Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că până la data de 26 octombrie 2023, inclusiv, primește cereri de acordare a sprijinului de urgență pentru sectorul cerealelor și al semințelor oleaginoase, conform HG nr. 845/2023.

Potențialii beneficiari pot depune cererile la Centrul APIA pe a cărui rază teritorială a fost depusă cererea unică aferentă anului 2022.

Sprijinul de urgență se acordă pentru suprafețele determinate în urma controalelor administrative și/sau la fața locului aferente cererii de plată unică pe suprafață depuse în anul 2022 pentru minimum un hectar cu una sau mai multe dintre culturile de porumb, orz, floarea–soarelui, rapiță.

APIA pune la dispoziția solicitanților cereri pretipărite cu suprafețele determinate în urma controalelor administrative și la fața locului aferente fiecarei culturi de porumb/ orz/floarea–soarelui/rapiță pentru anul 2022; suprafețele totale exprimate în hectare, în cifre întregi fără subdiviziuni, prin trunchiere.

Pentru acordarea sprijinului de urgență, solicitanții trebuie să depună cererea pretipărită pusă la dispoziție de către APIA însoţită de copia documentului de coordonate bancare – cont bancar activ, numai în situația în care acesta a suferit modificări față de cel înscris în cererea unică de plată pentru anul 2022.

Documentul depus în copie de către beneficiar va purta sintagma „conform cu originalul”, va fi datat şi însuşit prin semnătură de către beneficiar.

Pentru schematizarea modului de calcul al sprijinului excepțional exprimat sub formă de grant, se consideră că acesta reprezintă o valoare aferentă unei cantități unitare de 78 litri/ha de motorină și că în stabilirea valorii totale a sprijinului se utilizează 50% din cantitatea rezultată din înmulțirea numărului de hectare eligibile cu valoarea de 78 litri/ha de motorină.

Valoarea schemei, reprezentând sprijinului unitar excepțional sub formă de grant, denumit în continuare grant, este de 2 lei/litru de motorină, pentru cantitatea totală de 152.458.321,08 litri de motorină corespunzătoare culturilor de porumb/orz/floarea–soarelui/rapiță.

De prevederile prezentei hotărâri pot beneficia și producătorii agricoli care figurează în sistemul IACS „caz închis” urmare a imposibilității APIA de a efectua plata urmare a erorilor de cont bancar pentru cererea unică 2022, cu condiția depunerii documentului de coordonate bancare aferent unui cont bancar activ după data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern.

Producătorii agricoli declarați neeligibili pentru plata unică pe suprafață și ajutor național tranzitoriu 1 aferente campaniei 2022 care au primit decizie negativă/de respingere nu pot beneficia de prevederile prezentei hotărâri.

Resursele financiare totale sunt de 304.916.642,16 lei, și reprezintă echivalentul sumei de 61.617.993,10 euro stabilit la cursul de schimb de 4,9485 lei pentru 1 euro, care se asigură astfel: 147.118.905 lei, echivalentul sumei de 29.730.000 euro, finanțare externă nerambursabilă prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA); 157.797.737,16 lei, echivalentul sumei de 31.887.993,77 euro, care se asigură de la bugetul de stat.

Sumele acordate cu titlu de sprijin de urgență  în condiţiile prezentei hotărâri nu sunt supuse executării silite prin poprire în cazul în care împotriva beneficiarilor acestora a fost pornită procedura de executare silită.

Plata ajutorului de stat se face până la data de 31 decembrie 2023.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Din 5 septembrie 2023, Alexandru Țachianu, fermier din județul Dâmbovița, este vicepreședinte al Grupului de Lucru Cereale și Oleaginoase în cadrul COPA - COGECA. Mandatul este pe o perioadă de doi ani și nu este remunerat.

Cu studii superioare în domeniul științelor agronomice și al dezvoltării rurale, vorbind fluent două limbi străine (engleza și germana), Alexandru Țachianu nu a avut probleme în cursa pentru vicepreședinția Grupului de Lucru de la COPA - COGECA. De asemenea, calitatea sa de tânăr fermier a cântărit mult în alegerea ca vicepreședinte.

Încă din timpul studiilor Alexandru Țachianu a activat în mediul asociativ, în prezent detinând funcția de vicepreședinte al Asociației Fermierilor din România, organizație care face parte din Federația PRO AGRO. Totodată, tânărul fermier are o vastă experiență în administrația publică din România. Mandatele de președinte cu rang de secretar de stat și director general al Agenției Domeniilor Statului (ADS) și ulterior secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) au contat din punct de vedere al experienței în lucrul în echipă, dar și în proiecte de anvergură.

„Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a susținut eforturile domnului Țachianu în vederea câștigării acestui mandat, iar rezultatul votului nu a fost decât o confirmare a importanței României în cadrul COPA – COGECA”, transmite AAC.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Miercuri, 19 iulie 2023, la Varșovia, a avut loc întâlnirea miniștrilor Agriculturii din Polonia, Bulgaria (online), Ungaria, România și Slovacia. Tema principală a reuniunii a vizat situația de pe piețele agricole ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și măsurile posibile pentru a asigura reguli corecte pentru fermierii din statele membre UE și țările candidate. Participanții au căutat o abordare comună pentru problemele cu care se confruntă fermierii din cadrul celor cinci țări, care va fi prezentată și susținută în următorul Consiliu AgriFish.

La finalul reuniunii de la Varșovia, oficialii au semnat o declarație comună a miniștrilor Agriculturii din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia privind necesitatea prelungirii măsurilor preventive ale UE asupra importurilor de grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui originare din Ucraina. De asemenea, prin această declarație, miniștrii au propus ca lista produselor care fac obiectul măsurilor preventive să rămână deschisă pentru a permite ca utilizarea acestora să răspundă eficient la probleme similare din alte sectoare decât cerealele și semințele oleaginoase.

„Măsurile preventive, care sunt în vigoare din luna mai a acestui an, au făcut posibilă reducerea presiunii asupra piețelor locale din țările noastre, permițând, în același timp, tranzitul mărfurilor ucrainene către piețele sale tradiționale din țările non-UE. În același timp, în cadrul așa-numitei Platforme Comune de Coordonare, se lucrează pentru îmbunătățirea tranzitului prin țările noastre și pentru căutarea de noi canale de transport prin UE. Această activitate se îndreaptă în direcția corectă, cu toate acestea, încă nu a ajuns la o stare care să permită exportul fără probleme a unor cantități suplimentare de mărfuri ucrainene care cu siguranță vor intra pe piețele țărilor noastre ca urmare a retragerii măsurilor preventive pe 15 septembrie 2023. În cazul nereînnoirii Inițiativei privind cerealele Mării Negre, termenul actual va cauza cu siguranță perturbări suplimentare ale pieței în țările noastre. Amploarea cantităților excedentare de cereale și alte produse agricole de pe piețele țărilor noastre va fi cunoscută abia după recoltare, care nu va fi finalizată până pe 15 septembrie. Cu toate acestea, pe baza primelor estimări, putem anticipa volumul crescut al recoltei din acest an în unele state membre. În cazul în care măsura preventivă nu este extinsă, aceasta va avea un impact profund în statele membre din prima linie asupra prețurilor și capacității de depozitare, care este esențială pentru recoltarea cerealelor. Prin urmare, considerăm că măsurile preventive ar trebui prelungite cel puțin până la sfârșitul anului”, se arată în declarația comună a miniștrilor Agriculturii din cele cinci țări afectate de importurile de produse din Ucraina.

Ministrul român al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a declarat: „Suntem hotărâți să-i sprijinim pe fermierii noștri să își valorifice corect producția și rezultatele muncii lor pentru a ne asigura tuturor securitatea alimentară. Fermierii români au fost puternic afectați de războiul din Ucraina, la fel cum au fost afectați și fermierii din statele din apropierea conflictului. Vom merge în fața Comisiei Europene cu o poziție comună privind prelungirea măsurilor preventive pentru o listă mai largă de produse provenite din Ucraina, cel puțin până la finalul acestui an. Cetățenii europeni în momentul de față se confruntă deja cu efectele inflației și este datoria noastră de decidenți politici să luăm toate măsurile pentru a evita presiunea suplimentară pe cei care produc alimente deja la costuri greu de suportat. Am încredere că împreună vom putea să susținem punctul de vedere în fața colegilor din celelalte state și în fața Comisiei Europene, iar decizia va fi cea corectă pentru viitorul agriculturii europene și pentru securitatea alimentară a întregii Uniuni”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În aprilie a avut loc cel mai mare protest al agricultorilor români. Vreo zece mii de fermieri au ieșit pe drumurile patriei cu utilajele, crescătorii de vaci au aruncat laptele, mass-media a relatat 24 de ore din 24 despre marele protest și greutățile cu care se confruntă întreaga agricultură. Gălăgia, care se pare n-a prea deranjat nici Bucureștiul și nici Bruxelles-ul, a durat vreo patru–cinci zile, că, na, au venit sărbătorile pascale.

După Paștele Ortodox, la nivelul Uniunii Europene s-a luat decizia interzicerii importurilor de grâu, porumb, rapiţă, seminţe de floarea-soarelui, originare din Ucraina, în Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Ungaria, din luna mai până la 5 iunie 2023. Totodată, în țările menționate mai sus s-a permis circulaţia grânelor sub regimul de tranzit vamal.

Fac o paranteză, apropo de tranzitul camioanelor din Ucraina, înțeleg că sunt scutite de plata rovinietei. După ce se încheie conflictul din țara vecină, va fi sprijinită România să refacă infrastructura rutieră? Știu, și mie îmi vine să râd, amar.

