Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) a transmis două scrisori deschise către Președintele României, Nicușor Dan, și către ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, prin care își exprimă îngrijorarea față de propunerea de eliminare a mecanismului de taxare inversă la TVA pentru comerțul cu cereale.

Forumul APPR atrage atenția că eliminarea taxării inverse, chiar și temporar, riscă să reactiveze rețelele de evaziune fiscală, să elimine din piață firmele corecte, să accentueze concurența neloială și să afecteze grav capacitatea fermierilor de a-și finanța activitatea. „Sistemul actual – bazat pe taxare inversă și o cotă de TVA de 9% – este funcțional, echilibrat și a contribuit decisiv la transparentizarea unui sector strategic pentru economia națională”, transmite Forumul APPR.

Revenirea la un model fiscal anterior anului 2011, cunoscut pentru lipsa de transparență și abuzurile din piață, ar însemna o regresie administrativă și economică, cu consecințe directe asupra competitivității agriculturii românești. „Forumul APPR își reafirmă disponibilitatea pentru dialog și colaborare tehnică cu autoritățile competente, în vederea conturării unor politici fiscale echilibrate, care să susțină un sector agricol performant, onest și predictibil.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

JUDEȚUL TIMIȘ, cu sediul în municipiul Timișoara, B-dul Revoluției din 1989, nr. 17, având CIF 4358029, telefon 0256406300, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în baza Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 126/30.04.2025, anunță organizarea licitației pentru închirierea prin licitație publică a bunurilor imobile și mobile aflate în cadrul Centrului de colectare legume și fructe Tomnatic, proprietatea privată a Județului Timiș, situate în localitatea Tomnatic, județul Timiș.

Bunurile închiriate sunt situate pe parcela de teren identificată în CF nr. 401838 Tomnatic, nr. cadastral 401838, cu o suprafață de 11.509 mp, și se vor utiliza exclusiv pentru derularea activităților de colectare, prelucrare, sortare, ambalare, depozitare și livrare de legume și fructe, preponderent din zona agricolă a județului Timiș.

Lista detaliată a bunurilor imobile și mobile se regăsește în caietul de sarcini.

Prețul minim de închiriere este de 65.690,08 lei/lună la care se adaugă cota legală de TVA.

Garanția de participare la licitație este de 10.000 lei.

Documentația de atribuire poate fi achiziționată, la cerere, de la sediul Consiliul Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, camera 225, între orele 9⁰⁰-16⁰⁰ de luni până joi, iar vineri între orele 9⁰⁰-13³⁰, începând cu data de 18.06.2025, prețul pentru obținerea acesteia fiind de 66 lei. Plata se poate face numerar la casieria Consiliului Județean Timiș sau prin ordin de plată în contul RO78TREZ62121360250X XXXX deschis de Județul Timiș la Trezoreria Timișoara.

Înscrierea la licitaţie se va face în perioada 18.06.2025 – 08.07.2025, de luni până joi între orele 8.30–15.30 și vineri între orele 8.30-13.30, la Registratura Consiliului Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, parter.

Pentru participarea la licitație, persoanele interesate au obligația de a depune ofertele cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute în caietul de sarcini, într-un plic sigilat, la care este atașată cererea de înscriere la licitaţie și care conține: documentele de calificare și un plic interior sigilat cu oferta propriu-zisă.

Ofertele se depun într-un singur exemplar original.

Data limită pentru solicitare clarificări este 01.07.2025, ora 15³⁰.

Data limită de depunere a ofertelor este 08.07.2025, ora 15³⁰.

Licitația publică se va desfăşura în data de 10.07.2025, cu începere de la ora 10⁰⁰, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, Sala Revoluției, etaj I.

În cazul în care până la data şi ora anunţată nu sunt depuse cel puţin 2 oferte valabile, licitația va fi anulată, iar procedura se va relua în aceleași condiții, la o dată care va fi anunțată ulterior de către organizator.

Data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea publicării este 11.06.2025.

Instanța competentă în soluționarea litigiilor apărute este Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, Piaţa Tepeş Vodă nr. 2, Timișoara.

Pentru programare în vederea vizionării bunurilor care fac obiectul licitației, precum și pentru orice alte informații suplimentare privind licitația publică, persoana de contact este dl. Alin-Andrei Gorscovoz, consilier superior în cadrul Serviciului de gestionare a patrimoniului, tel 0722388870 sau mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Grupul SDF (Same Deutz-Fahr), unul dintre liderii globali în producția de tractoare, utilaje de recoltat, tractoare electrice autonome și motoare diesel, a inaugurat o nouă clădire care găzduiește departamentele de vânzări, administrative, service și cercetare-dezvoltare, la sediul din Lauingen, Germania.

Noua clădire asigură spațiu pentru 80% dintre angajații care își desfășoară activitatea în locația din Lauingen, pe o suprafață de 1.700 mp. Acest proiect face parte dintr-un amplu plan de dezvoltare început în 2017, odată cu lansarea unității de producție DEUTZ-FAHR Land, dedicată producției de tractoare de mare putere, de până la 340 CP.

Etapele dezvoltării au continuat cu inaugurarea Arenei DEUTZ-FAHR – un centru inovator dedicat clienților, care cuprinde un muzeu spațios în interior, un cinematograf, un showroom, precum și săli de conferințe și training. Noua clădire completează armonios ansamblul existent, aliniindu-se la liniile de design arhitectural și oferind spații interioare luminoase, în care soluțiile moderne contribuie la o organizare optimă a activităților.

Conceptul de spațiu deschis promovează comunicarea și colaborarea între echipe, oferind în același timp zone dedicate pentru munca individuală. În plus, zonele de pauză desemnate oferă oportunități suplimentare de schimb și interacțiune activă între angajați.

Materialele extrem de sustenabile și infrastructura IT de ultimă generație asigură un mediu interior profesional, modern și orientat spre viitor. Noua clădire este completată de o zonă exterioară de aproape 4.000 mp de spațiu verde nou creat, care include plantarea a 32 de copaci noi.

Construită conform standardului înalt de eficiență energetică KfW 40 EE, clădirea îndeplinește cele mai stricte cerințe de sustenabilitate și eficiență. Un sistem fotovoltaic de 53 kWp, combinat cu o pompă de căldură modernă, permite o alimentare cu energie în mare parte autosuficientă.

