Afişez elemetele după tag: UE

Corteva Agriscience anunță că susține decizia Comitetului Global de Acțiune pentru Rezistența la Erbicide (HRAC) de a reclasifica propizamida, în urma unei evaluări științifice a erbicidelor cu acțiune asupra microtubulilor.

„Clasificarea actualizată, din Grupa 3 în Grupa 23, reflectă o înțelegere științifică mai aprofundată a modului în care acționează propizamid, recunoscând mecanismul său distinct de acțiune și consolidând importanța sa ca instrument pentru gestionarea rezistenței la erbicide în agricultura europeană”, transmite compania Corteva.

În prezent, propizamid este singura substanță activă din Grupa 23 HRAC autorizată pentru utilizare atât în Uniunea Europeană, cât și în Marea Britanie. Aceasta este utilizată de mulți ani de cultivatorii europeni și și-a construit un istoric unic în ceea ce privește controlul fiabil al buruienilor graminee, fără să fi fost raportate la nivel mondial cazuri de rezistență a buruienilor graminee la propizamidă în culturile arabile.

„Această reclasificare confirmă mecanismul distinct de acțiune al propizamidului și rolul său esențial în sprijinirea fermierilor europeni pentru menținerea unui control eficient al buruienilor graminee. Propizamid este deosebit de important în Europa de Nord și Centrală, unde aproximativ 85% din utilizarea sa este în cultura de rapiță de toamnă. Într-un context în care rezistența la erbicide este în creștere, iar opțiunile pentru controlul buruienilor devin tot mai limitate, este esențial ca fermierii europeni să aibă acces la o gamă largă de soluții pentru a face față provocărilor aflate într-o continuă evoluție”, a declarat Olivier Couery, EMEA Marketing Leader Herbicides Corteva Agriscience.

Reclasificarea consolidează valoarea propizamidei în aceste sisteme de cultură, unde le oferă fermierilor o metodă eficientă de gestionare a buruienilor graminee dificile.

Rapița este cultivată, de regulă, o dată la trei sau patru ani, ca parte a unei rotații a culturilor cu cereale precum grâul și orzul. În anii în care sunt cultivate cereale, buruienile graminee, inclusiv coada vulpii (black-grass) și raigrasul (ryegrass), se pot înmulți deoarece fermierii au la dispoziție mai puține opțiuni eficiente de erbicidare.

Perioada de cultură a rapiței oferă oportunitatea de a combate aceste buruieni înainte de înființarea următoarei culturi de cereale, reducând presiunea exercitată de buruieni, protejând producțiile viitoare și susținând managementul integrat al buruienilor.

Propizamid este, de asemenea, utilizat pe scară largă în peste 50 de culturi horticole și de nișă, inclusiv în culturi de mare valoare, precum cicoarea și culturile pentru producerea de sămânță de graminee, unde puține erbicide alternative sunt disponibile. Utilizarea sa îi ajută pe fermieri să mențină sisteme de producție diversificate, gestionând în același timp eficient buruienile.

^{Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!}

Aprobarea unei substanțe active la nivel european este doar primul pas. Ca un produs să poată fi folosit legal în România, el trebuie autorizat aici, pentru că doar așa se garantează că este potrivit, sigur și corect etichetat pentru condițiile agricole și de mediu de la noi. Este o măsură de protecție, nu o barieră birocratică.

Substanțele active se aprobă la nivel european, dar produsele de protecție a plantelor se autorizează în fiecare țară. „Dacă produsul e aprobat în UE și se folosește în Ungaria sau în Italia, de ce nu pot să-l folosesc și eu în România?”, este una dintre cele mai frecvente întrebări. Răspunsul ține de modul în care este construită legislația europeană a produselor de protecția plantelor (PPP). Pe scurt, Uniunea Europeană aprobă substanțele active, dar fiecare stat membru autorizează (omologhează) produsele finite pentru teritoriul său. Sunt două niveluri diferite.

Substanța activă și produsul

La nivel european, Comisia Europeană aprobă substanțele active pe baza evaluării științifice a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA). O substanță activă aprobată în UE poate intra, în principiu, în compoziția produselor.

La nivel național, însă, produsul comercial propriu-zis (substanța activă plus toate celelalte componente ale formulării) trebuie autorizat separat de fiecare stat. Regula de bază este stabilită de articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009: un produs de protecția plantelor nu poate fi introdus pe piață sau utilizat într-un stat membru decât dacă a fost autorizat în statul respectiv.

