Sindicatul Liber Ameliorarea, organizație a angajaților din cadrul Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”, trage un semnal de alarmă cu privire la desființarea ANZ, prin care se dorește ca opinia publică, dar și autoritățile decidente, să înțeleagă importanța și necesitatea existenței Agenției Naționale pentru Zootehnie.

Sindicatul angajaților din Agenția Națională pentru Zootehnie continuă seria de informații pentru a aduce la cunoștința crescătorilor și a atenționa decidenții asupra riscului imens pe care îl comportă la nivel național ideea de a desființa munca de ameliorare a raselor de animale autohtone prin răzlețirea și împrăștierea nucleului de specialiști (doar 281) astfel încât aceștia să nu mai poată acționa ca un tot unitar.

În continuare, enumerăm actele normative naționale care reglementează atribuțiile și misiunea ANZ în România.

1. Conform Legii 32/2019 a zootehniei, Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” este „Autoritatea competentă a statului în zootehnie recunoscută de Uniunea Europeană pentru transpunerea şi implementarea legislaţiei europene privind domeniul său de activitate, autoritate cu reprezentare la nivel naţional prin structurile sale teritoriale”, cu următoarele atribuții:

a) îndrumă la nivel naţional activitatea de creştere, ameliorare, exploatare şi nutriţie, conservarea resurselor genetice la speciile de animale de interes zootehnic, conservarea patrimoniului zoopastoral, precum şi controlul producătorilor şi prim-cumpărătorilor de lapte;

b) efectuează controale oficiale, conform domeniului său de activitate;

c) recunoaşte operatorii din domeniul său de activitate;

d) aprobă programele de ameliorare elaborate de către societăţile de ameliorare/exploataţiile de ameliorare, urmăreşte realizarea obiectivelor acestora;

e) întocmeşte nomenclatorul raselor de animale din România şi recunoaşte noile creaţii biologice;

f) efectuează activitatea de formare profesională în domeniul ameliorării şi reproducţiei;

g) aprobă şi autorizează reproducătorii masculi;

h) asigură menţinerea biodiversităţii genetice pentru toate speciile de animale, gestionează şi dezvoltă banca naţională de gene şi Centrul naţional de recoltare, examinare, prelucrare, stocare, însămânţare artificială şi biotehnologii de reproducţie la specia cabaline;

j) elaborează, redactează şi tipăreşte cu personal propriu sau prin colaborare Stud Book-ul pentru rasele de cabaline din România, publicaţii tehnice de specialitate şi alte tipărituri şi publicaţii în domeniul de activitate al Agenţiei, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu fondurile bugetare alocate;

k) dezvoltă şi gestionează o bază naţională de date;

l) efectuează teste şi analize în laboratoarele proprii pentru domeniul său de activitate.

2. Conform Legii 191/2012, Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” este Autoritatea competentă a statului responsabilă cu eliberarea pașapoartelor la ecvidee și care deține o bază de date centrală pentru identificarea şi înregistrarea ecvideelor.

Spicuim din lege:

a) Deţinerea, vânzarea, înstrăinarea în orice mod a ecvideelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără paşaport, vânzarea/cumpărarea ecvideului fără operarea schimbării proprietarului în paşaport de către autoritatea competentă şi netransmiterea paşaportului către noul proprietar, se sancționează cu amendă de la 800 lei la 1.200 lei;

b) Fondurile necesare procesului integrat de identificare şi înregistrare a ecvideelor, cu excepţia cabalinelor de rasă, se asigură din bugetul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie «Prof. dr. G.K. Constantinescu» - întocmirea, eliberarea şi expedierea paşapoartelor pentru ecvidee, administrarea bazei naţionale de date pentru ecvidee, softul şi mentenanţa softului, echipamentele necesare pentru administrarea şi asigurarea funcţionalităţii bazei naţionale de date pentru ecvidee;

c) Paşapoartele ecvideelor, precum şi softul şi echipamentele cu care a fost constituită baza naţională de date pentru ecvidee rămân în proprietatea Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie «Prof. dr. G.K. Constantinescu»;

d) Neprezentarea deţinătorului/proprietarului ecvideelor pentru efectuarea individualizării, identificării şi înregistrării acestora, neacordarea de către deţinătorii/proprietarii de ecvidee a sprijinului necesar pentru efectuarea operaţiunilor de individualizare, identificare şi înregistrare a ecvideelor, nepredarea paşapoartelor ecvideelor de către deţinătorul/proprietarul acestora la oficiul pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie judeţean, în termen de 7 zile lucrătoare de la moartea animalului, mişcarea ecvideelor între exploataţii, ferme, localităţi, abatoare, târguri, pieţe, expoziţii, centre de colectare fără paşaport, se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.

În concluzie: Înregistrarea şi eliberarea paşapoartelor pentru caii “făra rasă şi origine” se realizează la nivel judeţean, tipărirea acestora realizându-se în cele 11 centre de printare existente la nivel național unde se acordă și numărului UELN. Identificarea şi înregistrarea cabalinelor de rasă se realizează la nivel judeţean, iar eliberarea și tipărirea paşapoartelor pentru cabalinele de rasă se face doar la sediul central, pe baza documentaţiei transmisă din teritoriu.

3. Conform Legii nr. 190/2020 privind utilizarea voluntară a logotipului „100% rasă autohtonă” pentru produsele de origine animală din România, ANZ recunoaşte entităţile de crescători, aprobă programele de ameliorare ale raselor autohtone și atribuie codul unic de identificare în Registrul unic de identificare fiecărui solicitant.

4. Conform HG 1188/2014 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”:

a) Asigură actualizarea, dezvoltarea şi funcţionarea băncii naţionale de gene animale pentru menţinerea biodiversităţii genetice prin programele de conservare şi ex situ în cadrul Băncii naţionale de gene animale, iar la specia cabaline, prin Centrul naţional de recoltare, examinare, prelucrare, stocare, însămânţare artificială şi biotehnologii de reproducţie. Centrul Național este asimilat OJZ Mureș.

b) Efectuează teste şi analize în laboratoarele proprii pentru domeniul său de activitate. Laboratorul de analiză a laptelui crud este acreditat RENAR și deține 4 laboratoare: București –Iași, Craiova, Brașov, fiind singurele laboratoare din România cu acest specific cu rol de a monitoriza calitatea laptelui în România.

IMPORTANT!!! Datele privind analizele efectuate se stochează în serverul central al ANZ, iar angajații sunt ai ANZ. Angajații din teritoriu care se ocupă de prelucrarea probelor nu vor putea trece la alte structuri locale!!

c) Efectuează activitatea de formare profesională în domeniul ameliorării şi reproducţiei. Centrul Național de Formare Profesională în ZOOTEHNIE, structură unică pe acest profil în România cu sediul la Cluj. Centrul este autorizat în cadrul ANZ și formatorii  Centrului sunt angajați ai ANZ. În cazul preluării acestora de altă structură CNFPZ se va desființa prin pierderea autorizării și odată cu el și formarea profesională în zootehnie.

5. Conform HG 1179/2014 continuat prin OUG 61/2023, ANZ aprobă lucrările și avizează sumele pe care statul român le acordă ca ajutor de stat pentru ameliorarea raselor de animale din România.

Toată activitatea de control și monitorizare (unitară la nivel național) se finalizeaă cu aprobarea/neaprobarea memoriilor tehnice pentru încasarea ajutorului de stat de către formele asociative.

Activitatea a făcut obiectul analizei printr-un proiect al Băncii Mondiale concluziile proiectului fiind  necesitatea consolidării instituției.

„Acestea sunt doar o parte din multitudinea de atribuții ale ANZ și le-am enumerat și am spicuit texte din legi pentru a atrage atenția asupra vidului legislativ care pândește zootehnia creându-se astfel posibilitatea distrugerii ei!”, transmite Sindicatul Liber Ameliorarea.