„Noua clădire inaugurată este o dovadă suplimentară a angajamentului SDF de a investi în sediul Grupului din Germania, care include DEUTZ-FAHR Land și DEUTZ-FAHR Arena. Ne străduim nu doar pentru excelență în design, producție și tehnologie, ci și pentru a crea un mediu de lucru primitor care să încurajeze colaborarea între diferite echipe”, a declarat Lodovico Bussolati, CEO al SDF, care a adăugat că, în acest context, marca Deutz-Fahr se confirmă ca brandul emblematic al Grupului.

„Noua clădire reprezintă un mediu de lucru modern, funcțional și orientat spre viitor. Soluțiile de construcție pe care le-am adoptat asigură o eficiență energetică excelentă și sustenabilitate, în conformitate cu cele mai înalte standarde din industrie”, a subliniat Alessandro Sapio, director operațional al Same Deutz-Fahr Germania.

Grupul SDF (Same Deutz-Fahr) este reprezentant în România de către NHR Agropartners, companie care, în prezent, deţine o reţea de 13 filiale, oferind o gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii, mai mult de 200 de angajați şi în portofoliu mărci de top distribuite exclusiv cum ar fi Deutz-Fahr, Same, JCB, Hardi, Bogballe, Poettinger, Sfoggia, Einboeck pentru a numi doar câteva dintre acestea.

„În activitatea NHR Agropartners pilonii de bază îi reprezintă stabilitatea şi sustenabilitatea, respectul faţă de client, încrederea în relaţiile construite, seriozitate şi, cu certitudine, perspectiva în viitor”, punctează Anamaria Damian, director general al companiei NHR Agropartners.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Până la jumătatea sec. al XX-lea, principalele măsuri de reducere a gradului de îmburuienare din culturile agricole erau lucrările de prășit și plivitul manual în culturile cu distanță redusă între rânduri. Odată cu apariția erbicidelor și prin specializarea acestora pe tipuri de culturi și pe specii de buruieni, reducerea gradului de îmburuienare era asigurat, determinându-i pe unii agricultori să considere că prașila nu mai este necesară.

Cercetări riguroase în domeniu au demonstrat că prașila are multiple roluri și în primul rând de gestionare a apei din sol, motiv pentru care marele prof. acad. Gheorghe Ionescu-Șișești a afirmat că două prașile fac cât o udare.

În mod concret, erbicidarea nici nu se poate aplica peste tot, deoarece:

• există parcele mici, cu diverse culturi, și driftul erbicidelor poate deveni toxic pentru unele culturi;

• extinderea chimicalelor devine tot mai restrictivă;

• sunt indicate metode de luptă integrate cu buruienile, inclusiv cu prașile și mai puține erbicide, mai prietenoase cu mediul;

• în cazul culturilor prășitoare, se recomandă numai erbicidarea pe rând, folosind doar 1/3 din doza de erbicid.

Lucrarea de prășit are multiple avantaje, printre care: controlul gradului de îmburuienare până sub pragul economic de dăunare (PED); precum și acumularea și conservarea apei în sol prin stratul superficial afânat (mulci) realizat prin lucrarea de prășit care permite infiltrarea apei din precipitații și barează ridicarea apei la suprafață pentru evaporare, deoarece capilaritatea este întreruptă. Spre exemplu, pierderile de apă din sol în cultura de porumb neprășit au fost de 4,9 mm/zi, iar la porumbul prășit, de 1,8 mm/zi.

De asemenea, afânarea superficială a solului permite păstrarea aerului și a căldurii necesare creșterii rădăcinilor și activității microorganismelor din sol. Prezența oxigenului asigură desfășurarea proceselor de oxidare, cu eliberare de energie, necesară creșterii rădăcinilor și proceselor de absorbție a apei și nutrienților. Totodată, se asigură eliminarea CO₂ care poate deveni toxic.

Prin această afânare se asigură evitarea crustei și asigurarea unui regim aerohidric și termic optim cu 2/3 apă și 1/3 aer; se astupă crăpăturile prin care se pierde cu 18-20% mai multă apă din sol; se asigură o mai ușoară și completă valorificare a îngrășămintelor aplicate; prezența stratului afânat la suprafața solului favorizează infiltrarea apei din precipitații și reduce eroziunea solului; accesul ușor al aerului în sol intensifică procesul de simbioză la plantele leguminoase, sporind nivelul și calitatea recoltelor. De pildă, la soia, fără buruieni, prin prașilă a crescut producția cu 24%.

Prin prașile se pot reduce sau înlătura erbicidele asigurând reducerea cheltuielilor, a poluării și stresul plantelor. Totodată, prin prașile se îmbunătățesc fertilitatea și sănătatea solului și se asigură menținerea biodiversității (producție de porumb erbicidat – 100%, erbicidat și prășit – 124%. Producție la floarea-soarelui netratată – 48%, erbicidată – 85% și prășită – 100%).

Numărul prașilelor depinde de frecvența precipitațiilor (se produce crustă), de starea de îmburuienare și de starea fizică a solului.

Se lucrează cât mai superficial, să taie rădăcinile buruienilor la 2 cm adâncime, buruienile rămân la suprafața solului, se usucă și au rol de protecție. Prin aceasta se evită deranjarea rădăcinilor la plantele de cultură.

Se prășește când buruienile sunt mici și nu după ce înțelenesc solul când se lucrează greu, cu consum mare de motorină și când deja au consumat din apă și nutrienții necesari plantelor.

Cultivatorul folosit la prășit trebuie să aibă lățimea de lucru egală cu a mașinii cu care s-a executat semănatul, iar tractorul va intra pe aceleași urme ca la semănat.

La porumb: prașila I se face când are 3-5 frunze, cu zona de protecție de 8-10 cm, cu discuri de protecție, cu viteza de lucru de 3-4 km/oră. Prașila a II-a și a III-a se face după câte două săptămâni, zona de protecție 10-15 cm, viteza 7-8-10 km/oră.

O lucrare de prășit de calitate se obține cu un cultivator bine pregătit și corect reglat.