Prin urmare, aprobarea substanței active la nivelul UE nu dă dreptul de a fi folosit produsul în România. Aici, produsele se autorizează de Comisia Națională de Autorizare a Produselor de Protecția Plantelor (CNAPPP), în cadrul ANF, conform Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

De ce se autorizează separat, în fiecare țară

Pentru autorizare, Uniunea Europeană este împărțită în trei zone cu condiții agricole, climatice și de mediu asemănătoare: zona de Nord, zona Centrală și zona de Sud. Un stat din zonă evaluează dosarul în calitate de stat membru raportor zonal, iar celelalte state din aceeași zonă pot autoriza apoi produsul la nivel național.

România face parte din zona Centrală, alături de Belgia, Germania, Luxemburg, Ungaria, Irlanda, Țările de Jos, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia și Cehia. Așadar, un produs autorizat în Italia, Spania sau Grecia (zona de Sud) nu se află nici măcar în aceeași zonă cu România, condițiile de cultură și de mediu evaluate acolo pot fi diferite de cele de la noi.

Autorizarea națională nu este o formalitate birocratică. Ea stabilește exact pentru ce culturi și dăunători poate fi folosit produsul la noi, în ce doze, cu ce măsuri de protecție a operatorului, a consumatorului și a mediului și cu etichetă în limba română. Aceleași condiții pot diferi de la o țară la alta, în funcție de climă, de structura culturilor și de presiunea dăunătorilor.

Regulamentul prevede un mecanism de recunoaștere reciprocă (articolele 40–42): titularul unei autorizații dintr-un stat membru poate solicita recunoașterea aceleiași autorizații în alt stat din aceeași zonă. Cuvântul-cheie este „poate solicita”. Recunoașterea nu este automata, deținătorul unei autorizații trebuie să depună o cerere și un dosar de autorizare, iar autoritatea din țara-gazdă (în România, CNAPPP) decide acordarea unei autorizații naționale. Până atunci, produsul pur și simplu nu este autorizat la noi.

Mai mult, un stat membru poate impune măsuri suplimentare de reducere a riscului sau poate refuza autorizarea, dacă particularitățile locale de mediu sau agricole o cer (articolul 36). Tocmai de aceea un produs poate fi autorizat într-o țară și neautorizat în alta.

Comerțul paralel

Există totuși o cale prin care un produs autorizat în alt stat membru poate ajunge legal pe teritoriul României: permisul de comerț paralel (articolul 52 din Regulamentul 1107/2009). Dar și aceasta are condiții stricte:

• produsul trebuie să fie autorizat în țara de origine;

• în România trebuie să existe deja un produs de referință autorizat, iar produsul adus trebuie să fie identic sau echivalent cu acesta (aceleași substanțe active, același producător, același tip de formulare);

• trebuie depusă o cerere la ANF, care verifică identitatea și acordă un permis de comerț paralel.

Cu alte cuvinte, nu poți aduce și folosi pur și simplu un produs pentru că este autorizat în altă țară, deoarece ai nevoie de un permis românesc, iar acesta se acordă doar dacă produsul are un „geamăn” deja autorizat în România.

Ce înseamnă pentru fermier

Folosirea unui produs neautorizat în România este ilegală, chiar dacă produsul este autorizat în altă țară din UE.

Un produs neautorizat la noi poate avea etichetă în altă limbă, doze sau culturi diferite de condițiile românești și poate lăsa reziduuri peste limitele admise, cu risc pentru recoltă, pentru consumator și pentru propria conformitate la controale.

Verificați întotdeauna dacă produsul este autorizat în România, consultând lista oficială a produselor de protecția plantelor autorizate, publicată de ANF, precum și baza de date PEST-EXPERT.

Înainte să cumpărați sau să aplicați un produs:

• Verificați că este autorizat în România (lista ANF/baza PEST-EXPERT).

• Citiți eticheta în limba română: cultura, doza și dăunătorul pentru care este autorizat.

• Dacă un produs vă interesează, dar nu e autorizat la noi, întrebați ANF despre calea legală (comerț paralel), în loc să îl folosiți pe cont propriu.

Material furnizat de Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) salută votul exprimat miercuri, 8 iulie 2026, în Parlamentul European privind obiecția la actul delegat care ar fi clasificat soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor - ILUC.

Prin acest vot, Parlamentul European transmite un semnal important: politicile europene privind biocombustibilii și sustenabilitatea trebuie construite pe criterii științifice, proporționale și adaptate realităților regionale, nu pe abordări generale care tratează identic situații profund diferite.

Forumul APPR a fost implicat activ în acest dosar încă din etapa inițială, prin transmiterea unei scrisori de poziție și prin furnizarea de informații tehnice relevante privind importanța culturii de soia pentru agricultura românească. Organizația a fost, totodată, în dialog constant cu eurodeputații români din toate grupurile politice, precum și cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru a susține o poziție echilibrată și corectă pentru fermierii din România.

România este unul dintre principalii producători de soia din Uniunea Europeană, iar această cultură are o importanță strategică pentru dezvoltarea sectorului proteinelor vegetale, pentru reducerea dependenței de importuri și pentru consolidarea autonomiei alimentare europene. În același timp, soia cultivată în Uniunea Europeană se produce pe terenuri agricole existente, în condiții stricte de mediu, climă și biodiversitate, fără a putea fi comparată cu soia provenită din regiuni unde există riscuri reale de defrișare sau conversie a ecosistemelor naturale.

Clasificarea generală a soiei drept materie primă cu risc ridicat ILUC ar fi transmis un semnal negativ fermierilor și industriei de procesare, descurajând investițiile într-un sector pe care Uniunea Europeană declară că dorește să îl dezvolte: cel al proteinelor vegetale. Pentru fermieri, soia înseamnă nu doar o cultură importantă economic, ci și o plantă valoroasă în rotație, cu beneficii agronomice clare, inclusiv fixarea azotului, îmbunătățirea fertilității solului și reducerea necesarului de îngrășăminte.

„Pentru fermierii din România, acest vot este un semnal important că vocea lor contează la nivel european. Nu putem construi politici sustenabile prin soluții generale, care nu țin cont de realitatea din teren. Soia produsă în România și în Uniunea Europeană trebuie analizată distinct, în funcție de originea și condițiile reale de producție. Forumul APPR va continua să susțină, în dialog cu instituțiile europene și naționale, politici agricole bazate pe date, proporționalitate și respect pentru fermierii care produc în conformitate cu standardele europene”, transmite Cristina Cionga, director adjunct al Forumului APPR.

FAPPR consideră că următorul pas trebuie să fie revizuirea actului delegat de către Comisia Europeană, astfel încât acesta să mențină obiectivul legitim de combatere a defrișărilor, dar să introducă o evaluare diferențiată, bazată pe origine și pe riscul real asociat fiecărei materii prime. „Organizația noastră va continua să urmărească acest dosar și să contribuie activ, alături de partenerii europeni și de autoritățile române, la conturarea unei politici care să protejeze mediul, dar și competitivitatea fermierilor europeni”, conchide Cristina Cionga.

Forumul APPR mulțumește eurodeputaților români care au înțeles importanța acestui subiect pentru agricultura românească și au susținut o abordare realistă și echilibrată, dincolo de apartenența politică. În mod special, Forumul APPR adresează mulțumiri doamnei Maria Grapini (PUSL/S&D), doamnei Georgiana Teodorescu (AUR/ECR) și domnului Daniel Buda (PNL/PPE), pentru implicarea și sprijinul acordat în acest dosar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Clubul Fermierilor Români a transmis, pe 10 - 11 iunie 2026, scrisori oficiale către ambasadorul și reprezentantul permanent al României la Uniunea Europeană, Iulia Matei, și către miniștrii cu atribuții în gestionarea fondurilor europene, cu privire la viitoarea arhitectură a Politicii Agricole Comune post-2027. Demersul vine în contextul în care Consiliul UE și Președinția cipriotă negociază în prezent cadrul de reglementare al Planului de parteneriat național și regional (PPNR), cu termen pentru adoptarea unei Abordări Generale Parțiale.

Propunerea curentă a Comisiei Europene implică reducerea alocării pentru România de la aproximativ 21,6 miliarde euro la 16,57 miliarde euro pentru perioada 2028 - 2034. Aceeași alocare mai mică ar trebui să acopere, simultan, plățile directe, măsurile de mediu, tranziția verde, investițiile în procesare și intervențiile sectoriale. Clubul Fermierilor Români consideră că menținerea bugetului PAC la cel puțin nivelul actualei perioade de programare este o condiție esențială pentru atingerea obiectivelor europene în domeniul agriculturii.

Propunerile Clubului Fermierilor Români

În urma consultării membrilor și a lecțiilor acumulate din implementarea PAC 2023 - 2027, Clubul transmite opt propuneri concrete:

1. Respingerea unei abordări parțiale a definiției fermierului activ, în absența unui cadru normativ coerent pentru viitoarele PPNR-uri;

2. Menținerea bugetului PAC la un nivel cel puțin echivalent cu cel al actualei perioade de programare;

3. Păstrarea plății suplimentare de 50 euro/ha pentru tinerii fermieri, care reprezintă un instrument cu impact direct și măsurabil la nivel de exploatație, pe care propunerea Comisiei îl elimină;

4. Menținerea Pilonului II (Dezvoltare Rurală) ca o componentă distinctă a PAC, esențial pentru investițiile în irigații, infrastructură rurală și modernizarea fermelor;

5. Menținerea caracterului voluntar al plafonării plăților directe la 100.000 euro și al degresivității pentru sumele care depășesc 20.000 euro/an;

6. Păstrarea posibilității de utilizare a rezervei de criză și pentru fenomene meteorologice extreme, nu exclusiv pentru perturbări de piață;

7. Evitarea introducerii cofinanțării naționale obligatorii de minimum 30%, care ar accentua disparitățile de competitivitate între statele membre;

8. Susținerea propunerii Letoniei de reducere a pragului de suspendare a CBAM pentru fertilizanți de la 50% la 20% față de media ultimilor zece ani.

„Cerem un singur lucru esențial: coerență. Nu poți defini fermierul activ fără să știi cum arată cadrul complet al PPNR, nu poți tăia Pilonul II și pretinde că susții tranziția verde, și nu poți reduce bugetul cu 23% cerând în același timp mai multă performanță. Acestea sunt propunerile noastre”, precizează Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români, adăugând că asociația pe care o conduce își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional și rămâne deschisă participării la întâlniri de lucru cu factorii de decizie europeni și naționali, în vederea fundamentării unor soluții sustenabile pentru agricultura românească.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Marți, 26 mai 2026, la Bruxelles a avut loc reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish). Delegația României a fost condusă de viceprim-ministrul, ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tánczos Barna, care a cerut alocări semnificative și măsuri cu aplicare imediată pentru sprijinirea fermierilor.

Principalul punct de pe agenda discuțiilor de la AgriFish a fost reprezentat de provocările legate de aprovizionarea cu îngrășăminte și de prețurile acestora în Uniunea Europeană, în contextul prezentării de către Comisia Europeană a Planului de acțiune pentru fertilizanți. Totodată, miniștrii din țările UE au analizat aspecte privind comerțul agricol, evoluțiile recente din domeniu și dificultățile din mai multe sectoare agroalimentare, semnalate Consiliului de statele membre.

În cadrul discuțiilor, Tánczos Barna a pledat pentru măsuri cu aplicabilitate imediată pentru a preveni reducerea sau chiar abandonarea activităților agricole, precum și efectele negative economice și sociale asociate. În privința fertilizanților, ministrul român a subliniat că utilizarea fondurilor europene și a rezervei agricole pentru fermierii afectați de creșterea costurilor este un aspect esențial pentru România.

„Discuțiile de astăzi au evidențiat faptul că agricultura europeană se confruntă cu multiple crize: creșterea costurilor de producție, alimentată de scumpirea energiei, combustibilului și îngrășămintelor, perturbările de pe piața laptelui și fenomenele climatice extreme, în special seceta, toate acestea punând la încercare fermierii și competitivitatea agriculturii europene. Este clar că agricultorii au nevoie de sprijin și de măsuri cu aplicabilitate imediată. România face eforturi considerabile pentru a salva producția de îngrășăminte autohtonă. Planul de acțiune pentru fertilizanți este absolut necesar; trebuie să vedem însă și aplicarea urgentă a acestuia, cu alocări semnificative din rezerva de criză. Nu este suficient să utilizăm doar bugetele naționale, fiind nevoie și de o finanțare europeană adecvată”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna.

Mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români

Referindu-se la evoluțiile recente din agricultură, ministrul român a semnalat dificultățile majore cu care se confruntă România în sectoarele vegetal, suin, al laptelui și ovin. De asemenea, a subliniat că implementarea Acordului interimar UE – Mercosur trebuie monitorizată cu atenție, deoarece poate avea un impact negativ asupra agriculturii Uniunii, inclusiv a României, în special asupra sectorului zootehnic.

„Evaluarea impactului acordului Mercosur trebuie realizată și la nivelul piețelor naționale, având în vedere că efectele importurilor pot fi concentrate și pot afecta în mod disproporționat anumite state vulnerabile. UE trebuie să acționeze astfel încât niciun stat membru să nu fie lăsat să suporte individual efectele negative generate. Măsurile de salvgardare trebuie să fie aplicabile cu celeritate și să protejeze interesele fiecărui stat membru, atunci când este necesară intervenția”, a subliniat Tánczos Barna, în cadrul reuniunii AgriFish.

Alături de alte state, România a solicitat Comisiei Europene soluții concrete și mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români, aflați într-o situație extrem de gravă cauzată de criza laptelui la nivel european. Totodată, delegația României a susținut sprijinirea fermierilor afectați de fenomene climatice extreme.

Agenda reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit a inclus și discuții privind solicitarea mai multor state membre, inclusiv România, de eliminare a cormoranului de pe lista speciilor protejate, având în vedere creșterea semnificativă a populației acestei specii și impactul grav asupra sectorului piscicol. De asemenea, au fost dezbateri despre regula N+2 în cadrul PS PAC 2023–2027, aspecte privind etichetarea originii produselor alimentare, precum și gestionarea durabilă a pădurilor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cuvintele din titlu îi aparțin tânărului fermier Matei Titianu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Recent, la AGRO TV, acesta a abordat mai multe subiecte arzătoare în agricultura autohtonă, pe care vi le prezentăm în rândurile ce urmează.

„Suntem a cincea forță agricolă a Uniunii Europene ca suprafață, dar ne permitem prea des să fim tratați ca un actor secundar. Din postura de președinte al LAPAR, consider că este timpul să vorbim deschis despre subminarea intereselor naționale în agricultură. O problemă pe care o simt zilnic în dialogul cu membrii LAPAR este modul în care agricultura este reprezentată la Uniunea Europeană de către autorităților noastre. De ce reprezentanții noștri la Bruxelles nu negociază cu aceeași fermitate cu care fermierii români muncesc pământul? Când acceptăm acorduri care ne dezavantajează direct sau când convergența externă rămâne un obiectiv mereu amânat, nu vorbim doar despre birocrație. Vorbim despre viitorul securității alimentare. La LAPAR, mandatul nostru este clar: să cerem o poziție demnă pentru România”, a spus Matei Titianu.

În opinia președintelui LAPAR, subvenția ar trebui privită ca o compensație, nu ca un ajutor. „Trebuie să înțelegem că atâta timp cât producem sub reglementări verzi stricte, subvenția doar echilibrează balanța în fața competitorilor globali (Mercosur, Ucraina).”

Matei Titianu a subliniat că prioritatea zero în acest moment o reprezintă protejarea consumatorului român și a producătorului local prin controale riguroase la graniță. „Frontierele au nevoie de laboratoare de testare. Nu putem accepta un dublu standard la siguranța alimentară.”

Liderul LAPAR a arătat paradoxul energiei și al finanțării. „Infrastructura de irigații devine inutilă dacă prețul energiei anulează profitul. Avem nevoie de o strategie națională pentru energie și de instrumente financiare solide, precum Creditul Fermierului, cu dobânzi fixe și garanții de stat”, a punctat Matei Titianu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) avertizează că o parte semnificativă a fermelor comerciale operează sub costul de producție și riscă închiderea în perioada imediat următoare. Chiar dacă pentru o perioadă de timp prețul oferit fermierilor a înregistrat o ușoară revenire, se constată acum o scădere accelarată a acestuia, în contextul în care cererea și consumul încep să crească.

Potrivit datelor publicate de Observatorul Cărnii de Porc al Uniunii Europene, în primul trimestru al anului 2026, prețul mediu al porcilor abatorizați (carcasă clasa E) în România a scăzut cu 17,8% față de aceeași perioadă din 2025 și se situează cu 11,4% sub media Uniunii Europene, România înregistrând al doilea cel mai mic preț din Europa și mult sub prețul mediu din principalele țări de unde importăm.

În prezent, prețul porcului la poarta fermei ajunge la aproximativ 5 - 5,5 lei/kg în viu, în timp ce costul real de producție depășește 6,5 lei/kg, generând pierderi directe pentru fermieri și afectând grav capacitatea acestora de a susține activitatea pe termen scurt și mediu.

Situația este agravată de impactul persistent al pestei porcine africane (PPA), care în ultimii ani a afectat grav efectivele, a generat restricții comerciale și a descurajat investițiile. „În același timp, extinderea creșterii porcinelor în gospodăriile populației, în absența unor standarde uniforme și riguroase de biosecuritate, reprezintă un factor major de menținere și propagare a riscului epidemiologic”, susține APCPR.

Dezechilibrul structural al pieței este evident, sectorul comercial producând aproximativ 3,3 milioane de porci anual, iar consumul național depășește echivalentul a șapte milioane de capete. Acest deficit este acoperit prin importuri masive, ceea ce accentuează presiunea asupra producătorilor locali și vulnerabilizează lanțul alimentar.

Consecințele, arată APCPR, sunt deja vizibile și se vor accentua în lipsa unor măsuri rapide. Există deja ferme care operează în pierdere și își reduc activitatea. De asemenea, fermierii amână sau abandonează investițiile. Există un risc real de închidere a exploatațiilor comerciale și de pierdere a locurilor de muncă în mediul rural. Totodată, dependența de importuri crește, fiind estimată deja la peste un miliard de euro. „În actualul context geopolitic, menținerea producției interne de carne de porc nu mai este doar o problemă economică, ci una de securitate alimentară națională”, punctează APCPR.

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România solicită adoptarea urgentă a unui set de măsuri prioritare:

• Sprijin financiar imediat, pentru acoperirea pierderilor și asigurarea lichidității fermelor;

• Mecanisme de corectare a dezechilibrelor din lanțul de valorificare, inclusiv în relația cu marile rețele de retail;

• Măsuri ferme pentru reducerea riscului epidemiologic și aplicarea uniformă a standardelor de biosecuritate;

• Înlesnirea accesului la finanțare și accelerarea redeschiderii piețelor externe.

APCPR face apel la autorități, retaileri, procesatori și consumatori să susțină producția autohtonă de carne de porc. Fără ferme locale, România riscă să devină dependentă structural de piețe externe, într-un context global tot mai instabil.

„Fereastra de intervenție este limitată. Deciziile din perioada imediat următoare vor determina dacă România își păstrează capacitatea de producție sau pierde definitiv un sector esențial al economiei agroalimentare”, conchide APCPR.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Eliminarea accizei la motorina utilizată în agricultură, aplicată direct la sursă, reprezintă cea mai rapidă, eficientă și responsabilă măsură pe care Guvernul o poate adopta pentru a sprijini agricultura românească într-un moment critic, precizează Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) într-o scrisoare deschisă transmisă Executivului de la București. Această măsură fiscală este echitabilă și compatibilă cu angajamentele europene, punctează LAPAR.

Agricultura românească traversează o perioadă de presiune economică accentuată, determinată de creșterea simultană a costurilor de producție și de volatilitatea piețelor. În acest context, prețul motorinei a devenit un factor critic pentru funcționarea exploatațiilor agricole.

În prezent, fermierii din țara noastră achită motorina la prețuri care depășesc 9,60 lei/litru, în condițiile unui consum anual estimat la peste 650 de milioane de litri la nivel național. „Pentru un sector cu marje reduse și dependență structurală de inputuri energetice, acest nivel de cost nu mai poate fi absorbit fără consecințe directe asupra producției și competitivității. LAPAR nu solicită tratamente preferențiale, ci formulează această solicitare în numele fermierilor români, ca răspuns la o disfuncționalitate fiscală care afectează direct funcționarea agriculturii. Solicităm aplicarea unor măsuri fiscale pe care alte state membre ale Uniunii Europene le-au activat deja în fața aceleiași crize, pentru a-și proteja fermierii și consumatorii”, subliniază Matei Titianu, președintele LAPAR.

Eliminarea accizei la sursă, o măsură esențială

Schema în vigoare obligă fermierii să avanseze aproximativ 2,80 lei pentru fiecare litru de motorină, sumă care include nu doar acciza propriu-zisă, ci și TVA aferentă acesteia, urmând ca recuperarea să se realizeze după luni de zile, prin proceduri administrative complexe. Într-un context în care costurile cu îngrășămintele, inputurile și finanțarea au crescut semnificativ față de finalul anului 2025, această povară financiară suplimentară devine nesustenabilă pentru majoritatea exploatațiilor agricole.

LAPAR apreciază că, eliminarea accizei la sursă reduce imediat presiunea asupra fluxului de numerar al fermelor și simplifică radical administrarea schemei. Totodată, nu reprezintă un cost bugetar nou, ci o schimbare de mecanism pentru o taxă care oricum este returnată ulterior.

„Menționăm că această soluție a fost susținută public atât de ministrul Agriculturii, domnul Florin Barbu, sub forma aplicării unei accize zero direct la pompă pentru motorina utilizată în agricultură, cât și în cadrul pozițiilor exprimate de Ministerul Energiei și de prim-ministru, în contextul măsurilor analizate pentru temperarea efectelor scumpirii carburanților. Susținem aceste abordări și solicităm Guvernului adoptarea urgentă a unui act normativ clar, coerent și aplicabil, care să permită eliminarea accizei la sursă pentru motorina agricolă, fără condiționări birocratice suplimentare”, arată LAPAR în scrisoarea deschisă transmisă Guvernului.

Rolul statului în temperarea efectelor de piață

În paralel cu componenta fiscală, LAPAR solcită ca statul să evalueze modul de formare a prețului final al carburanților pe lanțul de distribuție. „State membre precum Austria au decis, în contextul aceleiași crize, să intervină temporar prin reducerea taxării și prin măsuri de temperare a marjelor comerciale, asumând explicit caracterul excepțional al situației. Intervenția publică nu a fost prezentată ca o distorsionare a pieței, ci ca o măsură de protecție a economiei reale.”

România dispune de aceleași instrumente juridice, punctează Matei Titianu. „În situații excepționale, protejarea consumatorului – inclusiv a fermierului, în calitate de consumator strategic de motorină – reprezintă o responsabilitate a statului, nu o abatere de la principiile economiei de piață.”

Respectarea angajamentelor europene în domeniul energiei

În dezbaterile publice au apărut propuneri privind eliminarea componentei de biocombustibil din motorină ca soluție rapidă pentru reducerea prețului. LAPAR consideră că o astfel de abordare ridică probleme serioase de conformitate cu legislația europeană. „România are obligația de a respecta mandatul de amestec al biocombustibililor, asumat prin Directiva RED III și transpus în legislația națională. Orice eventuală derogare temporară trebuie notificată și justificată formal în fața Comisiei Europene. O decizie unilaterală, nefundamentată juridic, ar afecta credibilitatea României ca stat membru și poziția sa în negocierile viitoare privind politicile energetice și climatice. Această poziție nu este legată de interesele economice ale unui sector anume, ci de respectarea regulilor comune și a angajamentelor asumate de statul român”, explică președintele LAPAR.

În concluzie, fermierii din România înțeleg contextul economic dificil și solicită echitate, prin aplicarea acelorași instrumente utilizate de alte state membre ale Uniunii Europene. „Cerem corectitudine fiscală, prin eliminarea obligativității de a avansa taxe care sunt ulterior returnate. Cerem consecvență, prin respectarea angajamentelor europene asumate de România”, conchide Matei Titianu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În România, productivitatea muncii și eficiența politicilor economice par, din păcate, direct proporționale cu vacanțele politice. În timp ce economia reală funcționează fără pauză, decizia publică intră prea des în suspendare, cu efecte directe asupra investițiilor și competitivității.

Agricultura, industria și mediul antreprenorial nu își permit vacanțe. Producția nu se oprește în perioade electorale, iar fermierii nu pot amâna deciziile tehnologice în funcție de calendarul politic. În schimb, politicile economice sunt adesea fragmentate, întârziate sau lipsite de continuitate.

Această discontinuitate administrativă generează costuri reale: programe amânate, fonduri europene neutilizate, lipsă de predictibilitate și vulnerabilitate economică. În agricultură, unde planificarea se face pe termen lung, fiecare pauză decizională se traduce în pierderi concrete.

Statele care reușesc la Bruxelles acționează pe baza unui mandat național de negociere, stabil și coerent, indiferent de ciclurile politice interne. România, în schimb, schimbă pozițiile în funcție de contexte și perioade, slăbindu-și propria capacitate de negociere.

O țară nu se dezvoltă prin pauze repetate de decizie. Productivitatea nu crește prin absență, iar competitivitatea nu se construiește din vacanțe politice, ci din muncă, politici coerente și respect pentru cei care produc valoare economică.

România are nevoie urgentă de strategie economică pe termen lung, mediu și scurt! Avem nevoie de predictibilitate atât la muncă, cât și acasă. Nu avem nevoie de măriri de taxe, ci avem nevoie de profesionalism și politici corecte.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

O Europă puternică are nevoie de o agricultură viabilă, capabilă să asigure securitatea alimentară, stabilitatea zonelor rurale și credibilitatea propriilor politici. Unitatea europeană se construiește împreună cu fermierii, nu în absența lor.

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) consideră că decizia privind acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR, negociat de peste două decenii și jumătate, reprezintă unul dintre cele mai importante momente de inflexiune ale actualului ciclu politic european. Nu este vorba despre o alegere simplă între „da” sau „nu”, ci despre o decizie strategică ce va defini raportul dintre ambițiile geopolitice ale Uniunii și capacitatea sa de a-și proteja sectoarele strategice interne, în special agricultura.

„Uniunea Europeană se află într-un context global extrem de fragil, în care marile puteri transformă agricultura într-un instrument geopolitic major al secolului XXI. În acest cadru, este legitim ca UE să își consolideze parteneriatele comerciale și să își extindă influența economică. Acordul UE–MERCOSUR se înscrie, în principiu, în această logică. Problema apare însă atunci când această deschidere este realizată fără a asigura un echilibru real între obiectivele comerciale și protejarea pieței interne europene”, arată Forumul APPR.

Acordul UE–MERCOSUR este cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de Uniunea Europeană, vizând o piață de peste 260 de milioane de consumatori. Schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările MERCOSUR depășesc 110 miliarde de euro anual, UE fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai regiunii. Pentru România, acordul poate crea oportunități în special în sectoarele industriale și de servicii, prin eliminarea tarifelor vamale pentru o gamă largă de produse exportate către Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay.

„Agricultura europeană funcționează într-un cadru normativ extrem de exigent, construit în jurul unor standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și utilizare a produselor de protecție a plantelor. Aceste standarde generează costuri suplimentare și afectează competitivitatea fermierilor europeni, în lipsa unor mecanisme care să asigure condiții echivalente de concurență. În același timp, produsele agricole importate din statele MERCOSUR pot fi obținute în condiții semnificativ diferite, cu reguli mai permisive și costuri mult mai reduse. Această asimetrie structurală creează o concurență neloială și pune sub semnul întrebării coerența politicilor europene dezvoltate în ultimele două decenii pentru reglementarea activității agricole”, precizează Forumul APPR.

Liberalizarea comerțului agroalimentar prevăzută în acord include cote tarifare preferențiale pentru produse considerate sensibile la nivel european, precum carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul sau etanolul. „Chiar dacă aceste volume sunt plafonate, ele pot avea efecte cumulative semnificative asupra pieței interne, în special în statele membre cu sectoare zootehnice vulnerabile sau în curs de consolidare. Instrumentele propuse pentru protejarea pieței europene – inclusiv clauzele de salvgardare și ajustarea pragurilor de intervenție – nu modifică substanțial situația de fond. Aceste mecanisme sunt, prin natura lor, reactive și se activează doar după apariția dezechilibrelor de piață. Ele nu pot preveni pierderile economice și nu oferă fermierilor garanții reale într-un context de presiune concurențială accentuată.

În absența unor clauze de reciprocitate clare, automate și verificabile privind standardele de producție, riscul ca aceste instrumente să rămână pur formale este ridicat, iar fermierii europeni rămân expuși unor șocuri de piață dificil de corectat ulterior”, subliniază FAPPR, adăugând că, deși acordul prevede respectarea standardelor europene de siguranță alimentară pentru produsele importate, aplicarea și controlul efectiv al acestora rămân esențiale, în special în contextul diferențelor structurale dintre sistemele de producție și capacitatea de monitorizare.

Totodată, Forumul APPR susține că viitorul Politicii Agricole Comune este incert, iar „dezbaterea privind acordul UE–MERCOSUR nu poate fi separată de incertitudinile majore care planează asupra viitorului Politicii Agricole Comune după 2027. Lipsa unei perspective bugetare clare și riscul apariției unor distorsiuni de concurență între statele membre amplifică vulnerabilitatea fermierilor europeni. În acest context, deschiderea suplimentară a pieței agricole către importuri realizate în condiții asimetrice ridică semne serioase de întrebare privind coerența strategică a politicilor europene și capacitatea UE de a oferi fermierilor stabilitate și predictibilitate”.

Implicații directe pentru agricultura românească

Țara noastră este unul dintre principalii producători de cereale din Uniunea Europeană, cu un rol important în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot genera presiune descendentă asupra prețurilor interne, pot accentua volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și sustenabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și de riscurile climatice.

„În sectorul zootehnic, efectele pot fi semnificative. România este un actor important în exportul de bovine vii pe piața europeană, iar deschiderea pieței UE pentru volume suplimentare de carne de vită din statele MERCOSUR poate reduce cererea pentru animalele crescute în România, afectând direct veniturile crescătorilor. În același timp, sectorul avicol românesc s-a consolidat puternic în ultimii ani, devenind unul dintre cele mai competitive segmente ale agriculturii naționale. Importurile de carne de pasăre, în special din Brazilia – cel mai mare exportator mondial – riscă să exercite o presiune majoră asupra prețurilor interne și europene, într-un context în care producătorii români au investit masiv în respectarea standardelor europene de bunăstare animală și siguranță alimentară”, precizează Forumul APPR.

Trebuie avut în vedere și efectul indirect asupra sectorului cerealier. O parte semnificativă a producției de cereale din România este destinată furajării animalelor. Reducerea capacităților interne de creștere a bovinelor și a păsărilor, ca urmare a presiunii importurilor ieftine de carne, ar putea diminua cererea internă pentru cerealele românești, amplificând efectele negative asupra veniturilor fermierilor.

Forumul APPR atrage atenția asupra necesității unei abordări mai riguroase în procesul decizional. „Lipsa unor analize solide și a unei consultări reale cu fermierii și organizațiile lor reprezentative a slăbit fundamentarea pozițiilor asumate. Corecțiile propuse ulterior sunt necesare, dar nu pot substitui o strategie construită pe date, dialog și anticiparea efectelor economice și sociale. Acordul UE–MERCOSUR reprezintă un test major de coerență pentru Uniunea Europeană. Consolidarea poziției globale a UE nu poate fi realizată prin slăbirea propriilor sectoare strategice. Agricultura europeană nu poate continua să fie sectorul care suportă costurile unor compromisuri comerciale insuficient calibrate.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!