Citește și: SOS ANZ! Agenția Națională pentru Zootehnie, atribuții conform legislației europene

Citește și: SOS ANZ! Rolul și locul Agenției Naționale pentru Zootehnie în dezvoltarea zootehniei românești

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Câmpuri pârjolite de secetă și agricultori disperați. Așa arată o parte însemnată din țară. Drama cea mai mare se petrece în sud și sud-est, unde câmpurile n-au mai văzut apa de mult prea multă vreme, ploaia în ultimii patru-cinci ani fiind un fenomen extrem de rar mai ales în Moldova și Dobrogea.

Dacă ar fi doar seceta stavilă în calea fermierilor... Mai sunt multe alte probleme care, cumulate, pun sub semnul întrebării afacerile agricole în acest an. Prețurile la tot ce înseamnă input pentru agricultură sunt în continuă creștere, în timp ce materiile prime agricole se vând din ce în ce mai ieftin.

În anul agricol 2022 – 2023, cheltuielile pe hectar pentru o tehnologie medie la principalele culturi (grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță) sunt cuprinse între 5.000 și 7.000 de lei, iar veniturile sunt undeva la 2.500 - 4.500 lei/ha, în funcție de cultură. Sunt cifre vehiculate de fermieri. Producțiile, acolo unde a fost ceva de recoltat ori unde va fi, în cazul culturilor de primăvară, sunt mici din cauza secetei. De pildă, la grâu, în Constanța, producția a fost de trei-patru tone la hectar, iar investiția, acolo unde s-au aplicat tehnologii intensive, a atins 7.000 de lei. La prețurile actuale ale grâului de toamnă, pierderea ajunge pe la 3.000 – 4.000 lei/ha. Exemplificarea îi aparține cunoscutului fermier Dumitru Manole, de la Amzacea, în ferma căruia am fost recent. Ce-am găsit acolo? Exact ce-am spus la început, culturi pârjolite și disperare.

Nu există îndoială, anul 2023 este deosebit de dificil pentru agricultura românească, care se confruntă cu o lipsă acută de capital în fermele românești, în timp ce, cum am menționat mai sus, toate costurile sunt constant în creștere.

Realitatea e că, pe fondul războiului din Ucraina și al politicilor adoptate la nivelul Uniunii Europene, prețurile materiilor prime agricole s-au prăbușit. Cât să mai vândă agricultorul sub costuri? Are nevoie de capital pentru a porni următorul an agricol.

Bruxelles-ul zice că ajută fermierii europeni în această criză generată de războiul din Ucraina. Efectele ajutorului nu se văd. Cel puțin în cazul țării noastre, sprijinul UE nu este simțit.

Agricultorii din România și țările vecine Ucrainei se confruntă în prezent cu o scădere rapidă a prețurilor și cu o lipsă de cerere de cereale și semințe oleaginoase, din cauza unui exces de ofertă față de cerere. Stocurile sunt la un nivel neobișnuit pentru această perioadă a anului. Coridoarele de solidaritate pentru mărfurile ucrainene nu funcționează, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare într-o adresă trimisă la Ministerul Agriculturii și la premier. „Situația este cauzată, în principal, de importul fără taxe vamale și tranzitul de produse agricole ucrainene în Uniunea Europeană, unde au fost importate grâul, porumbul și soia. Destinate inițial țărilor terțe sau cumpărătorilor tradiționali de produse ucrainene, acestea au ajuns în țările care asigură coridoarele de solidaritate, nu doar au tranzitat teritoriile, producând perturbare în economiile naționale, cu impact direct, semnificativ asupra afacerilor fermierilor. Chiar în această perioadă, în care există interdicție la import, putem pune la dispoziția autorităților dovezi clare că marfa din Ucraina intră nestingherită în România, în baza contractelor „existente”, aflate în derulare, care au fost încheiate la momentul introducerii interdicției. Totodată, semnalăm noua metodă adoptată pentru comercializarea produselor din Ucraina: marfa din Ucraina este transportată în Republica Moldova, de acolo pleacă spre Port Constanța ca marfă de proveniență Moldova doar în documente”, precizează Alianța în adresa transmisă autorităților.

Ministrul Florin Barbu le-a răspuns fermierilor. Cu promisiuni, pentru că măsurile de susținere propuse de oficialii români au nevoie de aprobarea Bruxelles-ului. Și să ne amintim că, de cele mai multe ori, Comisia Europeană n-are nici ochi, nici urechi pentru România. Nu știu dacă nu cumva e și vina noastră, a țării, care trimite la discuții și negocieri oameni nepregătiți, cu materiale nedocumentate suficient. Ce vină are Uniunea Europeană că noi nu avem studii științifice, statistici corelate cu realitatea din teren, că România nu are strategii ori specialiști care să știe despre ce să vorbească și cum să pună problema în fața mai-marilor UE?

În condițiile date, ce pot face fermierii din țara noastră? Pot face producții mari. Dacă n-ar fi secetă. Și dacă ar exista strategii în concordanță cu schimbările climatice. Soluția numită irigații n-are rost să o abordez, știm toți că, după trei decenii de democrație, irigațiile sunt pe apa sâmbetei.

Cum să obții producții mari cu politica „verde” a UE? Nici în acest caz Bruxelles-ul nu vede că România e țara cel mai puțin chimizată din comunitatea europeană. Cine-i de vină, ei sau noi?

Fermierul, fără politician, fără autoritatea propriului stat, nu poate avea un cuvânt de spus la UE.

Fermierii au nevoie de sprijinul autorităților naționale în identificarea de soluții, în adoptarea celor mai potrivite politici agricole, iar în acest moment chiar au nevoie de sprijin pentru a supraviețui.

Politicianul român ar trebui să fie conștient că falimentul afacerilor agricole se va răsfrânge asupra întregii economii. Clasa noastră politică realizează, oare, dimensiunea crizei în care ne aruncă pe toți? Cetățenii români, de peste trei decenii, trăiesc cu senzația că sunt pe cont propriu într-o țară al cărei buzunar îl finanțează pentru a primi la schimb nepăsare.    

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Potrivit planului de reorganizare a instituțiilor din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu” se desființează prin preluarea activității și a personalului aferent, iar activitatea privind inspecția de stat în zootehnie, activitatea de ameliorare și reproducție desfășurată la nivel central, precum și activitatea specifică de laborator se preia în cadrul MADR. Activitatea de control și monitorizare din cadrul Oficiilor județene de zootehnie și centrelor regionale de zootehnie se preia de Centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Activitatea Centrului Naţional de Formare Profesională în Zootehnie se preia de Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj.

Sindicatul Liber Ameliorarea, organizație a angajaților din cadrul Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”, trage un semnal de alarmă cu privire la desființarea ANZ, prin care se dorește ca opinia publică, dar și autoritățile decidente, să înțeleagă importanța și necesitatea existenței Agenției Naționale pentru Zootehnie.

Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” are atribuții de autoritate competentă în sectorul zootehnic în conformitate cu Regulamentele Europene, regulamente care sunt obligatoriu de respectat și aplicat în toate statele membre.

ANZ este instituție cu atribuții unice în domeniul zootehnic, atribuțiile sale nu se suprapun și nici nu sunt similare cu atribuțiile altor instituții la nivel național. Personalul angajat al Agenției este constituit, în cea mai mare parte, din ingineri zootehniști specializați în ameliorarea genetică a animalelor.

În cursivitatea timpului, instituția a fost structurată și organizată până la similitudinea instituțiilor europene, iar actuala structură organizatorică asigură un corespondent similar cu celelalte țări din UE, iar în sectoarele în care este autoritate competentă asigură asistență administrativă și cooperare transfrontalieră pentru celelalte state membre ale Uniunii.

Conform Regulamentului UE 1012/2016 privind condiţiile zootehnice şi genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducţie de rasă pură, („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”) Agenția Națională pentru Zootehnie este desemnată  autoritate competentă în sectorul zootehnic și îndeplinește atribuțiile ce decurg din aceasta calitate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

În conformitate cu prevederilor art. 40 și art. 41 din RE 1012/2013, statul membru se asigură că autoritatea competentă:

• Are personal suficient calificat, format corespunzător și cu experiență în domeniu;

• Dispune de dotări și echipamente adecvate și înreținute corespunzător pentru a se asigura că poate desfășura controale oficiale/activități oficiale eficient și eficace;

• Asigură confidențialitatea informațiilor obținute în urma controalelor.