1. Reglarea simetriei agregatului se realizează prin montarea secțiilor de prășit, pe bara-cadru, la distanță egală, pornind de la centru spre margini;

2. Orizontalitatea cadrului pentru a fi paralel cu suprafața solului se reglează cu ajutorul tiranților tractorului;

3. Distanța între secțiile de prășit se realizează în funcție de schema de semănat, astfel încât centrul fiecărei secții să corespundă cu centrul intervalului dintre rânduri;

4. Orizontalitatea secțiilor de prășit urmărește ca toate cuțitele să atingă solul pe toată lungimea tăișului. Se realizează de la paralelogramul articulat.

5. Montarea corectă a cuțitelor pe fiecare secție se realizează în funcție de distanța dintre rânduri și de mărimea zonei de protecție.

6. Adâncimea de lucru se reglează de la roțile de copiere ale secțiilor de lucru, care se ridică față de nivelul tăișului cuțitelor cu o distanță egală cu adâncimea de lucru, mai puțin 1-2 cm, cât pătrund roțile în sol. Sub aceste roți se introduc cale de lemn de grosimea respectivă.

7. Apăsarea pe sol a secțiilor de lucru se realizează prin poziționarea corespunzătoare a arcurilor de apăsare în mânerul de reglaj și prin montarea unui număr corespunzător de arcuri.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole

Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

Cum reducem pierderile de apă din sol

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a transmis informații referitoare la implementarea Programului național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM, aferent perioadei 2023 – 2026, aprobat prin OUG nr. 65/2023. Astfel, sunt semnate 20 de acorduri de finanțare, cu investiții de peste 3,6 miliarde lei.

Până la ora actuală, AFIR a încheiat 20 de acorduri de finanțare cu o valoare totală a investițiilor de 3.697.030.708 lei și o valoare a ajutorului de stat de 2.187.781.206 lei. Primele opt acorduri, semnate în luna octombrie 2024, au însumat investiții de 1.324.393.060 lei, cu un ajutor de stat de 882.650.438 lei. În perioada martie – aprilie 2025, au fost semnate încă 12 acorduri, cu o valoare totală a investițiilor de 1.486.458.089 lei și un ajutor de stat de 863.388.146 lei.

În prezent, primele opt întreprinderi beneficiare se află în etapa de demarare a investițiilor, respectiv au început lucrările de construcție sau au încheiat angajamente juridice ferme pentru achiziția echipamentelor necesare.

Proiectele contractate vizează dezvoltarea capacităților de procesare a produselor agroalimentare la nivel național și acoperă o gamă largă de activități eligibile, inclusiv prelucrarea și conservarea cărnii, a peștelui, a fructelor și legumelor, fabricarea produselor lactate, de morărit, de panificație și a zahărului.

Schema de ajutor de stat INVESTALIM beneficiază de un buget total de 590 de milioane de euro, asigurat din bugetul de stat pentru perioada 2023 – 2026. Ajutorul nerambursabil poate atinge un nivel de până la 57.750.000 euro per întreprindere, cu intensități de sprijin cuprinse între 30% și 70%, în funcție de tipul și dimensiunea beneficiarului.

Pentru anii următori, semnarea acordurilor de finanțare va depinde de alocarea bugetară disponibilă și de aprobarea creditelor de angajament prin legile bugetare anuale.

Lista finală a solicitărilor eligibile și alte detalii privind sesiunea de finanțare sunt disponibile pe site-ul oficial al AFIR: www.afir.ro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În inima Transilvaniei, în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, se dezvoltă un produs cu rădăcini adânci în tradiția locală: Brânza frământată de Teaca. Cu o istorie transmisă din generație în generație, această brânză se află astăzi într-un moment de cotitură, fiind în curs de atestare ca Indicație Geografică Protejată (IGP), în urma unei aplicații depuse de Asociația Brânzarilor din Bistrița-Năsăud.

Procesatorul principal, Lacto Sinelli SRL, joacă un rol esențial în drumul spre recunoașterea europeană a produsului tradițional Brânza frământată de Teaca. Compania a făcut pași importanți spre modernizare și standardizare, construind în ultimii ani o fabrică nouă, unde a fost amenajată o secție dedicată exclusiv pentru Brânza frământată de Teaca. Dacă vechea locație avea un spațiu limitat, noua fabrică permite creșterea volumului de producție, cu respectarea riguroasă a specificațiilor tehnice, păstrând în același timp autenticitatea gustului consacrat.

Această brânză se remarcă prin textura sa onctuoasă, gustul intens și tehnica de preparare specifică – „frământarea” sa, un procedeu de-al locului ce conferă produsului o identitate aparte. Nu este doar un aliment, ci un simbol al zonei, rezultat al îmbinării priceperii locale cu facilitățile moderne puse la dispoziție de procesator.

Recent, fabrica Lacto Sinelli a fost gazda unei vizite speciale: studenții de la programul de masterat Dezvoltare rurală al Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca. Întâlnirea a fost o ocazie de dialog între tânăra generație de specialiști în agricultură și cei care duc mai departe tradițiile procesării lactatelor. A fost un schimb de idei binevenit, iar atmosfera a fost una caldă, animată de curiozitatea studenților și pasiunea echipei fabricii.

Dialogul cu conducerea Facultății de Agricultură a adus o perspectivă valoroasă asupra importanței familiarizării studenților cu realitățile din teren și a rolului colaborării dintre mediul academic și cel antreprenorial. „Formarea specialiștilor nu se face doar în amfiteatre, ci și acolo unde munca prinde contur – în ferme și fabrici, în mijlocul producătorilor care duc mai departe tradiția și inovația”, a subliniat prof. univ. dr. Teodor Rusu, decanul Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Încheiem cu speranța că Brânza frământată de Teaca va trece cu succes ultimele etape ale procesului de recunoaștere europeană. Este nu doar un câștig pentru producătorii locali, ci și o reafirmare a valorii patrimoniului gastronomic românesc pe piața europeană.

Despre istoria și rețeta brânzei frământate din județul Bistrița-Năsăud am scris în articolul: Brânza frământată de Teaca caută recunoașterea europeană.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Slow Food Buzău, doi ani de activitate cu rezultate economice concrete: peste 20 de evenimente organizate, 10.000 de turiști atrași și zeci de afaceri locale sprijinite prin promovare și vânzări directe. Număr record de turiști cu interes pentru gastronomia locală din peste zece țări europene, dar și din întreaga țară pentru anii 2023 și 2024.

