Joi – 18 ianuarie 2024, Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență privind instituirea unei scheme de ajutor de stat de sprijinire a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole vegetale, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Astfel, se acordă un grant direct fermierilor pentru a compensa parțial creșterea costurilor de producție, recoltare, transport și depozitare a recoltei agricole vegetale primare obținută la culturile înființate în toamna anului 2022.

Grantul direct reprezintă o plată compensatorie pe suprafață care constă în echivalentul în lei a 100 euro pe hectar, ce se acordă unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, pentru suprafețe de teren arabil cultivate în toamna anului 2022. Sprijinul este pentru un număr maxim de 162.640 beneficiari.

Valoarea maximă a grantului direct acordat pe întreprindere beneficiară nu poate depăși echivalentul în lei a 280.000 euro. Cursul de schimb valutar euro/lei pentru calcularea valorii totale maxime/cuantumului este cel comunicat de Banca Națională a României la data de 1 august 2023, respectiv de 4,9334 lei/euro.

Resursele financiare totale necesare implementării schemei sunt de 1.200.000.000 lei reprezentând echivalentul a 243.239.956 euro, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024.

Plata sumelor reprezentând ajutorul de stat menționat de prezenta schemă se face până la data de 30 iunie 2024, inclusiv.

MADR informează că beneficiarii sunt întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole vegetale, respectiv producători agricoli înregistrați în Registrul agricol și în Registrul unic de identificare, care utilizează suprafețe de teren arabil, individual sau în forme de asociere în scopul obținerii producției de cereale și semințe oleaginoase.

Condiții de eligibilitate:

• Depunerea unei cereri de plată în anul 2023, pentru o suprafață determinată de minimum un hectar, pentru una sau mai multe dintre culturile prevăzute în anexa actului normativ, până la termenul limită de depunere din anul 2023;

• Beneficiarii nu sunt în dificultate, respectiv în lichidare sau în faliment, la data depunerii cererii de solicitare a ajutorului de stat, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Titan Machinery România, parte a grupului american Titan Machinery Inc, unul dintre cei mai mari importatori și distribuitori de utilaje agricole și de construcții din lume, anunță intrarea pe piața industriei producătoare a cartofului din România, cu un segment impresionant de utilaje ale unuia dintre cei mai renumiți producători pentru tehnologia cartofului – AVR Machinery.

„Astfel, Titan Machinery România pășește cu fermitate pe piața autohtonă a tehnologiei cartofului cu un segment variat de utilaje tehnologice marca AVR, aducând în prima fază utilaje pentru cultivare, semănare, tocare vrejuri și recoltare a culturii de cartof, urmând să îmbogățească portofoliul propriu și cu alte segmente complementare de utilaje necesare unei culturi performante a cartofului”, arată Bogdan Constantin, specialist Comunicare & PR.

AVR Machinery este un producător de echipamente agricole cu sediul în Belgia, unul dintre cei mai mari producători din lume de utilaje pentru cultura de cartof, echipamentele sale fiind comercializate în peste o sută de țări de pe mai multe continente. Compania produce o gamă completă de utilaje sofisticate pentru industria cartofului (n.r. și alte plante bulboase și tuberculoase). Această tehnologie include pregătirea patului de germinație, plantare, formare bilon, îndepărtare lujeri, recoltare și depozitare.

„Unul dintre obiectivele acestui proiect important pentru Titan Machinery România este de a asigura că mai multe produse vandabile ajung în hambar folosind mai puține resurse. Așadar, pentru a vă putea oferi suport optim, investim în accesibilitatea facilă de a implementa cea mai înaltă tehnologie de cultivare a cartofului, astfel încât fermierul din România să aibă cel mai bun raport cost-beneficiu de pe piață. Accesibilitatea implementării acestei tehnologii de către fermierii din România presupune mai mulți pași, de la consultanță și elaborare proiect, până la cele mai potrivite soluții de implementare, adaptate fiecărei tipologii de fermă, sol și particularitate climaterică. Prin urmare, Titan Machinery România este pregătită să ofere tot suportul necesar prin echipele sale comerciale și tehnice, începând de la informare și consultanță, până la punere în funcțiune, servicii și suport post-vânzare pe întreg teritoriul României. În acest sens, în viziunea Titan Machinery România, acest proiect nu este dedicat numai zonelor tradiționale cultivării cartofului din județele Brașov și Covasna, ci tuturor zonelor agricole cu potențial în implementarea profitabilă a acestei culturi”, precizează Răzvan Tomescu, director marketing.

Eticheta AVR de calitate KEEN & GREEN definește faptul că mașinile și utilajele AVR sunt echipate cu tehnici care promovează durabilitatea și simplitatea de utilizare. „Utilajele AVR sunt numite ecologice nu doar datorită culorii lor îndrăznețe, ci și datorită durabilității lor. Utilajele AVR au cel mai mic consum posibil de combustibil, iar construcția lor robustă le asigură o durată foarte mare de viață, pentru ca fermierii să-și poată recupera investiția foarte rapid”, punctează Bogdan Constantin.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fertilizantul de natură organică Ympact^® este inspirat din cercetările întreprinse în programele spațiale pentru a favoriza creșterea și dezvoltarea plantelor într-un mediu ostil, iar acum este folosit la scară largă în peste 20 de țări din Uniunea Europeană. Acest fertilizant de ultimă generație, de origine organică, ce poate fi folosit la tratarea semințelor de cereale păioase și mazăre, poate fi utilizat foarte ușor împreună cu tratamentul insectofungicid aplicat în mod uzual pe semințe, doza fiind de 0,7 l/tona de semințe.

Ympact^® beneficiază de o formulare bazată pe lignosulfonații rezultați de la fabricile de celuloză îmbunătățiți cu acizi fulvici și humici, dar și cu microelemente esențiale creșterii tinerelor plante, precum Zinc, Mangan și Cupru.

Perioadele secetoase frecvent întâlnite după semănat în ultimii ani, duc adesea la o răsărire neuniformă a culturilor de cereale păioase de toamnă, efect care poate duce la intrarea plantelor nepregatite în iarnă și uneori chiar mai rău, la pierirea lor până în primăvară.

Ympact^® este un fertilizant special creat, ce favorizează imbibiția semințelor cu apă până la de șapte ori mai mult decât în mod obișnuit, ducând la o răsărire uniformă.

Acest fertilizant de ultimă generație nu doar că ajută sămânța să absoarbă apa mai repede, dar datorită micronutrienților special aleși, ajută tânăra plantă să se dezvolte mai bine, chiar imediat după ce a epuizat energia embrională.

În testele efectuate de Corteva Agriscience și de fermieri, se observă că Ympact^® ajută la o mai bună dezvoltare radiculară, ceea ce oferă plantei un volum mult mai mare de sol din care planta să își extragă apa și nutrienții atât de necesari creșterii.

Biostimulatorul organic oferă avantaje până la recoltare

Cum în agricultură niciun an nu seamănă cu celălalt, anul acesta am analizat mai multe loturi unde a fost aplicat Ympact^® și un insectofungicid, în comparație cu o solă unde nu a fost aplicat decat tratament insectofungic.