Atribuțiile autorității competente în sectorul zootehnic, în conformitate cu obligațiile ce decurg din prevederile RE 1012/2016, sunt:

• Recunoaşte operatorii din domeniul său de activitate;

• Aprobă programele de ameliorare elaborate de către societăţile de ameliorare/exploataţiile de ameliorare, urmăreşte realizarea obiectivelor acestora;

• Efectuează controale oficiale, conform domeniului său de activitate.

Conform REGULAMENTULUI nr. 963 din din 10 iunie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) 2016/429, (UE) 2016/1012 și (UE) 2019/6 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește identificarea și înregistrarea ecvinelor și de stabilire a unor modele de documente de identificare pentru aceste animale, este obligatoriu ca în fiecare stat membru să existe o autoritate competentă care să deţină o bază de date centrală pentru identificarea şi înregistrarea ecvideelor, iar în România această autoritate este reprezentată de Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”, conform Legeii 191/2012.

ANZ reprezintă autoritatea competentă și organismul emitent pentru eliberarea paşapoartelor pentru ecvideele din România astfel:

• Înregistrarea şi eliberarea paşapoartelor pentru caii „făra rasă şi origine” se realizează la nivel judeţean, tipărirea acestora realizându-se de cele 11 centre de printare esistente la nivel național unde se acordă și numărul UELN;

• Identificarea şi înregistrarea cabalinelor de rasă se realizează la nivel judeţean, iar eliberarea și tipărirea paşapoartelor pentru cabalinele de rasă se face doar la sediul central, pe baza documentaţiei transmisă din teritoriu.

Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” deţine, administrează şi actualizează permanent o bază electronică de date privind individualizarea și identoficarea cabalinelor din România.

Activitatea Agenției privind identificarea, înregistrarea, trasabilitatea  ecvideelor şi eliberarea paşapoartelor a fost supusă mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene din care ultima - Evaluare generală a profilului de țară GFA (Country Profile) 2020-6904 din 28 septembrie - 9 octombrie 2020 - în urma căreia au fost închise toate recomandările primite de România la misiunile anterioare. Implementarea tuturor cerințelor europene privind identificarea ecvideelor a durat  17 ani, rezultatul ultimului audit al Comisiei fiind unul favorabil pentru România. De asemenea, Agenția implementează la nivel național:

• Regulamentul (CE) nr. 617/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 privind standardele de comercializare a ouălor pentru incubație și a puilor de păsări de fermă;

• Regulamentul nr. 1366/2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce priveşte ajutoarele din sectorul apicol potrivit căruia statele membre care prezintă programe naționale pentru sectorul apicol în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 „Programe Apicole” trebuie să aplice o metodă fiabilă pentru a stabili, în fiecare an în perioada 1 septembrie - 31 decembrie, numărul de stupi pregătiți pentru iernat, prezenți pe teritoriul lor și notifică, în fiecare an, Comisiei acest  număr.

Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” implementează la nivel naţional Programul european de conservare al resurselor genetice animale, în conformitate cu Convenţa privind Diversitatea Biologică adoptată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, convenție ratificată de România prin Legea nr. 58/1994,

Conservarea patrimoniului genetic zootehnic autohton devine o provocare din ce în ce mai mare, dar și o imensă necesitate, ca urmarea profundelor schimbări climatice care se produc la nivel global.

Citește și: SOS ANZ! Rolul și locul Agenției Naționale pentru Zootehnie în dezvoltarea zootehniei românești

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Având în vedere că pe 15 septembrie 2023 a încetat interdicția privind importurile de grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță din Ucraina, luni – 18 septembrie 2023, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au avut loc discuții la care au participat reprezentanții organizațiilor profesionale ale fermierilor, conducerea MADR, precum și reprezentanți ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și ai Autorității Vamale Române. Concluzia, o lună nu se fac importuri din Ucraina.

Conform Deciziei Comisiei Europene, pe 18 septembrie 2023, Ucraina a prezentat un Plan de acțiune privind exporturile sale astfel încât să nu se producă perturbări în piețele agricole ale Țărilor Membre vecine cu Ucraina, plan care prevede introducerea unui sistem de licențe de export Ucraina/licențe de importuri în România. Procedura de licențiere va fi elaborată în termen de 30 zile, perioadă în care nu se importă nimic din Ucraina.

Din partea României, MADR este autoritatea responsabilă cu emiterea licențelor de import pe cele patru produse, grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță. Vor primi licențe de import doar operatorii economici din zootehnie - pentru consum propriu în ferme, cât și cei din industria de procesare - în funcție de stocuri și necesarul pentru șase luni de procesare.

Organizațiile profesionale au solicitat ca cei care vor achiziționa produse agricole din Ucraina să nu beneficieze de compensații pentru efectele negative create de introducerea pe piață a mărfurilor ucrainene. „Am cerut ca ajutoarele să ajungă doar la acei operatori economici care utilizează marfă de proveniență România și trasabilitate 100%”, precizează Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC).

Prin urmare, s-a decis ca timp de o lună să nu se facă importuri din Ucraina. „Dacă se vor realiza importuri în cele 30 zile, România va lua imediat măsura unilaterală de a interzice importurile din Ucraina. În acest sens, Autoritatea Vamală din România va pune la dispoziție un call center și o adresă de email unde se vor putea depune de către orice cetățean sesizări și transmite poze sau alte dovezi pentru a semnala încălcarea interdicției de import sau tranzit, a condițiilor pe care trebuie să le respecte produsele din UE și implicit non-UE, inclusiv din punct de vedere al calității verificate de ANSVSA. Tratatul UE - Ucraina și acordarea unor derogări au avut în principal în vedere crearea și menținerea unor culoare de tranzit pentru produsele ucrainene, nu rămânerea în piețele țărilor membre UE. Pentru apărarea fermierilor noștri ne menținem hotărârea de a acționa împreună cu autoritățile doar în scopul tranzitului de produse ucrainene către țările sărace și nu pe piața comunitară. Aşa cum domnul ministru ne-a cerut să păsuim 30 de zile, ca să poată fi implementat mecanismul, îi asigurăm pe fermierii noştri, colegii noştri, care aşteaptă un răspuns de la noi, că suspendăm pentru 30 de zile cererile noastre. La cel mai mic semn că nu se respectă aceste decizii de implementare a planului pe care l-a gândit ministerul, vom reacţiona în consecinţă prin proteste de amploare. Practic, ministerul ne oferă 30 de zile şi noi oferim ministerului tot 30 de zile. După 30 de zile revenim la planul iniţial. Aşteptăm şi avem încredere în Guvern că aceste măsuri se vor implementa. În zilele următoare ne vom întâlni şi cu prim-ministrul. Vom agrea din nou aceste măsuri pe care le va implementa Ministerul Agriculturii împreună cu Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor și Ministerul Transporturilor şi vom decide în consecinţă”, transmite AAC.

Alianța reamintește că, pentru situația critică în care se află fermierii din țara noastră, din punct de vedere financiar în anul agricol 2022-2023, sunt responsabile două fenomene: costul de achiziție ridicat pentru input-uri și prețul de vânzare scăzut al producției agricole. „În toamna anului 2022 și primăvara anului 2023 au fost creșteri ale costurilor de producție până la 300%, pe fondul conflictului din Ucraina și a scumpirii accelerate a energiei electrice, producătorii de tratamente, îngrășăminte și material săditor au ridicat prețurile pentru aceste categorii de produse. În primăvara, vara și toamna anului 2023 piața de desfacere a cerealelor din România este accelerat și constant afectată de către tranzitul și importurile cerealelor din Ucraina. Deși importul este interzis (permis doar tranzitul) există semnale și informații legat de faptul că la momentul actual se vând cereale din Ucraina direct în România sau prin Republica Moldova sau comerț intracomunitar prin Polonia la preț de 500 - 550 lei/to (90 euro/to achiziție la care se adaugă transportul). Acest lucru destabilizează puternic piața de desfacere și influențează negativ prețurile de vânzare ale cerealelor aparținând fermierilor din România”, arată AAC.