Într-un context economic dificil pentru producătorii artizanali din România, proiectul Slow Food Buzău a demonstrat că inițiativele bazate pe gastronomie locală și turism sustenabil pot genera valoare adăugată în mediul rural.

Următorul eveniment are loc chiar în zilele de 7 și 8 iunie 2025, la Berca – jud. Buzău, și continuă direcția de creștere a comunității Slow Food Buzău, cu accent pe consolidarea lanțurilor scurte și atragerea de noi categorii de public.

În doar doi ani de activitate, Slow Food Buzău a organizat peste 20 de evenimente, cel mai mare fiind Piața Artizanilor, atrăgând un total estimat de peste 10.000 turiști, dintre care o parte semnificativă din afara județului Buzău. Numărul vizitatorilor a crescut de la an la an. Totodată, Ținutul Buzăului s-a afirmat ca o destinație cosmopolită, primind turiști din peste zece țări europene – de la Spania și Germania până la Serbia – alături de oaspeți din toate regiunile României și din comunitățile locale.

În 2024, Buzăul a găzduit prima ediție a Conferinței Slow Food România, un eveniment de referință pentru mișcarea gastronomiei sustenabile din țară. Conferința a reunit producători artizanali, fermieri bio, bucătari, bloggeri culinari și experți în turism sustenabil. Tot în 2024, reprezentanții Slow Food Buzău au participat la Terra Madre – cel mai mare târg Slow Food din lume – fiind singurii care au reprezentat România cu un stand propriu.

„Ne bucurăm că inițiativa noastră este deja recunoscută ca model de bune practici. Ne dorim ca Buzăul să devină un pol al gastronomiei artizanale în România și Europa de Est, iar comunitatea noastră – un exemplu de dezvoltare sustenabilă, prin colaborare și viziune pe termen lung”, a precizat Thorsten Kirschner, co-fondator și manager Comunitatea Slow Food Buzău.

Sprijin real pentru producătorii locali și antreprenoriatul rural

De la lansare și până în prezent, fiecare ediție a Pieței Artizanilor a reunit peste 30 de expozanți, selecționați într-un sistem rotativ din rândul producătorilor artizanali din județul Buzău și din regiunile învecinate. Mulți dintre aceștia consideră evenimentul din Berca drept unul dintre cele mai reușite din mediul rural. Potrivit declarațiilor lor, vânzările obținute aici au depășit adesea nivelul celor realizate la târguri similare organizate în orașe mari, precum București sau Brașov.

În ciuda situației economice dificile pentru micii producători, participanții se așteaptă la extinderea oportunităților comerciale, ca urmare a viziunii integrate a membrilor comunității. Evenimentele servesc nu doar ca puncte de vânzare, ci și ca platforme de promovare, networking și fidelizare. Mai mulți producători locali au raportat intrarea în lanțuri scurte de distribuție, colaborări cu restaurante din regiune și chiar comenzi din afara țării, în urma participării la evenimentele Slow Food Buzău.

În anul 2025, membrii comunității vor beneficia de un sprijin mult mai specific, în linie cu conceptul farm to table. Obiectivul este construirea unui lanț alimentar scurt, în care producătorii locali din Buzău să poată furniza ingredientele necesare restaurantelor și hotelurilor din județ.

Planurile comunității Slow Food Buzău pentru 2025

În 2025, Slow Food Buzău va marca relansarea www.travelbuzau.com, sub egida Slow Food Community Buzău – cel mai cuprinzător ghid despre județul Buzău, disponibil în viitor în patru limbi: română, engleză, germană și franceză.

Toamna Culinară Buzău (1 septembrie – 31 noiembrie 2025) – unul dintre cele mai mari evenimente gastronomice locale din România. Peste 20 de evenimente culinare organizate de membrii Slow Food Buzău (farm-to-table, cooking shows, Piața Artizanilor – ediția de toamnă, weekend cu vânătoare de trufe etc).

Piața Artizanilor, cea de-a șasea ediție, revine în acest weekend, 7–8 iunie, la Berca: două zile de gastronomie locală, tradiții și turism autentic în Ținutul Buzăului, un eveniment de referință dedicat promovării gastronomiei artizanale, turismului local și sustenabilității. Manifestarea are loc în comuna Berca, în inima Geoparcului Global UNESCO Ținutul Buzăului.

Cu ce își așteaptă vizitatorii Piața Artizanilor:

• Târg de produse artizanale: miere, brânzeturi, uleiuri presate la rece, dulcețuri, pâine cu maia, legume de sezon;

• Colțul vinurilor din Dealu Mare: degustări de vinuri artizanale;

• Gourmet Street Food în stil Slow Food: preparate locale, inclusiv opțiuni vegetariene;

• Ateliere pentru copii, demonstrații de meșteșuguri, muzică live și Escape Room educativ;

• Stand de informare Geoparc & Slow Food și tombola „Buzăul Artizanal”.

Participă peste 30 de expozanți locali și regionali, printre care: Melinis, Ferma Pas-Strâmtu, Casa Ghizdeanu, Crama 3 Conace, Fromaggeria Giuseppe, Miedăria, Hanul Moara Veche, Distil Art și mulți alții. Vizitatorii pot câștiga o lădiță cu produse artizanale autentice, în cadrul tombolei dedicate.

Piața Artizanilor reprezintă un model de dezvoltare rurală prin gastronomie, iar evenimentele organizate de Slow Food Buzău, în cei doi ani de activitate, au generat un impact economic direct în comunitate, susținând producătorii locali și creșterea turismului în zonă.

Pentru mai multe detalii despre evenimentul din 7-8 iunie 2025 accesați link-ul https://slowfoodbuzau.com/piata-artizanilor-slow-food-gourmet-hub-buzau-editia-vi.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” (ASAS): „Am și eu trei greșeli mari în viață, trei. Una, când am acceptat o dată să fiu președinte de partid, mi-am luat din libertate – că mie mi-a plăcut întotdeauna să fiu liber. A doua, când nu am acceptat să fiu directorul executiv al Comitetului executiv al FAO, și am avut oferta pe masă, și nu o dată. Și a treia greșeală făcută este că am acceptat al doilea mandat de președinte al Academiei.”