Revenind, interzicerea importurilor de produse agricole ucrainene până la începutul recoltării culturilor de toamnă ajută în mod real agricultura românească? Având în vedere reprezentanții noștri politici la Bruxelles, și mă refer în mod special la așa-zisul ministru al Agriculturii, credeți că dacă Polonia, Ungaria ori Slovacia n-ar fi avut probleme cu cerealele din Ucraina, țara noastră ar fi fost luată în seamă? Compensațiile rușinoase primite de fermierii noștri de la UE reprezintă răspunsul la această ultimă întrebare.

Ce au transmis fermierii prin protestul lor „pentru demnitate și respect”? Că politicile Uniunii Europene îi afectează și pe ei, și, în final, și pe consumatori. Spre exemplu, de ani buni în UE sunt interzise organismele modificate genetic, însă în spațiul comunității europene ajung produse GMO, porumb, soia, carne, din Brazilia, Argentina, SUA etc., produse care nu respectă trasabilitatea. Vorbim de zeci de milioane de tone anual. Acum, vin și din Ucraina zeci de milioane de tone de cereale fără trasabilitate și la prețuri extrem de mici. Cereale ucrainene la care se folosesc, de pildă, produse de protecția plantelor interzise în UE.

Ajutăm, ajutăm, da, suntem buni, dar nu până acolo încât să ne omorâm agricultura, drumurile, populația, economia.

Câinii latră, ursul merge. După protest, agricultorii s-au întors în fermele lor, la greutățile lor, continuând să muncească și să se descurce cu ce au și cum poate fiecare, așteptând măsuri de la guvernele lor, de la clasa politică pe care toți o girăm prin vot. Doar că a noastră clasă politică are alte preocupări, principala fiind acum lupta pentru ciolan. Ce să faci, n-ai ce să faci (csf ncsf), e vremea rocadei între Ciucă și Ciolacu și începe împărțirea ministerelor, a funcțiilor. La viitorul posibil fără hrană cine se gândește?

Și pentru a demonstra cât de liniștite sunt apele Dâmboviței, mediul asociativ agricol se rupe-n figuri, o organizație e mai europeană, alta-i extremistă, populistă sau antieuropeană. Parcă n-ar avea toți agricultorii fix aceleași probleme. Și, atenție, majoritatea protestatarilor din 7 aprilie nu face parte din niciuna dintre prea multele organizații profesionale existente în țara noastră.
Suntem toți, nu doar agricultorii, pe cont propriu într-un stat eșuat. Or, poate chiar într-o ratată comunitate europeană.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

România, Bulgaria, Ungaria, Polonia și Slovacia au primit vot pozitiv din partea statelor membre pentru granturi în valoare totală de 100 milioane de euro pentru compensarea pierderilor economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina, în cadrul Comitetului pentru organizarea comună de piață.

Plecând de la primul pachet în valoare de 56 milioane euro aprobat în 3 aprilie a.c., Comisia Europeană propune aprobarea celei de-a doua tranșe în valoare de o sută de milioane euro pentru cele cinci state membre afectate de importurile de cereale. În plus, CE a adoptat un nou regulament privind măsurile autonome cu valabilitate 15 septembrie 2023, care prevede interzicerea importurilor pentru principalele produse alimentare.

Astfel, României îi revine suma de 29.730.000 euro, în timp ce restul statelor vor primi: 9.770.000 euro - Bulgaria; 15.930.000 euro - Ungaria; 39.330.000 euro - Polonia; 5.240.000 euro - Slovacia.

Regulamentul oferă posibilitatea celor cinci țări să adauge granturi suplimentare în procent de până la 200%, cu condiția ca plățile să nu distorsioneze piața sau să producă supra-compensații, iar plățile să fie realizate până la 31 decembrie 2023.

Totodată, Comisia Europeană a precizat că pachetul de sprijin financiar țintește compensarea parțială a celor mai afectați fermieri de importurile de cereale din Ucraina pentru cele cinci state membre vecine conflictului. Cheia de alocare a avut în vedere nivelul plăților directe, nivelul comerțului cu cereale și fluctuațiile aferente.

Până la cel târziu 30 septembrie 2023, cele cinci țări vor notifica CE cu privire la:

• Descrierea măsurilor care trebuie luate;

• Criteriile utilizate pentru a determina metodele de calcul al ajutorului și justificarea repartizării ajutorului între fermieri;

• Impactul preconizat al măsurilor în vederea compensării fermierilor pentru pierderile economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina;

• Acțiunile întreprinse pentru atingerea impactului preconizat al măsurilor;

• Acțiunile întreprinse pentru evitarea denaturării concurenței și a supra compensării;

• Prognoza pentru plățile cheltuielilor Uniunii defalcate pe lună până la 31 decembrie 2023;

• Nivelul sprijinului suplimentar acordat în temeiul articolului 2 alineatul (2);

• Acțiunile întreprinse pentru a controla eligibilitatea fermierilor și pentru a proteja interesele financiare ale UE.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

RWA are ca obiectiv să atingă perfecțiunea în fiecare aspect al activității sale, punând accent pe performanțele oferite fermierilor pe câmp și pe prezentarea produselor sale. În acest sens, RWA Raiffeisen România anunță lansarea noului design al etichetelor gamei sale de produse foliare, care vine ca o completare naturală a filozofiei lor de business: perfecțiune, simplitate și eficiență.

Un altfel de design sau un mesaj ascuns pentru fermieri? Este vorba de simplitate

S-a ales un design simplu și curat, RWA concentrându-se asupra performanței și a beneficiilor pe care produsele oferite le aduc agriculturii. Fiecare etichetă este expresia pasiunii RWA pentru calitate și inovație. „Ne dorim să oferim fermierilor produse de încredere, care să obțină rezultate remarcabile în câmp: de la semințe și îngrășăminte, până la produse de protecție a plantelor. Am creat astfel etichete care să reflecte această filozofie și să transmită claritate și informații relevante pentru a ajuta fermierii să ia cele mai bune decizii pentru culturile lor“, explică George Pârvu, director marketing RWA Raiffeisen România.

Etichete cu un nou look

Noul design al etichetelor RWA reprezintă rezultatul a 30 de ani de experiență și angajament în industria agricolă, specialiștii companiei fiind dedicați performanței și entuziasmați să fie alături de fermieri, într-un nou sezon, în fiecare pas al călătoriei lor agricole. Pe această cale RWA dorește să-și exprime dorința de a fi partenerii de încredere ai fermierilor, oferindu-le produse de calitate și soluții agricole inovatoare. „Știm că la prima vedere par simple, și să știi că acest lucru a fost obiectivul nostru principal. Am dorit să aducem un design simplu care să simplifice complexitatea muncii agricole. Am renunțat la elementele inutile care ar fi putut încărca etichetele și am optat pentru un aspect nou, care să simplifice și să sintetizeze munca fermierilor. Practic, aceasta este misiunea pe care ne-am asumat-o: să fim partenerii fermierilor alături de care lucrăm, să-i ajutăm, să le oferim suport și să nu simtă niciun efort atunci când lucrează cu noi. Fiecare serviciu, fiecare produs, fiecare element care iese pe poarta RWA trebuie să reflecte și să transmită această filozofie. Chiar și un aspect aparent banal, cum ar fi o etichetă, de fapt nu este deloc banal, nu-i așa?", mărturisește George Pârvu.

Produse foliare pentru fiecare necesitate din câmp

Bogdan Radu, CEO RWA Raiffeisen România, a declarat: „Noi credem în puterea valorilor fundamentale care ne definesc și ne motivează în fiecare acțiune pe care o întreprindem. Calitatea, performanța și încrederea sunt pilonii pe care ne construim întreaga operațiune, de la cele mai mici servicii pe care le oferim până la cele mai complexe utilaje din bazele noastre. Ele ne ghidează deciziile și acțiunile, asigurând că ne concentrăm mereu pe ceea ce contează cu adevărat: satisfacția fermierilor și succesul lor în agricultură. Doar așa reușim să aducem în fiecare zi beneficii tangibile fermierilor și comunității”.

RWA Raiffeisen își ghidează întreaga activitate după motto-ul „Valorile ne unesc”. Astfel, fiecare etichetă creată de RWA reflectă această filozofie. Gama de produse foliare acoperă o varietate largă de culturi și necesități agricole. Indiferent dacă fermierii cultivă cereale, floarea-soarelui, oleaginoase sau porumb, RWA are produse special formulate pentru a le satisface nevoile.

Iată câteva dintre produsele lansate cu această ocazie:

1. RWA 10-10-10 + ME: Un îngrășământ complex, echilibrat în nutrienți esențiali, care contribuie la dezvoltarea optimă a plantelor;

2. RWA BOR: Un produs de protecție a plantelor care conține bor, un element vital pentru sănătatea plantelor și dezvoltarea optimă a sistemului lor radicular;

3. RWA CEREALE: O gamă de produse special create pentru a sprijini cultivarea cerealelor, oferindu-le acestora nutrienții necesari pentru o creștere sănătoasă și asigurând o producție ridicată;

4. RWA FLOAREA SOARELUI: Produs dedicat fermierilor care cultivă floarea-soarelui, fiind o soluție foliară eficientă pentru obținerea unei recolte bogate și de calitate;

5. RWA OLEAGINOASE: Un îngrășământ foliar special formulat pentru a preveni deficiența de microelemente în culturile de rapiță, soia și floarea-soarelui;

6. RWA PORUMB: Soluția dedicată fermierilor care se ocupă de cultivarea porumbului, prin intermediul unui produs adaptat cerințelor acestei culturi, care va maximiza randamentul recoltei și va combate eficient problemele specifice;

7. RWA SUPER AZOT 32: Un îngrășământ foliar cu conținut ridicat de azot, esențial pentru creșterea viguroasă a plantelor și obținerea unor recolte de calitate superioară;

8. RWA ZINC: Produsul de protecție a plantelor care conține zinc, un nutrient esențial în procesul de sinteză a proteinelor, a acidului ribonucleic și a amidonului.