Pierderile la grâu și porumb sunt la 40% din costuri, la nivel național, susțin fermierii. La toate acestea se adaugă prețuri foarte mari la îngrășăminte, care vor impacta și costurile anului de recoltă 2024. „Spre exemplu, 90% din îngrășămintele importate în România sunt aduse de o companie care face profituri colosale importând îngrășăminte din Rusia, care ajung în România cu origine Iordania și Egipt la 400-500% din prețul de vânzare de la fabrică”, mai spun agricultorii.

Sumele alocate de către Uniunea Europeană pentru 2023, prin mecanismul de criză (circa 500 milioane euro), sunt epuizate în acest an. „Situația din sectorul agricol românesc este precară și nu se poate compensa sub nici o formă impactul cauzat fermierilor noștri și statului român (circa 4,5 miliarde euro, din care s-a acordat o compensare care poate ajunge la maximum 80 milioane euro - contribuție UE+RO). Cei mai mulți dintre fermieri sunt în situații dificile de achitare a datoriilor și continuare a activității agricole”, a încheiat Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ascultăm știința sau vocea străzii? Despre provocările agriculturii în contextul noii Politici Agricole Comune și al strategiilor Bruxelles-ului, am vorbit cu Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană.

Reporter: Cum arată azi agricultura în Uniunea Europeană?

Achim Irimescu: Problema cea mai presantă este calitatea managementului. Importanţa gestiunii corespunzătoare a fermelor este esenţială în reuşita afacerii. Dacă ne uităm la provocările de astăzi în faţa fermierilor europeni, este clar că numai managerii, deci cei care au capacitatea de a face faţă cerinţelor, vor reuşi în afaceri. Să privim o statistică foarte simplă, în 2003 erau 14 milioane de ferme în UE, iar în 2023 avem nouă milioane, tocmai datorită faptului că sunt tot mai mari cerinţele şi mulţi fermieri nu reuşesc să facă faţă. În general, fermele care nu au specialitate, care nu au consultanţă nu reuşesc, pentru că nu fac faţă cerinţelor foarte înalte pe piaţa europeană.

„Noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri.”

Green Deal şi cele două strategii, „Farm to Fork” și „Biodiversitate” vin cu cerinţe extrem de înalte pentru agricultorii noştri. Chiar dacă nu cred că vor fi atinse aceste ţine în 2030, este clar că eforturi se vor face şi deja se fac, pentru că în Politica Agricolă Comună deja avem 25% din plăţile directe îndreptate către ecoscheme, pe lângă faptul că aveam deja ecocondiţionalitatea introdusă în PAC. La fel avem pe pilonul doi alte 35% cereri pentru mediu, deci deja e un efort foarte mare al agricultorilor noştri. Pe deasupra au venit şi noile cerinţe care, repet, sunt cerinţe de reducere a pesticidelor, reducerea îngrăşămintelor, reducerea antibioticelor şi chiar lăsarea a 10% din teren neprelucrat pentru biodiversitate, şi să nu uităm că deja avem GAEC 8 în PAC, care spune că trebuie să lăsăm 4% din teren nelucrat în fiecare an. Deci, sunt eforturi extrem de mari ale fermierilor noştri, europeni în general, dar sigur fermierii români au o provocare în plus pentru că, din păcate, România n-a reuşit să stabilească un sistem de consultanţă naţională de înaltă calitate, pentru că vă reamintesc un lucru esenţial, în noul Regulament privind reducerea utilizării pesticidelor se prevede foarte clar ca fiecare stat membru să deţină consultanţă specifică pentru reducerea pesticidelor. Ori, noi nu avem nici consultanţă generală, cu atât mai puţin pe cea specifică pentru pesticide. Şi atunci fermierii noştri se vor confrunta într-adevăr cu provocări enorme în plus faţă de alţi fermieri. Să nu uităm şi un alt aspect extrem de important, acela al finanţării, în contextul în care de la o vreme Comisia Europeană îndrumă mult statele membre să folosească fondurile naţionale, deci ajutoare de stat din bugetul naţional, în loc să se dea bani europeni. Noi am cerut sistematic la Bruxelles să nu se mai facă aşa ceva pentru că se produce discriminare. Vă dau un exemplu foarte simplu: în momentul în care preţurile la îngrăşăminte practic au explodat, România nu a avut buget ca să compenseze fermierii, dar Polonia a dat aproape un miliard de euro compensaţii pentru creşterea preţurilor la îngrăşăminte. Recent, Polonia a reintrodus o schemă de ajutor de stat pentru susţinerea fermierilor, de alt miliard de euro. În contextul în care România şi alte state membre nu au acest buget masiv pentru susţinerea fermierilor şi fiind pe o piaţă comună, este clar că fermierii care nu beneficiază de aceste ajutoare sunt discriminaţi. Tocmai de aceea, sistematic noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri. Un fermier care primeşte o sumă importantă faţă de un fermier din alt stat membru e clar că este mai competitiv şi nu ne mirăm că o serie de produse poloneze le găsim în galantarele noastre, deşi vin de la distanţă, iar producătorii români sunt discriminaţi.

„UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.”

Reporter: Apropo de discriminare, referitor la produsele de protecția plantelor, România le folosește în cantități mult mai mici, comparativ cu celelalte state UE. Prin urmare, ce să mai reducem, în condiţiile în care există un mare decalaj între media europeană şi media din ţara noastră?

Achim Irimescu: În Consiliul de miniştri privind regulamentul pentru reducerea pesticidelor a fost o coaliţie de 16 state membre, din care face parte şi România, care a cerut să se facă o analiză socio-economică. Comisia pune nişte ţinte foarte ridicate, 50% reducerea pesticidelor până în 2050, şi o uşoară diferenţiere între statele membre care nu reflectă realitatea, privind reducerea efectivă. Pentru România, reducerea efectivă ar fi de 35%, dar dacă ne uităm la state membre care au undeva cam de zece ori mai multe pesticide substanţă activă pe hectar decât România, chiar dacă reduc cu 65%, ele oricum vor continua să producă, dar fermierul român, care de la 0,7 kg/ha, ar trebui să reducă cu 35%, practic, ar reduce foarte mult producţia. Este un nonsens să continui să produci în nişte zone unde deja terenul e poluat, şi în România, unde terenul este mult mai sănătos, să nu mai poţi produce sau să reduci foarte mult producţia. De aceea, repet, România şi mai multe state membre au cerut imperios să se ţină cont de impactul socio-economic. Comisia trebuie să vină cu o evaluare de impact socio-economic, asta presupune să ţii cont efectiv de ce se întâmplă din punct de vedere social şi economic, pentru că fermele îşi vor pierde clar competitivitatea şi atunci mulţi fermieri ar urma să dea faliment. Practic, rezultatul e că nu mai producem în UE, unde avem cele mai înalte standarde, vom aduce din ţări terţe care pot să producă fără niciun fel de restricţie, deci vom aduce produse care sunt mult sub standardele europene, practic putem să spunem că efectiv putem otrăvi populaţia europeană, omorând producţia europeană de înaltă calitate. Sperăm să nu se ajungă acolo şi vom vedea cum se va tranşa această chestiune extrem de importantă, pentru că este o chestiune absolut relativă să stabileşti din birou nişte ţinte de reducere fără să ţii cont de realitatea existentă în fiecare stat membru, şi noi asta am cerut sistematic. Sigur, trebuie să facem eforturi, dar nu stabilind ţinte fără nicio bază ştiinţifică sau reală.

Să ne uităm chiar pe datele Comisiei Europene, la nitrați, de pildă. O să vedeţi că România este verde, iar Germania, Olanda, Belgia sunt roşii, ceea ce arată că au practicat o agricultură extrem de intensivă de-a lungul deceniilor şi sigur că acum o reducere la ei nu e atât de catastrofală cât ar fi într-o ţară care utilizează mult mai puţine îngrăşăminte chimice de sinteză. Pentru că trebuie menţionat un lucru foarte important: propunerea strategiei Biodiversitate este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză până în 2030. Or, la fel, aici este o mare discuţie. Discuţiile pe care le-am avut la Bruxelles au vizat inclusiv faptul că există o limitare şi practic nu se mai poate înlocui îngrăşământul chimic de sinteză cu îngrăşământul natural de la animale, şi în acest context rămâne întrebarea: reducem îngrăşămintele – reducem producţia, reducem medicamentele plantelor, pesticidele? Numai reducerea pesticidelor este o estimare care va duce la reducerea producţiei cu 40%, şi atunci fermierul care astăzi este la limită ce va face mâine, când va înregistra o reducere a producţiei cu cel puţin 40%? Sigur, piaţa dictează, preţurile vor urca, dar întrebarea este: UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.

