumului Verrot Lekker (Putrefacție delicioasă), o carte de bucate bazată pe rețete de alimente fermentate.

Parcul Gustului este localizat lângă o veche sală de sport, pe locul unei foste baze militare din Ede. Parcul tematic se va transforma în perioada următoare în festival alimentar permanent pentru oricine vrea să mănânce o hrană gustoasă, sănătoasă și obținută într-un mod responsabil.

Deocamdată, Parcul Gustului constă dintr-un studio de gătit și dintr-o zonă pentru servit cina.

Imediat ce ne-am așezat la masa din studioul de gătit, Weij ne-a explicat cum designerii alimentari olandezi se orientează mai nou către conceptul 80-20. Mai exact, bucătarii din Municipalitatea Ede, printre care și Christian Weij, chef, specialist în produse fermentate, consideră că trebuie să prepare alimente pe baza proporției 80 la sută legume și 20 la sută carne și pește de calitate, 80% alimente produse local și 20 de procente importuri, respectiv 80 la sută hrană obținută sustenabil și doar 20% cu o amprentă mare de carbon.

"Este plăcut să observi că sunt din ce în ce mai mulți chefi care abordează acest sistem. Avem, mai nou, și un brand - Dutch Cuisine. Uimitor, dar avem și noi bucătăria noastră, însă nu o promovăm atât de agresiv cum o fac alții. Deja, Agenția Națională de Turism, Guvernul și alți chefi susțin acest brand", a afirmat el.

Cheful a adăugat că prin intermediul parcului tematic se dorește instruirea consumatorilor, astfel încât să-și vadă cu alți ochi alimentele pe care le consumă.

„Ne unim forțele cu producătorii locali, centrele de resurse, autoritățile locale, școlile și micii antreprenori din sectorul alimentar al FoodValley, o inițiativă regională formată din opt orașe. Este loc pentru oricine lucrează cu alimente sănătoase și sustenabile: să gândești un nou produs, să-l obții, să-l porționezi și să-l vinzi”, a mai precizat Weij.

Am gustat câteva din ideile sale inovatoare și ne-am îndreptat către alte două conferințe, una privitoare la proiectul grandios World Food Center (aflat, deocamdată, la stadiul de proiect), la Bionext și sectorul produselor bio, dar și la Food Inspiration, un proiect media strâns legat de proiectul World Food Center.

Și prima zi de congres avea să se încheie cu o cină festivă și cu o festivitate de premiere a celor mai bune materiale de presă la nivel mondial. M-a încercat, sincer, tristețea, în condițiile în care nu am avut nicio nominalizare la premii, în condițiile în care APAR, ghilda jurnaliștilor specializați din România, este doar parte din ENAJ, nu și din IFAJ.

LA DRUM PRIN ȚARA LACTATELOR

Stokman300.000 de euro, cotă de fosfați plătită de un fermier olandez

Prima oprire a zilei de 13 iulie 2014 a fost la ferma Stokman. Acolo am aflat un detaliu important, și anume că fermierii olandezi au o „cotă de lapte ascunsă” de respectat.

Mai în detaliu spus, mulți producători din sectorul laptelui și al lactatelor din Olanda văd actuala perioadă ca una deosebit de dificilă, turbulentă. Poate cel mai important lucru de înțeles este cota de referință privind fosfații. Atunci când UE a abolit cota de lapte la 1 aprilie 2015, fermierii au produs imediat mai mult lapte. Ei au mărit șeptelul, fapt care a generat o și mai mare cantitate de fosfați. Există o lipsă de fosfat la nivel global, însă în Olanda este prea mult. De aceea, guvernul federal laolaltă cu organizațiile de fermieri au încheiat un acord de plafonare a fosfaților. În 2015, executivul olandez a luat decizia de a stopa supraproducția de lapte. Fiecărei ferme i s-au alocat drepturi de fosfați, iar acele drepturi au fost acordate în funcție de numărul vacilor cu lapte și al tineretul bovin aflat în ferme la data de referință 2 iulie 2015. Oficial, sistemul a debutat la 1 ianuarie 2018, la un an mai târziu decât se stabilise inițial.