Toată gama de produse oferită de RWA reprezintă rezultatul dedicat al cercetării și dezvoltării constante, în conformitate cu cele mai exigente standarde de calitate și eficiență. Compania se străduiește necontenit să ofere fermierilor cele mai bune soluții agricole, sprijinindu-i în luarea deciziilor optime pentru culturile lor.

“La RWA, căutăm perfecțiunea în tot ceea ce facem, de la performanțele pe care le aducem fermierilor în câmp, până la modul în care prezentăm produsele noastre. Suntem dedicați să oferim soluții agricole de top și să fim alături de fermieri în fiecare pas al călătoriei lor agricole”, a conchis Bogdan Radu.

RWA este mereu în căutarea inovațiilor și a celor mai avansate tehnologii pentru a aduce îmbunătățiri continue în produsele sale. Fiecare formulă este riguros testată și ajustată pentru a asigura rezultate remarcabile în câmp. Compania este conștientă de provocările cu care fermierii se confruntă și de importanța deciziilor corecte în ceea ce privește nutriția plantelor. De aceea, RWA pune la dispoziție informații detaliate și consultanță specializată pentru a-i sprijini pe fermieri în alegerea celor mai eficiente soluții pentru culturile lor specifice.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, membră a COPA-COGECA, anunță că va participa la manifestul fermierilor și cooperativelor organizat de Grupul de la Visegrad extins. Manifestația se va desfășura la Bruxelles, pe 23 mai 2023, între orele 11:00 și 13:00, în zona Schuman. Vor fi prezenți 200 de participanți din șase țări (România, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria și Slovacia), iar 50 vor fi din partea României.

„Protestul este consecința nemulțumirii și dezamăgirii profunde a fermierilor și cooperativelor din țările vecine Ucrainei în legătură cu soluția găsită de Comisia Europeană la problemele și dezechilibrele grave cu care se confruntă sectorul agroalimentar, pe fondul distorsiunilor de piață cauzate de acest conflict armat. Comerțul internațional cu mărfuri agroalimentare cu Ucraina a fost liberalizat pentru încă un an. Compensația plătită unor țări este cu mult sub nivelul necesar. Nu toate țările din Europa Centrală și de Est afectate de liberalizarea comerțului cu Ucraina sunt compensate. Subliniem sprijinul nostru pentru Ucraina, poporul ucrainean și fermierii ucraineni. Sperăm să se încheie rapid conflictul militar neprovocat de Ucraina și susținem acordarea de ajutor Ucrainei, dar un astfel de ajutor nu trebuie să pericliteze viabilitatea și competitivitatea fermierilor din Uniunea Europeană sau să conducă la lichidarea acestora”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Situația este gravă. „Ca urmare a unor eșecuri de facto a așa-numitelor culoare de solidaritate, fermierii din țările noastre se confruntă în prezent cu o scădere rapidă a prețurilor și cu o lipsă a cererii de cereale și semințe oleaginoase din cauza unui exces al ofertei față de cerere. Stocurile sunt la 150% din nivelul tipic pentru această perioadă a anului, iar următoarea recoltă începe în două luni și există o posibilitate reală să nu avem cui să vindem și să nu fie loc de depozitare pentru cerealele și semințele oleaginoase din recolta viitoare.”

Culoarele de solidaritate nu funcționează. „Situația este cauzată, în principal, de importul fără taxe vamale pentru produsele agricole ucrainene care intră în Uniunea Europeană, unde au fost importate grâu, porumb și soia, chiar dacă acestea erau destinate țărilor terțe sau cumpărătorilor tradiționali de produse ucrainene. Pentru a ajuta Ucraina să își exporte producția agricolă și să hrănească țările dependente de importuri, Comisia a introdus așa-numitele coridoare de solidaritate, dar acestea au fost abuzate de intermediari oportuniști pentru a se îmbogăți ușor și rapid.”

Piața îi dezamăgește pe fermieri. „Europa Centrală și de Est este inundată de producția ucraineană. Prin urmare, fermierii vor căuta alternative de depozitare sau alte opțiuni de comercializare, cu prețul unor condiții comerciale mai proaste. Într-un termen atât de scurt, nu există nicio posibilitate reală de a crește capacitatea de depozitare, cel puțin nu fără a compromite parametrii de calitate ai producției și, în principal, capacitatea acesteia de a rezista la mucegai și dăunători. Această situație poate avea cel mai mare impact, în special asupra fermierilor mai mici.”

Fermierii nu sunt cauza inflației în Europa. „Prețul grâului este determinat de piețele mondiale, urmând logica echilibrului dintre cerere și ofertă. Fermierii nu au provocat și nici nu au exploatat în mod intenționat situația pieței anul trecut, deoarece ei nu pot influența prețul final la destinația finală a produsului lor și în acest moment nu pot influența nici situația pieței.”

Nici fermierii ucraineni nu au beneficii. „O mare parte din grâul ucrainean și alte produse agricole nu au ajuns în țările cu o dependență ridicată de importurile de alimente, ci pe piața europeană, fără a îndeplini parametrii de calitate stricți și fără a fi cultivate cu același respect pentru mediu pe care Uniunea Europeană îl cere agricultorilor. Având în vedere că produsele agricole de bază sunt importate în Uniunea Europeană nu de către fermieri, ci de către comercianți, această preluare parțială a piețelor noastre nu este nici măcar în beneficiul fermierilor ucraineni (cei pe care ar trebui să-i ajute culoarele de solidaritate), care primesc doar o fracțiune din prețul real.”

Consumatorii sunt în pericol. „Considerăm că este o problemă majoră faptul că, odată ce mărfurile trec granița în Ucraina, acestea trec pe piața unică liberă a UE și este foarte dificil să distingem destinația lor finală. Nici măcar statisticile oficiale nu pot să reflecte realitatea, deoarece există speculații cu privire la reambalarea mărfurilor sau amestecarea deliberată a grâului ucrainean și a altor cereale cu producția locală, pentru a respecta parametrii de calitate și a reduce riscul de a depista alimente nesănătoase în lanțul alimentar.”

Camioanele supraîncărcate care vin din Ucraina distrug infrastructura. „Numărul camioanelor încărcate cu produse primare procesate (ulei, făină, mălai, zahăr) a crescut și este nevoie de contingente în toate statele membre pentru a ține situația sub control și pentru a nu duce la distrugerea industriilor din țările din Europa de Est. Infrastructura din țările limitrofe este incapabilă să facă față acestui aflux masiv de produse agricole provenite din Ucraina, deoarece aceasta abia poate asigura nevoile propriilor țări. Dacă nu se iau măsuri, va exista un blocaj total în următoarea campanie. Astfel, o mulțime de cantități recoltate vor fi lăsate și puse direct pe câmp sau nu vor fi recoltate deloc, deoarece nu există transport și nici spațiu de depozitare disponibil.”

Ce solicită fermierii europeni

Fermierii și cooperativele din Europa Centrală și de Est, care participă la protestul din 23 mai 2023 la Bruxelles, au următoarele revendicări:

Cerințe principale

• Restabilirea taxelor vamale și contingentelor la produsele agricole și alimentare ucrainene;

• Extinderea listei de produse reglementate de regulamentele privind măsurile preventive temporare referitoare la importurile din Ucraina pentru a include ouăle, carnea de pasăre, uleiul, făina, mălaiul, zahărul, fructele și legumele, precum și prelungirea acesteia până la aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană;

• Este favorabil faptul că importurile au fost interzise până la 5 iunie 2023, dar ceea ce este în continuare îngrijorător este faptul că acelor contracte deja în vigoare li s-a permis să rămână necontrolate. În acest fel nu poate exista o situație clară cu privire la acestea, deoarece ele pot fi falsificate, adăugate cantități suplimentare și antedatate. În cazul în care, după 5 iunie, interdicția de import în cele 5 țări este ridicată, fermierii solicită extinderea împărțirii riscurilor între toate statele membre ale UE, astfel încât fiecare stat să primească și să utilizeze un contingent de produse agricole din Ucraina, direct proporțional cu mărimea țării și a populației sale, astfel încât să poată fi în continuare ajutată Ucraina și să nu fie aduse țările din Europa de Est în blocaj logistic, fermierii în faliment și colaps;

• Extinderea listei țărilor care pot decide să interzică introducerea anumitor mărfuri agroalimentare din Ucraina pe piețele proprii cu Cehia;

• Extinderea listei țărilor eligibile pentru pachete de compensare, inclusiv Rezerva de criză cu Cehia;

• Crearea unui fond special pentru sprijinirea fermierilor din Europa Centrală și de Est, deosebit de afectați de consecințele invaziei rusești în Ucraina, finanțat în afara fondurilor alocate Politicii Agricole Comune;

• Să se permită statelor membre din Europa Centrală și de Est să aplice ajutor național în conformitate cu deciziile guvernelor lor;

• Creșterea finanțării pentru construirea rutelor de transport, a infrastructurii de transport și a porturilor care să permită tranzitul eficient al produselor agricole și alimentare din Ucraina către porturile din Marea Baltică și Marea Neagră;

• Să se acorde sprijin financiar și de personal pentru serviciile fitosanitare naționale care examinează produsele agricole importate;

• Consolidarea mecanismelor de control a transportului pe culoarele de solidaritate și calității produselor transportate;

• Asigurarea răspunsurilor mai rapide din partea autorităților Uniunii Europene la situația economică actuală din sectorul agricol;

• Atingerea obiectivelor PAC fără reducerea competitivității producătorilor agricoli și impunerea concurenței neloiale asupra produselor agroalimentare din UE în detrimentul celor din afara UE – Reciprocitate.