Mai trebuie menţionat un lucru foarte important: poluarea mondială a UE reprezintă 8%, şi chiar dacă vom face zero, tot rămâne 92% pe restul mapamondului. Cred că foarte important ar fi să luăm decizii care, sigur, să asigure tranziţia aşa-spusă verde către o agricultură modernă cu emisii reduse, dar cu o finanţare corespunzătoare, cu alternative pentru fermieri. Pentru că fermierii vor face, dacă li se pune la dispoziţie o finanţare corespunzătoare şi, în plus, soluţii, cercetare, inovare. Există soluţii. Am văzut în Belgia un utilaj care costă aproape un milion de euro şi care poate reduce cu aproape 90% pesticidele. Dar câţi fermieri din Belgia își permit un astfel de utilaj? La fel şi în România, pentru că investiţia de un milion nu se poate face uşor, în condiţiile actuale. Deci nu discutăm de România, repet, ci de Belgia, unde creditele sunt la câteva procente. Şi atunci ne punem întrebarea: încotro, agricultura europeană? De aceea sunt dispute foarte aprige. Și mai trebuie precizat un lucru: este foarte important cât de bine intenţionat eşti atunci când vrei să introduci eforturi suplimentare. Şi vă dau un exemplu extrem de relevant: Comisia Europeană a întreprins un sondaj public privind bunăstarea animală. Şi a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Aceasta înseamnă investiţii foarte serioase în plus, de exemplu la găini ouătoare înseamnă să renunţi total la cuşti, să faci doar la sol. În contextul ăsta, cetăţeanul a spus: da, suntem de acord! Dar niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Deoarece, cu certitudine, consumatorul nu ar accepta. Pentru că odată cu inflaţia care e recunoscută la nivel european, a depăşit 12% de mult, sigur, sunt categorii de cetăţeni foarte afectaţi, în ţările din Vest – nu discutăm de România – şi vor avea dificultăţi, au deja dificultăţi în a-şi procura hrana de toate zilele. De aceea trebuie mult echilibru şi multă analiză atunci când se iau decizii de genul acesta.

„CE a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Cetățenii au spus: da, suntem de acord! Niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Cu certitudine, consumatorul nu ar accepta.”

Reporter: Fermierii români, crescătorii de bovine și de porci, continuă să aibă probleme. Am ajuns să importăm peste 80% din necesarul de consum al populaţiei, importăm sau mai bine zis procesatorii importă lapte, în timp ce fermierii români, crescători de vaci pentru lapte, şi aşa puţini, câţi au mai rămas, se străduiesc să rezolve această problemă, având în vedere preţul extrem de scăzut la care s-a ajuns în ultimele luni. Mai mult decât atât, au rămas şi fără contracte din partea procesatorilor. Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme? Şi care ar putea să fie intervenţia pe care s-o cerem la Bruxelles?

Achim Irimescu: Referitor la preţul laptelui. Ne amintim că au fost într-adevăr preţuri destul de remuneratorii după ce au explodat preţurile la inputuri şi Comisia Europeană explică reducerea preţurilor, care nu e doar în România, din ianuarie până în prezent în fiecare Consiliu de miniştri. Țările baltice au ridicat problema preţului, care a ajuns derizoriu în statele respective, de fiecare dată România a susţinut nevoia intervenţiei Comisiei în acest sens. Comisia Europeană poate să despăgubească din rezerva de criză, una dintre soluţiile din care s-au şi dat banii în cazul fermierilor afectaţi de importurile din Ucraina, sau din banii de piaţă, sau cu ajutoare de stat. În acest context, până acum Comisia nu a reacţionat în niciun fel, a spus că monitorizează piaţa, că preţurile sunt cât de cât remuneratorii şi că situaţia nu este atât de gravă pe cât se menţionează. Şi mai ştim ceva, sigur că ştim doar câteva state, îi este mai greu Comisiei să decidă pentru câteva state. Dacă ar fi fost un număr de state mult mai mare, cu certitudine Comisia ar fi văzut cu totul altfel lucrurile.

Referitor la carnea de porc, acolo avem o veste foarte bună, s-a adoptat „Legea porcului” şi, sperăm, cu ajutorul acestei legi odată pusă în funcţiune, să reuşim să controlăm pesta porcină africană, pentru că acolo este problema cea mare. Eu am spus întotdeauna că nu este nevoie să numărăm porcii din gospodărie, pentru că nu avem de ce, există un Regulament european, 853/2004, care spune că orice producător care produce pentru consum propriu e treaba lui, dar în momentul în care produce pentru piaţă trebuie să aibă produse sănătoase. Asta presupune ca veterinarul să-şi pună ştampila că acest produs este bun. El poate să aibă doar doi porci. Ştiţi că s-a pus la un moment dat problema de cinci porci: poate să aibă doi porci, unul îl pune pe piaţă şi pe unul îl consumă el. Porcul acela trebuie să fie sănătos. Deci noi nu trebuie să interzicem ca producătorul să pună pe piaţă, ci trebuie să ne asigurăm că acel porc este sănătos. Şi aşa s-a făcut legea, şi e foarte bună. Să nu uităm un lucru esenţial, faptul că există pesta porcină necontrolată în România a dus la mari critici, la reducerea sumelor pe care Comisia le acordă României pentru despăgubire în acest sens, şi în al doilea rând, UE a pierdut pieţe, piaţa din China, țară care nu respectă regionalizarea, adică dacă în Germania, mare exportator pe piaţa chineză, nu am pestă porcină africană, practic ea ar putea să exporte, dar pentru că am în România, China a blocat exporturile din UE. Deci impactul este foarte mare, iar România a fost criticată pentru faptul că n-a reuşit să controleze pesta porcină africană, pentru că are impact şi asupra altor state membre.

„Cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor europeni nu facem altceva decât să mutăm producţia în alte zone de pe glob.”

Reporter: În ceea ce privește ovinele și interzicerea exportului de animale vii către ţările arabe, la nivel de Comisie Europeană a rămas în discuţie partea de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. Unde s-a ajuns?

Achim Irimescu: În septembrie o să avem un nou proiect de Regulament privind bunăstarea animalelor, pentru toate speciile. Sunt temeri mari pentru că, să nu uităm, a venit, de exemplu, Cehia, care a propus să se încheie utilizarea cuştilor pentru găinile ouătoare, or, fermierii au investit sume mari în modernizarea cuştilor şi acum ei nici măcar nu şi-au recuperat investiţia, deci e o problemă. Revenind la subiect, trebuie amintit că în Parlamentul European a fost o comisie care a discutat pe îndelete această propunere privind interzicerea exportului de animale vii, recomandarea a fost transmisă CE, iar Comisia a spus că nu putem interzice exportul de animale vii, pentru că n-avem nicio bază legală în acest sens, dar cu certitudine se vor înăspri regulile.

În Consiliul de miniştri au venit câteva state nordice, la care s-au adăugat Olanda şi Germania, care au cerut interzicerea exportului de animale vii, pentru că ei nu au exporturi şi ei exportă material seminal şi n-au interes în acest domeniu. Ce nu s-a înţeles la nivel european este că statele în care România trimite – şi nu doar România, cel mai mare exportator e Spania – sunt ţările arabe şi nordul Africii, în principiu. Problema este că în momentul în care a fost un zvon că s-ar putea să se interzică, deja Arabia Saudită a făcut contract de 1,5 milioane de ovine în Africa. Prin urmare, nu facem decât, ca şi cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor noştri, să mutăm producţia în alte zone de pe glob. Să nu uităm că în momentul în care a explodat consumul de avocado în UE s-au tăiat pădurile în Africa pentru a cultiva avocado, deci exportăm practic poluarea în alte părţi, ceea ce nu face bine omenirii. Natura şi pământul se refac, nu-i problemă, omenirea dispare…

„Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe. Fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă.”

