Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă a susținut marți - 4 august 2026, în fața Comisiei pentru Mediu a Senatului României, pachetul de amendamente la propunerea legislativă privind aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026–2030 (L455/2026). Toate propunerile Clubului au fost acceptate de comisie.

Documentul, aflat pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare a Senatului convocată în perioada 4–6 august, are 233 de pagini și este prezentat drept jalon de reformă din Planul Național de Redresare și Reziliență, cu o valoare de peste 972,4 milioane de euro. În forma depusă inițial, strategia stabilea ținte cu impact direct asupra activității agricole: extinderea la 30% a teritoriului național cu statut de arie protejată, 10% zone de protecție strictă și reducerea cu 50% a riscului pesticidelor și a nutrienților. Niciuna dintre aceste ținte nu era însoțită de un studiu de impact economic și social.

„Dacă va fi adoptat în forma lui actuală, va pune cruce agriculturii. Trist este că până și în expunerea de motive, agricultorul, fermierul, este văzut ca principalul factor de distrugere a biodiversității, când orice om de bun simț știe că povara păstrării biodiversității cade tocmai pe fermier. Și toate astea fără un minim studiu de impact, fără să știm câți bani pierdem în cazul adoptării unor astfel de măsuri. Pierdem miliarde de euro din cauza secetei, din cauza importurilor de cereale din Ucraina, din cauza lipsei sistemelor de irigații”, a subliniat Alexander Degianski, președintele Clubului Fermierilor Români.

Clubul a transmis Senatului României și Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor un document cu amendamente punctuale, formulate pe articole și însoțite de motivare tehnică. Poziția Clubului a fost susținută în fața comisiei de Florian Ciolacu, director executiv, și Bogdan Chiripuci, manager Politici Agricole.

„La nivel de principiu, agricultura nu generează presiune asupra biodiversității, ci caută să țină echilibrul biodiversității, pentru că asta înseamnă agricultură. Regulamentul privind reducerea nutrienților și a pesticidelor este parcat la nivel european, deci nu mai există, și nu vedem de ce ar fi asumat prin această propunere de strategie. Creșterea cu 30% a zonelor de protecție și cu 10% a zonelor de protecție strictă trebuie făcută doar cu acordul celor care sunt proprietarii acelor suprafețe. Impactul asupra infrastructurii de irigații, desecare și drenaj și asupra utilizării apei trebuie luat în considerare și din punct de vedere economic. Agricultură fără apă nu se întâmplă”, a declarat Florian Ciolacu în fața comisiei.

Amendamentele admise de Comisia pentru Mediu a Senatului României

1. Irigațiile devin relevante direct pentru biodiversitate (Capitolul 3, Tabelul 1). Programul Național de Reabilitare a infrastructurii principale de irigații trece de la „relevanță limitată, indirectă” la relevanță ridicată, cu contribuție directă. Gestiunea integrată a apei prin irigații, desecare și drenaj are impact favorabil asupra refacerii accelerate a biodiversității, menține activitatea productivă economic și susține calitatea vieții în mediul rural. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

2. Exploatațiile conforme nu pot fi asimilate activităților ilegale, iar abandonul terenurilor intră în analiza presiunilor (Capitolul 5.3). Evaluarea impactului agriculturii diferențiază explicit activitățile desfășurate cu respectarea legislației, prin condiționalitățile PAC și standardele GAEC, de cazurile de nerespectare a obligațiilor legale. Analiza presiunilor include și efectele abandonului terenurilor agricole, care conduce la invadarea cu specii alogene, pierderea pajiștilor cu înaltă valoare naturală și degradarea habitatelor deschise. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

3. Securitatea alimentară și viabilitatea economică intră în obiectivul dedicat agriculturii (Capitolul 6, Obiectivul B1.4, pag. 66). Gestionarea durabilă a terenurilor agricole se realizează cu respectarea simultană a conservării biodiversității, a securității alimentare, a competitivității agriculturii și a viabilității economice a exploatațiilor. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

4. Principiul compensării integrale și consultarea obligatorie a fermierilor (Capitolul 6, Obiectivul B1.4). Orice măsură care limitează utilizarea terenurilor agricole sau reduce potențialul productiv se aplică numai cu mecanisme de compensare financiară integrală, calculate pe baza pierderii reale de venit. Măsurile care afectează activitatea agricolă sunt precedate de o analiză de impact economic și social elaborată în consultare cu organizațiile profesionale ale fermierilor, iar restricțiile suplimentare se pot institui numai prin act normativ adoptat cu consultarea acestora. Fermierii sunt recunoscuți drept parteneri esențiali în conservarea biodiversității. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

5. Compensări specifice pentru practicile extensive și pentru cele intensive (Capitolul 6, pag. 69). Menținerea practicilor agricole extensive și a metodelor tradiționale se realizează cu asigurarea compensărilor specifice pentru fermieri în cazul afectării producției agricole. Diminuarea efectelor practicilor intensive ține cont de schimbările climatice și menține competitivitatea afacerilor agricole prin compensări specifice și alternative tehnologice viabile. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

6. Ținta privind nutrienții și pesticidele se raportează la nivel național, nu la nivel de fermă (Capitolul 7, Ținta T7, pag. 96). Respectând țintele globale, România se angajează ca, la nivel național și nu la nivel de exploatație agricolă individuală, consumul mediu de produse de protecție a plantelor și de nutrienți să nu depășească valorile medii înregistrate la nivelul Uniunii Europene sau 50% din valoarea înregistrată de statul membru cu cel mai mare consum. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

7. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale intră în lista instituțiilor responsabile (Anexa II). Includerea vizează toate acțiunile care privesc agricultura, dezvoltarea rurală, utilizarea terenurilor agricole, plățile compensatorii, măsurile de agromediu, gestionarea speciilor invazive cu impact agricol, restaurarea ecosistemelor agricole și integrarea biodiversității în politicile sectoriale agricole. (amendament propus de Clubul Fermierilor Români)

8. Compensarea restricțiilor din siturile Natura 2000 (Capitolul 6, Obiectivul A1, pag. 52). Restricțiile prezente sau viitoare care generează pierderi de venit sau costuri suplimentare pentru agricultură și silvicultură în siturile Natura 2000 sunt însoțite de mecanisme de compensare financiară adecvate. Metodologia și calculul plăților compensatorii se realizează anterior desemnării de noi arii naturale protejate.

9. Echilibru între restaurare și continuitatea activității economice (Capitolul 6, Obiectivul A3, pag. 57). Implementarea Planului Național de Restaurare pe suprafețe agricole și forestiere respectă echilibrul dintre obiectivele de conservare și continuitatea activităților economice sustenabile. Pierderile de venit generate se compensează prin scheme dedicate, iar metodologia de calcul se realizează anterior aplicării măsurilor de restaurare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În timp ce alte state își protejează fermierii, industria și capitalul autohton, România pare să aleagă o direcție opusă. În loc să reducă deficitul bugetar prin reforme reale, prin eliminarea risipei din administrație, prin eficientizarea companiilor de stat și prin stimularea investițiilor, povara este transferată asupra celor care produc, investesc și plătesc taxe.

Deficitul bugetar nu poate fi redus prin falimentarea mediului de afaceri românesc și prin sărăcirea populației. O economie nu se dezvoltă prin taxe mai mari și costuri de producție tot mai ridicate, ci prin competitivitate, investiții și încurajarea capitalului autohton.