Dacă Guvernul federal al Regatului Țărilor de Jos nu ar fi stopat creșterea șeptelului și, implicit, a producției de lapte, Olanda ar fi pierdut dreptul la derogare din partea UE. Vorbim de o derogare care reglementează păstrarea unui nivel de UVM (unitate vită mare pe hectar) generatoare a 250 kilograme de fosfați, față de limita europeană de 170 kg N.

„Avem această derogare deoarece solul este mult mai fertil aici față de alte regiuni ale Uniunii Europene. Astfel, menținem un număr mai mare de vaci la hectar, dar recoltăm și mai mult în raport cu aceeași unitate de măsură. Iată cum și-a făcut apariția sistemul de cote de fosfați. Drepturile pot fi cumpărate cu sume care depășesc 9.000 de euro pe cap de vacă!”, afirmă specialiștii danezi într-o luare de poziție scrisă și transmisă jurnaliștilor prezenți la congres.

Mai pe scurt, dacă la data de referință dețineau 300 de capete bovine și ai vrut să-ți majorezi efectivul, pe fiecare cap de vacă trebuia să plătești această sumă enormă.

Este și cazul fermei Stokman, unul dintre producătorii de lapte, membri ai FrieslandCampina din Workum, Olanda.

Cu o țintă de reformă de circa 25 la sută anual, marjă care variază însă mult, la un moment dat, pentru 30 de capete, Anton Stokman a trebuit să plătească... 300.000 euro cotă de fosfați. Din cauza acestor sume, tineretul părăsește ferma la vârsta de două săptămâni și se întorc la vârsta de două luni, fiind astfel integrat la o vârstă optimă.

Anton (62), Tiny (59) and Arjan (24) conduc o fermă în sistem free-choice. Acolo, bovinele aleg singure dacă să iasă sau nu la păscut, dacă să utilizeze sau nu „jacuzzi-ul” bovin de afară sau să stea în grajd, astfel încât să ofere un „lapte fericit”.

De menționat este că Arjan este absolvent de studii superioare de specialitate la Universitatea din Wageningen, iar tatăl spune că succesul unei ferme se cântărește în educație.

Familia Stockman primește 1,5 eurocenți la kilogramul de lapte pentru sistemul free grazing, precum și alți 1,5 eurocenți pentru lapte fără urme de organisme modificate genetic.

Deținătorii exploatației sunt preocupați în mod deosebit de reducerea emisiilor de amoniac și de producția de energie, drept pentru care vor investi în producția de biogaz.

Bovinele pasc pe 40 ha de pășune, iar laptele produs în fermă ajunge inclusiv la Mc. Donald's.

Din suprafața totală de 155 de hectare pe care familia Stokman o lucrează, 110 hectare se află în proprietate, 20 ha sunt arendate în altă provincie, iar 25 de hectare sunt suprafețe cu productivitate mică.

Cei din ferma Stokman și-au propus să abordeze sustenabil producția de lapte, acolo unde mediul, bunăstarea animală, productivitatea și energia conlucrează.

„Fermierii care își depășesc limitele pentru a contribui la o nevoie socială ar trebui să primească o recunoaștere și mai mare și o mai mare susținere financiară”, spun deținătorii fermei Stokman.

presedinte FireslandCampinaIndustria de brânză și unt FrieslandCampina. Fabrica de gust din Workum

Următoarea vizită a zilei de 13 iulie 2018 a fost chiar la o fabrică de brânză a FrieslandCampina. Despre cooperativa care deține Royal FrieslandCampina NV s-a scris mult. Vorbim de una dintre cele mai mari cooperative europene din sectorul lactatelor. Vizita la una dintre fabricile lor de brânză care produce anual aproximativ 120 de milioane de kilograme de produs va fi subiectul unui material viitor, unul în care președintele cooperativei, Frans Keurentjes, fermier și el, va vorbi în primul rând despre plecările unui număr relativ mic de fermieri din forma asociativă (47 la număr și care au primit chiar și cinci eurocenți pe litrul de lapte pentru acest lucru), dar și mesajul pe care acesta l-a transmis producătorilor de lapte români în ceea ce privește asocierea.

Plecarea fermierilor olandezi din FrieslandCampina s-a petrecut ca urmare a planului cooperativei de a scădea nivelul cantității de lapte vândut în plus de membrii săi, începând cu anul 2019. Pe scurt, în concordanță cu perioada de referință stabilită cu producătorul, cantitatea de lapte livrată în plus ar urma să fie penalizată pe litru cu 10 eurocenți. Planurile au generat discuții enorme între producătorii de lapte și boardul FrieslandCampina, motiv pentru care vom aborda acest subiect, separat.

Boer BartBoer Bart, ferma care vinde lapte organic și oferă șanse imigranților sirieni

Tot în aceeași zi, în periplul nostru prin Regatul Țărilor de Jos, după vizita de la fabrica de brânză, am ajuns în ferma de vaci a tânărului Bartele Holtrop de 31 de ani și a soției sale Rianne de 31 de ani.

Și Bartele a afirmat unele lucruri care vor face subiectul unui articol separat, în special cele care privesc viziunea sa asupra subvențiilor, una potrivit căreia plățile pe suprafață nu ar mai trebui să existe. Asta în condițiile în care el primește 380 euro pe hectar.

Revenind, vacile sale Jersey, 93 la număr, produc 4.200 de litri de lapte pe lactație, cu un nivel al proteinei de 4,1 și unul de grăsime de 5,68. Laptele său este vândut către un procesator care îi oferă 0,63 eurocenți pe litru. CZ Rouveen procesează laptele sub brandul De Tjonger, brânză comercializată apoi tot de procesator.

În cazul fermei Boer Bart nu este vorba însă numai de carne de vită (taurii care nu corespund viziunii tânărului fermer sunt date la un abator turcesc), iaurt, brânză și lapte organic (pe viitor bio-dinamic, provenit de la vaci care nu au fost ecornate și care pasc liber mult mai mult). Bartele, soția sa Rianne, socrii tânărului, dar și un imigrant sirian pun umărul la creșterea în sistem free-grazing a 500 de păsări pe ciclu care produc 400 de ouă zilnic, ouă contractate deja de diverși comercianți. Tânărul sirian are și el propriile păsări pe care le vinde pe bază de voucher, iar alte femei tot din Siria au primit o bucată de teren pentru a-și crea propria grădină de legume.

„Viziunea noastră este de a dezvolta un sistem agricol care cooperează în integralitatea sa cu natura. O fermă care produce alimente de calitate înaltă, are o perspectivă economică și lucrează într-un mod sustenabil în ceea ce privește mediul înconjurător. Totul trebuie să fie prietenos cu animalele, iar noi nu ne dorim să utilizăm chimicale în majorarea producției. Acest sistem agricol trebuie să fie capabil să reziste pentru o mie de ani”, a conchis Holtrop.

Prima zi de turneu prin Olanda avea să se sfârșească undeva seara, târziu.

PietUn tânăr fermier investește în inovație - mai puțină muncă, mai mult profit

Ultima zi de turneu prin lumea olandeză a lactatelor avea să ofere și mai multe surprize. Prima oprire a fost în ferma lui Piet De Jong din localitatea Scharnegoutum. Potrivit spuselor sale, acesta nu a stat prea mult pe gânduri atunci când compania Easy Silage l-a ofertat și i-a propus construcția unui siloz pentru furaje. Și nu unul ieftin. Doar elementele de plastic cu inserții tubulare pentru circulația apei cu o concentrație de sare de 22 la sută a costat 25.000 euro, iar instalația în sine (părțile în mișcare, metalice, electrice etc.) alte 45.000 euro. Apa din tuburi formează un sistem de contragreutăți care permite uniformizarea silozului de dedesubt. De ce 22 la sută sare? Simplu - lichidul din tuburi nu îngheață iarna, la minus 22 de grade Celsius.