Într-un areal cu un sol argilos, care în condiții de secetă pierde repede apa și se compactează rupând rădăcinile plantelor de grâu, sola tratată cu Ympact^® a demonstrat că poate crea un microclimat propice împiedicând stresul hidric să facă daunele prezente în sola netratată.

Efectele benefice ale acestui biostimulator organic nu se limitează doar în prima fază de vegetație, oferind avantaje până la recoltare.

În testele efectuate atât în loturile de cercetare, cât și în loturile fermierilor care au folosit Ympact^®, s-au observat mai multe avantaje:

• O mai bună înfrățire a plantelor, procesul fiind favorizat de o răsărire mult mai uniformă (cu până la 30% mai mare decât variantele martor);

• O mai bună iernare a cerealelor păioase, acestea intrând mai bine dezvoltate în iarnă;

• O mai bună fertilitate a fraților datorită dezvoltării uniforme (s-au observat cu pănă la 45% mai multi frați viabili pe plantă);

• O lungime mai mare a spicelor, masă radiculară bine dezvoltată, alimentând mai bine planta care a favorizat la maxim genetica;

• Un număr mai mare de boabe pe spice, obținând în majoritatea loturilor studiate un plus de până la 30% la producție, plantele fiind vizibil mai verzi, fapt ce a demonstrat o îmbunătățire a proceselor fotosintetice;

• O elasticitate mai bună a plantei, cu un procent mai redus de cădere. Deși toate solele au fost tratate și cu regulatori de creștere, a existat o diferență clară și în stabilitatea lanurilor, datorită lignosulfonaților din componența produsului Ympact^®;

• O îmbunătățire a stării fitosanitare a plantelor, pentru că o plantă bine dezvoltată este și mai rezistentă în fața bolilor;

• Nu în ultimul rând, la recoltare, solele tratate cu Ympact^® au avut o uscare mai uniformă (cu 2% mai mică decât solele netratate), conținutul în proteină, gluten, dar și MMB-ul, au fost și ele în mod evident mai bune decât în variantele martor.

Cele mai evidente diferențe au fost observate însă în zonele afectate de stres hidric sau termic.

Corteva Agriscience este singura companie care a adus acest tip de produs organic pentru cultura de cereale păioase și mazăre pe piața din România, observând acest aspect în încercarea de a compara produsul Ympact^® cu un alt fertilizant organic pentru tratarea semințelor.

În concluzie, se poate spune că datorită fertilizantului Ympact^®, Corteva este compania care a revoluționat tratamentul sămânță la culturile de cereale păioase și mazăre, și nu doar în România, pentru că acest produs este comercializat și la nivel european în majoritatea țărilor care cultivă cereale păioase.

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide & Produse biologice Corteva Agriscience România & Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) informează că, pentru a pune în aplicare corect standardul GAEC 6 – „Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile” se face o completare la Ghidul fermierului privind condiţionalitatea - 2023, subcapitolul „A.3.2. GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile”.  

Astfel, după paragraful „Dacă în perioada 15 iunie - 30 septembrie cultura principală este în vegetaţie, nefiind încă recoltată, atunci aceasta asigură acoperirea solului. Miriştea rămasă după recoltare include şi resturile vegetale existente pe terenul arabil.”, se introduce următorul text:

„Pentru meţinerea umidităţii solului, îmbunătăţirea capilarităţii şi reducerea pierderilor de apă, fermierul poate efectua o lucrare superficială a solului fără răsturnarea brazdei (dezmiriştire), cu menţinerea resturilor vegetale la suprafaţa solului. Lucrarea superficială a solului care asigură ruperea capilarităţii şi dezvoltarea samulastrei la suprafaţa solului poate fi asigurată prin:

1. discuirea superficială a miriştii;

2. afânarea superficială a solului cu combinatorul echipat cu cuţite daltă.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Uniunea „Salvăm Țăranul Român” solicită prelungirea termenului limită de recoltare a tomatelor până la data de 31 iulie 2023, inclusiv, pentru cultivatorii înscriși în programul de susținere a producției de roșii din spațiile protejate. De asemenea, producătorii din sectorul horticol mai cer Ministerului Agriculturii înființarea unei direcții de horticultură în cadrul MADR, direcție necesară pentru a dezvolta programe și politici adecvate sectorului.

„În urma analizei situației cultivatorilor de tomate înscriși în Programul de susținere a producției de tomate în spații protejate, de către Departamentul de Horticultură al Uniunii Salvăm Țăranul Român, pe baza informațiilor venite de la membrii noștri din țară, de la fermierii înscriși în program și chiar de la autorități locale, s-a ajuns la concluzia că foarte mulți fermieri înscriși în program riscă să nu îndeplinească cerința impusă în program de a comercializa cantitatea minimă cerută pentru a fi eligibili (3.000 kg/1.000mp) din cauză că temperaturile diurne, dar mai ales cele nocturne din luna februarie până la jumătatea lunii iunie s-au aflat cu mult sub media normală pentru această perioadă, lucru confirmat de ANM prin caracterizările lunare emise. Temperaturile au avut valori de la 10 grade până la 2 grade. Au fost și două perioade de minimum 5 zile când temperaturile nocturne în lunile aprilie și mai au coborât până la minus 10 grade Celsius. Totodată, au fost perioade foarte mari de timp cu nebulozitate atmosferică, peste 75%, în perioada februarie – iunie. Toate acestea au avut ca efect dezvoltarea mult mai înceată a plantelor, avortarea florilor, creșterea dezechilibrată, apariția bolilor de tip mană, făinare și putregaiuri și bineînțeles deprecierea cantitativă și calitativă a tomatelor, ducând la recoltarea întârziată a fructelor. Conform ANM am avut cele mai scăzute temperaturi din ultimii 50 ani, fiind emise și avertizări meteo în acest sens”, arată Ion Păunel, președintele Sindicatului Producătorilor Agricoli (SPA) din județul Olt.

Reprezentantul producătorilor punctează că programul se adresează tuturor cultivatorilor de tomate în spații protejate din țară, cu sau fără sisteme de încălzire. Potrivit lui Ion Păunel, doar 1% din producătorii înscriși în program au sisteme de încălzire în sere și solarii. „Se știe faptul că timpurietatea unei plante este dată de suma gradelor de căldură acumulate pe o perioadă determinată de timp, deci în cazul nostru perioada de recoltare a fost decalată cu cel puțin 20-30 zile. De aceea solicităm Ministerului Agriculturii și Guvernului României prelungirea termenului de recoltare până la 31 iulie 2023. Și, desigur, pentru a stimula producția de tomate și a nu dezechilibra piața în lipsa acestora în perioadele în care în România se poate produce în mod tradițional fără a mai crea blocaje sau supraproducții. Totodată, siguranța și securitatea alimentară trebuie să primeze, iar fermierii să nu fie constrânși să aplice tratamente și tehnologii neadecvate pentru maturare”, a conchis Ion Păunel, președintele SPA Olt.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Tânărul de 25 de ani Cosmin Iancu este a treia generație care se ocupă de agricultură. Ferma de aproximativ 1.100 de hectare din județul Ilfov a fost înființată de bunicul lui, Florian Iancu, în urmă cu 30 de ani, atunci fiind lucrate vreo 20 de hectare de pământ cu utilajele vremii respective, și acelea luate second-hand. Astăzi, Cosmin și tatăl lui, Marius Iancu, se ocupă de ferma dotată cu tractoare și mașini agricole de ultimă oră, în care se practică cele mai moderne tehnologii pentru culturile de grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui. Tânărul fermier are misiunea să ducă mai departe afacerea de familie.

Un ochi râde, altul plânge, așa caracterizează Cosmin Iancu anul 2022, când se referă la agricultură. Tânărul administrează societatea Picmar Prod Com, care exploatează suprafața de circa 1.100 de hectare, în arendă și în proprietate, în judeţul Ilfov, pe raza a două comune, Grădiştea şi Petrăchioaia. „Un ochi râde pentru că, să zicem, am reuşit, spre deosebire de mulţi alţi colegi din ţară greu încercaţi de condiţiile climatice, să obţinem, zic eu, randamente bune la toate culturile. Porumbul, care până acum a fost vedeta în foarte multe ferme româneşti, anul acesta a fost cultura pierzătoare, cultura care a tras în jos rezultatele economice din foarte multe ferme din România. Prin urmare, pe partea de producţie, una peste alta, reuşim să închidem bine. Însă, cum vă spuneam, celălalt ochi plânge din pricina faptului că, iată, am obţinut o producţie, ne-am chinuit să o stocăm în vederea obţinerii unui preţ mai bun, dar din păcate contextul geopolitic ne joacă feste, piaţa este invadată de cereale ucrainene şi acest lucru face ca preţurile să fie la un nivel foarte scăzut. Marea problemă este că am înființat culturile în anul agricol precedent cu costuri destul de mari, iar preţurile de acum nu acoperă cheltuielile respective. Pentru a acoperi niște cheltuieli ridicate, în contextul unor preţuri scăzute la recolte, avem nevoie de producţii la un nivel destul de ridicat. Nimeni nu ne poate asigura acest lucru, pentru că, din păcate, noi, fermierii, suntem meteo-dependenţi”, arată tânărul Cosmin Iancu.

„Agricultura conservativă se traduce prin economie, prin şansa de a obţine rezultate financiare care pot asigura sustenabilitatea şi în condiţii climatice din ce în ce mai dificile.”

Agricultura conservativă te ajută să trăiești și în condiții grele

În opinia lui Cosmin Iancu, tehnologia va juca un rol extrem de important, mai ales în ceea ce privește lucrările solului. „Asta va fi cea mai mare provocare, că va trebui să gândim din ce în ce mai economic, producţiile cu siguranţă nu vor mai fi acelea la care ne aşteptam, pentru că toate aceste măsuri care vin vor veni, cu siguranţă, cu limitări în ceea ce priveşte producţiile.”

În ferma condusă de tânărul nostru interlocutor, tehnologia a fost într-o continuă adaptare, de la înființare și până acum. În urmă cu trei decenii, bunicul lui Cosmin practica o agricultură de semi-subzistenţă, o agricultură care făcea risipă, care astăzi nici nu mai poate fi luată în calcul. Însă ușor, ușor, prin investiții considerabile în tehnică agricolă, în tehnologii, „tot ce s-a câștigat s-a reinvestit”, astăzi fermierul ilfovean se poate mândri cu faptul că administrează o afacere profitabilă.

Cosmin Iancu a ținut să ne spună că fermele în care se face performanță practică o agricultură conservativă. Ne-a explicat: „Agricultura conservativă este un subiect care capătă o importanţă din ce în ce mai mare, este un subiect care este deja cunoscut în foarte multe ferme, mai ales în cele performante, şi cu siguranţă este un subiect de viitor. Agricultura conservativă se traduce prin economie, prin şansa de a obţine rezultate financiare care pot asigura sustenabilitatea şi în condiţii climatice din ce în ce mai dificile”.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

De la 1 ianuarie 2023, fermierul Florin Tiutiu a preluat funcția de președinte al Clubului Fermierilor Români pentru o perioadă de șase luni, până la data de 30 iunie 2023. Schimbarea la nivel de conducere a avut loc în cadrul mecanismului de Președinție rotativă instituit de asociație în 2021.

„Mă simt onorat să preiau mandatul de președinte al Clubului Fermierilor Români de la Nicolaie Apopi. În calitate de fermier știu cât de important este să ne implicăm în mediul asociativ, să lucrăm împreună pentru a construi un viitor agriculturii românești. Îmi propun să continui proiectele lansate de președinții anteriori, precum cele privind formarea unei noi generații de Antreprenori în Agricultura 4.0 și a Tinerilor Lideri pentru Agricultură, dar și să lansez noi direcții de acțiune, cum ar fi promovarea unui plan național strategic de acțiune pentru relansarea sectoarelor aflate la deficit în balanța comercială”, a declarat Florin Tiutiu, membru fondator și membru al Consilului Director al Clubului Fermierilor Români.

Producătorul agricol din județul Olt, actual președinte al Clubului, se descrie drept „un om normal”, pasionat, pe lângă agricultură, de diverse sporturi - fotbal, handbal, atletism. De agricultură a fost pasionat încă de mic, având în familie modele de urmat. Tatăl fiind brigadier de zootehnie la ferma de furaje din cadrul CAP, i-a insuflat entuziasmul pentru agricultură, astfel că a ales să urmeze studii de economie agrară la Universitatea din Craiova și, mai apoi, să-și dezvolte propria fermă.

Cunoscutul fermier din zona Olteniei preia mandatul de președinte al Clubului Fermierilor Români de la Nicolaie Apopi, care a deținut funcția în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2022. „La sfârșit de mandat ca președinte al Clubului, am încredere că proiectele actuale și viitoare aflate pe lista de priorități vor fi implemetate de către echipa executivă a asociației, sub președinția lui Florin Tiutiu. Îi urez mult succes și îl asigur de toată susținerea mea”, a spus Nicolaie Apopi, fermier din vestul țării, din județul Timiș.

„Mecanismul de conducere bazat pe principiul Președinției rotative urmărește atât democratizarea conducerii asociației, cât și punerea în prim-plan a unor probleme specifice regiunii din care președintele în funcție provine”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Președinția asigurată de Florin Tiutiu va urmări continuarea proiectelor de interes național pe care Clubul le-a lansat și urmărit în ultimii patru ani și își va concentra eforturile pentru urmărirea unor obiective specifice:

• Elaborarea unor analize și promovarea unui plan de acțiune concret și a unor modele noi de afaceri pentru relansarea activității și trecerea spre performanță pentru sectoarele aflate la deficit în balanța comercială, cu focus pe sectorul suinelor, sectorul cartofului și sectorul zaharului;

• Acțiuni de promovare și asigurare a investițiilor din surse naționale și europene (PNS, PNRR) pentru programele de modernizare și extindere a sistemelor de irigații și desecare-drenaj;

• Promovarea în rândul decidenților politici (Parlament și Guvern) a necesității implementării unei legi pentru consolidarea și comasarea terenurilor agricole;

• Inițierea unei dezbateri la nivel național în vederea elaborării și implementării unui plan multi-sectorial de acțiuni pentru combaterea eroziunii solului și a deșertificării;

• Acțiuni de promovare a „Pactului între Generații pentru Viitorul Agriculturii”, cu focus pe extinderea platformei de mentorat și a activității grupurilor de lucru tematice (agricultură digitală, agricultură regenerativă și agricultură-energie).

Președinția rotativă este asigurată de fiecare regiune din țară timp de șase luni, iar pentru continuitate și desfășurarea în bune condiții a coordonării Clubului, se constituie un grup decizional de tip Troică, format din președintele în exercițiu, fostul și viitorul președinte.

Afacere de familie construită pentru viitor

Florin Tiutiu a început afacerea agricolă în 1994 cu 400 ha luate în arendă, bazându-se inițial pe două paliere, producție vegetală și prestări servicii pentru alți fermieri. În timp afacerea s-a dezvoltat, Florin Tiutiu ajungând în prezent să lucreze peste 5.800 ha (o parte în proprietate și o parte în arendă) cu aproximativ o sută de angajați. Continuă și azi să ofere servicii pentru alți producători agricoli (recoltare, întreținere, tratamente pregătirea solului, procesare - morărit etc).

„Tot ce însemna profit reinvesteam. Am mers mult pe fondul de rezervă pentru dezvoltarea societății”, arată actualul președinte al Clubului Fermierilor Români, care întotdeauna a pus accent pe achiziționarea de utilaje noi, cumpărarea de teren, dar și a capacităților de depozitare sau procesare. În 2001, fermierul din județul Olt a achiziționat o moară de făină, pe care o are și acum în proprietate, și prin care aduce valoare adăugată producției obținută din cultura mare.

Afacerea agricolă deținută în zona Olteniei de Florin Tiutiu este una de familie, dezvoltată împreună cu soția, Emilia Tiutiu, care este, în prezent, administratorul grupului de firme, domnul Tiutiu alegând să se implice în viața publică a comunătății rurale din care provine. În afacere sunt implicate două dintre cele trei fiice ale fermierului, alături de soții lor.

Recent, fermierul a achiziționat o fermă de porci deținută anterior de acționari străini. Florin Tiutiu a mai preluat și o fermă vegetală cu 1.960 ha de teren, precum și câteva silozuri în zona Roșiorii de Vede (Teleorman).

Florin Tiutiu este un antreprenor mândru de performanțele sale de-a lungul anilor. Plecând la drum cu resurse limitate, a reușit să-și crească afacerea de la an la an, apelând, atunci când a fost necesar, la surse externe, ipoteci, credite, finanțări europene etc. Dar cel mai mândru este, cu siguranță, că a reușit să adune în mijlocul acestei afaceri o mare parte a familiei, avându-i astfel aproape și construind împreună pentru viitor.

Foto: Clubul Fermierilor Români (www.cfro.ro)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit online 65 de solicitări de finanțare în valoare de circa 47,6 milioane de euro (47.616.514 euro) pentru înființarea, extinderea sau modernizarea plantației pomicole, finanțare acordată prin componenta 1 a submăsurii 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020. Alocarea financiară stabilită pentru această formă de sprijin a fost de 30,5 milioane de euro. Prin urmare, fondurile europene disponibile pentru anul 2022 pentru această componentă au fost epuizate.

„Ne bucură interesul major al fermierilor pentru accesarea fondurilor destinate înființării și dezvoltării plantațiilor pomicole. Reamintim tuturor fermierilor interesați că pot depune în continuare cereri de finanțare pentru înființarea sau modernizarea pepinierelor pomicole și pentru achiziția de utilaje de recoltat pentru fermele pomicole. Pentru aceste investiții finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) mai sunt disponibile fonduri în valoare de peste 18 milioane de euro, până la data limită de primire a proiectelor, 12 decembrie 2022 sau până la epuizarea fondurilor alocate”, a declarat George Chiriță, director general AFIR.

Precizăm că, din finanțarea disponibilă în continuare prin submăsura 4.1a, pot fi accesate până la 300.000 de euro/proiect pentru mașini de recoltat (achiziții simple), în limita a 11,5 milioane de euro fonduri totale disponibile, iar pentru înființarea, extinderea sau modernizarea pepinierelor pot fi accesate până la 1.500.000 de euro/proiect (proiecte complexe), în limita a 6,9 milioane de euro fonduri totale disponibile. Data limită de depunere a proiectelor este 12 decembrie 2022.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Fertilizantul de natură organică Ympact^® este inspirat din cercetările întreprinse în programele spațiale pentru a favoriza creșterea și dezvoltarea plantelor într-un mediu ostil, iar acum este folosit la scară largă în peste 20 de țări din Uniunea Europeană. Acest fertilizant de ultimă generație, de origine organică, care poate fi utilizat pentru tratarea semințelor de cereale păioase și mazăre, poate fi aplicat foarte ușor împreună cu tratamentul insectofungicid aplicat în mod uzual pe semințe, doza fiind de 0,7 l/tona de semințe.

Ympact^® beneficiază de o formulare bazată pe lignosulfonații rezultați de la fabricile de celuloză îmbunătățiți cu acizi fulvici și humici, dar și cu microelemente esențiale creșterii tinerelor plante, precum Zinc, Mangan și Cupru.

Perioadele secetoase frecvent întâlnite după semănat în ultimii ani, duc adesea la o răsărire neuniformă a culturilor de cereale păioase de toamnă, efect care poate duce la intrarea plantelor nepregătite în iarnă și uneori chiar mai rău, la pierirea lor până în primăvară.

Ympact^® este un fertilizant special creat, ce favorizeazaă imbibiția semințelor cu apă până la de 7 ori mai mult decât în mod obișnuit, ducând la o răsărire uniformă. Acest fertilizant de ultimă generație nu doar că ajută sămânța să absoarbă apa mai repede, dar datorită micronutrienților special aleși ajută tânăra plantă să se dezvolte mai bine, chiar imediat după ce a epuizat energia embrionară.

În testele efectuate de Corteva și de fermieri, se observă că Ympact^® ajută la o mai bună dezvoltare radiculară, ceea ce oferă plantei un volum mult mai mare de sol din care planta să își extragă apa și nutrienții atât de necesari creșterii.

Efecte benefice și avantaje până la recoltare

Cum în agricultură niciun an nu seamănă cu celălalt, anul acesta am analizat mai multe loturi unde a fost aplicat Ympact^® și un insectofungicid, în comparație cu o solă unde nu a fost aplicat decât tratament insectofungic.

Într-un areal cu un sol argilos, care în condiții de secetă pierde repede apa și se compactează rupând rădăcinile plantelor de grâu, sola tratată cu Ympact^® a demonstrat că poate crea un microclimat propice împiedicând stresul hidric să facă daunele prezente în sola netratată. Efectele benefice ale acestui biostimulator organic nu se limitează doar în prima fază de vegetație, oferind avantaje până la recoltare.

În testele efectuate atât în loturile de cercetare, cât și în loturile fermierilor care au folosit Ympact^®, s-au observat mai multe avantaje:

• O mai bună înfrățire a plantelor, procesul fiind favorizat de o răsărire mult mai uniformă (cu până la 30% mai mare decât variantele martor);

• O mai bună iernare a cerealelor păioase, acestea intrând mai bine dezvoltate în iarnă;

• O mai bună fertilitate a fraților datorită dezvoltării uniforme (s-au observat cu pănă la 45% mai multi frați viabili pe plantă);

• O lungime mai mare a spicelor, masă radiculară bine dezvoltată, alimentând mai bine planta care a favorizat la maxim genetica;

• Un număr mai mare de boabe pe spice, obținând în majoritatea loturilor studiate un plus de până la 30% la producție, plantele fiind vizibil mai verzi, fapt ce a demonstrat o îmbunătățire a proceselor fotosintetice;

• O elasticitate mai bună a plantei, cu un procent mai redus de cădere. Deși toate solele au fost tratate și cu regulatori de creștere, a existat o diferență clară și în stabilitatea lanurilor, datorită lignosulfonaților din componența produsului Ympact^®;

• O îmbunătățire a stării fitosanitare a plantelor, pentru că o plantă bine dezvoltată este și mai rezistentă în fața bolilor;

• Nu în ultimul rând, la recoltare, solele tratate cu Ympact^® au avut o uscare mai uniformă (cu 2% mai mică decât solele netratate), conținutul în proteină, gluten, dar și MMB-ul, au fost și ele în mod evident mai bune decât în variantele martor.

Cele mai evidente diferențe au fost observate însă în zonele afectate de stres hidric sau termic.

Corteva Agriscience este singura companie care a adus acest tip de produs organic pentru cultura de cereale păioase și mazăre pe piața din România, observând acest aspect în încercarea de a compara produsul Ympact^® cu un alt fertilizant organic pentru tratarea semințelor.

În concluzie, se poate spune că datorită fertilizantului Ympact^®, Corteva este compania care a revoluționat tratamentul sămânță la culturile de cereale păioase și mazăre, și nu doar în România, pentru că acest produs este comercializat și la nivel european în majoritatea țărilor care cultivă cereale păioase.

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide & Produse biologice Corteva Agriscience România și Moldova

Lui Panait Trantu, mai toată lumea îi zice Iota Trantu. E un fel de brand, asociat cu regiunea viticolă Murfatlar. E un specialist apreciat și respectat, dovadă că este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”. Am stat de vorbă despre o grămadă de lucruri foarte interesante, despre irigații, despre conversie, despre eforturile pe care cineva trebuie să le facă dacă merge pe acest drum, despre banii care nu prea sunt, sau sunt, dar nu unde ar trebui, despre lipsa forței de muncă, despre poziția vinului românesc pe piața internațională și câte și mai câte. 

Iota Trantu este din zonă, dobrogean, din comuna Stejaru, județul Tulcea. Când era copil, nu voia să facă agricultură, a urmat un liceu teoretic cu profil real și apoi s-a pregătit în domeniul industriei alimentare, fiind absolvent de chimie alimentară, la Galați. Doar că, pe vremea aceea, nu prea alegeai ce vrei tu, ți se dădea o repartiție unde aveau ei nevoie. Iar posturile pe care le primeau cei care absolveau domeniul amintit erau în locurile unde se valorificau produsele de origine animală sau vegetală. Așa a ajuns într-o unitate în care se producea vin, care avea în spate și o însemnată suprafață de vie, vreo 2.300 de hectare. Acolo a făcut ceea ce era pregătit să facă, același lucru pe care îl face și acum. Și nu doar că face același lucru, dar și în același loc, la Cernavodă. O dovadă de consecvență, statornicie și optimism. Ultima calitate răzbate din tot ce face și zice. Nu cred că riscăm prea mult să spunem că această regiune vitivinicolă îi datorează parcursul bun de care se bucură în ultima perioadă, pentru că a crezut în potențialul zonei și i-a încurajat și pe alții să treacă peste problemele care apar mereu.

Deschizător de drumuri

Crama sa, care-i și poartă numele, se află pe locul fostei crame a IAS-ului Cernavodă, al cărei director a și fost, o perioadă. Pentru că IAS-ul rămăsese fără nicio suprafață de vie, toate fuseseră retrocedate foștilor proprietari, în 1999 a hotărât să se privatizeze, înființând compania Vinex Murfatlar. A luat în arendă 300 de hectare de vie, devenind unul dintre primii producători privați de vinuri din țară.

Recunoaște că nu și-a dat seama cât urma să fie de greu, dar a mers înainte. „Cea mai grea perioadă a fost prin anii '98-'99, când la toate unitățile mari au dispărut suprafețele, societatea a intrat în lichidare, dar am avut noroc că îi cunoșteam pe foștii și noii proprietari, care au fost de acord să le iau eu să le lucrez. Am fost nevoit, ca urmare a situației create, nu era nimeni care să dorească să facă lucrul ăsta. Eu eram încrezător, dar a fost partea cea mai grea, nu aveam bani. Nu am avut bani să plătesc prima lună de salarii. Noroc că erau niște firme de inputuri, care îmi ofereau și motorina, îmi dădeau și avansuri, cei la care vindeam vinul, aveam și o relație pe export, și cu ajutorul lor am  reușit să depășesc problemele, ba chiar am putut să cumpăr la un moment dat o parte din suprafețele de vie, clădirile...” Acum lucrează doar 200 de hectare de vie, toate, în proprietatea sa, pe care le-a replantat, între 2005 și 2012, prin programele de reconversie, pe care le consideră foarte reușite. „Programul de reconversie a fost un mare ajutor, în sensul că a venit când trebuia. Suprafețele vechi aveau cel puțin 20-30 de ani, iar un ciclu la vie este de 30-35 de ani, maximum 40 de ani, dacă îl exploatezi foarte bine. Cred că s-au replantat undeva la 34.000-35.000 de hectare, asta începând din 2007 până în prezent.”

În ultima vreme nu se prea mai accesează banii ăștia, din cei 48 de milioane de euro pe an, de vreo 5-6 ani nu se mai accesează decât vreo 15-18 milioane pe an, deși loc pentru replantare mai este destul, dar s-au cam epuizat cei care doresc să își înființeze o suprafață de vie. „Noi în România avem comunicate la Comisia europeană 185.000 de hectare de vie. Până acum. Aceste suprafețe care au fost cu vie, ele există în continuare – ce vedeți dumneavoastră pe terase, acolo unde nu se poate cultiva altceva, cereale –, au rămas. Acum sunt împădurite, neîngrijite. Vă spun că aici, în zona Constanței, avem undeva la 6.000 de hectare care nu sunt plantate. Este teren disponibil, numai că trebuie făcute investiții acolo și trebuie dat ceva, stimulați beneficiarii care accesează aceste programe: ajutor și de la primărie, e vorba de drum de acces, de faptul că te-ncurci de niște proprietari care nu se găsesc, și ca să-ți faci o exploatație viticolă trebuie să ai cel puțin 20-25 de hectare parcele de titluri, nu poți să mergi sacadat cu aceste fâșii, trebuie să lucrezi în sistem intensiv. Și găsești proprietari care nu sunt depistați, terenuri care nu sunt atribuite, iar cei câțiva care vor să planteze se încurcă de anumite suprafețe, de intabulări, de cadastre, de tot ce înseamnă...”

Tehnica lucrărilor din vie este învechită

Din păcate, banii ăștia se pierd, iar viticultorii au nevoie de bani pentru tehnologizarea procesului de producție din vie. Ei, organizațiile de producători, chiar au cerut trecerea acestor bani la investițiile din vie. „Nu știu de ce, ni se tot spune că nu prevăd regulamentele, dar nu prea am găsit în regulamente unde să ne interzică să folosim. Noi, până acum, puteam accesa pentru fermele viticole doar pe AFIR, dar acum, după cum bine știți, nu aveam punctaj, deci în ultimii 7-8 ani, cei cu exploatații viticole n-au putut să-și facă investiții în zona fermelor, începând de la tractoare, combine de recoltat și utilaje de lucrare a solului, nu au avut acces. Pur și simplu. Nu știu cum vor fi, acum, noile Ghiduri ale solicitantului pe AFIR pe măsura 4.1 – 4.2, cum vor arăta și ce punctaj va fi acordat, că, vă dați seama, noi am modernizat unitățile de vinificație, dar avem un handicap la plantațiile de vie, pentru că nu avem automatizare, care ne-ar reduce foarte mult forța manuală de lucru, începând de la mașini de tăiat și mașini de recoltat și de stropit. Toți cei care au accesat și-au cumpărat la nivelul anilor 2000 majoritatea utilajelor, sunt deja 10-11 ani, uzate moral, iar atunci mai exista forță de muncă în România, acum suferim la acest capitol.”

Capitolul forță de muncă este unul destul de grav în toate domeniile de activitate. Nu avea cum să fie altfel în agricultură, iar în horticultură, în mod special, unde rolul acesteia este foarte mare. „Nu prea găsim oameni să vină la recoltat, forța de muncă pe care o folosim este formată din femei între 60 și 65 de ani, doar ele au mai rămas aici, care mai lucrează în câmp, care sunt și foarte ordonate. În rest, nu mai găsim tineret, pentru că pleacă afară, iar cei care rămân nu vor să vină la muncă. Iar ca să lucrezi cum trebuie, îți trebuie cam o persoană pe hectar, începând cu tot fluxul, de la vița-de-vie până la vin, cam acolo ajungem.”

Producem mai scump, vindem mai ieftin

Lipsa forței de muncă, lipsa utilajelor care să suplinească oamenii duc prețul de producție a vinului în sus. Iar acest aspect se pare ca este unul foarte important în decalajul pe care viticultura noastră îl are față de puterile mari din domeniu. Pentru că degeaba ai o calitate competitivă, dacă cheltuiești mai mult ca să o obții. „S-a început această afacere cu vinuri, în zona privată, cam după anul 2000, și pentru că suntem într-o piață concurențială, față de țările cu tradiții noi am fost dezavantajați, pentru că nu am avut terenuri, nu am avut tehnologie, nu am avut bani. Noi suntem, în acești 20 de ani, la scara investițiilor în viticultură, într-o perioadă de început. Cramele din România sunt foarte bine dotate, noi producem vinuri de calitate, dar față de concurență nu avem piață. Piața din România nu este la un nivel la care să poată să absoarbă ce producem noi și atunci e nevoie să ne adresăm și către piețele de afară, iar  pe acestea noi nu avem un nume. Pe piața europeană și americană România nu a fost cunoscută, poate doar cu vinuri foarte ieftine. Or, un produs ca să fie și foarte bun, și ieftin nu prea se poate. Noi avem costurile de producție mai mari decât ei, pentru că ei s-au tehnologizat mult mai rapid decât noi, au acces la fonduri, la împrumuturi cu dobânzi foarte mici.”

Nu se pune doar problema că nu avem acces pe piețele europene, așa-zise consacrate, nouă ne e greu să pătrundem pe orice fel de piață. „Peste tot există o piață, ea trebuie exploatată. Ca să ajungi pe această piață, trebuie să ai turnee de promovare. Noi nu suntem în stare să facem asta, nu avem bugete, nici nu suntem ajutați de instituțiile din țară. Ca să penetrezi într-o țară, nu te duci o singură dată, cu un stand, și gata. Trebuie să lucrezi 3-4 ani, să fie ceva consistent. Trebuie să investești cam 50000 de euro într-o țară pe an. Iar dacă țara respectivă nu mai este atractivă după ce ai investit? Sau te răzgândești între timp. Iar banii europeni pe care i-am putea accesa pentru asta se obțin foarte greu. Am colegi care au încercat și au renunțat. Se derulează foarte greu. Este foarte multă birocrație.”

Pe lângă aceste probleme pe care le ridică potențialul redus de care dispun viticultorii noștri pentru a pătrunde pe alte piețe, se adaugă o discrepanță între proporția cererii de vinuri albe comparativ cu cele roșii. În România piața solicită 70% vinuri albe, în timp ce în vest proporția este inversată. Cum să îți coordonezi producția? Dacă produci pentru piața locală, insiști pe producerea vinurilor albe, dar aceasta nefiind capabilă să absoarbă cantitatea produsă, reorientarea către export se lovește de lipsa cererii de vinuri albe în acea zonă. Cum o dai tot nu e bine. Tradiția consumului este, în opinia lui Iota Trantu, legată de nivelul de trai, de unele cutume. „Nu am avut un cult al vinurilor roșii. Asta este de înțeles, românul încă nu consumă vinuri la restaurant, pentru un vin roșu trebuie să ai un așezământ, trebuie să consumi carne roșie, să stai undeva să fie pregătită, carne condimentată, la noi cel mai mare consum se face la evenimente, sâmbăta, duminica, la o nuntă, la un botez, plus că e obișnuința asta a șprițului, mai ușor de băut.”

Soiurile românești, cele mai cerute

Consideră că este foarte bine pentru România că s-au plantat foarte multe soiuri românești. „La un moment dat se cam pierduseră, acum vreo 20 de ani. Feteasca neagră, la noi a fost pus în plantație prin anii ’85-’86, până atunci erau suprafețe mici, dar după acești ani s-au plantat suprafețe întinse în podgoria Murfatlar. Acum sunt foarte multe suprafețe cu Fetească albă, Fetească regală, Tămâioasă românească, Fetească neagră, Băbească neagră. Soiuri de care chiar și noi am fost surprinși de ce calitate au. Bineînțeles că au apărut și metode noi de vinificație, utilaje, și le-am scos în valoare, nu că n-ar fi fost ele bune.”

Știm cu toții că sunt regiuni viticole în care predomină ori soiurile albe, ori cele roșii. Iota Trantu ne-a explicat că asta nu vine ca urmare a impunerii din partea vreunei autorități. „Sunt stabilite niște soiuri care sunt potrivite cu zona, foarte multe variante, din care fiecare, după istoricul zonei, cu experiența sa, în baza cunoștințelor pe care le are, își plantează ce soi dorește, în proporția, de alb, de roșu, pe care o consideră potrivită.”

L-am rugat să comenteze acest trend, care se manifestă de vreo 10-15 ani pe piața mondială, de a consuma vinuri tinere, în special albe și roze. A zis că pe de o parte sunt puse în valoare prospețimea, cu aromele de flori proaspete de câmp, dar că ar putea să fie și raționamentul producătorului, care zice „de ce să mai ținem la învechit, atâția ani, și vinul alb, și să nu-l vindem mai repede?”. Despre vinurile roșii zice că se pretează la învechire, „ele trebuie să mai stea, cel puțin un an, prin butoi, apoi să mai stea și prin vinotecă și la sticlă, putând fi consumate mai târziu, peste  doi, trei, cinci ani. Dar asta înseamnă o blocare a unor valori în sticlă și trebuie să și suporți. De aceea e binevenit acest mix prin care consumăm vinurile albe și roze proaspete, ușoare, savuroase, pe care să le bei de plăcere, și vinurile albe care trebuie «împrietenite», să rămână la învechit”. 

Viticultura, cea mai afectată de pandemie

Evident că și pandemia și-a pus amprenta. Mai mult decât asupra altor agricultori. Și nu în zona de producție, ci în cea a vânzărilor, care au fost undeva la 20-30%, față de anul trecut, cel puțin așa susține gazda noastră, care vede și un aspect pozitiv, creșterea vânzărilor pe online, dar asta în condițiile în care acestea erau aproape inexistente. „În România, 90% din consumatori consuma doar la evenimente. A crescut pe piața de online, dar până acum doi ani noi nu prea vindeam mai nimic pe online. E un lucru bun acesta că a crescut, dar nu se acoperă pierderile, pentru că românul nu consumă vin acasă, foarte mult, era obișnuit la petreceri, la evenimente, nu s-a mai ieșit la restaurant, de exemplu, anul trecut, vă spun sincer, pentru cei care lucrează pentru HoReCa, pe produsele premium, vânzările au fost la 50-60% față de 2019. Se vorbește despre un ajutor de 500 de euro pe hectar, o sumă care, zicem noi, nu este suficientă, având în vedere că lucrările pe hectar ajung undeva la 3000-3500 de euro pe fiecare an, 500 de euro însemnând undeva la 15%, foarte puțin.”

O soluție ar fi distilarea vinului care, nefiind vândut, se deteriorează. Dar nu prea sunt distilerii în România. „Producătorii nu vor să se autorizeze pentru distilerie pentru că e birocrația foarte mare. În România nu sunt decât doi-trei producători de țuică autorizați. Restul sunt producători de produse tradiționale și sunt mici care nu apar pe piață, nu se văd sau sunt pe piața nefiscalizată. În celelalte țări, Spania, Italia, Franța, chiar și vecinii noștri bulgari, cam toți producătorii de vin au și distilerie pentru vinars.”

Irigațiile, eterna poveste

O temă extrem de importantă, care și-a pus, și asupra viticultorilor, amprenta foarte puternic, a fost seceta, chiar extremă în Dobrogea. Cultura viței-de-vie, în ciuda prejudecății că seceta ar favoriza o calitate înaltă a vinului obținut, nu este posibilă fără apă. Relația dintre calitate și precipitații este legată de cantitatea acestora, care nu este de dorit a fi prea mare. „Trebuie apă la vie, altfel mor plantele, ca să o înlocuiești îți mai trebuie trei, patru ani, dacă la cultura mare pierzi producția pe anul respectiv, aici pierzi o perioadă de patru, cinci ani, cu cheltuieli foarte mari.”

Iar dacă vorbim despre secetă, vorbim despre irigații. Care nu prea sunt. Iota Trantu s-a îngrijit și de asta, chiar dacă a fost nevoit să plătească mai mult decât face. „Eu sunt primul care a făcut irigații prin picurare în 2008, în vie, în România. Și nu am luat apă nici din canal, nici din Dunăre, am luat apă de la uzina de apă a orașului, la un preț mai mare, dar aveam nevoie. Deși aveam la îndemână aceste surse, nu am putut la vremea respectivă să iau de acolo. Plătesc cu un leu metrul cub, pentru vie nu e chiar scump pentru că nu e nevoie de foarte multă apă, fiind și sistemul de picurare... am nevoie undeva la 70-80 de litri pe metrul pătrat pe an, împărțite pe trei, patru luni, totuși e scumpă apa, în condițiile în care stăm între Dunăre și Canal la câteva sute de metri.”

Alături de el sunt toți cei din zonă. „Noi suntem un caz fericit la Cernavodă, această organizație de udători irigăm toată suprafața de vie pe teritoriul administrativ al localității Cernavodă și sunt undeva la vreo 700 de hectare. Noi irigăm aici cam de 12 ani, față de ceilalți colegi ai noștri din Dobrogea care, cu toate că sunt riverani Dunării sau Canalului, nu au reușit.”

Nu au reușit pentru că nici nu este foarte ușor, chiar dacă sunt fonduri ce pot fi accesate. Fonduri sunt, dar sunt și piedici, uneori de netrecut. Cea mai complicată situație provine din situația de fapt din România, unde pământul este foarte fărâmițat, sunt foarte mulți proprietari, pe mulți nu-i mai știe nimeni, sunt succesiuni nefăcute, iar unii dintre proprietari sunt și de rea-credință. „În lege scrie că trebuie să ai acordul proprietarului, acord notarial, or, unii proprietari nici nu sunt cunoscuți, pe alții nu-i găsești, nu au terenurile intabulate, chiar dacă-l găsești pe proprietar, trebuie să fie terenul intabulat, or, noi știm că în România nici jumătate din terenuri nu sunt intabulate, și te lovești de un proprietar care are o fâșie de 50 m și nu poți să treci conducta. Atunci te lovești pe o organizație mare, cu 5000-6000 de hectare, de un singur proprietar unde nu poți să traversezi și nu se asigură aceste irigații.”

Iota Trantu zice că ar fi și soluții care ar putea fi luate în considerare: „Irigațiile se fac primăvara-vara, nu se fac iarna, și s-ar putea folosi conducte care se pot pune suprateran, deci să nu intri pe proprietatea aceluia sau, chiar dacă ai intra, cu acordul primăriei poți să treci aerian o fâșie de pământ, după aceea s-o muți de acolo, să fie flexibilă”.

O altă problemă de care s-au lovit cei din zona lor este faptul că ANIF-ul nu pompează apă la stațiile de bază. Trebuie să ai o sursă de apă independentă, adică o sursă de apă curgătoare, un lac sau foraje independente. „Cred că ar trebui să regândească guvernanții noștri modul de atribuire a acestor proiecte, și acolo unde nu se poate face prin ANIF, ar trebui să lase producătorii sau cumva să gândească împreună cu autoritățile locale, cu primăriile, pentru că toate localitățile care sunt riverane Dunării și Canalului, până la distanțe de 5-6-7 km, se pot alimenta direct de acolo, ba se poate lua apă și din niște lacuri, Tașaul, Razelm. Acum sunt tehnologii, sunt stații de pompare plutitoare, care nu afectează integritatea malului sau a digului din zona respectivă, și se pot amenaja într-un timp foarte scurt, fără a fi nevoie să refaci această structură mare a ANIF-ului, care durează foarte mult. De 30 de ani, n-au reușit mai nimic și tot ce era s-a distrus. Cred că ar trebui să lase puțin mână liberă sau să acceseze împreună, într-o asociere cu autoritățile locale, cu primăriile, aceste fonduri.”

Consideră că dacă n-ar fi foarte multă birocrație cu mulțimea de aprobări și autorizații, programele de finanțare ar fi foarte bune. „Pentru vie sunt alocați 4000 de euro pe hectar, asta însemnând 75% din investiția necesară în realizarea unui hectar de vie. Nu știu anul ăsta, că am înțeles că s-au scumpit foarte mult toate pompele și conductele pe bază de plastic și inox, este o situație pe plan mondial, s-au dublat prețurile, aud că se și triplează.”

El a implementat recent un program de irigare prin picurare, de altfel foarte dificil și costisitor. „Ca să faci un sistem de irigații prin picurare sunt necesari cam 6000 de euro pe hectar, din care 4000 de euro îi poți lua prin programul de reconversie. Eu aici, pentru 35 de hectare, am îngropat 7 km de conductă principală și vreo 150 km de tub de picurare. Numai să-l întinzi, vă dați seama ce înseamnă.”

Spune că programele pentru susținerea irigațiilor prin picurare, prin APIA, sunt greoaie. „Sunt bani, dar foarte mulți renunță din cauza birocrației, accesează, dar renunță pe parcurs. Ar trebui avute discuții la nivel de minister, să se facă mai accesibil. Această măsură e de vreo doi ani, s-a amânat vreun an și jumătate pentru cei care voiau să pună conducta îngropată, s-a stat pentru ca să schimbe ordinul. Acum sunt mai mulți solicitanți, în cadrul asociației noastre, Colinele Dobrogei, sunt șase care au depus dosare.”

Nici mare, nici mic

Din păcate unitățile mai mici, de câteva hectare, nu sunt prea eficiente economic. Pe de o parte, nu au posibilitatea să construiască o cramă, numai autorizațiile și i-ar copleși, pe de altă parte, dacă reușesc să obțină vinul, vinificat într-o cramă din apropiere, cantitatea obținută nu e nici mică, să o consume singur, dar nici mare să o poată vinde eficient. Marketingul presupune cheltuieli care sunt la fel de mari ca și în cazul în care ai vinde mai mult. Doar un preț foarte mare obținut ar face eficientă o astfel de plantație. Dar cine poate vinde la prețuri foarte mari în România? Gazda noastră a observat că există în asociația pe care o conduce o dilemă printre cei aflați într-o astfel de situație. „Pentru a face un business din treaba asta trebuie să îți mărești suprafața, să treci de 15-20 de hectare, sau lucrezi doar ca hobby, sub un hectar, pentru consumul propriu, iar cei cu patru, cinci, șase hectare, sunt într-o dilemă în momentul acesta dacă să își mărească suprafața sau să o micșoreze.” 

De altfel, în sectorul vitivinicol nu este sprijinită producția în vreun fel, „la noi subvenția este foarte mică, raportată la costurile de producție, adică undeva la 3-5% din costuri pe un an, e doar subvenția pe suprafață, 140 sau 150 de euro pe hectar, în condițiile în care costurile la vie sunt undeva la 2500, 3000 de euro pe hectar, într-un an”.

Specialistul face diferența

Cheltuielile pe care le faci pentru a produce un vin de calitate nu sunt doar în direcția unei tehnologii înalte, ci și în specialiști. „Toți cei care au investit în tehnologie a trebuit să își ia și un specialist care să se priceapă, pentru că vinurile nu se fac singure. Noi am avut o școală bună de oenologi, venită din producție, de la marile unități care s-au desființat între timp, sau școliți afară, iar pe lângă aceștia sunt oenologi veniți de afară, de la care am învățat să fim în trendul actual. Sunt și niște oenologi, Flying Winemakers se numesc, care vinifică în primăvară în emisfera sudică și vin în toamnă în emisfera nordică, care au acumulat experiență și se pricep foarte bine la treaba asta. A trebuit să facem și noi aceste angajări de personal, pentru că e bine să vezi ce este nou, fiecare vine dintr-o altă parte, aduce ceva nou, un lucru pe care nu l-ai știut. Apar de la an la an noi metode de vinificație de fermentare, de păstrare de arome, o altă calitate și trebuie să fii în același trend cu lumea nouă din industria vinului. Vinificatorii de la noi s-au specializat și ei și trebuie să caute cea mai potrivită metodă pentru materialul din zona lor. O metodă de vinificație poate fi bună într-un loc, iar în altă zonă, cu un strugure cu alte caracteristici, nu este potrivită.”

Arta culinară, o atracție turistică

Fire optimistă, vede o posibilă creștere a turismului oenologic, „mai ales după această perioadă de pandemie, când lumea a văzut ce înseamnă să stai închis în casă, să vedem în asta o parte bună a acestei pandemii”.

Crede în potențialul turistic al zonei dobrogene, mai ales din perspectiva unor atracții culinare. „Dobrogea este o zonă bogată în ceea ce privește arta culinară, avem o diversitate mare de etnii și toți au un aport la această bogăție, sunt aici 18 etnii, rar poți găsi undeva acest amalgam. Sunt în lucru foarte multe crame, câteva finalizate, pe partea de turism, și în zona aceasta a Dobrogei peste doi, trei ani vor fi probabil 15 unități de vinificație care pot primi turiști și să le prezinte și partea culinară, asortată cu vinurile pe care le producem.” Există și un of: „Problema este partea de infrastructură, șoselele. Autostrada trece pe aici, dar dacă cobori din ea, s-a terminat.”

Iota Trantu este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”, în care sunt înscriși 68 de cultivatori de viță-de-vie, mici și mari – cel mai mare are 700 de hectare, cei mai mici au câte 3-4 hectare –, acoperind împreună o suprafață de 3.800 de hectare. 90% din suprafață este ocupată cu vii tinere, de maximum 12 ani. Toți cei care activează în asociație produc și vinuri, chiar dacă nu au toți capacități de vinificație, doar vreo 20 au așa ceva, dar acelea sunt noi și dotate, fapt care îi face să aibă o calitate constant bună. „Vinurile din Dobrogea au fost un reviriment pe piața din România. Peste tot în țară, pe unde mergem, toți sunt interesați de vinurile dobrogene. Mergem cu conceptul de «vinuri dobrogene» oriunde, pe la toate degustările, pe la toate festivalurile de vin. Suntem asociați, mergem împreună și e mai bine, că suntem mai mulți, pentru că lumea vede. Noi nu ne considerăm concurenți unul cu celălalt, pentru că suntem din aceeași zonă și trebuie ca toți să avem vinuri de calitate și toți să mergem cu aceeași politică. Am observat că de vreo doi, trei ani și consumatorul a început să perceapă această calitate a vinurilor dobrogene, mai ales că aici avem litoralul și Delta Dunării și vin turiști din toată țara, și când ajung aici sunt interesați să consume vinuri dobrogene.”

Așa cum vă spuneam în deschiderea articolului de față, Iota Trantu este un lider de opinie, credem că nu doar pentru cei din regiune sau din asociația pe care o conduce, ci și pentru oricine îl cunoaște. Conștient de greutăți sau nu, are puterea de a se lupta cu ele și de a le învinge. Sperăm ca și pentru cititorii noștri să fie un model de urmat.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Crama Trantu