România trăiește din împrumuturi. Statul se împrumută pentru a acoperi cheltuieli curente, firmele se împrumută pentru a supraviețui, iar populația se împrumută pentru a face față costului vieții. Acest model nu este sustenabil.

Clasamentul prețului motorinei în luna iulie 2026

Mesajul acestor cifre este îngrijorător: România se află printre statele cu cele mai ridicate prețuri la motorină din această comparație, deși nivelul veniturilor și al competitivității economiei este mult inferior celui din majoritatea acestor țări. Pentru fermieri, transportatori și industrie, fiecare cent în plus la combustibil înseamnă costuri de producție mai mari și competitivitate mai redusă.

Costul motorinei suportat de fermieri. Am luat în calcul doar motorina pentru pregătirea și întreținerea culturilor agricole

Aceste diferențe explică de ce fermierii din România intră în competiție cu un handicap major. În timp ce alte țări reduc costurile de producție prin politici fiscale și scheme de sprijin, agricultorii noștri suportă unele dintre cele mai ridicate costuri cu motorina dintre competitorii lor direcți și nu numai.

În plină campanie de recoltare, numeroși fermieri reclamă dificultăți în aprovizionarea cu motorină și presiuni financiare majore. Aceste situații ar trebui analizate cu maximă transparență de autoritățile competente pentru a elimina orice suspiciune privind funcționarea pieței și pentru a asigura aprovizionarea normală în perioadele critice.

Dacă această politică fiscală și economică va continua, consecințele sunt previzibile: exploatații agricole decapitalizate, investiții amânate, insolvențe și executări silite, reducerea producției interne și o dependență tot mai mare de importuri.

România nu are nevoie de o economie bazată pe împrumuturi și consum, ci de una bazată pe producție, investiții și competitivitate. Are nevoie de un stat care să fie partenerul celor care creează valoare, nu principalul factor care le mărește costurile.

Un stat puternic nu își sacrifică producătorii proprii pentru a acoperi dezechilibre bugetare pe termen scurt. Prosperitatea unei națiuni se construiește prin încurajarea muncii, a investițiilor și a capitalului, nu prin împovărare.

România este una dintre puținele țări europene care a avut petrol, gaze naturale, rafinării și o industrie petrolieră construită prin munca și sacrificiul generațiilor de români. Astăzi, mulți români au sentimentul că au pierdut controlul asupra unei părți importante din aceste active strategice.

Cum este posibil ca o țară cu tradiție în industria petrolieră să ajungă să suporte costuri atât de ridicate pentru combustibil? Este o întrebare legitimă la care cetățenii au dreptul să primească răspunsuri clare.

Nu este firesc ca o țară care a scos petrol din pământul ei și și-a construit cu propriile resurse rafinăriile să ajungă să cumpere motorina la prețuri care falimentează fermierii și antreprenorii. Bogăția unei națiuni trebuie să lucreze pentru cetățenii ei, nu împotriva lor.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte Pactul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Am realizat o analiză și un scurt studiu de impact asupra Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității - Capitolul Agricultura pag. 66-70. Vă invit să citiți rândurile de mai jos.

Inserția paginilor 66-70 alocate agriculturii din proiectul Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității, începe cu o scurtă trecere în revistă, de câteva rânduri, asupra mediului agricol din România, unde este punctat în mod special faptul că suntem atomizați. „Agricultura României se caracterizează printr-o structură polarizată, cu un număr foarte mare de ferme mici, dintre care multe practică agricultura pe parcele mici de teren pentru consumul propriu. La acestea se adaugă câteva mii de feme mari. România este țara cu cel mai mare număr de femieri din UE, de aproape 3,5 milioane. Cu toate acestea, 90% dintre ferme sunt mici, având mai puțin de 5 hectare. România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din UE și cel mai mare producător de semințe de de floarea-soarelui, miere și prune.”

Apoi continuă printr-o propozitie sumară ce indică starea de conservare a pământului și a apei, a peisajelor și a unei remarcabile diversități biologice. „Mediul natural din România se caracterizează, în general, printr-o stare bună de conservare a resurselor naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și o remarcabilă diversitate biologică.”

Prima analiză pe text pe care o fac, îmi arată o superficialitate extremă asupra imaginii agriculturii romanești. Textul marchează adevărul la nivel național, într-un mod discutabil. Anume faptul că „un număr foarte mare de ferme mici, dintre care multe practică agricultura pe parcele mici de teren pentru consumul propriu”. Cu alte cuvinte, sursa primară de hrană, sursa vieții și a întreținerii zilnice rămane peticul de pământ, unde hrana este cultivată sau crescută, adică animalele de curte și păsările.

Textul continuă cu o propoziție scrisă de cineva ce nu are habar despre agricultură, descriind într-o propoziție status-ul României la nivel european. „România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din UE și cel mai mare producător de semințe de floarea-soarelui…” Și cam atat s-a putut despre agricultura României.

Și acum să inserăm primele cifre:

Valoare totală de piață 2026: Opt miliarde una sută șaptezeci și opt milioane, zero patruzeci și trei mii, patru sute șaptezeci și opt euro

Iar apoi, după o enumerare de zone deja implementate, în ceea ce privește condiționalitățile, eco-schemele și altele, se trece brusc la un paragraf: „Agricultura ecologică este o metodă agricolă de producere a alimentelor utilizând substanțe și procese naturale. Comisia a stabilit pentru anul 2030 obiectivul ca 25% din terenurile agricole din UE să fie cultivate ecologic - o creștere semnificativă față de nivelul de 10,5 % din 2022.”

Aici am câteva lucruri de inserat. Pentru început, o contradicție flagrantă între paragraful sus subliniat pe care-l reproduc aici: „Mediul natural din România se caracterizează, în general, printr-o stare bună de conservare a resurselor naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și o remarcabilă diversitate biologică”. Și faptul că CE dorește ca România să ajungă la o pondere de 25% din total terenuri destinate agriculturii să fie cultivate extensiv. „În acest sens, un element central al obiectivului îl reprezintă menținerea și dezvoltarea practicilor agricole extensive și a metodelor tradiționale de utilizare a terenurilor.”

Știe oare Ministerul Mediului, ministra interimară și cele trei ONG-uri care au scris acest proiect/strategie, cum se face agricultura? Intensivă și extensivă? Știu acești oameni despre poziția României în ansamblul regional și global?

„O a doua direcție majoră a obiectivului vizează diminuarea efectelor negative ale practicilor agricole intensive. Aceasta presupune revizuirea și reglementarea practicilor agricole cu impact asupra biodiversității, în vederea reducerii utilizării substanțelor chimice, limitării degradării solului.”

Acum, după ce am analizat aceste propoziții generale, fără cap și fără coadă, fără nicio noimă efectiv, scrise de niște oameni ce nu au habar despre ce vorbesc, darămite să estimeze impactul și poziția României, vin și aduc clarificări.

• România a crescut din anul 2000 până astăzi respectand normele europene care i-au fost trasate. România a preluat Acquis-ul comunitar în ceea ce privește siguranța hranei și a hrănirii. Personal am coordonat acest proces din 2002 în 2007, când am aderat la UE.