Revenind la bunăstarea animală, este cert că se va restrânge la opt ore transportul pe zi la animale vii, ceea ce e o problemă în România, pentru că de la Maramureş până la Marea Neagră cu certitudine nu poţi să transporţi cu camionul, şi dacă ar fi autostrăzi, în opt ore, şi atunci înseamnă cheltuieli suplimentare importante. Pe vase, propunerea Comisiei practic vizează ca pe vapor să ai, dacă se poate, aer condiţionat, în orice caz să nu transporţi decât când temperatura nu trece niciodată peste 30°C. Să ai un veterinar care să monitorizeze starea de sănătate a animalelor, să ai hrană şi apă suficientă, deci sunt condiţii bine intenţionate în principiu, dar vor creşte costurile masiv şi atunci există riscul ca importatorii să aducă din altă parte. Există, sigur, chiar în România o persoană – nu-i spun numele – care militează pentru interzicerea exporturilor şi care practic nu face decât să favorizeze Australia, care are subvenţie la exportul de carcase de ovine şi care e mare producător de ovine şi abia aşteaptă să preia pieţele arabe în detrimentul producătorilor europeni. Ştim că este unul dintre puţinele sectoare cu schimb comercial favorabil României, sectorul creşterii ovinelor, şi cred că este de mare relevanţă să facem tot ce e posibil ca să păstrăm această activitate. Să nu uităm că avem 4,5 milioane de hectare de păşune şi este de fapt hrană bio carnea de la oile noastre. Trebuie să facem eforturi să mergem şi pe piaţa europeană, pentru că vă dau un exemplu: până la Brexit, UE acorda în urma negocierilor 260.000 de tone pentru carnea de miel din Noua Zeelandă, nu discut de impactul de mediu, şi în momentul în care a ieşit Marea Britanie din UE practic a rămas un gol. Noi ar trebui să completăm acest gol, să ducem carnea şi la Bruxelles, şi în celelalte state din vest, şi, sigur, carcasă, pentru că trebuie să diversificăm, e adevărat, modul de comercializare. Aici cred că soluția cea mai bună este ca producătorii să-şi facă cooperative şi să aibă propriile abatoare, pentru că după tot ce am văzut în presă, preţul cu care abatoarele cumpără este mult prea scăzut faţă de preţul oferit de cei care exportă din România ovinele. Şi atunci producătorul, crescătorul de ovine, se orientează, cum e normal, el e om de afaceri, trebuie să supravieţuiască, nu poţi să ceri producătorului la infinit să facă eforturi, pentru că el dă faliment, îşi închide producţia şi la un moment dat devenim net importatori la orice produs. Rămâne de văzut cum se va adopta acest regulament, cu certitudine vă pot spune că la Bruxelles noi am reuşit să blocăm statele care au propus interzicerea, dar normele cu siguranţă vor creşte.

Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe, pentru că, în opinia mea, fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă. Pentru că un lucru este clar, UE nu poate să rămână tributară importurilor. Sigur, nu putem fi producători de mango sau kiwi, dar, cu certitudine, nu putem să renunţăm la producţia de carne de vită, nu putem să renunţăm la producţia de carne de porc, de pasăre şi aşa mai departe, pentru că este proteina care e hrana de bază a populaţiei europene.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În aprilie a avut loc cel mai mare protest al agricultorilor români. Vreo zece mii de fermieri au ieșit pe drumurile patriei cu utilajele, crescătorii de vaci au aruncat laptele, mass-media a relatat 24 de ore din 24 despre marele protest și greutățile cu care se confruntă întreaga agricultură. Gălăgia, care se pare n-a prea deranjat nici Bucureștiul și nici Bruxelles-ul, a durat vreo patru–cinci zile, că, na, au venit sărbătorile pascale.

După Paștele Ortodox, la nivelul Uniunii Europene s-a luat decizia interzicerii importurilor de grâu, porumb, rapiţă, seminţe de floarea-soarelui, originare din Ucraina, în Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Ungaria, din luna mai până la 5 iunie 2023. Totodată, în țările menționate mai sus s-a permis circulaţia grânelor sub regimul de tranzit vamal.

Fac o paranteză, apropo de tranzitul camioanelor din Ucraina, înțeleg că sunt scutite de plata rovinietei. După ce se încheie conflictul din țara vecină, va fi sprijinită România să refacă infrastructura rutieră? Știu, și mie îmi vine să râd, amar.

Revenind, interzicerea importurilor de produse agricole ucrainene până la începutul recoltării culturilor de toamnă ajută în mod real agricultura românească? Având în vedere reprezentanții noștri politici la Bruxelles, și mă refer în mod special la așa-zisul ministru al Agriculturii, credeți că dacă Polonia, Ungaria ori Slovacia n-ar fi avut probleme cu cerealele din Ucraina, țara noastră ar fi fost luată în seamă? Compensațiile rușinoase primite de fermierii noștri de la UE reprezintă răspunsul la această ultimă întrebare.

Ce au transmis fermierii prin protestul lor „pentru demnitate și respect”? Că politicile Uniunii Europene îi afectează și pe ei, și, în final, și pe consumatori. Spre exemplu, de ani buni în UE sunt interzise organismele modificate genetic, însă în spațiul comunității europene ajung produse GMO, porumb, soia, carne, din Brazilia, Argentina, SUA etc., produse care nu respectă trasabilitatea. Vorbim de zeci de milioane de tone anual. Acum, vin și din Ucraina zeci de milioane de tone de cereale fără trasabilitate și la prețuri extrem de mici. Cereale ucrainene la care se folosesc, de pildă, produse de protecția plantelor interzise în UE.

Ajutăm, ajutăm, da, suntem buni, dar nu până acolo încât să ne omorâm agricultura, drumurile, populația, economia.

Câinii latră, ursul merge. După protest, agricultorii s-au întors în fermele lor, la greutățile lor, continuând să muncească și să se descurce cu ce au și cum poate fiecare, așteptând măsuri de la guvernele lor, de la clasa politică pe care toți o girăm prin vot. Doar că a noastră clasă politică are alte preocupări, principala fiind acum lupta pentru ciolan. Ce să faci, n-ai ce să faci (csf ncsf), e vremea rocadei între Ciucă și Ciolacu și începe împărțirea ministerelor, a funcțiilor. La viitorul posibil fără hrană cine se gândește?

Și pentru a demonstra cât de liniștite sunt apele Dâmboviței, mediul asociativ agricol se rupe-n figuri, o organizație e mai europeană, alta-i extremistă, populistă sau antieuropeană. Parcă n-ar avea toți agricultorii fix aceleași probleme. Și, atenție, majoritatea protestatarilor din 7 aprilie nu face parte din niciuna dintre prea multele organizații profesionale existente în țara noastră.
Suntem toți, nu doar agricultorii, pe cont propriu într-un stat eșuat. Or, poate chiar într-o ratată comunitate europeană.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

România, Bulgaria, Ungaria, Polonia și Slovacia au primit vot pozitiv din partea statelor membre pentru granturi în valoare totală de 100 milioane de euro pentru compensarea pierderilor economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina, în cadrul Comitetului pentru organizarea comună de piață.

Plecând de la primul pachet în valoare de 56 milioane euro aprobat în 3 aprilie a.c., Comisia Europeană propune aprobarea celei de-a doua tranșe în valoare de o sută de milioane euro pentru cele cinci state membre afectate de importurile de cereale. În plus, CE a adoptat un nou regulament privind măsurile autonome cu valabilitate 15 septembrie 2023, care prevede interzicerea importurilor pentru principalele produse alimentare.

Astfel, României îi revine suma de 29.730.000 euro, în timp ce restul statelor vor primi: 9.770.000 euro - Bulgaria; 15.930.000 euro - Ungaria; 39.330.000 euro - Polonia; 5.240.000 euro - Slovacia.

Regulamentul oferă posibilitatea celor cinci țări să adauge granturi suplimentare în procent de până la 200%, cu condiția ca plățile să nu distorsioneze piața sau să producă supra-compensații, iar plățile să fie realizate până la 31 decembrie 2023.

Totodată, Comisia Europeană a precizat că pachetul de sprijin financiar țintește compensarea parțială a celor mai afectați fermieri de importurile de cereale din Ucraina pentru cele cinci state membre vecine conflictului. Cheia de alocare a avut în vedere nivelul plăților directe, nivelul comerțului cu cereale și fluctuațiile aferente.

Până la cel târziu 30 septembrie 2023, cele cinci țări vor notifica CE cu privire la:

• Descrierea măsurilor care trebuie luate;

• Criteriile utilizate pentru a determina metodele de calcul al ajutorului și justificarea repartizării ajutorului între fermieri;

• Impactul preconizat al măsurilor în vederea compensării fermierilor pentru pierderile economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina;

• Acțiunile întreprinse pentru atingerea impactului preconizat al măsurilor;

• Acțiunile întreprinse pentru evitarea denaturării concurenței și a supra compensării;

• Prognoza pentru plățile cheltuielilor Uniunii defalcate pe lună până la 31 decembrie 2023;

• Nivelul sprijinului suplimentar acordat în temeiul articolului 2 alineatul (2);

• Acțiunile întreprinse pentru a controla eligibilitatea fermierilor și pentru a proteja interesele financiare ale UE.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Eden Research plc a solicitat autorizarea Ecovelex™ în UE, iar cererea urmează să fie depusă și în Marea Britanie, având Corteva Agriscience ca partener de distribuție. Eden este o companie cotată la AIM, care dezvoltă şi furnizează produse biopesticide revoluţionare şi tehnologii de micro-capsulare naturală pentru industria globală de protecţie a culturilor, de sănătate animală şi de produse destinate consumatorilor.

Dezvoltat pe parcursul a trei ani de Corteva Agriscience și Eden, Ecovelex este un nou produs pe piața de tratare a semințelor și are scopul de a înlocui substanțele chimice convenționale, interzise în UE și în Regatul Unit. Acest produs a fost creat pentru a contracara daunele produse de păsări, o cauză majoră a pierderilor înregistrate în cazul culturilor de porumb și a altor culturi.

Ecovelex acționează prin modificarea sistemului olfactiv al păsărilor, producând un gust sau un miros neplăcut ce le îndepărtează, lăsând totodată semințele intacte și păsările în siguranță, libere să găsească surse alternative de hrană.

Acest produs are la bază substanțe chimice derivate din plante și este formulat cu ajutorul sistemului de microîncapsulare Sustaine^® de la Eden, sprijinind fermierii în eforturile lor de a satisface cererile consumatorilor pentru o agricultură mai durabilă.

„După mai mulți ani de colaborare intensă și productivă, suntem foarte încântați de comercializarea Ecovelex. În fiecare an, fermierii înregistrează pierderi semnificative cauzate de păsări, iar recentele modificări de reglementare nu mai permit utilizarea metodelor convenționale de combatere a pagubelor. Soluția pe care am dezvoltat-o împreună cu Eden vine în sprijinul fermierilor, oferindu-le o alternativă sigură și eficientă pentru protecția plantelor, folosirea substanțelor chimice vegetale reprezentând, totodată, un progres uriaș în materie de durabilitate. Echipa Eden a avut o contribuție excelentă, ajutându-ne să valorificăm această oportunitate extraordinară pe piață și așteptăm cu nerăbdare să dezvoltăm această activitate pe viitor”, a declarat André Negreiros, EMEA Seed Applied Technologies Lead Corteva Agriscience.

Sean Smith, CEO Eden, a precizat: „Colaborarea din ultimii ani dintre Eden și Corteva Agriscience a fost extrem de productivă și sunt încântat să văd cum, în urma acestor activități, se materializează și primele rezultate comerciale reale. Împreună aducem pe piață un alt produs sigur și eficient pentru tratarea semințelor, într-un timp aproape record, datorită unei colaborări eficiente și deschise și a unei abordări de tip „win-win”.  Ne vom bucura împreună de avantajele acestei colaborări de succes, dar fermierii vor fi cei care vor beneficia, de asemenea, punându-le la dispoziție un nou mecanism sigur și durabil de îmbunătățire a producțivității culturilor”.

Eden a transmis dosarul și propunerea către Austria, Stat Membru Raportor Zonal din partea Uniunii Europene, care își asumă sarcina de a evalua produsul de protecție a plantelor. Examinarea și autorizarea pot dura între 18 și 24 de luni, fiecare stat membru al UE având, apoi, posibilitatea de a ratifica autorizația sau de a solicita informații suplimentare, înainte de a acorda autorizații locale.

Dincolo de proiectul de dezvoltare a Ecovelex, Corteva Agriscience și Eden au o colaborare constantă, desemnând Corteva ca partener de distribuție al Eden, în Franța, pentru produsul fungicid Mevalone^®. 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Restricțiile privind importurile de grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui din Ucraina au fost prelugite de Comisia Europeană până la data de 15 septembrie 2023. Cinci țări, România, Polonia, Slovacia, Bulgaria și Ungaria, interzic importul cerealelor ucrainene, permițând doar tranzitul către alte state. Potrivit lui Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană, CE va aproba, pe 12 iunie 2023, despăgubiri de o sută de milioane de euro din rezerva de criză, pentru fermierii din cele cinci state membre UE. România va primi aproape 30 milioane de euro.

Ministrul plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană, Achim Irimescu, a menționat că fondurile destinate fermierilor români pentru compensarea pierderilor generate de importurile ieftine din Ucraina se vor dovedi insuficiente. „Ministerul Agriculturii a evaluat pierderile României la trei miliarde de euro, în timp ce Comisia Europeană le-a evaluat la două miliarde. Trebuie să se știe că, la nicio criză, niciodată, din bani europeni nu se compensează sută la sută producătorul. Acum, Comisia vine cu o compensare de o sută de milioane de euro, din care României urmează să-i revină circa 30 de milioane de euro, sumă pe care statul român o poate tripla din bugetul național, dacă are bani”, a precizat Achim Irimescu.

Conform oficialului, există interes mare la nivel european pentru cerealele din Ucraina, fiind țări care se bucură de prețurile mici ale produselor ucrainene. Achim Irimescu a dat exemplu Spania, a cărei zootehnie are nevoie an de an de două milioane de tone de porumb din import. La fel, Portugalia importă un milion de tone de porumb. Și Italia este o mare importatoare, iar Olanda importă vreo 3,5 milioane de tone de porumb din Ucraina. „Pentru aceste țări a fost bine că au venit cereale ieftine din Ucraina”, a punctat Achim Irimescu. El a adăugat că cele cinci state membre UE în care se interzice importul de cereale ucrainene au solicitat prelungirea restricțiilor cu un an sau măcar până la finalul lui 2023. Însă, decizia Bruxellesului rămâne interzicerea importurilor de grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui din Ucraina până la 15 septembrie 2023 și, în funcție de situație, există posibilitatea unei noi prelungiri a restricțiilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print!!!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, membră a COPA-COGECA, anunță că va participa la manifestul fermierilor și cooperativelor organizat de Grupul de la Visegrad extins. Manifestația se va desfășura la Bruxelles, pe 23 mai 2023, între orele 11:00 și 13:00, în zona Schuman. Vor fi prezenți 200 de participanți din șase țări (România, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria și Slovacia), iar 50 vor fi din partea României.

„Protestul este consecința nemulțumirii și dezamăgirii profunde a fermierilor și cooperativelor din țările vecine Ucrainei în legătură cu soluția găsită de Comisia Europeană la problemele și dezechilibrele grave cu care se confruntă sectorul agroalimentar, pe fondul distorsiunilor de piață cauzate de acest conflict armat. Comerțul internațional cu mărfuri agroalimentare cu Ucraina a fost liberalizat pentru încă un an. Compensația plătită unor țări este cu mult sub nivelul necesar. Nu toate țările din Europa Centrală și de Est afectate de liberalizarea comerțului cu Ucraina sunt compensate. Subliniem sprijinul nostru pentru Ucraina, poporul ucrainean și fermierii ucraineni. Sperăm să se încheie rapid conflictul militar neprovocat de Ucraina și susținem acordarea de ajutor Ucrainei, dar un astfel de ajutor nu trebuie să pericliteze viabilitatea și competitivitatea fermierilor din Uniunea Europeană sau să conducă la lichidarea acestora”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Situația este gravă. „Ca urmare a unor eșecuri de facto a așa-numitelor culoare de solidaritate, fermierii din țările noastre se confruntă în prezent cu o scădere rapidă a prețurilor și cu o lipsă a cererii de cereale și semințe oleaginoase din cauza unui exces al ofertei față de cerere. Stocurile sunt la 150% din nivelul tipic pentru această perioadă a anului, iar următoarea recoltă începe în două luni și există o posibilitate reală să nu avem cui să vindem și să nu fie loc de depozitare pentru cerealele și semințele oleaginoase din recolta viitoare.”

Culoarele de solidaritate nu funcționează. „Situația este cauzată, în principal, de importul fără taxe vamale pentru produsele agricole ucrainene care intră în Uniunea Europeană, unde au fost importate grâu, porumb și soia, chiar dacă acestea erau destinate țărilor terțe sau cumpărătorilor tradiționali de produse ucrainene. Pentru a ajuta Ucraina să își exporte producția agricolă și să hrănească țările dependente de importuri, Comisia a introdus așa-numitele coridoare de solidaritate, dar acestea au fost abuzate de intermediari oportuniști pentru a se îmbogăți ușor și rapid.”

Piața îi dezamăgește pe fermieri. „Europa Centrală și de Est este inundată de producția ucraineană. Prin urmare, fermierii vor căuta alternative de depozitare sau alte opțiuni de comercializare, cu prețul unor condiții comerciale mai proaste. Într-un termen atât de scurt, nu există nicio posibilitate reală de a crește capacitatea de depozitare, cel puțin nu fără a compromite parametrii de calitate ai producției și, în principal, capacitatea acesteia de a rezista la mucegai și dăunători. Această situație poate avea cel mai mare impact, în special asupra fermierilor mai mici.”

Fermierii nu sunt cauza inflației în Europa. „Prețul grâului este determinat de piețele mondiale, urmând logica echilibrului dintre cerere și ofertă. Fermierii nu au provocat și nici nu au exploatat în mod intenționat situația pieței anul trecut, deoarece ei nu pot influența prețul final la destinația finală a produsului lor și în acest moment nu pot influența nici situația pieței.”

Nici fermierii ucraineni nu au beneficii. „O mare parte din grâul ucrainean și alte produse agricole nu au ajuns în țările cu o dependență ridicată de importurile de alimente, ci pe piața europeană, fără a îndeplini parametrii de calitate stricți și fără a fi cultivate cu același respect pentru mediu pe care Uniunea Europeană îl cere agricultorilor. Având în vedere că produsele agricole de bază sunt importate în Uniunea Europeană nu de către fermieri, ci de către comercianți, această preluare parțială a piețelor noastre nu este nici măcar în beneficiul fermierilor ucraineni (cei pe care ar trebui să-i ajute culoarele de solidaritate), care primesc doar o fracțiune din prețul real.”

Consumatorii sunt în pericol. „Considerăm că este o problemă majoră faptul că, odată ce mărfurile trec granița în Ucraina, acestea trec pe piața unică liberă a UE și este foarte dificil să distingem destinația lor finală. Nici măcar statisticile oficiale nu pot să reflecte realitatea, deoarece există speculații cu privire la reambalarea mărfurilor sau amestecarea deliberată a grâului ucrainean și a altor cereale cu producția locală, pentru a respecta parametrii de calitate și a reduce riscul de a depista alimente nesănătoase în lanțul alimentar.”

Camioanele supraîncărcate care vin din Ucraina distrug infrastructura. „Numărul camioanelor încărcate cu produse primare procesate (ulei, făină, mălai, zahăr) a crescut și este nevoie de contingente în toate statele membre pentru a ține situația sub control și pentru a nu duce la distrugerea industriilor din țările din Europa de Est. Infrastructura din țările limitrofe este incapabilă să facă față acestui aflux masiv de produse agricole provenite din Ucraina, deoarece aceasta abia poate asigura nevoile propriilor țări. Dacă nu se iau măsuri, va exista un blocaj total în următoarea campanie. Astfel, o mulțime de cantități recoltate vor fi lăsate și puse direct pe câmp sau nu vor fi recoltate deloc, deoarece nu există transport și nici spațiu de depozitare disponibil.”

Ce solicită fermierii europeni

Fermierii și cooperativele din Europa Centrală și de Est, care participă la protestul din 23 mai 2023 la Bruxelles, au următoarele revendicări:

Cerințe principale

• Restabilirea taxelor vamale și contingentelor la produsele agricole și alimentare ucrainene;

• Extinderea listei de produse reglementate de regulamentele privind măsurile preventive temporare referitoare la importurile din Ucraina pentru a include ouăle, carnea de pasăre, uleiul, făina, mălaiul, zahărul, fructele și legumele, precum și prelungirea acesteia până la aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană;

• Este favorabil faptul că importurile au fost interzise până la 5 iunie 2023, dar ceea ce este în continuare îngrijorător este faptul că acelor contracte deja în vigoare li s-a permis să rămână necontrolate. În acest fel nu poate exista o situație clară cu privire la acestea, deoarece ele pot fi falsificate, adăugate cantități suplimentare și antedatate. În cazul în care, după 5 iunie, interdicția de import în cele 5 țări este ridicată, fermierii solicită extinderea împărțirii riscurilor între toate statele membre ale UE, astfel încât fiecare stat să primească și să utilizeze un contingent de produse agricole din Ucraina, direct proporțional cu mărimea țării și a populației sale, astfel încât să poată fi în continuare ajutată Ucraina și să nu fie aduse țările din Europa de Est în blocaj logistic, fermierii în faliment și colaps;

• Extinderea listei țărilor care pot decide să interzică introducerea anumitor mărfuri agroalimentare din Ucraina pe piețele proprii cu Cehia;

• Extinderea listei țărilor eligibile pentru pachete de compensare, inclusiv Rezerva de criză cu Cehia;

• Crearea unui fond special pentru sprijinirea fermierilor din Europa Centrală și de Est, deosebit de afectați de consecințele invaziei rusești în Ucraina, finanțat în afara fondurilor alocate Politicii Agricole Comune;

• Să se permită statelor membre din Europa Centrală și de Est să aplice ajutor național în conformitate cu deciziile guvernelor lor;

• Creșterea finanțării pentru construirea rutelor de transport, a infrastructurii de transport și a porturilor care să permită tranzitul eficient al produselor agricole și alimentare din Ucraina către porturile din Marea Baltică și Marea Neagră;

• Să se acorde sprijin financiar și de personal pentru serviciile fitosanitare naționale care examinează produsele agricole importate;

• Consolidarea mecanismelor de control a transportului pe culoarele de solidaritate și calității produselor transportate;

• Asigurarea răspunsurilor mai rapide din partea autorităților Uniunii Europene la situația economică actuală din sectorul agricol;

• Atingerea obiectivelor PAC fără reducerea competitivității producătorilor agricoli și impunerea concurenței neloiale asupra produselor agroalimentare din UE în detrimentul celor din afara UE – Reciprocitate.

Cerințe secundare

• Verificarea ipotezelor din cadrul Green Deal și evaluarea impactului Directivei privind emisiile industriale și a Regulamentului privind utilizarea durabilă a produselor fitosanitare asupra producției agricole (SUR);

• Retragerea propunerilor cuprinse în Legea refacerii naturii, a căror implementare ar duce la eliminarea multor operațiuni de creștere a animalelor;

• Introducerea NGT(tehnici de ameliorare moderne) în același pachet cu SUR și implementarea SUR numai după ce avem alternative și opțiuni eficiente și eficace;

• Sprijinirea îmbunătățirii habitatului, asigurarea densităților de populație la suprafață și asigurarea protecției populației;

• Asigurarea urgentă a convergenței plăților pe suprafață la nivelul UE.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html