Cerințe secundare

• Verificarea ipotezelor din cadrul Green Deal și evaluarea impactului Directivei privind emisiile industriale și a Regulamentului privind utilizarea durabilă a produselor fitosanitare asupra producției agricole (SUR);

• Retragerea propunerilor cuprinse în Legea refacerii naturii, a căror implementare ar duce la eliminarea multor operațiuni de creștere a animalelor;

• Introducerea NGT(tehnici de ameliorare moderne) în același pachet cu SUR și implementarea SUR numai după ce avem alternative și opțiuni eficiente și eficace;

• Sprijinirea îmbunătățirii habitatului, asigurarea densităților de populație la suprafață și asigurarea protecției populației;

• Asigurarea urgentă a convergenței plăților pe suprafață la nivelul UE.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

La Consiliul AgriFish de la Bruxelles, din 30 ianuarie 2023, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, a solicitat, din nou, măsuri imediate de compensare a pierderilor fermierilor est-europeni ca urmare a importurilor de cereale și oleaginoase din Ucraina.

Importurile de produse agricole ucrainene afectează piața Uniunii Europene și, în special pe cea din România. Șase țări est-europene au susținut demersul (România, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia) și au solicitat Comisiei Europene soluții pentru a compensa fermierii pentru pierderile suferite și a putea astfel demara campania agricolă de primăvară. Comisarul european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat că își asumă să revină în fața Comisiei Europene și a Consiliului cu propuneri concrete pentru activarea mecanismului de compensare din Fondul de Criză pentru Agricultură al UE.

„Noi credem că este necesară o mai bună protecție a producătorilor interni, prin reintroducerea controlului fitosanitar aleator la frontieră, care să evite introducerea de boli și dăunători noi în România și menținerea unui mediu de afaceri stabil și previzibil pentru fermierii români. Am lucrat împreună cu Ministerul Agriculturii la elaborarea unor propuneri de măsuri de urgență pe care Comisia Europeană să le pună în aplicare. Fermierii au nevoie de sprijin pentru a-și putea continua activitatea”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Importurile masive de produse agricole ucrainene au un impact negativ dovedit asupra fermierilor români, care se confruntă cu prețuri scăzute și o concurență neloială pe piață. „Cu importuri de porumb, grâu, floarea-soarelui și rapiță din Ucraina care au totalizat în 2022 circa trei milioane de tone și la prețuri mai mici cu 40-100 euro/tonă, fermierii români nu au mai putut să-și comercializeze produsele, care sunt stocate și determină costuri suplimentare, iar în lipsa vânzării produselor, înregistrează dificultăți mari în finanțarea continuării activității agricole. Prin urmare, este esențial să se ia măsuri urgente pentru a proteja agricultorii români și pentru a asigura o piață corectă și echitabilă pentru produsele lor”, a arătat Florian Ciolacu.

România, ca principal exportator de cereale din bazinul Mării Negre al UE, a fost afectată puternic de conflictul din Ucraina, care a dus la schimbări semnificative în comerțul cu cereale și a permis ca volume importante de mărfuri să intre în țară fără controale fitosanitare. În anul 2022 față de anul 2021 s-au înregistrat următoarele importuri de cereale și plante tehnice din Ucraina: 1.020.000 tone porumb, 640.000 tone grâu, 650.000 tone floarea-soarelui și 370.000 tone rapiță. „România s-a transformat astfel din exportator în importator de produse agroalimentare. Exporturile românești au fost extrem de reduse, grâul fiind la nivelul de 2,1 milioane tone, porumbul la nivelul de 0,38 milioane tone, rapița și semințele de floarea-soarelui la 0,1 milioane tone fiecare dintre ele”, a conchis directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

„Cum arată depozitarea de cereale în România”, a treia ediție a conferințelor Grain Bags a avut loc pe 12 ianuarie 2023, la Hotelul Crowne Plaza din București. Evenimentul s-a bucurat de prezența a peste 60 de persoane, printre care am întâlnit lideri ai organizațiilor profesionale, manageri din agribusiness, fermieri. La final s-a lansat oficial compania ProCompost România.

Manifestarea a inclus trei paneluri de discuții, având ca punct comun depozitarea producției agricole. Cuvântul de bun venit i-a revenit directorului general Grain Bags și ProCompost România, Narcis Ranghiuc. Evenimentul a fost o bună ocazie de dezbatere a avantajelor, dar și a dezavantajelor sistemului silobag. 

Silobag, soluție rapidă și eficientă

Primul panel a avut ca temă „Depozitarea de cereale, primul pas spre profit”.

Nicu Vasile

În opinia lui Nicu Vasile, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), sistemul silobag îi ajută fermieri să crească atât capacitatea de recoltare, cât și cea de transport. „Silobag-urile pot fi folosite atât de marii fermieri, cât și de cei mici. Pentru micii fermieri înseamnă investiții minine, iar pentru marii fermieri avantajul este de a crește productivitatea muncii, prin eficientizarea capacității de recoltare și transport. În ceea ce privește dezavantajele, cele mai frecvente sunt pagubele create de păsări și rozătoare”, a spus Nicu Vasile. Specialiștii Grain Bags propun ca soluții pentru îndepărtarea păsărilor și rozătorelor: plasa de protecție și închiderea sacului corespunzător (capcane + pietriș/pământ pe capătul silobag-ului).

Adrian Țone

Adrian Ţone, fermier care lucrează în județul Ilfov peste 3.000 ha a precizat că, în ultimii trei ani a recoltat cu 5 - 6 combine timp de 10 ore pe zi, iar transportatorul nu făcea față tot timpul (40 - 50 camioane/zi). În aceste conditiții, silobag-ul l-a ajutat foarte mult. „Pierderile cauzate de animale sunt minime, adică undeva între 100 și 200 kg la un silobag. Comparativ cu cât te ajută silobag-ul în timp ce recoltezi, aceste pierderi sunt nesemnificative. Silobag-ul este o soluție rapidă. Vă dau exemplul meu, știam că a două zi va ploua și am recoltat masiv până la miezul nopții. Înainte de intrarea pe piață a silobag-ului cumpăram folie și recolta stătea sub folie. În 2008, am avut 1.000 tone de grâu recoltat, care a stat două săptămâni sub folie. Acum, folosim silobag-ul și este soluția optimă”, a specificat Adrian Țone.

Ion Olteanu

Fermierul Ion Olteanu, care lucrează în jur de 14.000 ha de teren, a ținut să precizeze că, în contextul actual, silobag-ul este o soluție la îndemâna oricui, dacă ne referim la costuri. „Trebuie să ne gestionăm atent costurile, iar varianta depozitării în silobag este foarte avantajoasă, având prețuri rezonabile. Practic, la acest moment, este cea mai ieftină și eficientă soluție de stocare a cerealelor și furajelor. Am în plan ca anul acesta să depozitez peste 5.000 de tone în silobag”, a punctat Ion Olteanu.

Costin Telehuz, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a amintit importanța depozitării producției agricole. „Sistemul silobag poate rezolva una dintre problemele cu care se confruntă atât fermele vegetale și zootehnice, cât și procesatorii de cereale și oleaginoase, respectiv depozitarea de cereale și furaje în condiții optime și economice”, a precizat Costin Telehuz, fermier la rândul său, din județul Ialomița.

În 2022, Cooperativa Agricolă Tinoasa a stocat în silobag peste 20.000 tone de produse agricole

Alexandru Haită, fermier și președinte al Cooperativei Agricole Tinoasa din județul Teleorman, a vorbit despre experiența folosirii sistemului silobag, punctând că tot mai mulți fermieri membri ai cooperativei agricole au început să depoziteze în silobag. Chiar și cei care dețin silozuri, pentru că este o variantă rapidă și economică.

„Inițial am avut o oarecare reținere în a depozita în silobag. Totuși, am stocat pentru 4-5 luni, o sută tone de mazăre. Acum, recomand silobag-urile de la Grain Bags. Sunt o variantă ușoară, fiabilă care merită încrederea fermierilor. Recoltele se păstrează foarte bine, indiferent din ce cultură provin. Sigur, există și unele dezavantaje legate de exigența exploatării, cum ar fi: suprafața utilă pentru amplasare, realizarea corectă a terasamentului și protejarea împotriva păsărilor și rozătoarelor. Dacă sunt achiziționate accesoriile, precum plasele de protecție, chederele de etanșare la capete care realizează o închidere ermetică a silobag-ului, nu există niciun fel de problemă. Comparând aceste lucruri cu flexibilitatea, calitatea stocării, valoarea de achiziție ieftină, amortizarea rapidă, reducerea costurilor cu transportul și optimizarea activității de depozitare, fără alte intervenții, este clar, că sistemul silobag oferă avantaje reale. Am recomandat colegilor din cooperativă această soluție, spunându-le că trebuie să aibă încredere și să testeze. Cu toții am tras concluzia că achiziționând silobag-urile Grain Bags câștigăm timp, bani și siguranță, iar cifrele o demostrează”, a povestit fermierul.

Alexandru Haită

Anul trecut, Cooperativa Agricolă Tinoasa – Teleorman a avut o cifră de afaceri de 26 milioane de euro. „În 2022, am avut 15.000 tone de cereale în silobag și 5.500 tone de oleaginoase (rapiță și floarea-soarelui). Nu am avut probleme de calitate a mărfii, iar acum livrăm grâu și rapiță. Despre dezavantajele sistemului, pot să spun că nu există, dacă se respectă condițile tehnologice. Plasa de protecție este foarte importantă pentru a evita atacul păsărilor. Aceasta poate fi refolosită mai mulți ani la rând. Este o investiție destul de mare, dar se amortizează în aproximativ 4-5 ani. În vederea evitării atacului de rozătoare, noi depozităm pe platformă betonată și pământ, fiind necesară păstrarea zonei curate, precum și sigilarea corespunzătoare a silobag-ului. Noi, fermierii din Cooperativa Tinoasa, am crescut depozitarea în silobag de la an la an”, a arătat Alexandru Haită.

Conservarea sorgului sub formă de pastă, în silobag

„Cum depozitezi eficient furajele” a fost tema celui de-al doilea panel de discuții. „Pentru noi, silobagul a fost o alternativă excelentă. Am avut următoarea situație: am semănat porumb după grâu și bruma a venit mult mai devreme decât ne așteptam. Am rămas cu o producție de 7-8 tone de știuleți la hectar, dar am reușit să recoltăm boabe la umiditate mare, le-am zdrobit și le-am depozitat în silobag pentru animale. Și am fost multumiți de această alegere”, a povestit cunoscutul fermier Vasile Lungu, din județul Iași.

Vasile Lungu

Ioan Oroian, director la Stațiunea de Cercertare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor (SCDCB) Târgu-Mureș a susținut o prezentare referitoare la tehnologia de conservare a boabelor de sorg sub formă de pastă, depozitată cu succes în silobag-urile Grain Bags. „La ora actuală, cea mai afectată cultură este porumbul, care are cea mai mare pondere în structura culturilor agricole și cu o largă utilizare. Dacă în cea mai mare parte din țară porumbul este puternic afectat de condițiile climatice, în zona noastră este decimat de animalele sălbatice din momentul semănatului și până la maturitate. În aceste condiții, găsirea unei alternative la cultura porumbului a devenit o necesitate. Studiul efectuat pe mai mulți ani ne-a dus la concluzia că o alternativă care să satisfacă înlocuirea porumbului este sorgul, cultură care nu e tocmai nouă, dar este puțin răspândită în România”, a arătat Ioan Oroian.

Despre conservarea sorgului sub formă de pastă, reprezentantul SCDCB Târgu-Mureș a spus că silobagul este alegerea potrivită. „Silobag-ul, mai exact, însilozarea prin însăcuire este soluția tehnică inovativă pentru fermieri, ce favorizează eficientizarea proceselor de depozitare a recoltei. Acest nou sistem reduce semnificativ atât pierderile cantitative, cât și cele calitative. Pentru conservare se folosește un inoculant care este pulverizat pe pastă odată cu măcinatul. Silobag-ul este închis, iar după trei luni pasta poate fi introdusă în rația tineretului bovin, înlocuind porumbul. Concluziile demonstrează că obținerea sorgului sub formă de pastă elimină orice posibilitate de infestare cu micotoxine în timpul păstrării, dar și atacul dăunătorilor de magazie. Conservarea sub formă de pastă este mai ieftină față de uscarea cu agent termic”, a explicat Ioan Oroian.

Ioan Oroian

Procesarea cerealelor, împlinirea profitului

Ultimul panel al evenimentului organizat de compania Grain Bags România a avut ca subiect de discuție importanța depozitării producției agricole primare din perspectiva procesării.

Emil Bercaru, reprezentantul companiei Bunge este de părere că depozitarea în silobag este extrem de utilă în depozitarea oleaginoaselor și a explicat condițiile care trebuiesc respectate. „Noi am depozitat semințe de floarea-soarelui și s-au păstrat foarte bine în condițiile în care capetele au fost etanșate așa cum trebuie și cultura a fost curată, fără alte resturi vegetale, care să pericliteze calitatea. Pentru rapiță, de șapte ani folosim tehnologia silobag și depozitarea este impecabilă. Am stocat, într-un an, peste 5.000 de tone în locațiile noastre. Produsele au fost depozitate la o umiditate destul de mică, de 8% și maximum 2% corp străin, pentru a evita aprinderile. Alegem să depozităm la umidități cât mai mici pentru a elimina orice risc, iar perioada medie de depozitare a fost între șapte și opt luni.”

Emil Bercaru

Ionel Apostu, expert în depozitarea de cereale, a prezentat o paralelă între stocarea în siloz, magazie și silobag. „Dacă dorim să facem investiții, transformăm un cost fix în unul variabil. Niciodată nu poți calcula dimensiunea unei magazii, în schimb sacul îl dimensionezi în funcție de nevoile de stocare din fermă. Ca avantaje ale silobag-ului pot aminti: creșterea vitezei de recoltare, scăderea pierderilor, puterea de negociere mai bună raportată la condițiile contractuale de vânzare, nu mai există influența factorilor perturbatori și nu mai există nici costuri de depozitare. Totodată, silobag-ul permite depozitarea la umiditate ridicată, maximum 16-18%. Un alt avantaj este că se poate încărca și descărca direct în câmp, capacitatea de descărcare fiind de 300 tone la hectar. Prin depozitarea în silobag-uri creștem capacitatea de depozitare și cea de recepție pe fiecare locație, având posibilitatea să verificăm calitatea stocului. În opinia mea, avantajele primordiale ale acestei soluții sunt: păstrarea calității furajului și umiditatea mai crescută la care se pot depozita cerealele.”

Ionel Apostu

Compostarea, un nou proiect marca Grain Bags

Punctul culminant al evenimentului l-a reprezentat lansarea oficială a companiei ProCompost România, despre care a vorbit Narcis Ranghiuc, directorul general al acesteia. „Noul proiect Grain Bags este despre compostare, se numește ProCompost România și face parte din grupul de firme Grain Bags. ProCompost este o companie românească care comercializează utilaje și echipamente din industria reciclării, în special pentru deșeuri vegetale (utilaje pentru tocare crengi, iarbă etc), în vederea realizării de compost, dar și a deșeurilor menajere, industriale și organice. Așadar, vrem să creștem gradul de conştientizare cu privire la importanţa menţinerii ecosistemelor sănătoase şi a bunăstării umane, abordând provocări tot mai mari în managementul solului, sporind gradul de responsabilizare faţă de importanţa unui sol sănătos şi încurajând societăţile să îmbunătăţească solul”, a declarat Narcis Ranghiuc, director general ProCompost România.

Narcis Ranghiuc

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea este recunoscut drept cea mai importantă unitate de cercetare agricolă din România datorită rezultatelor obţinute în diferitele sectoare ale cercetării agricole privind cerealele, plantele tehnice şi furajere, cât şi în valorificarea acestor rezultate de către cultivatori. Prin înfiinţarea sa a fost posibilă continuarea bogatei tradiţii a cercetărilor agricole organizate în România încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în scopul abordării ştiinţifice şi rezolvării unor obiective prioritare pentru agricultura naţională. Spre finalul anului trecut am realizat interviul de față cu directorul general al INCDA Fundulea, dr. ing. Pompiliu Mustăţea, care a ținut să puncteze că un ajutor consistent de la stat ar face să se recupereze rapid tot ce s-a pierdut în 30 de ani.

INCDA are sediul în orașul Fundulea (Călărași), la circa 30 km de Capitală,  terenul institutului fiind situat în Câmpia Română. INCDA Fundulea este continuatorul activităţii de cercetare efectuate în domeniul plantelor de câmp de către Institutul de Cercetări Agronomice al României (înfiinţat în anul 1927) şi de către Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului (înfiinţat în anul 1957), preluând astfel o îndelungată tradiţie de cercetare în slujba agriculturii României. Denumit iniţial, în 1962, Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, institutul a primit ca efect al Legii 290/2002, începând cu anul 2003, o nouă denumire – Institutul de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea – iar, începând cu 1 ianuarie 2007, unitatea a devenit institut naţional, cu denumirea Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, instituţie de interes public, cu finanţare extrabugetară şi funcţionare în regim economic.

Reporter: Ce înseamnă astăzi Institutul de la Fundulea?

Pompiliu Mustățea: După cum se ştie, Institutul a trecut prin numeroase procese de organizare, de la ICCPC cum era recunoscut şi când sub această denumire şi-a căpătat recunoaşterea pe plan intern, dar şi internaţional, astăzi suntem institut naţional de cercetare-dezvoltare. De-a lungul timpului, aici au lucrat cercetători foarte valoroşi, competitivi cu cei de pe piaţa externă, astfel încât Institutul de la Fundulea a fost primul din lume care a lansat primul hibrid de floarea-soarelui bazat pe androsterilitate nucleară de către regretatul profesor Alexandru-Viorel Vrânceanu. Şi în domeniul porumbului avem cu ce ne lăuda. Să ştiţi că primul domeniu de activitate a Institutului a constat în modernizarea programului de ameliorare şi a tehnologiei la cultura porumbului; după aceea au început să se diversifice programele de ameliorare, s-a început şi la floarea-soarelui, şi la orz, mazăre, soia, lucernă, cât şi la compartimente ale sectorului de agrotehnică, şi anume protecţia plantelor, lucrările solului, în ultimii ani au apărut şi compartimente noi, şi anume agricultura ecologică şi agricultura conservativă. Cei care am rămas în continuare, pentru că a avut loc un schimb de generaţii în acest Institut, vrem să ducem mai departe atât tradiţiile, cât şi faima institutului nostru. Este adevărat că după Revoluţie a fost o perioadă în care Institutul a intrat în declin, ca de fapt toată cercetarea românească, nu numai cea agricolă, că şi în celelalte domenii a avut loc un regres din cauza lipsei finanţării sau a unei finanţări foarte slabe, dar în ultima perioadă am reuşit să ne relansăm.

Încă în stadiul de supravieţuire

Reporter: Păi, să vedem cum arată INCDA Fundulea, în cifre, la acest moment...

Pompiliu Mustățea: În anul 1988, când eu am păşit pentru prima dată în acest institut, erau în jur de 1.365 de angajaţi. În 2020 ajunsesem la 307 angajaţi, iar în prezent suntem în jur de 240 de angajaţi, deoarece a fost un val de pensionări atât la limită de vârstă, cât şi parţial anticipată. Nu că am prevăzut, dar eu mi-am luat nişte măsuri de precauţie şi am vrut, cel puţin în domeniul cercetării, la fiecare laborator să nu rămân descoperit, pentru că văzusem că erau în etate foarte mulți dintre cercetătorii noştri, că urmează să se pensioneze şi trebuie să am om în schimb, dar nu să fie doar om în schimb, ci să fie şi format. Şi de aceea, din 2017 când am preluat conducerea INCDA Fundulea, anual am făcut angajări, am adus tineri specialişti pe care am şi reuşit să-i ţinem, pentru că înainte veneau, îşi dădeau doctoratul şi plecau la firmele concurente unde li se ofereau alte avantaje. Am reuşit să-i şi menţinem şi nu e prima dată când o spun, am adus tineri foarte bine pregătiţi şi care s-au integrat extraordinar de bine în echipele deja existente.

Avem actualmente 41 de cercetători atestaţi, sunt în jur de 60 de ingineri, deci cu studii superioare, avem şi ingineri mecanici, şi alte funcţii care prevăd angajări cu studii superioare. În 1988, anul venirii mele aici, Institutul dispunea de un fond funciar foarte bogat, întins pe o suprafaţă de 7.078 de hectare, dar după 1989, în urma retrocedărilor, pot să spun – şi-mi asum răspunderea – că unele nu au fost chiar legale, Institutul a pierdut foarte mult pământ, în prezent mai are 1.844 de hectare, dintre care arabil 1.598 de hectare. Dar să ştiţi că ne descurcăm. La actualul număr de personal angajat şi la nivelul de dotare, această suprafaţă totuşi este suficientă pentru a continua şi a obţine rezultate bune în domeniul cercetării şi pentru a multiplica seminţele din noile creaţii, soiuri şi hibrizi. Ce se obţine în laboratoarele de ameliorare pleacă mai departe într-un laborator de producere de sămânţă şi după aceea la fermele de producţie, unde obţinem verigile superioare. De exemplu, la păioase producem baza, pe care după aceea o comercializăm ca să ne asigurăm existenţa.

Condiţiile social-economice, dar mai mult financiare din ultimii ani au condus la o nouă organigramă, o nouă restructurare a Institutului. Dacă înainte eram două secţii: secţie de ameliorare şi secţie de agrotehnică, cu câteva laboratoare, iar laboratoarele la rândul lor aveau 17 colective, am făcut o nouă reorganizare şi practic am desfiinţat secţiile şi am rămas cu 8 laboratoare principale, care sunt de ameliorare şi de producere de sămânţă şi un laborator de agrotehnică, care la rândul lui are în componenţă fostele colective de agricultură durabilă, agricultură conservativă, agricultură ecologică, protecţia plantelor şi fiziologie.

Reporter: Din punct de vedere financiar, cum este susţinută instituţia astăzi?

Pompiliu Mustățea: Din punct de vedere financiar, aici este oful cel mai mare, pentru că după ce ni s-a luat pământul s-a redus treptat şi finanţarea, primind de la bugetul statului sume foarte mici, până când de fapt s-a tăiat în totalitate şi această finanţare foarte redusă. În prezent, INCDA Fundulea are doar două surse principale de finanţare, şi anume: una constă în accesarea de proiecte, dar în sistem competitiv, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum şi de la Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, dar acestea reprezintă 20%-30% din totalul cheltuielilor institutului. Restul de peste 70% din cheltuieli sunt asigurate din surse proprii, respectiv în urma comercializării seminţelor, a încasării dreptului de autor, deci a redevenţelor, şi a prestărilor de servicii, Institutul nostru făcând testări pentru omologarea diferitelor pesticide ale firmelor private.

Ne străduim din toate puterile pentru a ne putea asigura strictul necesar. Am mai spus-o şi o repet, suntem încă în stadiul de supravieţuire pentru că nu avem o finanţare de bază, o finanţare predictibilă pe baza căreia să poţi să-ţi faci nişte strategii pentru viitor. Dar n-avem încotro, deci practic trăim pe picioarele noastre.

Soiul de grâu Glosa, în preferinţele fermierilor

Reporter: Soiurile de grâu româneşti au fost întotdeauna mândria cercetării noastre, mândria Institutului de la Fundulea, cu staţiunile din coordonare. Ce mai avem azi?

Pompiliu Mustățea: Laboratorul de ameliorare a grâului a fost şi rămâne unul din cele mai performante laboratoare ale institutului nostru, şi asta deoarece echipa de amelioratori, din 1988, deci când am venit eu şi am început să lucrez la ameliorarea grâului, am rămas împreună până mai acum câţiva ani. Prin urmare, a fost o echipă sudată, fiecare ştia ce are de făcut, fiecare îl înlocuia pe celălalt tocmai pentru a ne menţine cu performanţa soiurilor create. Am reuşit să ne impunem în primul rând pe plan intern, când de-a lungul timpului suprafaţa cultivată cu soiurile create de la Fundulea a ocupat între 50%-75% din totalul suprafeţei cultivate cu grâu.

Reporter: Asta se întâmpla imediat după anii ’90?

Pompiliu Mustățea: Da. Această pondere variază de la an la an, dar ce este îmbucurător este că am reuşit să penetrăm şi piaţa internaţională, prima dată cu soiul Fundulea 29 în Canada, în regiunea Quebec, unde grânele de toamnă nu prea reuşeau bine, dar soiurile noastre, având o rezistenţă foarte bună la iernare, s-au dovedit superioare şi s-a cultivat acest soi ani buni în Canada. După aceea am reuşit să intrăm şi în America de Sud, în Argentina, cu soiul Izvor, i se spunea acolo „Lenox”, practic sămânţa se produce în Argentina, dar se cultivă în Brazilia. Am reuşit după aceea să înregistrăm soiul Glosa şi Fatima 2 în Ungaria, Albena în Bulgaria, Almira în Republica Kîrghiză, Miranda, Glosa, Otilia şi Izvor în Republica Moldova, iar în Turcia am reuşit să înregistrăm nouă soiuri. Ca o curiozitate, cu toate că noi în ţară am încetat producerea de sămânţă pentru soiurile Dropia şi Flamura 85, datorită calităţilor lor în ceea ce priveşte rezistenţa la iernare, speranţa bună la secetă şi arşiţă, dar în special datorită calităţii de panificaţie extraordinar de bune şi stabilităţii recoltelor de la an la an, în Turcia exportăm anual în jur de 10-15 tone din cele două soiuri, Flamura şi Dropia, deci suntem nevoiţi să producem sămânţă special pentru Turcia, la care se mai adaugă cantităţi pentru celelalte soiuri care au fost înregistrate acolo. Îmbucurător este faptul că şi soiul Glosa a ajuns să se extindă şi în Turcia, ca şi cele două soiuri ceva mai vechi. În continuare testăm în Turcia soiul Voinic, care de asemenea are o calitate foarte bună de panificaţie. Or, ştim cu toţii că în Turcia atât fermele mari, cât şi micii producători preferă un grâu cu calitate foarte bună de panificaţie.

Reporter: La noi Glosa şi Dropia, din câte ştiu, ocupau suprafeţe foarte mari sau erau printre preferinţele fermierilor.

Pompiliu Mustățea: Au fost şi în continuare Glosa este în preferinţele fermierilor. De exemplu, în anul 2020 ponderea soiului Glosa a fost de 38,4% din totalul suprafeţei cultivate cu grâu în România. Din cele 55%-60%, ponderea soiurilor de la Fundulea, Glosa are între 35%-38% pondere. Așadar, rămâne un soi foarte apreciat de fermieri, are şi o plasticitate ecologică foarte mare, cei care au părul alb ca mine îşi amintesc de soiul Fundulea 29 care, la fel, avea o plasticitate ecologică foarte mare şi se cultiva pe tot teritoriul ţării, ajungând la o extindere de 45%. Chiar în judeţul Botoşani am fost întrebat de către un fermier: „Domnule director, dar de ce nu mai ieşiţi cu soiuri nearistate?”. Pentru că Fundulea 29 a fost singurul soi de grâu nearistat, şi i-am dat explicaţia: la noi în ţară este secetă şi frecvenţa anilor secetoşi începe să fie din ce în ce mai mare. Formele aristate la grâu prezintă o toleranţă mai bună la secetă, pentru că dimineaţa are loc condens de apă şi deci nu vine numai pe spiculeţ, ci condensul acesta de apă se aşază şi pe ariste şi de pe ariste se scurge la baza bobului, şi bobul, chiar dacă este secetă, tot are o picătură-două de apă. Dar la soiurile nearistate e o cantitate mai mică de apă ce se impregnează pe spic şi de aceea nu au aşa toleranţă bună la secetă. Reversul medaliei, că aşa e în viaţă… Nu poţi să le îmbini pe toate. În schimb, în anii ploioşi, în special în preajma recoltatului, spicele aristate cum sunt soiurile noastre menţin apa mai mult, pe când cele nearistate, neavând o suprafaţă de contact mai mare, neavând ariste, mai bătând soarele şi vântul se usucă mai repede şi sunt ceva mai rezistente la încolţirea în spic. Dar să ştiţi că am rezolvat şi această problemă în ceea ce priveşte încolţirea în spic la grâu, pe cale genetică.