• România respectă din punct de vedere legislativ toate normele cu privire la utilizarea substanțelor, insecticidelor și pesticidelor. Gradul de utilizare a îngrășămintelor și a pesticidelor este la nivelul de 50% față de ponderea țărilor mai dezvoltate din Europa.

• Știe doamna ministru al Mediului și cei din ONG-uri ce înseamnă pentru o parcelă trecerea în cultură extensivă, în termen de timp, certificări și cheltuieli? Îndemn la căutare și reflecție.

• România este mai mult decât aliniată la normele europene, gradul de utilizare al produselor pentru protecția culturilor este mult mai scăzut față de practica vest-europeană. Sau credeți că ardeii și cartofii din Vest sunt crescuți fără chimicale?

• România este primul exportator de grâu, orz, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui din EU27. De doi ani la rând, România conduce în exportul regional, fiind singura Origine sustenabilă și predictibilă din bazinul Mării Negre. Calitatea materiilor prime românești este indiscutabilă. Mărturie stă prima poziție din exportul Unional, precum și destinațiile pe care România le atinge.

Cifra totală a industriei INPUT pentru 5 culturi, în România

Nu doresc să mai insist pe analiza absurdităților scrise de Ministerul Mediului, ci doresc să potențez urmările:

• Agricultura românească a crescut grație UE. Sunt probleme extrem de grave în agricultura României din cauza războiului, a lipsei de finanțare, a prețurilor reduse din cauza contextului global;

• Acordul Mercosur va atrage materie primă ieftină produsă cu norme din afara UE. Deci, fără nicio reglementare. Același lucru este aplicabil și mărfurilor din Ucraina și SUA;

• Distrugem agricultura României ca să facem loc altor Origini. Distrugem efectiv toată industria numită agricultură, toată infrastructura logistică de transfer și depozitare, precum și activitatea terminalelor de export din Constanța;

• Distrugem viețile oamenilor care trăiesc din agricultură în mediul rural. Distrugem petecul de pământ care le asigură traiul zilnic. Ce facem cu acești oameni? Cu aceste familii? Le împingem la disoluție? La dispariție sau sinucidere? Și sunt extrem de mulți;

• Doriți din nou să vedeți calul și boul pe câmp? Plugul de lemn și căruța?;

• Facem loc pentru mărfurile din Mercosur, Ucraina și SUA, împingând agricultura României ce cu truda a ajuns aici, astăzi, după ce a traversat 26 de ani din statisticile mele și 36 de ani în total de când am ieșit de sub cizma comunistă? Doamna ministru interimar al Mediului, Apelor și Pădurilor avea 6 ani când am început statistica și activitatea în agribusiness.

Metodele acestea imi amintesc de ceea ce naziștii denumeau „lebensraum” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Căci, doreau ca Rusia să fie curățată de populație și de orice altă activitate, urmând ca acolo să se odihnească poporul german, cu teutoni călărind și walkirii ce descindeau din Wotan, de asemenea, cutreierând zone verzi.

Asta vă doriți pentru România? Un teritoriu pustiu, fără populație rurală? O populație a României ce va putea fi șantajată în orice moment prin hrană? Deoarece dacă nu îți produci hrana, trebuie să o imporți. Prin accesul la hrană și prețul ei, poți șantaja populația captivă.

De asta am progresat din 2000 până astăzi? Ca să puneți cizmele pe agricultura României? Să demolați populația rurală? Aparent, sunt numai cifre ce vă stau în cale să distrugeti procesarea, zootehnia, infrastructura și nu numai.

Aș aminti și industria utilajelor fără de care nu se poate. Am cheltuit ani la rand, ne-am conformat și nu am comentat. Pe tehnologie, know-how, reglementări, condiționări și altele.

Agricultura României, în cazul în care ministrul Mediului nu știe, are deja practici regenerative. Cu tot complexul de care bănuiesc că nu au habar nici ministra, și nici ONG-urile. Min-till, no-till sau strip-till, analize complexe de sol și rețete complexe pentru îngrășăminte și uzul produselor pentru protecția culturilor. Suntem deja angajați în acest lucru, agricultura regenerativă, pentru protecția solului.

Știți că în Ucraina 25% din pesticide sunt contrafăcute sau expirate? Știți că Mercosur nu are nicio restricție la utillizarea substanțelor? Știți ce este acela un desicant? Știți câte bombe chimice intră zilnic în România prin frontiere fără a fi controlate? Put a pesticide, efectiv. Iar Ministerul Mediului și ONG-urile, brusc, doresc să limităm spectrul de utilizare și să creștem la 25% agricultura extensivă. Ca sa ne hrănim cu ce? Să distrugem oamenii de la țară, să demolăm complexul de agribusiness local și implicit poziția României construită cu atâta trudă.

În încheiere doresc să vă dau sintetic semnificația cuvântului „agricultură”. În limba latină, Ager înseamnă câmp și Cultura care are două sensuri, respectiv cultivare, iar al doilea este Cultul Pământului, căci pământul este cel ce hrănește. Fermierul este îndrăgostit și are grijă în permanență de pământ, pentru că acesta din urmă îi asigură hrana zilnică. Este, deci, cultul grijii față de pământ. Fermierul nu are cum să facă rău pământului. Este concluzia analizei pe cuvântul latin Agricultura.

Dumneavoastră, politicienii, faceți rău, pentru că nu știți, nu înțelegeți, nu vă pricepeți. Și mai mult decât atât, vă supuneți unui complex agregat ce are alte interese decât cele legate de România și de sufletele ce viețuiesc aici, de foarte multă vreme.

Autor: CEZAR GHEORGHE, fondator AGRIColumn, expert și analist în comerțul cu cereale

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) aduce lămuriri referitoare la proiectul de Ordin al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor privind aprobarea Catalogului național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, publicat în transparență pe site-ul MMAP.
Ministerul Agriculturii a fost consultat și a avizat proiectul de Ordin pentru aspectele care vizează prevederile referitoare la zonele prioritare pentru biodiversitate care se suprapun cu pajiști permanente. Între MADR și MMAP au avut loc întâlniri de lucru, atât la nivel tehnic, cât și la nivel decizional, în vederea identificării unei soluții de reglementare clare și echilibrate.
„Proiectul de Ordin, aflat în transparență, se referă strict la lista zonelor prioritare pentru biodiversitate din anexă și vizează exclusiv terenurile agricole și forestiere din parcurile naționale și naturale, din Rezervația Biosferei Delta Dunării, din alte rezervații deja declarate arii naturale protejate, precum și pădurile virgine și cvasivirgine și terenurile aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Ministerul Agriculturii s-a asigurat că, prin desemnarea zonelor prioritare pentru biodiversitate, să nu fie create obligații suplimentare față de cele prevăzute de legislația în vigoare pentru fermierii care dețin sau administrează pajiști în aceste zone”, precizează MADR.
Totodată, la solicitarea MADR, proiectul de ordin prevede că, în cazul zonelor prioritare pentru biodiversitate care se suprapun cu pajiști permanente, orice modificare ulterioară a măsurilor de conservare necesită acordul proprietarului terenului, conform legii, și avizul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
„MADR urmărește ca măsurile de conservare a biodiversității să fie implementate într-un mod echilibrat și va continua dialogul instituțional cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, astfel încât orice măsură cu impact asupra sectorului agricol să fie fundamentată prin consultare și să ofere claritate și predictibilitate fermierilor”, transmite MADR.
Proiectul de act normativ poate fi consultat aici.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Summit Agro România anunță că, începând cu data de 1 august 2026, dr. ing. Patricia Maria Știrbu își încheie mandatul de președinte și CEO al Summit Agro România, după aproape nouă ani la conducerea companiei.