Apoi, construcția din beton Bosch și paviment asfaltic au costat împreună 130.000 de euro. Una peste alta, toată această instalație inovatoare de însilozat, inclusiv pompa de apă, l-au costat pe tânărul De Jong circa 215.000 euro. Și urmează să mai cumpere una.

Fermierul olandez a mai investit într-un uscător de bălegar alte 30.000 de euro, aparat care formează prin uscare/presare un pat pentru animale, în timp ce lichidul rezultat este transformat în fertilizant și aruncat pe pășune. Și această investiție urmează să se amortizeze în 5-6 ani.

Dar treaba sa nu se oprește aici. Piet și familia sa, alături de un mulgător angajat, obțin de la văcuțe 3,2 milioane de litri de lapte pe an, la o medie de proteină de 3,6 și 4,35 la sută grăsime. El comercializează materia primă către cooperativa FrieslandCampina cu 0,34 eurocenți litrul în medie, în timp ce costul de producție este de 0,25-0,30 eurocenți.

Cele 430 de văcuțe sunt mulse de un localnic pe 15 euro/oră, 30 de ore pe săptămână, și sunt crescute în sistem închis. Tineretul bovin din ferma sa numără 100 de capete, iar fermierul și familia sa lucrează 135 ha în total, 70 aflate în proprietate și 65 în arendă.

senzorCrescătorul ale cărui vaci au fost învățate de bovinele vecinului să pască liber în mai 2018, "citește" pășunea cu senzori australieni

Un alt tânăr cu viziune aveam să întâlnim cu ocazia celei de-a doua vizite din ziua II. Este vorba de Piet Jan Thibaudier, de 31 de ani. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, vacile familiei sale ies la păscut, bineînțeles pentru bonusul de 1,5 eurocenți pe litru, adăugați la cei 0,34 oferiți de cooperativa FrieslandCampina. Tatăl lui Piet obișnuia să scoată vacile la păscut, însă dorința de obținere rapidă a profitului a făcut ca, până în mai 2018, animalele să fie hrănite în grajduri. Și să nu ne închipuim că free-grazing a fost ușor pentru văcuțele crescute în grajduri cu acoperișuri din plăci ondulate de azbest (da, azbest). A fost nevoie, spune fermierul nostru, ca vacile vecinului tânărului olandez să le "învețe" pe suratele aparținând lui Piet să pască iarba din pășune, 150 de zile pe an. Astfel, costurile cu furajarea au scăzut cu doi eurocenți.

Și pentru că și el este pasionat de inovație, iar văcuțele au început să pască liber, Piet avea nevoie de informații detaliate despre pășunile sale (calitatea ierbii, înălțime etc.).

„Am căutat informații pe Google și am găsit o soluție în Australia - cititorul de iarbă”, a mărturisit tânărul fermier.

Cu doar 5.000 de euro, Piet a dezvoltat un sistem de senzori pe cositoarea tractată (când nu sunt vacile la păscut) pentru a citi câtă iarba este pe cele 30 ha de pășune, care sunt cele mai bune padocuri cu iarbă, care sunt cele mai slabe locuri și unde trebuie fertilizat.

„Avem inclusiv informații despre PH și umiditate”, a adăugat el.

Sistemul de „citire” este unul ultrasonic, montat pe carcasa cositorii din fața tractorului. Pentru că i-a plăcut atât de mult sistemul, Piet a devenit distribuitor de astfel de aparatură care costă circa 5.000 de euro.

„Am deja cinci clienți”, se laudă crescătorul de vaci cu lapte.

Cât ține de grajd, acesta este acoperit cu placi din azbest, însă are la dispoziție până în anul 2024 să înlocuiască acoperișul. Nu o va face de unul singur pentru că va fi amendat de autorități. El va primi însă o subvenție de 8 euro pe metrul pătrat de azbest dat jos.

Și pentru că este și amator de chilipiruri, Piet și-a cumpărat din Danemarca o stație de muls cu 26 de posturi, la mâna a II-a, veche de doar doi ani, la preț de "fier vechi".

„A trebuit să înlocuiesc doar elementele de cauciuc. Totul era aproape nou. Fermierul danez optase deja pentru roboți de muls”, a mai afirmat Piet.

Este de menționat că are un efectiv de rasă pură și hibrizi de bovine, amintind aici Roșia Daneză, Holstein, Bruna Elvețiană, Momeliard etc.

Nu în ultimul rând, el recunoaște că nu are nevoie decât de un angajat zilier pe care îl plătește cu 27,5 euro pe oră, 20 de ore pe săptămână.

Am plecat de la ferma lui Piet către ultimul obiectiv din lista vizitelor, și anume către Portul din Rotterdam.

plutitorCei din Rotterdam ar putea consuma lactate produse de la vacile care trăiesc... în port. Ferma Plutitoare, un proiect îndrăzneț din ce în ce mai aproape de realitate

Nici cu privire la acest proiect... cel puțin îndrăzneț nu vom insista prea mult. La nivel mondial, presa a vuit cu privire la ferma plutitoare din portul Rotterdam, o soluție la dispariția solurilor fertile la nivel global. Da, într-a din danele îndepărtate ale portului Rotterdam, pe o platformă plutitoare, vor paște vacile. Bovinele aparținând proiectului vizionarilor Albert Boersen (fermier), Carel de Vries (specialist agricultură și zootehnie), Johan Bosman (specialist în agricultură urbană și zootehnie) și Peter van Wingerden (de la compania Beladon) vor mânca lintiță produsă la nivelul inferior al fermei plutitoare, vor da lapte pentru iaurtul cu legume vândut locuitorilor orașului, iar bălegarul va fi colectat rapid și transformat în îngrășământ pentru parcurile din Rotterdam în vederea diminuării masive a emisiilor de amoniac. Grajdurile vor avea dușumele din cauciuc care permit o colectare rapidă a bălegarului, acestea fiind într-un proces continuu de autocurățare. De asemenea, cele 40 de vaci vor putea consuma resturile din producția de bere a orașului, cât și alt tip de biomasă.

„Vorbim de un sistem de agricultură circulară. Resturile de la fabricile de bere, de la morile de cereale etc. vor deveni biomasă oferită drept hrană vacilor din ferma plutitoare”, a declarat Peter van Wingerden.

El a precizat că în proiectul cu biomasa a fost cooptat gigantul Cargill, iar cu ajutorul Microsoft se vor procesa datele rezultate de activitatea din ferma plutitoare.

Ideea Fermei Plutitoare a apărut din nevoia de a avea noi modalități de a obține hrană în oraș. Hrana produsă în oraș apropie și mai mult consumatorul de producător. Fondatorii denumesc această abordare TransFarmation.

Investiția a costat 2,5 milioane euro, suprafața pe care vor paște animalele va avea o suprafață utilă de 24 pe 24 de metri, la nivelul apei vor fi grajdurile, iar sub apă (la circa un metru) va fi zona de producție a lintiței, o zonă de cercetare, după cum au afirmat managerii proiectului.

Felicitări organizatorilor ediției de anul acesta a Congresului IFAJ, succes nord-americanilor pentru ediția din 2019 (steagul a fost predat către ghilda jurnaliștilor agrarieni din SUA)

Fundația Dutch Roots, organizatoarea Congresului Mondial IFAJ 2018 și compusă din voluntari ai, The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) - ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, a ales drept motto și temă a evenimentului din acest an conceptul „Dutch Roots: Small country big ideas” - Rădăcini olandeze – o țară mică, idei mari.

De-a lungul celor două zile de vizite, la care majoritatea jurnaliștilor și comunicatorilor au fost invitați, olandezii s-au chinuit să acopere toate zonele de interes din sectoarele agrozootehnic și horticol, dar și cele geografice.