Pe Valeriu Tabără l-am avut invitat în paginile revistei noastre de mai multe ori, deoarece personalitatea, experiența și erudiția bine-cunoscute ne-au determinat să ne dorim să îi aflăm opinia în cât mai multe chestiuni întâlnite în agricultură. Activitatea profesională îi este cunoscută și lăudată. Astăzi, vrem să-l cunoașteți pe omul Valeriu Tabără, povestea din rândurile ce urmează fiind spusă chiar de dumnealui într-un interviu pe care ni l-a acordat recent. 

„Provin dintr-o familie de țărani, dintr-o zonă extraordinară a României, din Apuseni, de la Sălciua, o zonă de munte care n-a fost cooperativizată niciodată. Eu mi-am tăiat vârfurile de la opinci, pentru că eu am purtat opinci până în clasa a VIII-a, până am mers la liceu. Cu opincile mergeam la coasă, nu cu bocancii. Și atunci dimineața pe rouă te mai duceai un pic cu opinca, numai că era groasă, și îi tăiai vârful cu coasa… să cosești la o pantă de 45°, 50°, 60° nu e chiar simplu. Sau să încarci carul cu fân și să nu se răstoarne, de pe la 800 m altitudine, și să-l cobori.

(...) Suntem trei frați. Tatăl meu a fost și el muncitor necalificat, a lucrat la Baia de Arieș, în sistemul de acolo în care țăranul cu muncitorul era cam același lucru, adică noaptea se duceau la schimbul de noapte, iar dimineața, după o foarte mică pauză, punea mâna pe coasă, pe sapă, pe tot ce era gospodărește ca să-și ducă și munca de țăran. De la 5-6 ani ne trimitea cu vaca la pășune, cred că mai mult avea grijă vaca de noi decât noi de vacă, dar de pe la 7-8 ani am avut uneltele făcute special pentru noi, pentru copii, inclusiv coasă mai mică, o aveam în mână. Nu ne cerea nimeni să facem minuni, dar să dai cu ea să te înveți aia o făceai de mic, și nu o făceam numai noi. Aproape toți copiii de gospodari, indiferent unde lucrau părinții. Eu nu știu să fi fost cineva să fi rămas acasă. Toată lumea eram cu o anumită treabă de făcut. Practic, noi i-am învățat pe Eminescu și pe Coșbuc stând la vaci sau în pauzele de întors otava, fânul, de făcut clăile și așa mai departe. Când am ajuns student, toate vacanțele, cu foarte mici excepții, le-am făcut acasă, la coasă, la fân. Și când m-au luat prima dată, de am ajuns ministru la Agricultură, m-au luat din brazdă, de la coasă.

(...) Eu am doi copii, au crescut tot acolo la munte, la părinții mei și alături de părinți la fân, la tot felul de lucrări. Cred că un copil trebuie să știe toate lucrurile acestea, să nu-i fie ascunse. Cred că acolo când îi cocoloșesc sau când pe un copil nu-l lasă să iasă, sau pe tânărul de lângă tine, la contactul direct cu problemele vieții, nu fac decât să-i îngreuneze viața. Și eu cred că partea aceasta, și nu întâmplător, cred că au fost perioade când zonele rurale au dat oameni de foarte mare valoare tocmai datorită acestor contacte legate de viața reală de acolo. Mie-mi pare rău că școala la această dată și educația în mediul rural practic elimină din potențialul științific și nu numai, potențialul unei comunități întregi, partea aceasta de rural. 

De la Școala generală din Sălciua, în 1963, noi am intrat 14 numai în liceul din Baia de Arieș, 14 din aceeași clasă. Când am terminat liceul din Baia de Arieș, care se bătea cu liceele de la Cluj, Turda, din 32 de elevi, 28 am terminat studii superioare. Cu olimpiade, cu absolut toate concursurile posibile. Astăzi nu mai auzi de ele.

(...) Despre agricultură n-aș spune că a fost o pasiune, atunci, pentru că vreau să vă spun un lucru pe care probabil copiii de la țară nu-l spun sau nu l-au spus. Noi abia așteptam să vină școala, să se termine vacanța. Atât era de greu în perioada de vacanță, pentru că lucrai de dimineața, de la patru, până seara la zece, erai în câmp cu tot ce trebuia. Adică, duceai gospodăria cu părinții alături sau uneori chiar îi înlocuiai. Eu nu spun că mi-a venit pasiunea de agricultură, că asta a fost. Eu am vrut să fac istoria. La Baia de Arieș însă m-am întâlnit cu un profesor, mie mi-a fost și drag, am și făcut cu el prima dată Capitolul 5 din biologie, care era genetica moleculară; până în 1965-1966 nu se predase, nu aveai voie să predai genetică moleculară. Era Miciurin & Lysenko, știința sovietică. Am făcut atunci, eram destul de bun la biologie și profesorul meu, care făcea parte din echipa de concurs sau făcea uneori parte la Facultatea de Agronomie de la Cluj, mi-a spus odată „tu dai importanță foarte mare istoriei, dar să știi că tu ai fi excelent pentru agronomie”. I-am spus: știți, eu mă pregătesc pentru istorie. Și am și dat admitere la Istorie universală, voiam să fac arheologia, istorie-filozofie cu cele două secții. Au fost 20 pe un loc la Cluj, la Babeș-Bolyai, la Facultatea de Istorie-filozofie, secția Istorie universală. Și am picat în primul an, nu la mare diferență, dar am picat. Ce înseamnă un destin… M-am dus și am făcut un an de tehnică financiară la Timișoara, care mi-a prins în viață senzațional. Aveam rude acolo, se înființase Facultatea de Științe Economice atunci, în 1967. N-avusesem timp să mă pregătesc. Când am ajuns acolo am văzut, era și concurență foarte mare, și am zis: mă duc și fac armata – pentru că noi, băieții, eram atunci imediat chemați – și mergând pe stradă m-am întâlnit cu o verișoară care-mi zice: de ce să te duci? Uite, se dă admitere la tehnică financiară postliceală, îți trebuie matematică și încă ceva, dar la nivel de uman, nu de real. N-aveam nicio problemă. M-am dus și am intrat al doilea sau al treilea. Și m-am înscris, am urmat un an, dar după un an, concomitent cu anul respectiv m-am pregătit și am dat admiterea la Agronomie la Timișoara. Mi-am revizuit partea de istorie, n-am mai revenit asupra ei, a rămas o pasiune, și acum fac istorie și am o bibliotecă extraordinară. Și m-am apucat de agronomie.

Am terminat Facultatea de Agronomie la Timișoara, am devenit unul dintre cei mai serioși. Pregătire bună la aproape toate activitățile studențești. Am fost împreună cu colegul Daea, că noi am fost colegi de an, și ne țineam de treabă. Și am hotărât în anul cinci că mă voi duce să lucrez în viticultură. Ăsta a fost țelul meu: fac agronomie, dar mă voi duce la viticultură. În anul doi eu m-am dus și m-am înscris la Cercul științific de vinificație-viticultură, în care se intra foarte greu, doar dacă aveai de la 8,50 în sus. Nu puteai intra altfel, nu te primea profesorul. Și de acolo am participat la tot ce însemnau lucrări în toate podgoriile Banatului – de atunci ne știam. Mi-am făcut lucrarea de diplomă, am făcut practica la Șagu Arad, în podgoria de la Șagu, am pregătit atunci struguri, c-am și lucrat. Și când a fost repartiția, eu mă pregăteam, pentru că aveam fermă unde să merg, era fermă la Jidvei, fără să fie aranjat. Dar au apărut două-trei ferme viticole în țară și dusesem tratative, că se făceau atunci un fel de avantaje: ca să mergi să lucrezi în Insula Mare a Brăilei, îți dădea locuință la Brăila sau în București și erai fermier acolo. Și mi-a stat în gând, pentru că eu nu provin dintr-o familie bogată, să merg. Dar în momentul în care m-am apropiat de final, apăruse un loc la Lovrin, pe repartiția guvernamentală, și toți profesorii mei spuneau: „Nu, în cercetare Valeriu, la Lovrin!”. Și s-a întrunit Consiliul științific al facultății, mi-au dat recomandare – pentru că nu puteai rămâne în învățământ sau în cercetare fără recomandarea Consiliului științific – și am plecat cu repartiție guvernamentală la Lovrin. Aia a fost o a doua etapă a vieții mele, într-un colectiv senzațional, în care n-aveai scuze: ori te autoeliminai, ori trebuia să ajungi la nivelul lor, să te pregătești și să devii ca ei. Și am ales a doua variantă, aceea de a fi ca ei, să învăț de la ei – că erau oameni grei de tot, oameni cu realizări fantastice în cercetare.

(...) Mă și căsătorisem, soția îmi promisese că vine cu mine, plecăm din Timișoara, ei, nu s-a întâmplat chiar așa. Soția mea a crescut la Timișoara, ea a rămas orfană de mică și tatăl ei a făcut parte din primul echipaj al Bricului Mircea. În 1939, când a fost adus de la Hamburg, a scris și un jurnal – marinar simplu – dar este în Muzeul Marinei la Constanța cu acel jurnal, o chestie extraordinară făcută de tatăl ei. Am cunoscut-o la Timișoara, ne-am căsătorit și am plecat la Lovrin, unde în prima lună m-am întâlnit cu unul dintre marii directori ai agriculturii României, Emil Vlaicu. Făcea parte din cei șase selecționați de Regina Maria pentru domeniul de la Banloc, din Timiș. Ani de zile a fost directorul unui IAS în apropiere de Lovrin, cu rezultate senzaționale. Unul dintre marii agronomi, bun prieten cu Nicolae Giosan, cu Mureșan, cu care cred că a fost și coleg la Cluj. Și când m-am dus prima dată acolo, era în primul rând bucuros că mergea acolo prima dată un ardelean. El era de la Dej, extrem de încântat de faptul că vine un ardelean după câțiva ani buni. Și era să devin protecționist. Eram la el în birou când vine un telefon de la București de la un om pe care nu-l văzusem niciodată, dar de care știam și care se numea academician Nichifor Ceapoiu, era șeful programului cânepă pe țară. Crease și soiul 153, primul soi, cu Carmaniola prin 1958-1960, și a scris una dintre cele mai bune monografii legate de cânepă, cred că la nivel mondial. Și sună telefonul de la București: „Ceapoiu la telefon. Domnule director, vedeți că trebuie să vă vină un tânăr absolvent de la Timișoara. Nu cumva să-l dați lui Șandru! E la mine la cânepă, la mine vine, la ameliorare la cânepă!”. Eu eram în fața biroului în picioare. Zice: „Ascultă, domnule, nu te pot da la Șandru – dar noi aveam oroare de Șandru, că știam că toți absolvenții din Timișoara nu se împăcaseră cu Șandru. Adică, mergeau și plecau…”. Și la cânepă am rămas. Am stat doi ani și jumătate, dar m-am pus la punct cu absolut toate problemele. Acolo m-am cunoscut cu domnul Iliescu. El vedea des la stațiunea Lovrin, când a fost mazilit în Banat, și eu înlocuiam pe cineva de la UTC care era în armată, și atunci participam la reuniuni. Dar nu eram comod, totdeauna aveam de spus câte ceva legat de situație. Și apoi s-a ivit o ocazie, la Universitate a crescut numărul de studenți și au avut nevoie de un asistent la fitotehnie. Și profesorul Fazekaș, care-mi fusese profesor la fitotehnie, i-a picat cu tronc să merg eu să dau concurs pentru postul de asistent. Și atunci, în 1976, în 19 decembrie – ziua când s-a născut fiu-meu – am dat concursul pentru postul de asistent. L-am luat. Dar nu te puteai duce când vrei, eu încă nu-mi terminasem stagiatura, eram inginer stagiar anul II, dar mi-a dat stafful științific, colectivul tot, mi-a dat recomandările și m-am dus la concurs. L-am luat, dar după aceea profesorul Giosan, care era președintele Academiei, n-a mai fost de acord să plec de acolo, nu m-a mai lăsat să plec la Universitate. Avea nevoie de oameni, îl înțeleg. Niciunul după mine n-a mai plecat. Am făcut cu trei-patru colegi atunci și o grevă împotriva profesorului Josan și până la urmă am plecat de la Lovrin cu demisie. Dar am păstrat o relație extraordinară cu Lovrinul. Și nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, atunci, în 1973, în septembrie, când se duceau tratative cu mine să mă duc la Lovrin – că am fost aproape forțat, că „acolo te duci, nu în altă parte”, rectorul, decanul, toți după mine – că eu voi ajunge vreodată să mă lupt să salvez Lovrinul, care era o stațiune puternică de tot. Nu putea să-mi treacă prin cap că eu aș putea ajunge vreodată acolo. Că eu o să conduc cercetarea, ca eu să fac legea după care se va conduce cercetarea românească și să devin atât de atașat. Pentru că eu am renunțat la extrem de alte multe lucruri și avantaje, și ca politician. La un moment dat un ministru, când s-a făcut Legea 45, făcuse o lege care era extrem de vulnerabilă. Cercetarea era vulnerabilă. Dar nu îndrăznea să vină cu ea la Parlament, pentru că n-avea cum să treacă. Eu nu puteam trece o lege în care, cu știința mea, să vulnerabilizez sistemul de cercetare românesc. Dacă o lăsam așa, astăzi nu mai exista deloc. Și atunci am impus regula Legii 110/1997. Astfel încât nu s-a mai putut lua, nu s-a mai putut desface, foarte greu iei de la cercetare acum teren sau patrimoniu și numai prin niște legi speciale. Dar se putea face. Între timp am ajuns, stăteam și mă gândeam, că am coordonat o carte scrisă pentru Nicolae Giosan.

(...) În 4 martie 1977 — eram în plină criză, dădusem concursul și nu mă lăsau să plec, și trebuia să vin în audiență aici — m-am întâlnit cu decanul Facultății de Agronomie, Gheorghe Catrina — făceam naveta la Lovrin, iar el mergea la stațiune – și s-a oprit la mine și-mi spune „ce facem?, că e nevoie…” – o jumătate de an nu avea cine ține cursul, orele de lucrări practice. I-am zis: „Domnule profesor, mâine aș vrea să merg la București, într-o audiență la dl prof. Giosan, să văd dacă nu obțin...”. De obicei obțineam cam tot ce-mi propuneam, dar atunci așa era, era puternic domnul președinte. La care decanul spune: „Nu te duce tu, că mă duc eu în audiență la el” – se cunoștea cu Giosan. Și a venit, și a murit la cutremur în blocul Dunărea. Pe atunci era rector Ștefan Romoșan, lucrase în Ministerul Agriculturii și pe la Partid când era regiunea Banat, tipul destul de puternic pe picioare, dar Josan nu mai voia nici să răspundă la adresele rectorului: „Aprobați transferul!” și așa mai departe, pentru că eram încă în stagiaturi. Îmi zice: „Tu vii prin demisie”, zic: „Vin, dar mă puteți angaja? Sau mă trimite la dracu’ în praznic, rămân la dispoziția ministerului și mă dau unde vor ei”. „Vino, că te angajez! Numai tu să vrei.” Pentru mine nu era nicio problemă, cât pierdeam? Doi ani și ceva? Până la urmă, nu s-au pierdut nici ăia. Mi-am dat demisia la 1 mai 1977 și în 15 mai am fost la primele ore de practică cu studenții. M-am mai întâlnit cu Giosan, de mai multe ori, iar acum eu am coordonat o carte scrisă la adresa lui, am decis să facem o distincție „Nicolae Giosan, Meritul științific al Academiei” și am toate argumentele de ce trebuie făcută, și mă gândeam: „Ce-ar fi zis profesorul să vadă cine-i face chestii din astea după atâția ani? Unul care s-a tamponat cu el” – și ne-am cam tamponat… Cred că m-ați auzit că-i pomenesc de foarte multe ori numele, în momente delicate, în care unii puteau să comenteze că, vezi, Doamne, a fost... – că el a murit atunci, imediat după ce l-au arestat în decembrie 1989, de inimă rea a murit Giosan. Dar la 24 de ani Giosan a avut curajul să scrie conducerii partidului de atunci – apropo de ce discutam la început – că România în cercetarea agricolă nu trebuie să urmeze cercetarea sovietică sau doctrinele sovietice, pentru că nu ăla e viitorul. Și venise proaspăt absolvent de doctorat de la Moscova. Când a ajuns materialul în mâna lui Moghioroș și l-a citit, să-i cadă din mână! L-a apucat tremurul, că așa ceva nu se putea scrie și putea să ajungă în fața zidului de execuție, în sensul că în 1953-1954 nu discutau cu tine… și ăla a luat materialul și s-a dus cu el la Dej: „Uite, tovarășe, ce scrie tânărul ăsta aici!”. Și Dej a luat materialul. Și: „Ia cheamă-l încoace!”. Toți au rămas surprinși: cum să scrii atunci că să nu urmezi doctrina sovietică, a lui Miciurin? Era în plin avânt știința zisă sovietică. Și s-a dus Giosan și le-a spus: „Nu ăsta e drumul. Uitați-vă în Marea Britanie, în Anglia, în Statele Unite cum se lucrează acum și s-au făcut mari descoperiri în genetica moleculară, care vor revoluționa lumea. În primul rând agricultura, și poate să scoată de sub spectrul foametei omenirea prin această chestiune – era genetician, în genetică-și făcuse doctoratul – plus în medicină vor fi realizări extraordinare datorită acestor cercetări. Și numai ei le fac. Nu e așa cum zic sovieticii…”. La care Dej zice: „Ce-ar fi dacă te-ai duce tu în Statele Unite?”. Și i-a dat o bursă de un an și s-a dus la firma Pioneer, și s-a întâlnit cu Garst. Roswell Garst a fost unul dintre marii susținători, în anii ’50, inclusiv pentru Institutul de la Fundulea. Și la firma Pioneer Josan a învățat genetică moleculară, modul cum să producă sămânță, hibrizi, și s-a împrietenit cu Henry A. Wallace, care a fost genetician și unul dintre cei care au făcut echipă cu marii descoperitori din genetica moleculară, vicepreședinte al SUA. Și a venit de acolo și a înființat Institutul Fundulea. Și i-au dat americanii 200 de linii consangvinizate. Plus, se pare, semănătoarea SPC6. Semănătoarea SPC6 a fost adusă din SUA aici, a ajuns la Fundulea, apoi a fost multiplicată, la Piatra-Neamț, și așa a luat naștere semănătoarea românească SPC6, 9 sau 12.

(...) Când, în primul mandat de ministru, am luat niște decizii legate cu carnea de pui suspendată, lăsa impresia că eu am o atitudine antiamericană. Dar în discuția pe care am avut-o cu ambasadorul american, eu am descris atunci ce trebuie să facem ca să reluăm relații durabile, nu speculative de piață, cum era cu carnea aia de pasăre. Pulpele americane. În primul rând, i-am spus că vreau să reluăm pregătirile de specializare de prin anii ’70-’80, pentru că atunci inclusiv Angelo Niculescu a fost acolo, în SUA. Toți marii agronomi pe care-i avem noi azi, Lucian Buzdugan, Dumitru Manole, Gheorghe Nițu și alții, au fost formați în SUA, au mers la niște lucruri extraordinare. Și asta aș vrea să refacem. Plus în învățământul superior: pe mine asta m-a atras. Cercetare – învățământ superior. Și acum mi-a rămas ideea. Acolo am o scrisoare către președintele nostru, să bage în Parteneriatul strategic și partea de agricultură, deci specializare învățământ superior, dar nu oricând: postdoctorat. Și cercetare științifică. Adică, să mă pot duce în SUA la institute și să fac șase luni de specializare, ca tânăr. Pentru că vă spun că învățământ superior de mare forță, cercetare științifică de mare forță în SUA se face, nu în Europa Occidentală. În Europa, exceptând Marea Britanie, nu se face ce trebuie. Se mai face acum în China. Pentru că în China, cei care formează acum, toți, au fost formați în SUA. Majoritatea sunt absolvenți de învățământ superior american sau britanic. Nu sunt din Germania sau Franța. Și sistemul de învățământ chinezesc, cu o disciplină mai de fier, este cu totul construit pe sistemul american.

Acum în lume nu se mai discută despre agricultură ecologică. Se discută despre sisteme echilibrate. Sistemul verde. Se vorbește la cele mai înalte congrese și forumuri științifice mondiale. Forumuri științifice mondiale în care intră numai academiile. Acolo nu se discută despre partea asta că nu dau aia și nu dau aia. Nu, trebuie să dau ca să fiu în echilibru, mai ales că apar forme noi de agricultură. Agricultură urbană: noi nici nu discutăm despre ea. Agricultură pe verticală – noi nu vorbim despre ea. Agricultură aerobică… sunt niște lucruri colosale! Noi discutăm: „Fără azot!” – cum să fie fără azot, când eu am nucleotidele care sunt pe bază de azot? Viața este pe bază de azot; „Fără dioxid de carbon!” – ca să măresc producția în seră și solarii, eu trebuie să măresc concentrația de dioxid de carbon! Asta nu înseamnă că oamenii nu produc și dezechilibre, dar dezechilibrele nu sunt produse așa, cum se spune de către unii, în mod speculativ sau politic.”

Valeriu Tabără a murit în dimineața zilei de 29 aprilie 2025, la vârsta de 75 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!

În loc de editorial… Material publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2025

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea în mediul online a platformei naționale AKIS (Sistemul de Inovare și Cunoaștere în Agricultură), „un instrument digital care oferă un cadru colaborativ pentru generarea, transferul şi aplicarea cunoștințelor și inovațiilor”.

AKIS reunește persoane, instituții, companii şi organizații din mediul agricol şi rural, în scopul facilitării integrării actorilor relevanți, interacțiunii dintre știință și practică, asigurând astfel fluxul informațional și accelerând implementarea ideilor noi de către fermieri şi întreaga comunitate rurală.

„Participarea activă în cadrul AKIS este crucială pentru consolidarea legăturilor dintre cercetare, educație și practică în sectorul agricol în vederea creșterii competențelor fermierilor și ale altor antreprenori din comunitatea rurală, precum și pentru construirea unui spațiu rural inovator și prosper”, transmite MADR.

Toți cei interesați din agricultură, producție, cercetare sunt invitati să se alăture acestei inițiative la următorul link: https://roakis.eu/ro/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-un context agricol tot mai impredictibil și presant din punct de vedere economic, fermierii se bazează tot mai mult pe date concrete pentru a lua decizii corecte și profitabile. Unul dintre cele mai importante instrumente în acest sens rămane analiza de sol, un serviciu esențial pentru orice plan de fertilizare eficient.

Analiza de sol se poate face în orice perioadă a anului – primăvara, vara sau toamna – în funcție de obiectivul urmărit. Cel mai frecvent, ea se realizează înainte de înființarea culturilor, pentru a stabili planul de fertilizare.

ALCEDO, companie cu peste 35 de ani de experiență în agricultura românească, oferă fermierilor un pachet complet de servicii de analiză a solului, adaptat condițiilor din teren și nevoilor reale ale fiecărei culturi.

Pachetul principal conține:

• Analiza a 17 parametri ai solului;

• Evaluarea riscului la carențe;

• Plan de fertilizare adaptat culturii și zonei;

• Memoriu tehnic detaliat;

• Cartograma fiecarei parcele;

• Imagini satelitare, date meteo și evoluția culturilor în timp real.

Toate aceste informații sunt centralizate și accesibile prin platforma digitală MyAlcedoSoil, astfel încât fermierii să poată lua rapid decizii bine fundamentate.

Pe baza acestor date se construiește un plan de fertilizare personalizat, care ajută la:

• Dozarea corectă a îngrășămintelor;

• Evitarea risipei de resurse;

• Creșterea productivității culturilor;

• Reducerea costurilor și protejarea solului pe termen lung.

Simplu, rapid și eficient

Comandarea analizelor se face în mai puțin de zece minute, iar aplicația MyAlcedoSoil permite prelevarea precisă a probelor de sol direct din teren. Rezultatele sunt interpretate de specialiștii ALCEDO și sunt livrate împreună cu recomandări personalizate, direct în contul fermierului.

Detalii despre analiza de sol și alte servicii disponibile: https://alcedo.ro/my-alcedo-soil/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print,AICI!

CITEȘTE ȘI: Protejarea culturilor semănate în primăvară de boli și fenomene extreme

Agricultură eficientă prin monitorizarea umidității solului

Unelte importante în agricultură, auditul de carbon și analizele de sol