De-a lungul mandatului său, Patricia Maria Știrbu a coordonat activitatea companiei în România, Balcani și Republica Moldova, contribuind la dezvoltarea Summit Agro și la consolidarea poziției sale de partener de încredere pentru fermieri, distribuitori și instituții. Prin profesionalism, dedicare și integritate, a susținut dezvoltarea companiei și a unei echipe puternice, precum și construirea unor relații durabile cu partenerii Summit Agro. Conducerea companiei îi mulțumește pentru viziunea, energia și implicarea care au marcat evoluția organizației în această perioadă.

„A fost un privilegiu să lucrez alături de colegi dedicați, parteneri de încredere, distribuitori loiali și fermieri pasionați, care m-au inspirat în fiecare zi. Îmi închei acest parcurs cu profundă recunoștință și cu mândrie pentru ceea ce am realizat împreună. Conducerea extraordinarei echipe Summit Agro România, timp de aproape nouă ani, a reprezentat cea mai mare onoare a carierei mele”, a transmis dr. ing. Patricia Maria Știrbu, care va începe o nouă etapă profesională, dedicată dezvoltării unei afaceri de familie, rămânând în același timp conectată la comunitatea agricolă și deschisă unor viitoare oportunități de colaborare cu Summit Agro România.

Takeshi Ishihara va continua direcția strategică a companiei, bazându-se pe echipa consolidată și pe parteneriatele existente, în vederea menținerii continuității activității și a colaborării cu toți partenerii Summit Agro România.

„Summit Agro România le mulțumește partenerilor săi pentru încrederea acordată și își reafirmă angajamentul de a continua dezvoltarea activității și a relațiilor construite în beneficiul agriculturii din România.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Uniunea Oierilor din România anunță că participă la protestul național al crescătorilor de ovine și caprine organizat în București, joi - 30 iulie 2026, de către Asociația Județeană a Crescătorilor de Ovine și Caprine „Corbu” Vaslui și Asociația Regională a Crescătorilor de Ovine și Caprine „Corbu” Voiniceni.

„Participarea la protest nu reprezintă o schimbare a direcției asumate de organizația noastră. Uniunea Oierilor urmărește, în primul rând, rezolvarea problemelor prin dialog, negociere și reprezentare instituțională, atât în relația cu autoritățile naționale, cât și cu instituțiile europene. Considerăm că dificultățile sectorului trebuie soluționate prin cooperare și prin măsuri tehnice, economice și sanitar-veterinare aplicabile. Protestul nu trebuie să înlocuiască dialogul și nici să transforme problemele fermierilor într-un conflict permanent cu instituțiile statului. Situația actuală este însă una excepțională. Blocarea exporturilor, pierderile economice acumulate și lipsa unei perspective clare privind reluarea comerțului pun în pericol continuitatea fermelor și veniturile familiilor care depind de creșterea animalelor. În aceste condiții, participarea noastră este justificată de gravitatea situației și de solicitările venite din partea fermierilor pe care îi reprezentăm. Nu putem rămâne în afara unei acțiuni prin care crescătorii cer măsuri urgente pentru protejarea activității lor. Uniunea Oierilor participă la protest pentru a transmite un mesaj clar: sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități concrete”, transmite Asociația Uniunea Oierilor din România.

Vocea fermierilor trebuie să ajungă și la Bruxelles

Protestul nu se adresează exclusiv autorităților naționale. „O parte importantă dintre deciziile care influențează sectorul ovin este stabilită sau condiționată la nivel european. Din acest motiv, mesajul fermierilor români trebuie să ajungă direct la instituțiile Uniunii Europene. Decidenții europeni trebuie să cunoască efectele reale pe care măsurile adoptate le produc în ferme, în comunitățile rurale și în economia locală. Înaintea aplicării unor restricții cu impact major, trebuie analizate consecințele economice și sociale, iar organizațiile reprezentative ale fermierilor trebuie consultate în mod real. Solicităm Guvernului României să susțină la Bruxelles nu doar o poziție administrativă, ci și realitatea concretă a crescătorilor români. Solicităm, de asemenea, participarea reprezentanților sectorului la întâlnirile și grupurile de lucru în care sunt discutate măsurile ce afectează fermele de ovine. Fermierii nu trebuie informați doar după adoptarea deciziilor. Ei trebuie ascultați înainte ca aceste decizii să fie luate. Vocea sectorului ovin românesc trebuie să fie prezentă acolo unde se stabilesc regulile care îi influențează viitorul”, subliniază Maniu Vonica, președintele Uniunii Oierilor.

Reluarea exporturilor, prioritară

Principala solicitare a Uniunii Oierilor la protestul din 30 iulie este reluarea urgentă, controlată și predictibilă a exporturilor de ovine.

„Nu dorim să indicăm autorităților o singură soluție tehnică și nici să limităm opțiunile care pot fi analizate. Cerem însă ca măsurile adoptate să fie rapide, viabile și adaptate situației reale din ferme. Orice decizie trebuie să urmărească reducerea la minimum a pierderilor economice suportate de crescători. Restricțiile prelungite afectează prețurile, blochează contractele, cresc costurile de întreținere a animalelor și pun presiune asupra fermelor care depind de export pentru valorificarea producției. Soluțiile nu pot fi stabilite exclusiv la nivel administrativ. Ele trebuie analizate și construite împreună cu organizațiile profesionale, fermierii, comercianții și ceilalți reprezentanți ai sectorului. Cei afectați direct trebuie consultați înainte de adoptarea măsurilor, nu doar informați după ce deciziile au fost luate. Solicităm Guvernului României, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ANSVSA și Ministerului Afacerilor Externe să trateze reluarea exporturilor ca pe o prioritate economică națională și să intensifice demersurile în relația cu instituțiile europene și cu statele importatoare”, arată Maniu Vonica.

Solicitările Uniunii Oierilor:

• Identificarea unor soluții aplicabile într-un termen cât mai scurt;

• Limitarea impactului economic asupra fermierilor;

• Protejarea pieței și a veniturilor exploatațiilor;

• Consultarea reală și permanentă a organizațiilor profesionale;

• Termene concrete și comunicarea transparentă a etapelor asumate;

• Protejarea comerțului cu animale vii, lapte, carne și carcase;

• Stabilirea unui cadru sanitar-veterinar predictibil și stabil.

Reluarea exporturilor nu reprezintă doar o revendicare comercială, susține Uniunea Oierilor. „Este o condiție esențială pentru menținerea activității fermelor, pentru păstrarea piețelor externe și pentru protejarea unui sector de care depind mii de familii din mediul rural.”

Uniunea Oierilor solicită ca soluțiile să fie stabilite împreună cu fermierii, nu în lipsa lor, iar orice măsură să fie evaluată și prin prisma efectelor economice pe care le produc în teren.

Vaccinarea trebuie fundamentată științific, comercial și discutată real cu organizațiile profesionale

Uniunea Oierilor susține menținerea programelor sanitar-veterinare fundamentate științific și suportarea din fonduri publice a costurilor vaccinării obligatorii împotriva antraxului.

„În ceea ce privește pesta micilor rumegătoarelor, considerăm că orice decizie privind vaccinarea trebuie analizată complet, atât din punct de vedere sanitar-veterinar, cât și economic și comercial. Nu susținem introducerea automată a vaccinării în masă a întregului efectiv național, fără o evaluare clară a tuturor consecințelor. O asemenea măsură poate influența statutul sanitar-veterinar al României, accesul pe piețele externe, comerțul intracomunitar, exportul de animale și produse de origine animală, precum și perioada necesară pentru redobândirea statutului de țară sau zonă liberă de boală. Înaintea adoptării unei decizii, trebuie analizate toate variantele disponibile, impactul fiecăreia asupra fermierilor și condițiile solicitate de statele importatoare. Organizațiile profesionale trebuie implicate direct în aceste discuții, pentru ca măsurile adoptate să răspundă atât obiectivelor de protecție sanitar-veterinară, cât și necesității de a menține funcționale piețele comerciale. Totodată, susținem analizarea, ca soluție provizorie și punctuală, a vaccinării controlate și limitate pentru animalele destinate exportului, aflate în centre de colectare autorizate, atunci când această variantă este acceptată de statul importator și permisă de cadrul sanitar-veterinar aplicabil. Această soluție nu trebuie prezentată ca o măsură generală, ci ca un instrument temporar, care poate fi utilizat acolo unde contribuie efectiv la reluarea exporturilor și la reducerea pierderilor suportate de fermieri”, explică Maniu Vonica.

Uniunea Oierilor susține că decizia privind vaccinarea nu trebuie luată izolat și nici exclusiv administrativ, ci ea trebuie fundamentată științific, evaluată comercial și stabilită prin consultarea reală a organizațiilor profesionale și a celor direct afectați.

Soluții, nu alte complicații

Uniunea Oierilor își menține poziția privind necesitatea rezolvării problemei de fond. „Nu susținem transformarea acestei crize într-un nou conflict instituțional și nu considerăm că demiterea conducerii ANSVSA reprezintă, în acest moment, soluția de care fermierii au nevoie. Schimbarea unor persoane, în lipsa unui plan tehnic, comercial și diplomatic clar, nu redeschide exporturile, nu recuperează piețele pierdute și nu acoperă prejudiciile economice suportate de crescători. O asemenea măsură riscă să prelungească blocajul, să întârzie negocierile și să creeze o nouă perioadă de instabilitate administrativă. Responsabilitățile trebuie stabilite potrivit legii, iar eventualele greșeli trebuie analizate și asumate. Fermierii au însă nevoie, înainte de toate, de rezultate concrete, termene clare și măsuri care pot fi aplicate imediat. Să nu uităm că România a ajuns, în anii anteriori, la volume record de export cu sprijinul și implicarea aceleiași echipe instituționale care gestionează astăzi această criză. Acest lucru demonstrează că există experiență, relații comerciale și capacitate tehnică de negociere. Prin asumarea responsabilităților, printr-un plan clar și prin colaborare reală cu organizațiile profesionale, aceeași echipă poate contribui la depășirea actualului blocaj. Mesajul nostru este simplu: nu dorim escaladarea conflictului, ci rezolvarea lui. În acest moment este mai important să folosim experiența acumulată, să menținem continuitatea negocierilor și să reconstruim soluțiile care au funcționat, decât să întrerupem demersurile exact în perioada în care acestea trebuie intensificate. Fermierii au nevoie de piețe redeschise și de măsuri eficiente, nu de schimbări care riscă să creeze noi întârzieri și noi incertitudini”, transmite Uniunea Oierilor.

Fermierii trebuie despăgubiți

Asociația Uniunea Oierilor solicită instituirea de urgență a unui mecanism de compensare simplu, transparent și rapid pentru fermierii afectați de restricțiile sanitar-veterinare. Despăgubirile trebuie calculate în raport cu pierderea economică reală suportată de fiecare exploatație. Nu este suficientă compensarea exclusivă a animalelor sacrificate sau ucise din motive sanitar-veterinare.

Fermierii susțin că trebuie acoperite și pierderile generate de:

• Imposibilitatea comercializării animalelor;

• Scăderea prețurilor;

• Costurile suplimentare de furajare și întreținere;

• Blocarea contractelor de export;

• Deprecierea animalelor care depășesc greutatea cerută de cumpărători;

• Pierderea piețelor și a partenerilor comerciali.

Potrivit Uniunii Oierilor, sprijinul trebuie acordat inclusiv fermierilor care nu au avut animale bolnave, dar care au fost afectați direct de restricțiile aplicate întregului sector. „Fermierii nu pot suporta singuri costurile unor măsuri impuse pentru protejarea interesului sanitar-veterinar general. Atunci când statul limitează posibilitatea de comercializare, trebuie să compenseze în mod corect prejudiciul economic produs”, spune Maniu Vonica.

Apel la calm și responsabilitate

Uniunea Oierilor susține un protest pașnic, responsabil și civilizat, desfășurat cu respectarea legii, a ordinii publice și a tuturor participanților. „Facem apel la calm, echilibru și responsabilitate. Nemulțumirile fermierilor sunt reale și legitime, dar ele trebuie exprimate fără incidente, fără provocări și fără escaladarea tensiunilor. Ne dorim ca fiecare participant să se întoarcă acasă în siguranță, iar protestul să rămână un exemplu de unitate și demnitate. Forța mesajului nostru trebuie să vină din numărul fermierilor prezenți, din coerența revendicărilor și din caracterul pașnic al acțiunii. Participarea noastră urmărește transmiterea fermă a unui mesaj legitim, nu confruntarea. Cerem tuturor celor prezenți să respecte indicațiile organizatorilor și ale autorităților și să contribuie la desfășurarea protestului în condiții de ordine și siguranță. Uniunea Oierilor va rămâne alături de crescători și va susține toate demersurile legale, instituționale și publice care pot conduce la rezultate concrete. Scopul nostru este protejarea fermierului român, reluarea comerțului și asigurarea unui viitor stabil pentru sectorul ovin.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Eficiența energetică, optimizarea resurselor de apă și controlul de la distanță nu mai sunt opțiuni de viitor, ci pilonii unei agriculturi sustenabile și profitabile în prezent.

Parteneriatul dintre Titan Machinery și Variant Irrigation aduce în fermele din România o gamă completă de sisteme profesionale de irigații, propulsate de o infrastructură digitală de ultimă generație: aplicația Hydrotech.

Prin integrarea sistemelor Variant Irrigation cu ecosistemul digital Hydrotech, Titan Machinery oferă fermierilor români un instrument de precizie. Abilitatea de a programa fin fiecare grad dintr-un pivot, de a monitoriza consumul în timp real și de a primi alerte de presiune direct pe telefon transformă irigațiile dintr-o activitate consumatoare de timp și resurse într-un proces complet automatizat și predictibil. Garantat 10 ani pentru structura metalică și 3 ani pentru întregul sistem, acest ansamblu reprezintă o investiție sigură în viitorul sustenabil al fermei.

1. Trei arhitecturi hardware pentru orice configurație de teren

Înainte de a gestiona apa prin intermediul algoritmilor, Variant Irrigation oferă o structură metalică robustă, proiectată pentru durabilitate crescută (țevi cu grosime de 3 mm și componente din oțel supuse procesului de galvanizare la cald, între 120 și 300 μm). Structurile sunt adaptate geometric pentru trei mari tipologii de relief și culturi:

- Sistemul circular (pivot): ideal pentru suprafețe pătrate. Baza turnului central este fixată rigid și conectată la sursa de apă, în timp ce restul structurii metalice rulează liniar-circular prin intermediul roților cu acționare electrică. Versiunea Multicentru oferă flexibilitate maximă, permițând mutarea sistemului de pe un teren pe altul.

- Sistemul liniar (frontal): proiectat pentru parcele dreptunghiulare și lungi. Întreaga construcție se deplasează liniar de-a lungul zonei irigate, alimentându-se direct din hidrant prin intermediul unui furtun flexibil.

- Sistemul hipodrom (universal): destinat geometriilor complexe (terenuri pătrate, dreptunghiulare sau trapezoidale). Dispune de capacitatea de a se roti în mai multe puncte, având opțiunea de a pivota fără fixarea căruciorului central. 

2. Hydrotech: creierul digital al sistemului de irigații

Dincolo de componentele mecanice grele, inovația majoră constă în sistemul de control de la distanță cu GPS - Hydrotech. Disponibilă atât pe smartphone (Google Play și Apple Store), cât și pe PC sau tabletă, aplicația Hydrotech transformă monitorizarea într-un proces complet transparent, operabil în timp real. 

Monitorizare și control în timp real: prin intermediul unei interfețe intuitive, fermierul are control absolut de la distanță.

Management multimașină: controlul simultan al uneia sau mai multor instalații de irigat dintr-un singur cont. 

Dinamică și poziționare: pornirea/oprirea mișcării, modificarea sensului de deplasare și trimiterea precisă a utilajului într-o anumită locație din câmp. 

Managementul debitului: activarea sau dezactivarea udării, precum și reglarea fină a vitezei și a normei de udare. 

Analiză de consum și raportare: afișarea consumului de apă și energie electrică, dublată de generarea de raportări zilnice, lunare sau anuale pentru optimizarea costurilor.

3. Ghid tehnic de configurare din aplicație

Aplicația Hydrotech funcționează pe baza unor fluxuri logice stricte, menite să protejeze cultura și să maximizeze uniformitatea distribuției apei:

A.   Configurarea programului de udare

a) Din secțiunea „Programe”, se adaugă un program nou (+), definindu-se numele acestuia;

b) Se stabilesc limitele secțiunii de teren și intensitatea irigării;

c) Se continuă adăugarea de secțiuni adiacente până când întreaga suprafață vizată este acoperită; 

d) Încărcarea pe PLC: Programul nu rulează local pe telefon, ci este uploadat direct pe controlerul programabil (PLC) al pivotului. O bifă verde confirmă aplicarea cu succes a algoritmului în teren. 

B. Secțiuni interzise și poziții personalizate

Pentru a evita risipa de apă pe drumurile de acces sau suprapunerea peste zone cu restricții, Hydrotech permite crearea de zone interzise: 

-  Fermierul salvează cel puțin două repere geometrice în meniul „Poziții personalizate”, introducând unghiul exact în grade (de ex. 45.6^∘).

-  Prin funcția „Creează zonă”, segmentul definit este salvat. Pe graficul aplicației, zona restricționată va apărea marcată cu roșu, iar sistemul va opri automat distribuția apei sau deplasarea în acel perimetru. 

C. Siguranța prin monitorizarea presiunii

Aplicația include un ecran dedicat pentru „Configurarea presiunii apei”. Rolul acestei funcții este strict de protecție: dacă senzorii hardware de pe pivot detectează o presiune care scade sub limita minimă sau depășește pragul maxim setat, sistemul oprește automat funcționarea și transmite instant un mesaj de eroare pe telefonul utilizatorului, prevenind avariile structurale sau băltirea. 

4. Componente de înaltă fiabilitate: garanția hardware

Digitalizarea nu ar avea valoare fără o infrastructură hardware industrială capabilă să reziste în condiții severe de câmp. Dulapurile de comandă folosesc componente electrice de top de la producători consacrați global: Schneider Electric (Franța), Weidmüller (Germania), OMRON (Japonia) și ETI (Slovenia). Colectorul de curent cu 13 inele este furnizat de Hydrus (America). 

Pentru o distribuție uniformă a apei și reducerea compactării solului, sistemele colaborează cu lideri mondiali din tehnologia aspersoarelor: Senninger, Nelson și Komet. Opțional, pentru colțurile greu accesibile, sistemul poate fi echipat cu o pompă de rapel (booster) între 2 și 5 CP, precum și cu un tun de capăt Komet Twin 101 Ultra. 

Articol de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

În județul Covasna, la Târgu Secuiesc, se află una dintre cele mai mari zone de producție a cartofilor din țară. Acolo își desfășoară activitatea dr. ing. László Becsek, care, alături de o echipă de peste 70 de angajați, produce anual aproximativ 10.000 de tone de cartofi. Pe cele peste 1.000 de hectare de teren agricol, cultivă cartof pentru consum, cartof de sămânță, ceapă, rapiță, grâu și porumb.

László Becsek este un fermier cu o afacere de succes, un model care îi poate inspira și pe alți fermieri. Absolvent al Facultății de Agricultură din Cluj-Napoca și doctor în agronomie, László Becsek a înființat în anul 1995 firma Biofarm, astăzi desfășurând activitatea agricolă pe o suprafață de 1.000 de hectare de teren arabil. Din totalul terenului lucrat, 40-50% este irigat, sursa de apă fiind o apă curgătoare de suprafață.

Cartoful, a doua pâine a țării

Supranumit „a doua pâine a țării”, cartoful, de-a lungul anilor, a devenit unul dintre cele mai importante alimente de bază ale românilor, imediat după pâine. „Cartoful este a doua pâine a ţării, şi asta o spunem de foarte mult timp, şi într-adevăr, dintr-un kilogram de cartof poţi să asiguri o masă la o familie de patru persoane. Povestea începe din anii 1980, când România cultiva 400.000 de hectare de cartof, iar în zilele noastre am ajuns să cultivăm 33.000 de hectare”, arată László Becsek. În cele 33.000 de hectare intră cartoful pentru industrializare, în special chipsul, cam 3.500 - 3.600 de hectare, cartoful pentru sămânță - 600 ha, pe 7.000 de hectare este cartof extratimpuriu, care se vinde în luna iunie şi ceva iulie, astfel că mai rămân 20.000 de hectare cu cartof de consum pentru perioada septembrie şi până la noua recoltă.

Scăderea suprafețelor de cartofi s-a întâmplat mai ales din cauza schimbării comportamentului cumpărătorului. În zilele noastre nimeni nu mai este dispus să cumpere zeci de kilograme de cartofi, depozitarea este principalul factor decizional. Un kilogram sau două vor fi mai ușor de păstrat decât un sac, iar prima variantă poate fi folosită și pentru consumul imediat. Din păcate, pentru producători, acest lucru nu este unul îmbucurător.

„Depozitele sunt o mare investiţie, cu foarte mulţi bani, şi este o adevărată ştiinţă să depozitezi un produs viu, cartoful este un produs viu care, dacă nu are condiţii de umiditate, de temperatură, se degradează foarte rapid. Peste acest lucru a venit şi schimbarea climatică. De când cultiv eu cartof, de 30 de ani, nu am avut un an atât de greu din punct de vedere climatic ca anul 2025, când am avut o secetă extrem de lungă şi cruntă tocmai în perioada de creştere intensă a tuberculilor, astfel au rezultat producţii foarte mici şi de o calitate nu foarte bună”, ne spune László Becsek.

Seceta, principalul dăunător al cartofului

Cartoful are în componență 85-90% apă, ceea ce înseamnă că seceta este un dușman al culturii. Încă din faza de creștere al tuberculilor, cartoful are nevoie de foarte multă apă, altfel cultura este compromisă. „Dar oricât de mult ai da apă culturii, dacă temperatura este peste 30°C, ea nu mai creşte, fiziologic nu mai funcţionează, şi atunci se limitează producţia. Cine nu are irigare a rămas la 7, 10, 11 tone”.

Drumul până  la raft este unul lung, iar dintr-o producție de câteva zeci de tone, se mai pierde din cantitate, iar asta din cauză că nu toți cartofii sunt eligibili pentru a fi vânduți. „Dacă o producţie bună e de 40 de tone brut, din 40 de tone, dacă tu valorifici 70%, atunci este OK, pentru că mai sunt şi cartofi mărunţi, şi tăiaţi, şi loviţi, deci se pierde pe parcurs până când ajunge pe raft, minimum 30%. Pe parcursul recoltării se pierde foarte mult şi sunt probleme de calitate care trebuie eliminate înainte de livrare la magazine, şi atunci, dacă din 40 de tone ai valorificat 28 de tone, atunci eşti în profit. Anul trecut au fost producţiile de la 7 tone, foarte mult 11, 12, 14 tone, în funcţie de areal, în funcţie de soiuri”, explică László Becsek.

Ancora de salvare a fermierilor

Planul național de redresare și susținere a culturii cartofului în România a fost conceput ca un răspuns la declinul suprafețelor cultivate și al producției interne, fiind susținut de Federația Națională „Cartoful” din România în cadrul Planului Național Strategic (PNS).

Acest plan al cultivatorilor viza sprijinirea culturii cartofului, care să ofere stimulente pentru fermieri și să susțină atât producția de cartofi de consum și pentru industrializare, cât și producerea de cartofi de sămânță. Un punct esențial al acestui plan era dezvoltarea capacităților de depozitare, deoarece România nu dispune de suficiente spații moderne în care cartofii să poată fi păstrați în condiții optime pe termen lung. Din această cauză, o parte din producție se pierde, iar în extrasezon se ajunge la importuri.

Conform calculelor realizate în urmă cu patru ani, ar fi fost necesară o investiție de aproximativ 600 de milioane de euro la nivel național pentru a asigura depozitarea cantității de cartofi necesare consumului intern, din toamnă până la apariția noii recolte, în lunile mai - iunie. Din această sumă, fermierii ar fi trebuit să contribuie cu circa 20%, iar restul finanțării ar fi urmat să provină din fonduri publice sau europene, după modelul aplicat deja în vestul Europei. Spre exemplu, construcția depozitelor ar fi fost susținută prin programe europene sau naționale, iar lucrările de izolare și sistemele de climatizare ar fi putut fi finanțate din fonduri de mediu. „Din păcate planul stă prin diverse sertare ale autorităților, iar acum este o măsură, DR.16, prin care se pot construi depozite de cartofi cu un buget destul de mic, în schimb problema generală nu este rezolvată. Noi am propus acolo depozite de 500, 1.000 şi 1.500 de tone, pentru că, cu cât este mai mare depozitul, cu atât este mai eficient din punct de vedere economic. Dacă e un producător de 30-40 de hectare, ia un depozit de 500 de tone. Dacă e un producător mai mare… În cazul cartofului, depozitele centrale nu funcționează. Cartoful are mult prea multe boli şi marfa nu poate fi pusă în comun. Gândiți-vă, ca să recepționezi într-un depozit comun, marfa vine de la producătorul X, trece prin linia de recepție și e bolnavă. Vine marfa de la producătorul următor și tot pe aceeași linie de recepție se îmbolnăvește tot ce trece după aceea”, povestește László Becsek.

Conservarea cartofului are loc doar când leguma nu este spălată, iar depozitarea este un proces complex, care necesită condiții foarte stricte de temperatură, umiditate și control al aerului, diferite în funcție de soi. Din acest motiv, cartoful nu poate fi depozitat la grămadă, în spații comune, deoarece amestecarea producției de la mai mulți fermieri duce frecvent la pierderi și degradare. Soluția eficientă este depozitarea individuală, unde fiecare fermier își gestionează separat marfa, în funcție de calitate și destinație.

Factori-cheie pentru succes, depozitele și irigațiile

László Becsek a lansat un îndemn tuturor micilor producători care nu și-au realizat încă analizele de sol sau nu au parcurs toate etapele necesare pentru ca produsele lor să poată ajunge în supermarketuri, să facă aceste demersuri cât mai curând. Certificarea produselor reprezintă un element esențial, mai ales în cazul alimentelor destinate consumului populației, oferind garanții privind calitatea și siguranța acestora.

„Noi, din sută la sută producţie ambalată şi valorificată către reţelele de supermarketuri 50% este producţie proprie şi 50% noi achiziţionăm de la fermierii din zona noastră. Însă, când nu mai găsim marfă de calitate nici aici în zonă și nici în ţară, atunci suntem nevoiţi să aducem din import, pentru că avem un contract cu supermarketurile pe 12 luni şi este logic, ei trebuie să aibă marfă pe raft pe tot parcursul anului. Aici iar, elementul-cheie este depozitul. Dacă nu ai depozit nu ai cum să livrezi marfă românească pe tot parcursul anului. Noi, totuşi, avem marfă românească şi în iunie-iulie, dar nu pentru toată cererea. Dar fără depozit nu poţi să ai. Fără irigaţii nu poţi să ai nici cantitate, nici calitate, care se pretează pentru supermarketuri unde, până la urmă, alege consumatorul. Dar supermarketurile au grijă să pună pe raft o marfă premium, certificată şi controlată. Nu există să găseşti la supermarket o marfă necontrolată, necertificată”, spune László Becsek, fermier care face parte din Comitetul Director al Clubului Fermierilor Români, iar unul dintre proiectele susținute de Club și considerat o soluție importantă pentru menținerea sustenabilității culturii cartofului vizează dezvoltarea sistemelor de irigații prin intermediul lacurilor de acumulare.

În acest context, accentul cade mai puțin pe finanțare și mai mult pe organizare și planificare eficientă. Se propune identificarea unor areale mai restrânse unde să poată fi amenajate lacuri de acumulare, capabile să rețină apa provenită din precipitații, care altfel s-ar pierde în Dunăre sau în Marea Neagră. Prin stocarea acestei resurse de apă, culturile de cartofi ar putea beneficia de necesarul de irigații între perioadele ploioase, asigurând astfel producții stabile, eficiente din punct de vedere economic și de o calitate superioară, ce pot fi ulterior valorificate în condiții avantajoase.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

Organizațiile profesionale din agricultură și cooperativele agricole, printr-o scrisoare deschisă, solicită conducerii celor două Camere ale Parlamentului României ca, în sesiunea extraordinară programată în perioada 27 - 31 iulie 2026, comisiile de specialitate să dezbată, iar Plenul să aprobe, alături de proiectele legislative legate de Planul Național de Redresare și Reziliență, următoarele proiecte de lege aflate în prezent în procedură parlamentară:

1. PL-x nr. 501/2026 - Proiect de Lege privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin, în anul 2026, în contextul crizei din Orientul Mijlociu.

2. PL-x nr. 502/2026 - Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 122/2023 privind exploatațiile de creștere a porcinelor și combaterea pestei porcine africane în România.

3. PL-x nr. 432/2026 - Proiect de Lege privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susţinerea activităţii crescătorilor din sectorul suin în perioada 1 martie 2025 - 1 februarie 2026 în contextul crizei provocate de pesta porcină africană.

4. PL-x nr. 503/2026 - Proiect de Lege privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2026, în contextul crizei din Orientul Mijlociu.

5. PL-x nr. 510/2026 - Proiect de Lege privind anularea unor obligații fiscale stabilite ca urmare a anulării înregistrării în scopuri de TVA, cu propunerea de completare prin abrogarea art. 18^1 alin. (1) din Legea cooperației agricole nr. 566/2004, prevedere care a generat blocajele semnalate de cooperativele agricole.

6. PL-x nr. 145/2024 - Proiect de Lege pentru completarea art. 76 din Legea cooperației agricole nr. 566/2004.

7. Celelalte proiecte legislative de interes pentru sectorul agricol aflate pe agenda Parlamentului, referitoare la sprijinul pentru motorina utilizată în agricultură și la măsurile de sprijin pentru fermierii afectați de secetă.

„Motivele acestei solicitări țin de urgența economică a sectoarelor vizate. Crescătorii de porcine și bovine se confruntă în anul 2026 cu efecte directe ale crizei din Orientul Mijlociu asupra piețelor de desfacere și a costurilor de producție, iar întârzierea schemelor de ajutor de stat propuse prin PL-x 501/2026 și PL-x 503/2026 afectează direct capacitatea fermelor de a-și continua activitatea până la finalul anului. Modificarea Legii nr. 122/2023 este necesară pentru ca măsurile de combatere a pestei porcine africane să corespundă situației epidemiologice actuale din exploatațiile de creștere a porcinelor.

În cazul cooperativelor agricole, articolul 18^1 alin. (1) din Legea nr. 566/2004 a produs blocaje administrative și fiscale semnalate constant de sectorul cooperatist în ultimii ani, iar corelarea acestei abrogări cu anularea obligațiilor fiscale generate de anularea înregistrării în scopuri de TVA, prevăzută în PL-x 510/2026, este necesară pentru deblocarea activității unui număr semnificativ de cooperative. Completarea articolului 76 din aceeași lege, propusă prin PL-x 145/2024, vizează un alt aspect funcțional al cooperației agricole rămas nesoluționat de mai bine de doi ani.

Sprijinul pentru motorina și fertilizanții utilizate în agricultură și măsurile pentru fermierii afectați de secetă reprezintă, la rândul lor, condiții de bază pentru continuarea campaniilor agricole din acest an, iar amânarea lor peste sesiunea extraordinară ar afecta direct planificarea financiară a fermierilor pentru toamnă”, se arată în scrisoarea deschisă.

Organizațiile semnatare ale scrisorii deschise:

1. PRO AGRO – Federaţia Naţională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România

2. LAPAR – Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România

3. UNCSV – Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal

4. AFF - Asociația Forța Fermierilor

5. APCPR – Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România

6. BOVICOOP — Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Taurin

7. FCBR - Federația Crescătorilor de Bovine din România

8. ACV - Holstein RO - Asociația Crescătorilor de Vaci „Holstein RO”

9. ACVBR-SIM - Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțată Românească" tip Simmental

10. AGCTR — Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România

11. ACBCR - Asociația Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România

12. AFR - Asociația Fermierilor din România

13. FAPPR - Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România

14. CFRO - Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă

15. ANGUS RO - Asociația Aberdeen Angus România

16. ACEBOP — Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România

17. HORT INTEGRA – Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor Horticole din România

18. COOP RO - Asociația Națională a Cooperativelor Agroalimentare din România

19. ANTPAR – Asociația Națională a Tinerilor Producători Agricoli din România

20. ADR-FCB - Asociația Dialog și Reprezentare pentru Fermierii din Crișana-Banat

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) solicită lansarea, în regim de urgență, a intervenției DR-31 - Contribuții financiare la plata primelor de asigurare, precum și publicarea fără întârziere a condițiilor și calendarului de accesare a sprijinului.

„Într-un context agricol marcat de fenomene meteorologice extreme tot mai frecvente, de volatilitatea piețelor și de creșterea costurilor de producție, asigurarea culturilor reprezintă unul dintre puținele instrumente efective de gestionare a riscurilor aflate la dispoziția fermierilor. Numeroși fermieri au încheiat deja polițe de asigurare pentru actualul an agricol, bazându-se pe continuitatea mecanismului de sprijin pentru plata primelor. În lipsa lansării intervenției DR-31 și a unor informații oficiale clare, aceștia se tem că polițele deja contractate și, în unele cazuri, deja achitate ar putea să nu mai fie eligibile pentru sprijin. Această incertitudine creează dificultăți serioase de planificare financiară și riscă să îi penalizeze tocmai pe fermierii care au acționat responsabil, încheindu-și polițele la timp pentru a-și proteja exploatațiile. Considerăm că fermierii nu trebuie să suporte consecințele întârzierilor administrative sau ale absenței unui calendar clar de implementare. Excluderea polițelor încheiate înaintea lansării oficiale a sesiunii ar putea descuraja utilizarea asigurărilor agricole în anii următori și ar slăbi mecanismele de gestionare a riscurilor pe care politica agricolă urmărește să le consolideze”, precizează Forumul APPR în scrisoarea deschisă adresată ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tánczos Barna.

Forumul APPR solicită:

• Lansarea în regim de urgență a intervenției DR-31 și anunțarea unui calendar ferm pentru deschiderea sesiunii de depunere a cererilor;

• Publicarea imediată a proiectului Ghidului solicitantului, pentru ca fermierii și societățile de asigurare să poată cunoaște din timp condițiile de eligibilitate;

• Confirmarea explicită a eligibilității polițelor de asigurare deja încheiate pentru actualul an agricol, cu respectarea condițiilor stabilite prin Planul Strategic PAC și prin legislația europeană aplicabilă;

• Stabilirea unei perioade de eligibilitate care să țină seama de calendarul agricol și de momentul în care fermierii sunt obligați, în mod obiectiv, să își încheie polițele;

• Evitarea introducerii unor condiții administrative retroactive care nu puteau fi cunoscute și respectate de fermieri la momentul semnării contractelor de asigurare;

• Asigurarea unui buget suficient pentru acoperirea cererilor eligibile și evitarea situațiilor în care fermierii care au contractat polițe cu bună-credință rămân fără sprijin din cauza epuizării rapide a alocării.

Forumul APPR subliniază că intervenția DR-31 nu reprezintă numai un sprijin financiar punctual, ci o componentă esențială a politicii de gestionare a riscurilor în agricultură. În lipsa unui mecanism funcțional, predictibil și lansat la momentul potrivit, fermierii pot fi determinați să renunțe la asigurarea culturilor, ceea ce ar amplifica presiunea asupra bugetului public în cazul producerii unor calamități de amploare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!