În data de 13 iulie 2018, în nordul țării au fost organizate trei tipuri de tururi: „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Sustainable Cropping Systems” sau sustenabilitatea sectorului culturilor agricole, respectiv „Veal Calves, Beef Cattle and Sheep” - Viței, bovine și ovine pentru carne”, iar în sudul țării „Sustainable Urban Dairy” - un sector urban sustenabil al lactatelor, „Flowering the World” - înflorind lumea, „From Candy to Eggs” - de la dulciuri, la ouă, respectiv „Smart and Silt” - inovare în managementului solului aluvionar.

În ziua de 14 iulie 2018, vizitatorii din nordul țării au participat la tururile „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Seeds of Success” - semințele succesului, respectiv „Much more than Agriculture” - mai mult decât agricultura. În schimb, în sud, organizatorii au pregătit tururile „Produce from Field to Fork” - producând de la fermă la furculiță, „Circular Way of Farming” - modalitatea de a face agricultură circulară, precum și „Feeding the City” - hrănind orașul.

jurnalistiCei patru jurnaliști și un comunicator din România au vizitat, în mare parte, fermele din sectorul lactatelor.

Motto-ul congresului se referă la multitudinea de modalități în care expertiza olandeză în agricultură și horticultură sunt răspândite pe întreg mapamondul. Cum Regatul Țărilor de Jos a fost pentru mult timp o nație de comercianți, trimișii săi au colindat de-a lungul și de-a latul lumii. Olandezii – printre care și mulți fermieri – și-au întins aripile și s-au stabilit în cele mai îndepărtate locuri. În ultimii 100 de ani, produsele olandeze, cunoștințele, tehnicile și materialul genetic și-au găsit drumul către multiple destinații din cele mai diverse țări de pe glob.

Olanda este o țară mică, cu aproape 18 milioane de locuitori, cu un șeptel de 150 de milioane de animale, două miliarde de lalele și opt miliarde de kilograme de cartofi. Regatul Țărilor de Jos este cel de-al doilea cel mai mare de produse agroalimentare din lume, după SUA, care sunt de 237 de ori mai mare decât Olanda. Regatul are aproape aceeași suprafață ca orașul New York, însă cu 16 la sută acoperit de ape.

The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) reprezintă ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, precum și comunicatori. Asociația de presă specializată are 180 de membri. NVLJ este membră a Federației Internaționale a Jurnaliștilor Agrarieni (IFAJ). Membrii IFAJ se adună anual la congres, eveniment organizat de diferitele țări membre. După edițiile precedente organizate în Germania (2016) și Africa de Sud (2017), conferința de anul acesta a avut loc în Olanda, în perioada 11-14 iulie 2018.

Universitatea din Wageningen este o instituție de învățământ superior, respectiv cercetare și inovare, de renume mondial care se concentrează pe sectorul „sănătății alimentare și mediului de trai”. Anul acesta WUR celebrează 100 de ani de existență.

„Educăm studenții astfel încât să devină profesioniști academici care pot contribui la dezvoltarea unor soluții sustenabile care să adreseze probleme complexe ale prezentului și viitorului în domeniile sănătății alimentare și mediului de trai de pe întreg mapamondul și care își iau în serios responsabilitățile sociale, personale și etice”, spune conducerea WUR.

În 2017, numărul de ferme din Olanda era de 54.840, iar suprafața agricolă de 1.789.990 hectare. Din acest total, terenul arabil reprezintă 509.150 ha. De asemenea, Regatul Țărilor de Jos are 1.178.240 hectare cu pășuni și fânețe, 93520 ha dedicate horticulturii în câmp și 9.080 ha cu sere. Persoanele olandeze ocupate cu agricultura numără 170.413.

Olandezii au un șeptel de 4.096.110 de capete bovine, 1.693.800 de vaci cu lapte, 12.400.700 de porci, 105.184.400 de păsări, 798.800 de capete ovine și 376.420 de capre. Impactul agriculturii asupra PIB-ului a fost de 1,8 la sută în 2017.

Publicat în Eveniment

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

BKT BANNER APRILIE

Andermatt Slides

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista