Afişez elemetele după tag: recoltare

Pe 25 august 2026, la Agromec Gîrbovi, din județul Ialomița, fermă administrată de Iulia Blagu, a avut loc prima ediție a Zilei Agriculturii Reziliente. Evenimentul dedicat culturii sorgului a adus mai aproape de fermieri informația aplicată, testarea în câmp și dialogul profesional relevant pentru agricultura românească.

Organizat de Sorghum ID, împreună cu Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) și FNPSMS, evenimentul a adus împreună fermieri, specialiști și reprezentanți ai companiilor din sector pentru un dialog despre adaptarea agriculturii la schimbările climatice.

„Mai mult decât un nou eveniment în calendarul FAPPR, Ziua Agriculturii Reziliente reprezintă un concept care prinde realitate: un spațiu dedicat culturilor, tehnologiilor și soluțiilor prin care fermele își pot consolida reziliența și viabilitatea economică. Ziua Agriculturii Reziliente aduce o perspectivă relevantă pentru agricultura românească. În contextul actual, ne propunem să continuăm această inițiativă și să aducem în atenție culturi și tehnologii importante pentru viitorul fermelor”, a arătat Alina Crețu, director executiv Forumul APPR.

Prima ediție a adus în prim-plan sorgul, o cultură cunoscută pentru toleranța la secetă și la temperaturi ridicate, analizată atât din perspectivă agronomică, cât și din punctul de vedere al utilizărilor și oportunităților de piață.

„În fiecare an, seceta ne determină să căutăm alternative la cultura porumbului. Am ales sorgul pornind de la toleranța sa la deficitul de apă. Reziliența este cuvântul de ordine, pentru că trebuie să vedem ce ne rezervă viitorul și cum putem rămâne sustenabili”, a transmis Iulia Blagu, gazda evenimentului.

Potențialul sorgului și perspectivele de valorificare

În cadrul panelului dedicat culturii sorgului, intervențiile au urmărit întregul parcurs al culturii: de la alegerea geneticii și adaptarea tehnologiei până la utilizarea sorgului în zootehnie, evoluția pieței și posibilitățile de valorificare. Discuțiile au evidențiat că sorgul poate reprezenta o alternativă viabilă pentru fermele din zonele afectate frecvent de secetă, însă introducerea sa în structura de culturi trebuie corelată cu particularitățile fermei, destinația producției și existența unor oportunități concrete de desfacere.

Dezvoltarea culturii în România depinde atât de accesul la genetică adaptată și de aplicarea unei tehnologii adecvate, cât și de consolidarea legăturilor dintre fermieri, sectorul zootehnic, colectori și procesatori. Reziliența agronomică trebuie să fie însoțită de viabilitate economică pentru ca sorgul să își găsească un loc stabil în fermele din România.

În același timp, sorgul beneficiază de un interes tot mai mare la nivel european, pe fondul nevoii de adaptare la riscul climatic și al diversității sale de utilizare - de la furajarea animalelor până la industria alimentară și producția de energie.

Platformă demonstrativă cu 15 hibrizi

Dialogul din cadrul panelului a continuat direct în câmp, printr-un tur ghidat al platformei demonstrative. Participanții au putut observa și compara 15 hibrizi de sorg, prezentați de cele cinci companii care au asigurat genetica din platformă: Lidea, KWS, RAGT, Advanta și Alfaseed.

Platforma a fost semănată la 15 mai 2026, la o densitate de 220.000 de semințe/ha, după cultura premergătoare de grâu. De la semănat și până la momentul evenimentului au fost înregistrați aproximativ 260 mm de precipitații. Tehnologia a inclus fertilizare la semănat, erbicidare, fertilizare cu azot, fertilizare foliară și lucrări mecanice de întreținere.

Evoluția platformei la momentul evenimentului a permis evidențierea particularităților hibrizilor și a oferit cadrul pentru un schimb aplicat de informații, pornind de la observațiile realizate direct în câmp.

Prin continuarea conceptului Ziua Agriculturii Reziliente, FAPPR își propune să conecteze experiența fermierilor cu cercetarea, genetica, tehnologia și piața, aducând în atenție soluții aplicabile pentru adaptarea agriculturii românești la noile realități climatice și economice.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Schema de ajutor de minimis pentru susținerea producției de cartof de consum în anul 2026 a fost aprobată în ședința de Guvern de joi – 20 august 2026. Bugetul alocat programului derulat de Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este de 26,625 milioane de lei, iar sprijinul acordat cultivatorilor este de maximum 300 euro/ha, proporțional cu suprafața efectiv cultivată.

„Față de sprijinul de 700 - 800 de euro pe hectar propus de noi, Guvernul a aprobat un sprijin de 300 de euro pe hectar. În urma discuțiilor, aceasta a fost suma maximă pentru care am putut obține aprobarea bugetului necesar, ca producătorii de cartofi să nu rămână  fără sprijin şi în acest an. Astfel, putem lansa programul înainte de recoltare și, printr-un proces rapid de înscriere și verificare, putem acorda sprijin producătorilor de cartofi, în contextul costurilor de producție tot mai mari și al provocărilor generate de importuri. În același timp, Ministerul Agriculturii continuă să susțină că agricultura are nevoie de un sprijin mai consistent din partea Guvernului și că, mai ales într-un an marcat de situații de criză, fermierii trebuie sprijiniți mai rapid și mai ferm”, a declarat viceprim-ministrul Tánczos Barna, ministrul interimar al Agriculturii.

Pentru a beneficia de sprijin, producătorii trebuie să cultive o suprafață de minimum 0,3 hectare cu cartof de consum, să obțină o producție de cel puțin 12 tone/ha, să fie înscriși în Registrul agricol și să facă dovada valorificării producției prin documentele justificative prevăzute de actul normativ.

Schema se adresează producătorilor agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător valabil până la 31 decembrie 2026, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale și familiale, precum și producătorilor agricoli persoane juridice.

Cererile de înscriere în program se depun la Direcțiile pentru Agricultură Județene, în termen de 5 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a hotărârii. Acestea pot fi transmise și prin mijloace electronice, poștă sau curierat.

Identificarea suprafețelor și verificarea existenței culturilor se realizează înainte de recoltare, de către echipe mixte formate din reprezentanți ai DAJ și ai centrelor județene APIA. Recoltarea și valorificarea producției se face după verificările în teren și cel târziu până la 18 noiembrie 2026, inclusiv. Documentele care atestă valorificarea producției trebuie depuse până la 23 noiembrie 2026, inclusiv. Plata sprijinului se va efectua până la 22 decembrie 2026.

Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi sau întreprinderi unice nu poate depăși echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro pe durata ultimilor trei ani. În situația în care solicitările depășesc bugetul alocat programului, cuantumul sprijinului acordat pe hectar va fi redus proporțional.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis președintelui României, conducerii Parlamentului și prim-ministrului o scrisoare deschisă prin care solicită controlul riguros și trasabilitatea completă a cerealelor ucrainene aflate în tranzit, precum și măsuri concrete pentru protejarea intereselor economice ale României.

Experiența nefastă din perioada 2022-2023, precum și informațiile apărute în spațiul public privind reactivarea culoarelor de solidaritate pentru produsele agricole provenite din Ucraina, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită clarificarea măsurilor aplicate de statul român pentru controlul cerealelor ucrainene aflate în tranzit pe teritoriul României, precum și protejarea intereselor legitime ale fermierilor, transportatorilor și operatorilor economici români.

„Considerăm că o atenție distinctă trebuie acordată mărfurilor provenite din Ucraina care tranzitează Republica Moldova și intră ulterior pe teritoriul României. Pentru aceste fluxuri sunt necesare proceduri clare privind verificarea originii, a cantității și a destinației declarate, precum și mecanisme prin care traseul mărfurilor să poată fi urmărit până la ieșirea din țară. Din perspectiva sectoarelor pe care le reprezentăm, tranzitul cerealelor ucrainene nu poate fi tratat doar ca o operațiune de transport. Agricultorii români au experimentat deja și știu că prin creșterea acestor fluxuri va fi afectat accesul produselor românești la capacitățile logistice disponibile, inclusiv transport, depozitare și operare portuară. În lipsa unor controale reale, există și riscul ca mărfuri declarate în tranzit să rămână pe piața românească”, arată AAC în scrisoarea deschisă.

Monitorizare, trasabilitate și controale de siguranță a tranzitului

Alianța solicită autorităților următoarele informații:

1. Care sunt procedurile aplicabile cerealelor ucrainene care intră pe teritoriul României, inclusiv a celor care ajung în România prin Republica Moldova.

2. Ce mecanisme concrete de schimb de informații sunt utilizate între autoritățile române, autoritățile din Republica Moldova și autoritățile din Ucraina, astfel încât originea, cantitatea, traseul și destinația cerealelor ucrainene aflate în tranzit să poată fi verificate în timp real și corelate între instituțiile competente.

3. Cum este monitorizat transportul de la punctul de intrare până la punctul de ieșire și cum se verifică faptul că întreaga cantitate declarată în tranzit părăsește efectiv teritoriul României.

4. Care sunt instituțiile competente să verifice originea, cantitatea, calitatea și destinația acestor mărfuri, precum și respectarea nivelurilor de reziduuri și pesticide permise în Uniunea Europeană. Totodată, ce instituții au responsabilitatea de a preveni contaminarea mijloacelor de transport feroviar, rutier, maritim sau fluvial și intrarea pe teritoriul României a mijloacelor de transport supraîncărcate, care pot deteriora infrastructura, și cum sunt delimitate responsabilitățile între aceste instituții.

5. Ce măsuri sunt aplicate pentru a preveni descărcarea, comercializarea sau schimbarea destinației cerealelor declarate în tranzit.

6. Ce controale de calitate și siguranță alimentară sunt făcute asupra cerealelor ucrainene aflate în tranzit și în ce etapă a tranzitului au loc aceste verificări.

7. Ce măsuri sunt prevăzute pentru ca mărfurile românești să nu fie dezavantajate privind accesul la transport, depozitare și operare portuară.

8. Există reguli sau proceduri prin care se acordă prioritate mărfurilor ucrainene? În caz afirmativ, care sunt acestea și în ce condiții se aplică?

9. Ce măsuri are în vedere Guvernul pentru a compensa pierderile și costurile suplimentare suportate de fermierii și operatorii economici români ca urmare a creșterii acestor fluxuri.

10. Care sunt cantitățile de cereale ucrainene intrate și tranzitate prin România, inclusiv prin punctele de frontieră cu Republica Moldova, defalcate pe punct de intrare, punct de ieșire, rută de transport, mod de transport și perioadă de raportare.

„Considerăm necesară publicarea periodică a acestor informații, într-o formă simplă și verificabilă, astfel încât sectorul agricol să poată urmări volumele tranzitate, rutele utilizate și ieșirea mărfurilor de pe teritoriul României”, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Solidari cu Ucraina, dar nu cu prețul bunăstării fermierilor autohtoni

„Reiterăm faptul că România a sprijinit și continuă să sprijine Ucraina, inclusiv prin facilitarea tranzitului de mărfuri. Însă, în același timp, considerăm esențial ca acest sprijin să fie gestionat prin mecanisme echilibrate, care să nu creeze probleme și costuri disproporționate asupra fermierilor români și să nu conducă la utilizarea infrastructurii naționale în condiții care dezavantajează producția și comerțul românesc. Infrastructura României trebuie privită în primul rând ca infrastructură critică pentru funcționarea economiei naționale, pentru accesul produselor românești la transport, depozitare și operare portuară, precum și pentru menținerea unui echilibru economic intern. Această necesitate este cu atât mai importantă într-o perioadă în care traficul fluvial este afectat de nivelul scăzut al Dunării, rețeaua rutieră este suprasolicitată de fluxurile comerciale, turistice și sezoniere, costurile energiei și ale transportului au crescut semnificativ, iar traficul feroviar presupune costuri tot mai greu de suportat pentru operatorii români. În aceste condiții, tranzitul mărfurilor provenite din Ucraina trebuie organizat prin reguli clare, controale efective și mecanisme de trasabilitate verificabilă, astfel încât să nu afecteze accesul real al produselor românești la piață și la infrastructura logistică națională.

În plus, având în vedere experiența practică anterioară din punctele de frontieră și faptul că Ucraina este o țară aflată în război, dar și vulnerabilă la serioase probleme administrative și de integritate semnalate inclusiv la nivel internațional, considerăm că statul român nu poate ignora riscurile de trafic ilicit, evaziune, denaturare a destinației declarate a mărfurilor și alte forme de pericol social asociate unor culoare comerciale insuficient controlate.”

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită instituirea unui cadru real de consultare cu organizațiile reprezentative ale fermierilor, cooperativelor, transportatorilor și operatorilor portuari, înainte de adoptarea unor noi măsuri privind culoarele de solidaritate și gestionarea fluxurilor de produse agricole provenite din Ucraina direct sau indirect prin Republica Moldova.

„Fără a pune în discuție importanța solidarității regionale, considerăm că aceste măsuri trebuie însoțite de reguli clare, controale efective și o trasabilitate verificabilă, astfel încât interesele economice ale României să fie protejate. Vă rugăm să ne comunicați măsurile dispuse și răspunsurile la aspectele semnalate prin prezenta solicitare, precum și un calendar al consultărilor cu mediul asociativ menționat anterior”, încheie AAC scrisoarea deschisă.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Orzul hibrid își atinge potențialul maxim atunci când este cultivat cu maximă atenție la detalii: hibridul potrivit pentru sola ta, densitatea corectă la semănat, fertilizarea și protecția culturii aplicate la momentul potrivit. Prin Proiectul Acceptă Provocarea Hyvido®, Syngenta îți pune la dispoziție suport agronomic și digital pe tot parcursul sezonului, de la semănat până la recoltare, plus premii pentru cele mai bune producții. Află mai multe despre program!

Ce beneficii îți oferim?

Suport agronomic în fazele critice care decid producția:

1. • Înainte de semănat: hibrid, densitate, fertilizare;

   • La ieșirea din iarnă: fertilizare fazială, regulator de creștere, protecția culturii;

   • Înainte de recoltare: recomandări practice despre recoltatul hibrizilor.

Acces la comunitatea Syngenta unde beneficiezi de acces gratuit la instrumente digitale din universul Cropwise®.

Ateliere practice în câmp, cu temele propuse de fermieri.

Premiem top 3 producții în fiecare dintre cele 6 zone comerciale Syngenta: 20, 15 și 10 saci din hibridul Hyvido®, la alegere.

Află mai multe despre aceste beneficii!

Dincolo de informațiile de moment. Un avantaj real pentru sezonul următor.

Toate aceste beneficii pot fi ale tale! Tot ce trebuie să faci este să Accepți Provocarea Hyvido®!

AFLĂ MAI MULTE ȘI ÎNSCRIE-TE AICI!

Material furnizat de Syngenta România

Sfecla de zahăr este o specie mai nouă, luată mai târziu în cultură pentru producerea zahărului. Multă vreme omenirea a consumat zahăr produs numai din trestia de zahăr.

În prezent produc zahăr 87 de țări, din care 20% din sfeclă și 80% din trestie. Zahăr din sfeclă se obține în 42 de țări, din care 25 sunt din Europa.

La nivelul anului 2017, în Uniunea Europeană s-au cultivat 1.714.000 ha cu sfeclă de zahăr, printre care: Franța 472.000 ha, Germania 408.000 ha, Polonia 221.000 ha. Curios că România, cu o suprafață totală de 238.392 km² a cultivat doar 27.000 ha, iar Belgia cu suprafață de 30.158 km², adică de vreo opt ori mai mică, a cultivat 64.000 ha, mai mult decât dublu față de țara noastră.

Cum au evoluat cultivarea și industrializarea sfeclei de zahăr la noi

În anul 1814 a fost trimis în Franța Petrache Poenaru pentru a se documenta despre problemele privind cultivarea și industrializarea sfeclei de zahăr. Începuturile cultivării sfeclei de zahăr pentru alte trebuințe (alimentare, furajare, medicinale etc) cu soiuri străine și populații locale, au avut loc începând cu anul 1831. În anul 1859, marele agronom Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) a introdus sfecla de zahăr în asolamentul din ferma sa, de la Brad.

Primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr au fost realizate de un alt mare agronom, Petre S. Aurelian (1833-1909), în anul 1863, la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău. Petre S. Aurelian a scris în 1872 „Cultura sfeclei de zahăr și fabricarea zahărului”.

Experții străini încă de atunci propovăduiau că solul și clima din România nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr. Însă, agrochimistul Corneliu Roman, directorul Stațiunii Agronomice București, a demonstrat, în urma analizelor făcute, că România are condiții foarte favorabile pentru cultura sfeclei de zahăr.

Primele fabrici de zahăr au fost înființate în țara noastră la Sascut în 1875 și la Chitila în 1876, iar ca suprafață se cultivau 14.000 ha cu sfeclă de zahăr.

Suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr și numărul de fabrici de prelucrare au evoluat astfel:

• în 1920 se cultivau 23.000 ha și erau 8 fabrici;

• în 1950 se cultivau 71.600 ha și erau tot 8 fabrici;

• în 1989 se cultivau peste 250.000 ha și erau 33 fabrici;

• în 2018 se cultivau peste 23.600 ha și funcționau 3 fabrici;

• în 2022 se cultivau 8.500 ha și funcționa o fabrică.

Revenind la istoric, în anul 1900 încep primele lucrări de selecție a sfeclei de zahăr la ferma Tinănaș. La începutul secolului XX apar preocupări pentru cultivarea sfeclei de zahăr la Feldioara și la Bod, unde sunt promovate cele mai bune soiuri din Europa, dar și populațiile locale.

Primele cercetări organizate la sfecla de zahăr apar după înființarea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) în 1927 și anume la Stațiunile Câmpia Turzii și Cenad. În 1934 se înființează SISA (Societate de semințe) care importa sămânță elită și o înmulțea în România. În 1935, pe lângă fabrica Bod se înființează laboratorul de cercetare a sfeclei de zahăr sub coordonarea Institutului de Cercetări Alimentare București care a funcționat până în anul 1956, după care trece în subordinea ICAR-ului.

În perioada 1948-1956 începe activitatea de ameliorare a sfeclei de zahăr în paralel, la ICAR cu stațiunile Lovrin, Câmpia Turzii și Moara Domnească și la fabricile de zahăr Bod și Roman. În 1949 se înființează un laborator special pentru sfecla de zahăr în cadrul ICAR cu câmp experimental la Moara Domnească. În 1962 se înființează Stațiunea de Cercetări pentru Sfeclă de Zahăr Brașov. Din anul 1967, pe lângă sfecla de zahăr se adaugă și cartoful în cadrul Institutului de Cercetări pentru cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov. În perioada 1977-1981, sfecla de zahăr de la Brașov apare ca o subunitate în subordinea ICCPT-Fundulea.

Întrucât cercetări în domeniul culturii sfeclei de zahăr se făceau în coordonarea ICAR-ului, iar cercetări în domeniul industrializării sfeclei de zahăr în coordonarea Institutului de Cercetări Alimentare București, iar randamentul în prelucrare este condiționat de calitatea sfeclei de zahăr, de tehnologia de cultivare aplicată, a apărut necesitatea unificării celor două domenii de cercetare. În acest scop, un grup de specialiști din ambele domenii au întocmit o documentație prin care demonstrau necesitatea înființării unui Institut de Cercetări adecvat. Analizat la conducerea statului a fost aprobat și astfel, în 1981 a luat ființă „Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea”, având în subordine și patru stațiuni, la Brașov, Roman, Arad și Giurgiu.

La început, cu puținul personal existent, Institutul a funcționat într-o aripă a ICCPT Fundulea, până la construcția noului institut. Pentru noul institut s-a alocat o suprafață de teren lângă noua fabrică de zahăr Fundulea, care și ea se afla în construcție.

Eu, semnatarul acestor rânduri, am fost numit director general al Institutului și în prima perioadă am funcționat mai mult ca diriginte de șantier, supraveghind construcția și asigurând dotarea corespunzătoare cu echipamente, aparatură, mobilier, etc.

În primăvara anului 1984 încă se mai turnau fundații, iar în toamnă, pe 4 octombrie 1984, a avut loc inaugurarea în prezența conducerii statului. S-a construit un Institut modern, în formă de U, cu parter și două nivele. În continuarea construcției Institutului, pe latura stângă, s-au construit: o casă de vegetație prevăzută cu camere de climatizare, o seră, un depozit frigorific pentru butașii seminceri de sfeclă de zahăr și o stație modernă de condiționat sămânță din verigile biologice superioare. Pentru sămânța certificată exista stația de la Ghimbav - Brașov construită în anul 1968.

Pe latura dreaptă a Institutului, în continuare, s-a construit o stație pilot pentru fabricarea substanțelor dulci, o stație pilot pentru fabricarea zahărului (o minifabrică de zahăr cu rol de cercetare, unicat în România) și un atelier mecanic bine dotat. Totodată s-au prelucrat 1.200 ha teren pe care au fost amplasate câmpurile experimentale și s-au înființat două ferme de producție asigurând și necesarul de tractoare și mașini agricole.

A fost completată schema de personal cu peste 150 salariați, din care 60 erau cercetători pe diferite domenii și anume:

- La partea de cultură a sfeclei de zahăr:

• un colectiv specializat pe genetică, ameliorare, producere de soiuri;

• un colectiv pentru agrotehnica sfeclei de zahăr;

• un colectiv pentru producerea de sămânță cu îndrumători în toată țara;

• un colectiv pentru plantele destinate obținerii de substanțe dulci.

- La partea de industrializare a sfeclei de zahăr erau colective specializate pe diferite domenii ale procesului tehnologic de fabrici. De menționat că la începutul anilor ’80 se cultiva sfecla de zahăr numai în unitățile cooperatiste (CAP) care dispuneau de forța de muncă necesară lucrării de rărit. Toate lucrările mecanizate se făceau de către SMT și erau de foarte slabă calitate:

• arături la 18-20 cm neuniforme, bolovănoase, cu multe denivelări;

• patul germinativ se pregătea primăvara cu întârziere, după ce se topea zăpada dintre denivelări;

• se trecea cu grapa cu discuri, în lung și în lat, la 8-10-12 cm adâncime pentru a reuși o anumită nivelare și mărunțire;

• nu se putea vorbi de „patul tare” foarte necesar seminței ale sfeclei de zahăr;

• semănatul se efectua cu semănătoarea de cereale păioase (SUP -29) folosind peste 30 kg/ha sămânță în loc de 8-10 kg/ha;

• sămânța ajungea la diferite adâncimi și unde găsea ceva umiditate răsărea deasă ca peria și trebuia rărită, iar în rest rămâneau goluri în care creșteau buruieni;

• se realizau densități de 45-60 mii plante/ha cu producții scăzute.

Odată cu înființarea Institutului s-a trecut la modernizarea tehnologiei de cultivare a sfeclei de zahăr. Institutul coordona atât cultivarea, cât și industrializarea sfeclei pe întreaga țară. Institutul cu cele patru stațiuni și cele 33 fabrici de zahăr aveau îndrumători de cultură pe diferite zone, în întreaga țară.

Sub coordonarea Ministerului Industriei Alimentare și cu sprijinul direcțiilor agricole județene s-a trecut la o temeinică instruire, prin Casele Agronomului, a tuturor celor care se ocupau cu cultivarea sfeclei de zahăr. Menționez că eu tot timpul activității profesionale m-am ocupat de cercetări în domeniul mecanizării lucrărilor agricole și am avut o strânsă colaborare cu Institutul de Mecanizare București. Am făcut parte, ca singurul agronom, din Comisia Interministerială de testare în vederea omologării noilor mașini agricole, cu sarcina de a stabili cerințele agrotehnice pentru fiecare nouă mașină aflată în construcție. Pentru instruirea cultivatorilor am elaborat broșuri și le-am difuzat gratuit.

Tehnologia de cultivare a sfeclei de zahăr stabilită de noul Institut constă din:

• Plante premergătoare grâul de toamnă;

• Imediat după recoltarea grâului, dacă miriștea este înaltă și sunt multe resturi vegetale, se intră cu mașina de tocat. Resturile vegetale bine mărunțite se repartizează mai ușor și mai uniform pe întreaga suprafață, se încorporează mai ușor în sol, se descompune mai ușor, ca mai puțin consum de energie și nu mai pot fi gazde pentru agenți fitopatogeni, dăunători, rozătoare;

• Concomitent se execută lucrarea de dezmiriștit, cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime în funcție de condițiile existente, umiditatea solului și cantitatea de resturi vegetale;

• Din amestecul resturilor vegetale cu stratul superior al solului rezultă un fel de mulci, cu ceva umiditate, care favorizează răsărirea semințelor de buruieni și samulastră;

• Acestea constituie un covor verde care protejează solul și când ajung aproape în faza în care pot produce sămânță se toacă asigurând materie organică pentru sol;

• Se urmărește și în momentul când solul are un grad optim de umiditate se efectuează arătura cu plugul prevăzut cu scormonitor la 28-30 cm +10 cm (fig.1) și obligatoriu în agregat cu grapa stelată;

• La intrare în iarnă terenul să fie afânat mărunțit și nivelat capabil să înmagazineze apa din precipitațiile de peste iarnă;

• Terenul astfel pregătit, primăvara se zvântă cu 7-10 zile mai devreme asigurând condiții pentru însămânțarea în epoca optimă;

• Primăvara se execută o singură trecere cu combinatorul special pentru plante tehnice la 2 cm adâncime pentru sămânța monogermă și la 4 cm pentru sămânța plurigermă;

• -Semănatul se face cu semănătoarea SPC-6 (8) asigurând distanța de 8-10 cm între semințe. Obligatoriu sămânța să ajungă pe „patul tare” pentru a beneficia de aportul capilar al apei. Semănătoarea trebuie să aibă organe de limitare a adâncimii de semănat. Numai „patul tare” este acela care să asigure adâncimea optimă de semănat;

• După răsărire, cu o săpăligă specială cu lama de 10 cm, se taie una din plante și rămân plantele la distanța de 16-20 cm evitând greoaia lucrare de rărit și asigurând densitatea necesară. În acest fel plantele cresc uniform, la aceeași înălțimea ușurând recoltarea mecanizată cu decoletarea corespunzătoare.

În continuare, lucrările de prășit, de fertilizat, de tratamente împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor se fac după schemele stabilite de cercetătorii domeniilor respective, pa baza rezultatelor din câmpurile experimentale.

Pe parcurs, practica ne-a obligat să aducem unele îmbunătățiri la mașinile folosite în cultura sfeclei de zahăr care constau în:

1. La combinator. Aici organele active se spijineau, în față, pe două roți cu pneuri iar în spate pe doi tăvălugi. Când solul era mai afânat roțile intrau la adâncimi diferite și nu numai aveam un control exact al adâncimii „patului tare”. În atelierul mecanic la Institutului am demontat roțile și am montat și în față un tăvălug. Acesta având suprafața de contact cu solul mai mare, ca să asigure menținerea constantă a adâncimii patului germinativ. Modificarea respectivă am adus-o la cunoștință Institutului de Mecanizare și a fost generalizată.

2. La cultivator. Cuțitele tip săgeată răscoleau și întorceau solul provocând pierderi de apă de 8-10 %. Am demontat cuțitele, le-am făcut plate, le-am ascuțit bine și în acest fel tăiau buruienile la 2-3 cm adâncime, buruienile rămâneau la suprafață, se uscau și aveau rol de protecție. În spatele cultivatorului se vedeau doar trei urme ale suporților cuțitelor, iar solul era neted. Nu mai erau necesare nici discuri de protecție a plantelor. A fost acceptat de Institutul de Mecanizare și astfel au creat cultivatoarele CUPA cu cuțite plate.

3. La semănătoare a fost mai greu. Deși patul germinativ era corect pregătit nu reușeau o răsărire explozivă, uniformă cu SPC-6(8) glomerulele (sămânța) de sfeclă de zahăr sunt foarte pretențioase la germinare,pretind umiditate mare, 120 % din greutatea seminței. Mi-am amintit că atunci când eram elev la Școala agricolă și făceam practică la legumicultură, când semăna morcov, pătrunjel, sfecla roșie, după ce repartizau sămânța în rigole, grădinarul ne obliga să călcăm cu dunga piciorului peste sămânță, pentru a o fixa de substrat, și răsărirea era foarte bună. La o secție a semănătorii SPC-6 (8) am montat în spatele brăzdarului o rolă cu diametrul de 4-5 cm care apasă sămânța pe patul tare și răsărirea era foarte bună comparativ cu celelalte secții de semănat. Modificarea respectivă este prezentă în cartea „Când, cum și cu ce executăm semănatul culturilor agricole”, apărută în 1994, și se găsește la pg.131, fig.10.20 - autor Vasile Popescu. De asemenea, am prezentat modificarea Institutului de Mecanizare, dar a venit 1989 și totul s-a dereglat. Peste 20 ani, la o vizită la Indagra am găsit această modificare prezentă la o companie care produce mașini de semănat.

Institutul intrase în funcțiune cu toate sectoarele, se desfășura o activitate normală. La sfârșitul anului 1987, directorul general Vasile Popescu, adică subsemnatul, s-a retras din funcție pe motive de sănătate. Au rămas ceilalți colegi care au continuat activitatea până în 1989, când au avut loc mari dereglări.

Cea mai grea problemă însă a apărut în 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană și când a primit o cotă de zahăr de 109.000 de tone pentru a cultiva 25.000-30.000 ha cu sfeclă de zahăr, adică de zece ori mai puțin. Analizând comparativ cu Olanda care are o suprafață arabilă de peste cinci ori mai mică, avea cota de zahăr de 800.000 de tone.

Nemaifiind cultură de sfeclă de zahăr, fabricile s-au închis. Guvernanții de atunci, în totală necunoștință de cauză, le-au considerat mormane de fiare vechi și le-au vândut pe nimic la străini. Unii dintre proprietari au luat tot ce a fost metal și le-au vândut la fier vechi, încasând de zece ori mai mult decât plătiseră la cumpărare. Alții le-au mai lăsat în funcțiune pentru scurt timp și le-au închis treptat (Oradea, Luduș, Bod), rămânând doar cea de la Roman.

Deși cultivatorii din zona Oradea au încercat să cumpere fabrica, proprietarul a refuzat deoarece avea fabrică și la el în țară și nu avea unde vinde zahărul.

În 2017 s-au ridicat cotele de zahăr, dar nu am putut extinde cultura pentru că nu mai aveam fabrici. Majoritatea fabricilor din România era construită în anii ’70–’80 cu utilaje de ultimă generație din Vest, adică erau mai noi decât ale acestora, însă s-a urmărit ca România să devină piață de desfacere a zahărului.

Evoluția Institutului

Prin Legea 290 din 2002 se înființează Institutul de Cercetări pentru Sfeclă de zahăr și Cartof Brașov, care din 2013 trece la Ministerul Educației și Cercetării, iar din 2017, la Ministerul Cercetării și Inovării.

De Institutul de la Fundulea nu se mai vorbește nimic. El a fost închiriat de un străin și în casa de vegetație a înființat restaurant, în stațiile-pilot ateliere de termopane etc.

De la un Institut cu patru stațiuni, cu peste 150 de salariați, din care 60 cercetători care coordonau cultura sfeclei de zahăr în peste 250.000 ha și 33 fabrici de zahăr, s-a reînființat la Brașov și a ajuns ca în 2022 să mai aibă la cercetare o jumătate de normă care era ocupată de un pensionar și să mai cultive 8.500 ha cu sfeclă de zahăr.

Eu mă apropii de 95 de ani și urmăresc cu durere această involuție.

La început a existat o activitate febrilă, mobilizatoare, responsabilă și frumoasă la care participa multă lume, de la ministru până la ultimul cultivator. Se făceau instruiri regulate pentru modernizarea culturii și industrializării sfeclei de zahăr, beneficiind de Casele Agronomului existente atât la nivel central, cât și în fiecare județ. Aveam sprijin din partea direcțiilor agricole județene și în special de la județul nostru, Călărași, mai ales în perioada când director general era ing. Gheorghe Prevenda, tatăl redactorului-șef al publicației Revista Fermierului.

Consider că cele prezentate în acest material vor constitui mari semne de întrebare pentru cei care se ocupă de agricultură și cei care ne conduc țara, pentru a reveni la ceea ce a fost bun în trecut.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Structura, factor determinant al fertilității solului

Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Joi, 21 mai, Guvernul a adoptat Hotărârea pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi” în acest an. Schema beneficiază de un buget de 60.000.000 lei, iar plata sumelor aferente sprijinului către cultivatori se va face până la data de 22 decembrie 2026, inclusiv.

Cuantumul ajutorului de minimis dedicat cultivatorilor de usturoi este de 3.000 euro/ha și se acordă pentru o suprafață minimă de 3.000 mp și maximă de 6 ha/beneficiar și o producție de minimum 3,5 tone/ha.

Cererile de înscriere în program se depun în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. Beneficiarii schemei pot fi producători agricoli persoane fizice, producători agricoli PFA, II, IF constituite potrivit OUG nr. 44/2008, precum și producători agricoli persoane juridice.

Verificările în teren se fac de către echipe mixte ale Direcțiilor Agricole Județene (DAJ) și Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și vizează deplasarea în teren pentru identificarea suprafeței, a existenței culturii de usturoi înainte de recoltare și stabilirea densității acesteia.

Recoltarea si valorificarea producției se vor realiza după verificările în teren până cel târziu la data de 23 noiembrie 2026, inclusiv, iar documentele justificative privind valorificarea producției se pot depune până la data de 24 noiembrie 2026 inclusiv.

„Reluăm sprijinul pentru producătorii de usturoi, un sector agricol cu balanță comercială negativă. Prin programul adoptat astăzi urmărim creșterea suprafețelor cultivate cu usturoi și, implicit, a producției, precum și încurajarea fermierilor să continue această activitate agricolă în zonele cu tradiție. În același timp, nu renunțăm nici la susținerea cultivatorilor de cartofi, cerând Guvernului echitate în cazul sectoarelor cu deficit de balanță comercială seminificativă. Considerăm justificată suma solicitată pentru schema de ajutor, în condițiile în care nici sectorul cartofului nu a beneficiat de sprijin anul trecut, un an dificil, marcat atât de creșterea cantității aduse din afara țării, cât și de scăderea prețului cartofilor importați sau aduși din spațiul intracomunitar”, a declarat Tánczos Barna, viceprim-ministru, ministrul interimar al Agriculturii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) atrage atenția asupra impactului major pe care măsurile propuse prin proiectul de ordonanță de urgență privind instituirea stării de criză pe piața produselor petroliere îl pot avea asupra sectorului agricol și solicită corectarea acestora, în vederea protejării intereselor legitime ale fermierilor.

Forumul APPR susține necesitatea intervenției statului pentru limitarea efectelor crizei carburanților, în măsura în care aceasta este eficientă și contribuie la protejarea economiei și a consumatorilor finali. Cu toate acestea, organizația subliniază că măsurile propuse trebuie să aibă consecințe pozitive asupra sectorului agricol și să nu genereze disfuncționalități sau penurii de carburanți.

În acest context, Forumul APPR solicită revenirea la nivelul accizei aplicabile la data de 31 decembrie 2025, subliniind că aceasta reprezintă un element structural al prețului combustibilului, cu impact direct asupra costurilor de producție ale fermierilor.

Totodată, organizația își exprimă dezacordul față de prevederile care reduc obligația de utilizare a bioetanolului în benzină de la 8% la 2%, considerând această măsură nejustificată, disproporționată și discriminatorie în raport cu sectorul agricol. Reducerea bruscă a acestei obligații, fără consultarea fermierilor și fără mecanisme compensatorii, afectează principiile securității juridice și ale încrederii legitime, transferând costuri din sectorul petrolier către agricultură.

În paralel, sectorul agricol se confruntă cu o presiune financiară accentuată, generată de creșterea prețurilor la carburanți, care au depășit pragul de 10 lei/litru. Această evoluție influențează direct costurile de înființare și întreținere a culturilor, recoltare și transport, afectând competitivitatea fermierilor români pe piața europeană.

Situația este agravată de întârzierile în acordarea sprijinului pentru motorină, ceea ce amplifică dificultățile de lichiditate ale exploatațiilor agricole. În acest context, Forumul APPR consideră că simpla plafonare a prețurilor la pompă este insuficientă și solicită măsuri integrate de sprijin pentru fermieri.

Forumul APPR solicită autorităților:

• Consultarea reală a sectorului agricol înainte de adoptarea unor măsuri cu impact direct;

• Separarea măsurilor de plafonare a prețurilor de intervențiile asupra pieței bioetanolului;

• Menținerea obligației de blending a bioetanolului la nivelul de 8% sau instituirea unui mecanism clar de compensare pentru fermieri;

• Adoptarea unor măsuri suplimentare de sprijin pentru sectorul agricol, aflat într-o situație de criză fără precedent.

„Intervenția statului într-un context de criză este necesară, însă aceasta trebuie să fie coerentă, proporțională și echitabil distribuită, fără a transforma agricultura într-un amortizor al dezechilibrelor din alte sectoare economice”, conchide Forumul APPR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pentru legumicultori, combaterea dăunătorilor rămâne una dintre cele mai mari provocări, mai ales în perioada de vară, când afidele, tripsul, musculița albă sau omizile pot compromite rapid culturile. În căutarea unor soluții eficiente, dar totodată sigure pentru plante și mediu, fermierii au acum la dispoziție un aliat de încredere: Spruzit^®, un insecticid biologic cu spectru larg de combatere a dăunătorilor din culturile horticole, produs de compania germană Neudorff GmbH și distribuit în România de Holland Farming Agro.

Spruzit^® combină puterea piretrinelor naturale, extrase din flori de crizantemă, cu ulei de rapiță oferind un efect rapid și sigur împotriva dăunatorilor. Astfel, piretrinele acționează direct asupra sistemului nervos al insectelor, producând efectul de șoc, iar uleiul de rapiță are efect fizic, acoperind corpul dăunătorilor și blocându-le respirația. În plus, conținutul de ulei ajută la reducerea virușilor transmisibili de dăunători. Această combinație îl face eficient, sigur și compatibil cu agricultura ecologică, ideal pentru protecția plantelor.

Totodată, Spruzit^® este un partener valoros în gestionarea rezistenței dăunătorilor integrându-se perfect în programele de combatere integrată (IPM). Acționează prin contact, fără să intre în țesutul plantei, și se degradează rapid, astfel, nu lasă reziduuri în fructe și poate fi folosit în perioadele de recoltare.

Spruzit^® este omologat în România conform Certificat nr. 657PC/2020 și este aprobat pentru utilizare în agricultura ecologică.

Recomandări de aplicare în legumicultură

Momentul și doza de utilizare a lui Spruzit^® depind de dăunătorii vizați și de înălțimea culturii sau cât de dezvoltat este aparatul foliar al plantei tratate. În general, sunt necesare două aplicări pentru majoritatea culturilor, iar pentru unele până la patru aplicări.

Spruzit^® se aplică prin pulverizare fină, folosind un volum mare de apă, astfel încât soluția să acopere uniform întreaga plantă, inclusiv partea inferioară a frunzelor. Pentru eficiență maximă, tratamentele se realizează dimineața devreme sau seara, la temperaturi sub 25°C, evitând lumina directă a soarelui.

• Controlează eficient mai mulți dăunători cu un singur tratament;

• Nu lasă reziduuri – perfect pentru legume care merg direct către piață sau supermarket;

• Partener valoros pentru gestionarea rezistenței în cadrul programului de combatere integrată (IPM);

• Timp de pauză foarte scurt;

• Permite introducerea rapidă și sigură a insectelor utile după aplicare;

• Poate fi folosit și în fermele ecologice.

Experiența unui fermier care folosește Spruzit^®

„Folosesc Spruzit^® de două sezoane pe cultura de tomate și ardei, pe care le valorific direct în supermarket. Ceea ce mă bucură cel mai mult este că produsul nu lasă reziduuri în fructe și are un timp de pauză foarte scurt. Pot recolta rapid după tratamente, fără griji legate de analizele de reziduuri. Clienții mei știu că legumele sunt sănătoase și sigure pentru consum. Pentru mine, Spruzit^® a devenit un partener de încredere în fermă”, arată Filigeanu Bombonel, legumicultor din județul Olt.

Spruzit^®, partenerul natural al legumicultorilor: siguranță, eficiență și protecție pentru cultură, fermier și consumator

Lansat în România în 2024 de Andermatt Biocontrol Romania, Spruzit^® aduce know-how și performanță dovedită pentru fermierii din peste 20 de țări. Echipa Holland Farming l-a testat în condițiile locale, integrându-l eficient în programe de combatere integrată sau ecologică și oferind fermierilor sprijin practic pentru recolte sănătoase și protejate.
Spruzit^® combină tehnologia germană de vârf cu expertiza echipei Holland Farming, care oferă fermierilor consiliere personalizată și suport tehnic pentru utilizarea optimă a soluțiilor de biocontrol în protecția culturilor.

Pentru mai multe detalii despre produs contactați specialiștii de la Holland Farming Agro.

Vă recomandăm să citiți întotdeauna eticheta înaintea utilizarii produselor de protecția plantelor.

Articol de: Elena-Raluca Lupașcu, inginer horticol

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pentru creșterea și dezvoltarea în condiții optime a culturilor agricole, apa constituie factorul esențial în definirea cantitativă și calitativă a recoltelor. Solul trebuie să fie bine aprovizionat cu apă (pentru grâu, de exemplu, să conțină 1.200-1.500 m³/ha) și apa să fie reținută de sol cu forțe mai mici de 10-15 bari. Aceasta, deoarece capacitatea plantelor de absorbție a apei din sol este de maximum 15 bari.

Pentru absorbția apei din sol, plantele folosesc energia rezultată din oxidarea materiei organice sintetizate în procesul de fotosinteză.

Când solul este bine aprovizionat cu apă și aceasta este reținută cu forțe mai mici, plantele cheltuiesc mai puțină energie pentru absorbția apei și restul de energie este folosit în procesele de creștere și dezvoltare a plantelor.

Insuficiența apei în faza de la înspicare la umplerea bobului, însoțită de arșiță, creează dezechilibru în circuitul apei în plante.

Transpirația depășește capacitatea de absobție a apei din sol, se dereglează metabolismul și transportul asimilatelor din frunze în bob, înregistrându-se procesul de ofilire (veștejire) a plantelor.

Ofilirea are loc atunci când cantitatea de apă eliminată de plantă în procesul de transpirație depășește cantitatea de apă absorbită de sistemul radicular din sol.

Se manifestă în următoarele situații:

• când conținutul solului în apă este scăzut, sub coeficientul de ofilire;

• când solul, deși are umiditatea, însă în timpul arșiței transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei de către sistemul radicular;

• când solul, deși are umiditate, fiind tasat-compactat, nu permite accesul oxigenului necesar procesului de respirație al sistemului radicular, proces producător de energie necesară absorbției apei;

• la fel, în solul tasat-compactat se acumulează CO₂ care devine inhibitor pentru plante.

În plantele ofilite au loc următoarele transformări:

- scăderea conținutului în glucide din cauza scăderii fotosintezei și a intensificării respirației;

- creșterea cantității de zaharoză pe seama polizaharidelor din frunzele inferioare;

- creșterea cantității de monozaharide pe seama dizaharidelor hidrolizate; ofilirea (veștejirea) poate fi trecătoare și are loc în orele însorite la mijlocul zilei, când transpirația este intensă și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate.

Dar seara și peste noapte își revin.

Ofilirea poate fi și durabilă, când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație. Au efecte negative asupra producției. Un experiment a dovedit că patru zile de ofilire după înflorire producția de porumb a scăzut cu 40%.

Șiștăvirea boabelor are loc când deficitul de umiditate apare în perioada dintre înflorit și coacere în ceară, deoarece migrarea substanțelor către bob este diminuată și greutatea boabelor scade, pierd apa, se zbârcesc, scade MMB și MH.

Boabele șiștave nu sunt căutate nici pentru panificație, nici pentru sămânță, având aspectul comercial necorespunzător.

În cazul porumbului, acesta are un consum de apă în perioada de vară de 4 l/zi fiecare plantă. La o densitate de 70.000 pl/ha rezultă un consum de 280.000 l/ha/zi.

După procesul de fecundare, consumul crește la 5-6 mm/ha, iar în zilele de arșiță, la 9-10 mm/ha, ceea ce înseamnă că o ploaie de 20 mm abia ajunge pentru două zile.

În condiții de secetă, porumbul își reglează mărimea știuleților, în sensul că pe vârful acestora, pe o porțiune mai mare sau mai mică, în funcție de lipsa umidității, nu mai formează boabe, iar boabele formate au aspectul șiștav și producția diminuată.

Pentru a diminua, cât mai mult posibil, din aceste fenomene, sunt necesare măsuri ca:

1. Măsuri de genetică și ameliorare a noilor culturi, care se referă la:

• masa vegetativă aeriană a acestora să fie mai redusă decât volumul sistemului radicular;

• să aibă rădăcini adânci,ramificate și cu peri deși;

• cu frunze mici, erecte, cu procent ridicat de clorofilă și acid ascorbic;

• cu stomate mai puține, mai mici, așezate în adâncituri și acoperite cu peri;

• frunze cu cuticulă groasă și acoperită cu strat de ceară;

• să aibă sucul celular cu presiunea osmotică ridicată;

• protoplasma celulelor mai elastică, să suporte deshidratarea și să-și revină;

• procesele de respirație și transpirație ale plantelor mai reduse;

• să acumuleze acizi organici care pot neutraliza amoniacul rezultat din degradarea protoplasmei la temperaturi ridicate.

2. Măsuri agrotehnice asigurate în fiecare fermă, și anume:

• terenul menținut mărunțit, nivelat și afânat, astfel încât să poată înmagazina și conserva întreaga cantitate de apă din precipitații;

• patul germinativ pregătit în ziua sau preziua semănatului, cu combinatorul, printr-o singură trecere și numai până la adâncimea de semănat. În niciun caz a nu se recomandă grapa cu discuri care vântură solul la diferite adâncimi, cu pierderi de apă de 28-29%;

• culturile să fie amplasate într-un asolament bine întocmit, din care să nu lipsească sola săritoare cu graminee și leguminoase perene care reface și menține structura solului, și asigură un regim aerohidric optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor;

• solul bogat în materie organică are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă și prin descompunere formează humus care are capacitatea de a reține de 4-5 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni apariția secetei;

• primăvara semănat mai timpuriu și cu îngrășăminte starter pentru a grăbi germinarea, răsărirea și creșterea, pentru a evita influența arșiței, iar densitatea va fi mai redusă, dar cu plantele uniform repartizate, fără goluri în care pot crește buruienile și pentru a menține o umiditate atmosferică ridicată cu reducerea transpirației;

• orientarea rândurilor N-S pentru a asigura o umbrire între rânduri și a reduce transpirația;

• efectuarea prașilelor pentru reducerea îmburuienării și consumul de apă și reducerea evaporării apei la suprafața solului;

• practicarea agriculturii conservative asigură un regim aerohidric optim pentru plante, reducând procesul de ofilire șiștăvire cu menținerea nivelului și calității recoltelor.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Schimbările climatice și sterilitatea la porumb

Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde

Când populismul bate știința

Elena Andrei, împreună cu soțul ei, se ocupă de o fermă vegetală de circa 300 ha în județul Călărași, zona Lehliu. Cei doi și-au ușurat munca prin digitalizarea gestionării arendei. În articolul de față, Elena Andrei ne povestește cum gestionează arenda în fermă, fără stres și fără griji.

„Știu cât de multe ai pe cap în perioada de recoltare, iar imediat după vine partea de plată a arendei, poate cea mai sensibilă etapă. Fie că plătești în produse agricole, grâu, porumb, floarea-soarelui, sau în bani, bonuri de pâine ori ulei, această etapă reprezintă un proces adesea complicat, dar nu din punct de vedere fizic, ci birocratic.

Pierdeam foarte mult timp cu hârtii, calcule și tot felul de tabele în Excel, iar din momentul în care am început să folosesc un soft special pentru gestionarea arendei, lucrurile au devenit mult mai simple. Vreau să împărtășesc ce funcționează în cazul meu, poate ajută și alți fermieri”, ne-a spus Elena Andrei.

Înainte să înceapă plata arendei, tânăra fermieră verifică toate contractele. Unele expiră, altele trebuie actualizate.

„Lucrând cu un soft dedicat gestionării arendei, primesc notificări automate cu șase luni înainte să expire contractele. Așa că pot să vorbesc din timp cu arendatorii și să reînnoim ce e de reînnoit. Actualizez și rata de conversie, în funcție de prețul pe care îl dă Consiliul Județean, ca să știu exact ce cantități am de plătit. Unii arendatori vor plata prin OP, alții cash, iar unii prin mandat poștal. Am și cazuri unde se dorește plată în produse, situație în care trebuie să întocmesc un proces-verbal și o factură dedicată. La fiecare trebuie să fac un alt tip de document: factură separată, proces-verbal, uneori chiar adeverințe pentru bancă sau primărie.

Ce s-a schimbat în ultimii ani și trebuie să ținem cont este cerința ANAF de a emite facturi separate pentru fiecare arendator, nu una generală. Accesul rapid la toate datele necesare pentru întocmirea acestor documente este un avantaj major. Mă ajută să economisesc timp și să gestionez mai eficient activitatea.

Integrarea cu diverse programe de contabilitate este un alt punct forte. Indiferent dacă țin evidența intern sau externalizez serviciile contabile, în acest soft am posibilitatea de a exporta toate fișierele necesare”, arată Elena Andrei.

După ce încheie plata arendei, Elena Andrei depune declarația 112, obligatorie pentru toate persoanele fizice cu care are contracte. Și aici o ajută softul, pentru că are toate informațiile centralizate. „Nu trebuie să calculez manual și nu risc greșeli. Dacă nu aș avea acces rapid la toate datele și tipizatele în program, m-aș încurca rău. Așa, dau câteva clicuri și am totul pregătit”, punctează fermiera.

Înainte de digitalizare, la sediul fermei avea rafturi pline cu dosare. Acum le are pe toate în calculator. „Pot să caut un contract sau o plată și de pe telefon, dacă sunt pe câmp. Pot genera rapid liste pentru bancă, adeverințe pentru primării, rapoarte, facturi pentru fiecare arendator. Toate clare, toate la zi”, subliniază Elena Andrei.

Fermiera din Călărași a ținut să spună că relația cu arendatorii e importantă. „Dacă vrem să avem stabilitate, trebuie să fim corecți și organizați. O plată făcută la timp și un document întocmit bine arată că ne pasă. Arenda nu e doar o obligație. E ceea ce ne ține ferma în mișcare.”

Concluzia Elenei Andrei este că arenda se poate gestiona ușor, clar și fără nervi, dacă ai un soft care te ajută. Ea folosește Arendaș, de la Isagri, ceea ce i-a adus timp și liniște.

Foto: Elena Andrei

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!