Interes pentru randament, în detrimentul calității

Reporter: Să vorbim puţin despre floarea-soarelui. Ce facem astăzi cu această cultură, pentru că au fost nişte ani destul de grei prin care a trecut cercetarea agricolă în domeniul florii-soarelui?

Pompiliu Mustățea: După Revoluţie, din păcate, la laboratorul de ameliorare a florii-soarelui a avut loc un regres, deoarece amelioratorii fie s-au pensionat, fie s-au dus din cauze naturale, fie au plecat la firmele concurente. Vedeţi, firmele private au reuşit să introducă acele gene de rezistenţă la erbicide, or, nouă ne-a luat cam 14 ani până când am reuşit să introducem aceste gene, să ieşim, să lansăm hibrizi cu rezistenţă la erbicide, timp în care companiile producătoare și furnizoare de sămânță n-au stat pe loc să ne aştepte, deci au mers înainte.

În 2016 s-a ieşit cu primii hibrizi cu tehnologiile Express şi Clearfield, nu au fost recunoscuţi ca fiind rezistenţi la erbicide, totuşi i-am dat la câţiva fermieri foarte cunoscuţi în ţară, în Brăila, în Iaşi, care i-au testat, deci în condiţii practice alături de hibrizii de la Pioneer, şi am constatat că se comportau la fel, ba chiar mai bine ca reacţie la aplicarea acestor erbicide. Insistând pe lângă ISTIS, anul următor i-au retestat la Centrul de la Negreşti şi într-adevăr au fost recunoscuţi ca având rezistenţă la erbicide. Eu, în 2017, când am preluat conducerea Institutului, am dat această sămânţă convenţională, cum era înregistrată, şi le-am spus fermierilor: daţi cu erbicide, dacă se întâmplă ceva vă despăgubim noi, pentru că ştim ce marfă avem, ce am creat. Avem acum 7 hibrizi înregistraţi, sunt la ISTIS în curs de înregistrare alţi 5 hibrizi, dintre care doi şi cu rezistenţă la gena Clearfield Plus, deci care nu lasă acea remanenţă în sol. Nu ştiu dacă e îmbucurător, dar pentru noi contează foarte mult, hibrizii noştri de floarea-soarelui sunt mai mult cunoscuţi în străinătate, deci hibrizii nou-creaţi, decât în ţară. Îi avem deja înregistraţi şi cultivaţi în Republica Moldova, Turcia, Grecia şi Ucraina. Prin urmare, am reuşit să ne relansăm în domeniul florii-soarelui. Dacă în 2017 am vândut doar 300 kg de sămânţă din Performer, soiul convenţional, anul acesta am avut o pondere de 5% pe piaţa internă şi credem că vom începe treptat-treptat să recucerim terenul pierdut.

Reporter: Ce se cere la floarea-soarelui, ce caracteristici urmăresc fermierii, ce-și doresc ei?

Pompiliu Mustățea: Tendinţele astăzi, şi nu numai la floare, ci şi la grâu, şi la porumb, am văzut că pe fermieri îi interesează producţia, randamentul, în detrimentul calităţii. Să ştiţi că şi la grâu soiurile străine, şi am datele de la platformele unde am fost prezenţi, sunt ceva mai productive, deci ca producţie; dar ca adaptare la condiţiile de nefavorabilitate de mediu şi ale climei, cât şi din punct de vedere calitativ, sunt mult mai jos faţă de noi. Deci din soiurile româneşti poţi face o pâine foarte bună în mod tradiţional: aluat făcut din apă, sare şi maia sau drojdie. La cele străine, ca să poţi să obţii o pâine cât de cât să o poţi consuma, trebuie să vii cu foarte mulţi aditivi alimentari. Şi ar trebui fermierii, totuşi, să se îndrepte către acest aspect, că grâul de aceea este şi-l producem: pentru pâine. Din cel furajer avem triticale, să cultive triticale, care sunt şi mai productive, sunt şi mai ruderale, având gene de secară transferate în genomul lor…

Reporter: Dacă vorbim de pâine, acum se caută şi pâinea cu secară sau din secară...

Pompiliu Mustățea: Da. Noi recomandăm un amestec 50% făină de grâu cu 50% făină de triticale, de exemplu. Dar cred că ar trebui, eu am emis ideea asta, o iniţiativă legislativă prin care să se interzică folosirea aditivilor în fabricarea pâinii. Pâinea, cum se zice, e sfântă; pâinea e pe masa tuturor oamenilor din toată lumea. De ce şi aici să mergem cu contrafaceri, cu lucruri care poate nu se dovedesc a fi chiar aşa de sănătoase pentru om?

Hibrizii mai timpurii sunt preferați de fermieri

Reporter: La porumb cum stă cercetarea românească?

Pompiliu Mustățea: La Fundulea, în domeniul porumbului am avut amelioratori foarte buni, dar din păcate ce s-a întâmplat la floarea-soarelui s-a întâmplat şi la porumb, au plecat amelioratorii. Vedeţi, până în Revoluţie exista un program unic de ameliorare a porumbului, în care Institutul de la Fundulea avea ca rol crearea şi lansarea hibrizilor tardivi, deci din grupa 400, 500 FAO, chiar şi 600. Plecând amelioratorii, încercai tot timpul să refaci echipa, dar nefiind stabilă – cei care veneau stăteau cât stăteau și plecau –, s-a produs un regres. Apoi, amelioratorii noştri n-au ţinut cont de cerinţele fermierilor, care din an în an preferau forme mult mai timpurii, pentru a putea face rotaţia grâu-porumb. Hibrizii noştri, fiind tardivi, se recoltau târziu şi nu era timp pentru pregătirea patului germinativ.

Reporter: Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, mai e şi povestea schimbărilor climatice, şi ne referim la secetă, vorbim de faptul că s-au pierdut irigaţiile pe suprafeţele foarte mari, dar vorbim şi de faptul că la hibrizii tardivi pierderea de apă se face foarte greu.

Pompiliu Mustățea: Este greoaie, deci au mai fost două cauze principale care au dus la pierderea pieţei la porumb, şi anume recoltarea mai greoaie, mecanizată a hibrizilor noştri, cât şi pierderea foarte lentă a apei din bob. Aţi spus şi de secetă, acum mi-a venit ideea, hibrizii noştri au avut şi au în continuare o rezistenţă la secetă bazată pe un mecanism fiziologic, şi anume menţinerea apei mai mult în ciocălău. Așadar, dacă hibrizii străini pierdeau apa foarte repede din rahis şi deveneau sensibili la secetă, ai noştri, păstrând apa mai mult în rahis, aveau o toleranţă mai bună la secetă. Acum încercăm să îmbinăm aceste caractere, să putem să păstrăm apa în rahis, dar să o piardă cât mai repede din bob. Prima realizare a constat în hibridul Felix, care, deşi cam pe aceeaşi perioadă de vegetaţie ca hibridul Olt, pierde apa ceva mai repede, şi am reuşit anul acesta să înregistrăm hibridul Magnus, care face parte din grupa FAO 350 şi care pierde apa rapid şi este şi pretabil la recoltarea mecanizată. Cei doi hibrizi foarte cunoscuţi de porumb, Olt şi Fundulea 376, i-am dat cu exclusivitate firmei Rodbun, dacă vă amintiţi a fost un întreg scandal, am dat multe explicaţii la acea vreme, dar erau nişte hibrizi foarte vechi, noi nici nu mai încasam drepturile de autor pentru că nu mai aveau perioada de graţie şi practic am vrut să ne concentrăm pe noii hibrizi, pentru că scăzând forţa de muncă era foarte greu să facem producere de sămânţă, să facem loturi de hibridare din foarte mulţi hibrizi. Şi aşa am rămas cu Fundulea 423, un hibrid cu bobul semisticlos, din care se prepară un mălai grişat foarte bun, anul trecut a dat producţii în platformele demonstrative din sud şi din est de peste 11 tone la hectar, deci am produs sămânţă în continuare din el, cât şi din hibridul Felix, care acum doi ani a realizat 13 tone la hectar…

Reporter: Deci s-a depăşit pragul de 10 tone la hectar.

Pompiliu Mustățea: S-a depăşit, absolut. Şi noul hibrid din grupa 350 depăşeşte 10 tone la hectar. Deci ne mişcăm, ieşim, dar parcă tot suntem puţin sub firmele consacrate.

Urmează mari încercări pentru fermierul român și pentru cercetare

Reporter: Ce facem, domnule director, cu viitoarele strategii pentru agricultură pe care le pregătește Uniunea Europeană? De pildă, o analiză realizată la nivel de UE de către nişte universităţi arată că prețul alimentelor va creşte cu cel puţin 30%, fermierii vor avea între 20%-30% pierderi.

Pompiliu Mustățea: Fermierul român va fi supus unor mari încercări. Unii spun provocări. Nu e provocare, sunt mai multe încercări, agricultorii vor fi supuşi la încercări foarte grele. Vor avea foarte mult de suferit când se vor aplica măsurile din noile strategii europene. În ce privește produsele de protecție a plantelor, noi deja aplicăm cam 600 g pe hectar, în timp ce în UE se aplică în medie 2,2 kg/ha, dar sunt şi ţări care aplică 2,6 – 2,8. Dacă reducem şi acest 0,6 kg pe hectar la jumătate, practic eşti în imposibilitatea de a mai realiza producţii mari şi de a-ţi putea acoperi cheltuielile. Riscul pentru fermieri aici va fi că nu-şi vor putea acoperi cheltuielile, pentru că eu mă gândesc: cel care produce inputurile, îngrăşămintele, erbicidele, fungicidele, ce produce fiecare, ce spune? „Cifra mea de afaceri se va înjumătăţi”, deci pierd mult. Şi atunci ce face, care e prima lui măsură? Dublează preţul. Şi ne duce la nişte cheltuieli foarte mari, producţiile vor fi mai mici din cauza îmburuienării, din cauza atacului masiv de boli şi dăunători. Cu siguranță, producțiile vor fi și mai mici, şi de calitate inferioară. Eu cândva eram convins că pe cale genetică vom putea rezolva cele mai mari deficienţe, de exemplu, ale soiurilor de grâu, şi anume introducerea genelor de rezistenţă la principalele boli. Dar este foarte greu să îmbini într-un genotip al plantei, fie de grâu, porumb sau floarea-soarelui, atâtea caracteristici încât să-ţi confere rezistenţă totală la boli şi dăunători. Creşterea suprafeţei agricole unde să se aplice atât principiile agriculturii conservative, cât şi pe ale agriculturii ecologice, şi aceasta sigur va duce la scăderea producţiei, pentru că în sistem ecologic producţiile sunt ceva mai mici comparativ cu sistemul convenţional, unde se pot aplica tehnologii moderne.

Reporter: Pentru cercetarea agricolă românească ce ar trebui făcut ca să meargă mai departe?

Pompiliu Mustățea: Înainte de orice, așa cum spune și președintele ASAS, Valeriu Tabără, cercetarea agricolă românească trebuie să fie unită. În opinia mea, trebuie revenit la cum eram înainte, era Institutul şi în coordonarea INCDA erau staţiunile de cercetare-dezvoltare. Puteam să facem un program de producere şi de comercializare a seminţelor în comun. Aşa, acum, fiecare face cam ce vrea. Deja sunt directori de staţiuni care zic „dar treceţi, domnule, înapoi, pentru că avem nevoie de Institut să ne coordoneze”. Noi, la rândul nostru, avem nevoie de staţiuni ca să facem testările noilor soiuri şi hibrizi de plante pentru a produce sămânţă şi a fi staţiunile un fel de dealeri, deci ne-ar ajuta foarte mult, dar trebuie o finanţare de bază, o finanţare predictibilă care nu prea există. Chiar dacă staţiunile au rămas sub conducerea Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) şi a MADR, principala sursă de finanţare şi la stațiuni o reprezintă sursele proprii. Se alocă bani foarte, foarte puţini. Noi, Institutul, încă rezistăm, încă suntem la stadiul acesta de supravieţuire, dar dacă am primi un ajutor consistent de la stat, să ştiţi că în câţiva ani am recupera tot ceea ce s-a pierdut în cei peste 30 de ani după Revoluţie.

Reporter: Măcar salariile să fie asigurate de la buget, iar restul să vină din toate rezultatele pe care le aveţi şi din veniturile extra.

Pompiliu Mustățea: Ar fi o măsură foarte bună, am completat nişte chestionare în iarna asta către Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, minister la care Institutul este în coordonare, în care chiar am avut această idee ca Ministerul Cercetării să asigure măcar salariile la cercetători, pentru personalul auxiliar – din proiecte şi din surse proprii, ca să putem asigura şi creşterea salariilor, să fie nişte salarii decente, dar şi să ne dotăm cu aparatură de laborator şi echipamente de lucru în câmp.

Pasiunea duce cercetarea mai departe

Reporter: La finalul interviului vrem să aflăm mai multe și despre omul cu care stăm de vorbă. Domnule dr. ing. Pompiliu Mustăţea, cine sunteți, unde v-ați născut și pe unde v-au dus pașii?  

Pompiliu Mustățea: Sunt născut în judeţul Buzău, în satul Şarânga, comuna Pietroasele, comună cunoscută şi recunoscută şi la nivel internaţional atât pentru vestigiile istorice, cetăţuia dacică, castrul roman, „Cloşca cu puii de aur”, dar mai ales pentru vestitul vin de Pietroasele, şi anume Tămâioasa românească. Am urmat liceul agricol la Râmnicu Sărat, unde am avut profesori foarte buni; după aceea, Facultatea de Agricultură la Institutul Agronomic din Bucureşti, am avut dublă repartiţie, la Institutul de la Fundulea, cu stagiu la CAP Movila Miresei din Brăila. Acolo, din primul an am luat fermă în primire, am introdus producerea de sămânţă la porumb, deci ceva nou care aducea foarte mulţi bani la CAP.

Reporter: Asta prin ce an se întâmpla?

Pompiliu Mustățea: În 1985. Vă spun, jumătate din lotul de hibridare îl casam mai mult eu, aveam şi mai mult antrenament, eram şi tânăr, ceea ce a condus la faptul că nu mi-au dat drumul după cei doi ani de stagiatură, am mai stat doi ani până când s-a ivit o conjunctură pentru o anumită persoană neplăcută, dar care imediat mi-a spus: „Du-te la direcţie, ia-ți transferul şi pleacă la Fundulea”.

Reporter: Aveaţi dublă repartiţie pentru că aţi terminat printre primii?

Pompiliu Mustățea: Da, am terminat cu o medie destul de mare – 9,88, de fapt am fost o promoţie foarte, foarte bună. Era o luptă strânsă, eram în jur de 5-6 inşi foarte apropiaţi, foarte greu s-a făcut distincţia.

Reporter: Promoţia 1984?

Pompiliu Mustățea: Da. Şi domnul Cristian Hera, ştiind că doi ani s-a tot chinuit să mă aducă la Institut, mi-a zis: „Mustăţea, unde vrei, acolo te repartizez”. Şi auzisem şi eu de domnul Săulescu, de echipa dânsului de amelioratori, şi i-am zis lui Hera că eu aş vrea acolo, la Institut, la Fundulea. „Păi acolo te duci”. Şi am făcut echipă foarte bună cu domnul dr. Săulescu, cu Gheorghe Itu şi Mariana Itu, am fost echipă bună împreună.

Reporter: Soiurile renumite de grâu şi noutăţile care au apărut după ’90 în acest sector al cerealelor păioase vi se datorează dvs. şi domnului prof. Săulescu, întregii echipe, de fapt, de la INCDA Fundulea.

Pompiliu Mustățea: Întregii echipe. Bine, creierii erau domnii Săulescu şi Itu, domnul Săulescu pe grâu, domnul Itu pe triticale. Eu am fost ucenicul lor şi la rândul meu acum trebuie să-i călăuzesc pe cei tineri care au rămas în locul nostru în laborator.

Reporter: De ce aţi preferat să ajungeţi pe partea asta de agricultură şi n-aţi ales horticultura, având în vedere că sunteți născut și crescut între vii?

Pompiliu Mustățea: Am trăit de mic copil în echipa de la CAP unde lucrau şi mama, şi tata, şi eram prin vie toată ziua. Şi când învăţam pentru treaptă la liceu sau pentru admitere la facultate, mă duceam în vie, undeva sus pe deal, şi acolo învăţam, era linişte şi mă simţeam în largul meu între butucii de viţă-de-vie. Hazardul a făcut să ajung la Râmnicu Sărat, la liceu, unde nu era secţie de viticultură, horticultură. Am avut nişte profesori foarte buni, care mi-au sădit dragostea pentru acest domeniu al agriculturii, şi anume cultura plantelor de câmp.

Reporter: Nu v-a trecut niciodată prin cap să plecaţi din cercetare? Sau să mergeţi în cercetare în privat?

Pompiliu Mustățea: Câteodată, aşa, când vedeai că sunt salariile foarte mici, că nu te descurci, te gândeai să pleci, mai ales că la mine la Buzău era şi Agricover-ul, foarte tentant la acea perioadă, dar părinţii nu m-au lăsat. Mi-au zis „stai acolo”, şi dacă nu erau atât părinţii mei, cât şi ai soţiei, care ne-au ajutat foarte mult, cred că aş fi făcut poate şi acest pas.

Reporter: Să mergeţi în domeniul vânzărilor, unde se îndreaptă mai toți absolvenţii foarte buni…

Pompiliu Mustățea: Nu, nu în domeniul vânzărilor, pentru că şi firmele străine voiau amelioratori. Deci „pe meserie”, cum se zice.

Reporter: Aşadar, pasiunea dvs. şi a celorlalţi oameni din Institutul de la Fundulea poate să ducă mai departe cercetarea agricolă românească, împreună cu colegii din ţară?

Pompiliu Mustățea: Sigur. Toți care încă lucrăm aici, la INCDA Fundulea, cât şi la nivelul staţiunilor din țară, pot duce mai departe ceea ce înaintaşii noştri au înfăptuit. Și au avut realizări destul de bune.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU