Agricultura este un domeniu în continuă transformare, fermierii având nevoie de produse și soluții eficiente pentru a face față tuturor provocărilor ce apar pe parcursul unui sezon, fie ele tehnologice sau financiare. Eficiența produselor pentru nutriția plantelor a devenit o preocupare tot mai importantă, mai ales în contextul în care prețul îngrășămintelor i-a determinat pe mulți fermieri să-și regândească costurile pentru fiecare hectar.

În acest context, compania Corteva Agriscience încercă să aducă în piață produse inovatoare și sigure pentru a asigura sporuri de producție chiar și în condiții dificile. Un bun exemplu este produsul Utrisha™ N, biostimulatorul biologic bazat pe bacteria naturală Methylobacterium symbioticum, ce are capacitatea de a capta azotul atmosferic și de a-l transforma în formă asimilabilă pentru plante în mod continuu, pe tot parcursul perioadei de vegetație. Cu alte cuvinte, culturile beneficiază de o sursă biologică de azot, fără emisii suplimentare de gaze cu efect de seră și fără impact negativ asupra mediului. Produsul este omologat pentru diferite culturi, putând fi administrat la porumb, floarea-soarelui sau cereale, cartof, rapiță, dar și culturi pomicole, viticole sau legumicole.

Rezultatele obținute în urma administrării acestui produs au evidențiat sporuri de producție chiar și de 800 kg/ha în culturile de porumb. În continuare, vă prezentăm opiniile unor fermieri care au utilizat produsul în campaniile anterioare, unii dintre ei încă din primul an de la lansare, pentru a evidenția motivele și criteriile care i-au determinat să continue utilizarea Utrisha™ N și în sezoanele următoare.

Aurel Placinschi, un fermier cu multă experiență din zona Moldovei și unul dintre colaboratorii companiei Corteva Agriscience încă din primii ani pe piața din România, a ales să testeze Utrisha™ N la mai multe culturi din cadrul societății Agricola Țigănași din județul Iași, iar principalul motiv a fost acela de a descoperi dacă produsul va contribui la reducerea dozei de îngrășăminte administrate.

„În general, principiul nostru este să testăm în fermă orice produs nou, iar atunci când Corteva a adus pe piață un produs așteptat de fermieri, având în vedere ce se întâmplă în piața îngrășămintelor, am decis să-l testăm. Am făcut acest lucru pentru că orice produs ce ne ajută să reducem doza de îngrășământ este binevenit. Dacă reducem aplicările cu azot, care este destul de scump, dar și dificil de administrat pentru efectul lui maxim, este un lucru bun. Așa că am ales să aplicăm Utrisha™ N în culturile de porumb, floarea-soarelui și sfeclă. La porumb am văzut un efect imediat, am obținut un spor de producție foarte important într-un an dificil. Am aplicat produsul în stadiul de 6-8 frunze, vorbim despre cultură în irigat, așa că plantele aveau o stare de vegetație bună, erau sănătoase și pregătite să absoarbă produsul. De aceea spun că sporul de producție a fost obținut datorită azotului suplimentar, respectiv 712 kg/ha. Rezultatul ne-a convins să utilizăm Utrisha™ N în  mai multe sole și la mai multe culturi. Cred că poate fi un produs de bază în tehnologia pe care vrem să o aplicăm în fermă”, a arătat Aurel Placinschi, în primul an de utilizare a produsului.

Aurel Placinschi, video: https://www.youtube.com/watch?v=ld1lklvxr2c

Și în județul Botoșani, Utrisha™ N a trecut testele agricultorilor încă de la prima utilizare și a demonstrat faptul că este o soluție eficientă pentru orice fermă. „Este ceea ce ne trebuie nouă”, spune Alexandru Țicalo, societatea Rural Economy, care lucrează o suprafață de 600 ha în localitatea Mihăileni. Dumnealui a ales să utilizeze produsul pe două parcele diferite, aplicând Utrisha™ N doar pe jumătate din suprafața fiecăreia tocmai pentru a avea parte un test corect.

„Azotul are o importanță foarte mare mai ales în cultura porumbului, o cultură unde știm că se aplică destul de greu atunci când este necesar plantelor. Fiind situați într-o zonă foarte bună în ceea ce privește precipitațiile și având nevoie de azot pentru a abține o producție de boabe semnificativă, trebuie să-l aplicăm fazial pentru că altfel încep problemele. Din stratul culturii și până la final, porumbul are nevoie de azot. Am aplicat Utrisha™ N în cultura de porumb atunci când plantele aveau suficient foliaj, adică de la stadiul de 6-8 frunze până la 10 frunze, dar fără a apela și la alte produse, tocmai pentru a-i putea vedea efectul. Am observat chiar la 4-5 zile de la administrare faptul că plantele erau mai verzi față de cele care nu au primit produsul, iar pe parcursul vegetației erau mult mai viguroase, au legat mult mai bine, iar umplerea boabelor a fost integrală, e clar că au fost multe plusuri. Dacă planta este mai verde, mai sănătoasă, de acolo vine și producția, deci și profitul. Este ceea ce ne trebuie nouă pentru a aduce plus valoare culturii. Sporul de producție obținut a fost de circa 800 kg/ha în plus față de martor. Consider că este un produs care merită încercat 100%, iar din partea mea are  doar cuvinte de laudă”, a precizat Alexandru Țicalo.

Alexandru Țicalo, video: https://www.youtube.com/watch?v=1VgG_nLTfs4

Utrisha™ N s-a dovedit a fi un produs util încă de la prima utilizare și în fermele mixte. Un bun exemplu este ferma lui Mircea Dumitru, un important crescător de animale din județul Brașov, care lucrează și o suprafață de 300 ha. Porumbul pentru siloz ocupă o suprafață importantă și necesită atenție specială pentru a asigura hrană suficientă și de calitate animalelor.

„În principal noi producem furaje pentru animale, de aceea recolta de 65 tone porumb siloz/ha este una foarte bună pentru noi. Am folosit produsul companiei Corteva pentru prima dată pentru că am fost curios să văd ce știe să facă și pot spune că a dat rezultate bune. S-a văzut clar că e un plus de producție, aș zice cu minimum 30% mai mult. Am fost mulțumit de produs, cultura a fost verde pe tot parcursul vegetației, au fost știuleți mari, cu alte cuvinte am avut o producție de calitate. Ce pot spune despre produs este că l-am testat, a trecut proba și îl recomand fără probleme celorlalți fermieri”, a specificat Mircea Dumitru.

Mircea Dumitru, video: https://www.youtube.com/watch?v=QnSbkD_VdO8

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii se confruntă cu un mediu complex, volatil și cu o presiune tot mai mare de a se adapta unor noi practici, asigurând în continuare producția alimentară. Un număr important de factori pot reduce marjele de profit ale fermierilor și adeseori, îi forțează către adoptarea unor tehnologii mai complexe și costisitoare, inclusiv introducerea de noi produse. „Schimbările climatice și stresul de mediu” sunt enumerate ca fiind cele mai relevante și cu cel mai mare impact negativ.

Schimbările climatice determină un stres sever asupra principalelor culturi, prin secetă, arșiță, inundații și valuri prelungite de căldură, reducând producția și disponibilitatea apei. Este dovedit deja că, episoadele de secetă severă, au crescut cu 10% între 2011 și 2020. În plus, temperaturile mai ridicate permit dăunătorilor și agenților patogeni să se răspândească către regiuni noi, reducând productivitatea culturilor și crescând nevoia de a aplica produse de protecție a plantelor.

Pentru fermieri, o modalitate pentru a face față acestor provocări asociate schimbărilor climatice este utilizarea produselor de protecție a plantelor cu valoare adăugată. Prin valoare adăugată înțelegem valoarea suplimentară oferită prin produs. De exemplu, pentru un fungicid, scopul primar este de a preveni, controla sau eradica o boală. Prin valoare adăugată ne uităm la ce poate face un fungicid în plus. Ce valoare suplimentară poate oferi fermierilor.

Dar, ce înseamnă cu adevărat sănătatea plantelor și cum se traduce aceasta într-un profit net mai bun? Fără îndoială, protecția împotriva bolilor este pe primul loc atunci când se alege fungicidul potrivit pentru a proteja o cultură; primele aspecte luate în considerare ar trebui să fie boala țintă, presiunea bolii și condițiile de dezvoltare a culturii.

Nu există nicio îndoială că obiectivul principal al fermierului este productivitatea ridicată. De aceea, este nevoie de plante de cultură sănătoase. Beneficiile plantelor sănătoase se traduc printr-o dezvoltare viguroasă a culturii, randamente mai mari și o calitate mai bună la recoltare. Deci, nu este vorba doar de volumul recoltei, ci și de calitate, iar dacă începem să analizăm sănătatea unei culturi, vom constata faptul că, plantele mai verzi sunt mai sănătoase și oferă un randament mai mare și o calitate superioară.

Datorită cercetărilor ample realizate de către echipele de cercetare-dezvoltare Syngenta din întreaga lume, avem răspunsuri fundamentate pe date științifice pentru a explica de ce plantele tratate cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) sunt mai verzi, mai sănătoase și oferă un randament mai mare. De aceea, afirmăm adesea că nu toate fungicidele sunt create la fel, fungicidele Syngenta bazate pe brandul Elatus™ s-au dovedit a oferi nu doar un control excelent al bolilor, ci și beneficii suplimentare pentru sănătatea plantelor, cum ar fi creșterea captării energiei luminoase, îmbunătățirea conservării apei și stimularea randamentului și a calității culturii.

SOLATENOL^® (Elatus™ Era) determină o captare sporită a energiei luminoase datorită asigurării unei cantități mai mari de clorofilă în plantele de cultură. Efectul de înverzire de la SOLATENOL^® este legat de creșterea clorofilei și a captării luminii, permițând plantei să funcționeze și să se dezvolte optim, nu doar să arate mai verde și mai sănătoasă. Prin reducerea senescenței premature, plantele pot continua să utilizeze energia soarelui, ceea ce duce în cele din urmă la beneficii de randament și calitate. Datorită ingredientului activ SOLATENOL^® din Elatus™ Era, fungicidul oferă nu doar protecție de lungă durată împotriva bolilor cheie, ci și efecte asupra sănătății plantelor care reprezintă o valoare adăugată.

Efectele SOLATENOL^® asupra sănătății plantelor se împart în trei categorii:

1. Conservarea îmbunătățită a apei pentru culturi mai eficiente și mai productive. Capacitatea unei plante de a menține umiditatea este direct legată de potențialul de producție, deoarece fără o conservare eficientă a apei, plantele se vor opri din creștere și vor reduce fotosinteza sau vor restricționa creșterea. Conservarea îmbunătățită a apei este extrem de importantă deoarece crește, de asemenea, eficiența utilizării nutrienților. În studiile științifice realizate de Syngenta, cercetătorii au descoperit că SOLATENOL^® ajută la reducerea ratei de transpirație a plantelor (pierderea apei din plantă), menținând în același timp o fotosinteză stabilă. Acest lucru permite plantelor să conserve apa și să continue să se dezvolte, chiar și în condiții de secetă sau stres hidric.

De asemenea, în condiții fără agenți patogeni, tratamentul cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) reduce pierderea de apă a plantei prin transpirație, fără niciun efect negativ secundar asupra creșterii. Prin aceasta, SOLATENOL^® ajută planta să economisească apa din sol, care poate fi utilizată ulterior pentru o mai bună formare și umplere a boabelor.

2. Calitate sporită a recoltei, care se traduce în calitatea boabelor.

O productivitate mai mare înseamnă un profit mai mare, dar și o recoltă de calitate superioară. Acest lucru este dovedit deja în studii de cercetare (Sursa: Fabrice BLANC, 2017). În comparație cu produsele concurente, Elatus™ Era asigură randamente de top, un conținut stabil de proteine, mai multe proteine produse pe hectar și o absorbție mai mare a azotului în bob, în special în situații de rugină brună.

3. Verdele de la SOLATENOL^® aduce profit.

Știința și datele din spatele efectelor oferite de SOLATENOL^® confirmă că, acesta nu oferă doar o protecție puternică împotriva bolilor, ci îmbunătățește sănătatea plantelor, într-un mod care se traduce printr-o rentabilitate crescutăa investiției, chiar și atunci când presiunea bolii nu apare. O publicație în Pest Management Science afirmă că „aplicarea foliară a SOLATENOL^® prezintă efecte non-fungicide în plantele de grâu” care sunt benefice. Acest lucru a fost dovedit și printr-o cercetare condusă de Dmitry Kuznetsov  (ASM Product Biology, Basel, 2017) în Argentina, Egipt, India, SUA și Europa. Aceasta arată că în testele de câmp deschis, fără simptome vizuale de boală în părțile aeriene ale plantelor, și desfășurate în toate condițiile de stres cauzat de SECETĂ, SOLATENOL^® oferă un randament mai mare decât media, în 73% din măsurători.

Toate aceste rezultate obținute  dovedesc că, alegerea produsului Elatus™ Era reprezintă primul pas către asigurarea celui mai înalt nivel de protecție împotriva unora dintre cele mai dificile și distructive boli ale cerealelor din Europa, dar și către obținerea unei valori adăugate, care se traduce într-un profit mai mare prin susținerea sănătății plantelor în orice condiții adverse de boală și secetă.

Material realizat de: ADRIAN GEANĂ, manager marketing protecția plantelor cultura mare Syngenta  România și Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o epocă în care schimbările climatice, volatilitatea economică și presiunea pieței internaționale rescriu regulile agriculturii europene, fermierul Constantin Mihalache are propria perspectivă asupra acesteia, venită din cei peste 30 de ani de experiență. Un fermier care are curajul să experimenteze, să compare, să analizeze și să propună soluții care, după cum îi place să zică, nu vin din cărți, ci din praf, secetă și echilibristică financiară.

Astăzi se tot vorbește despre tehnologiile alternative de semănat. Unii le susțin, alții se declară împotrivă, de aceea mulți fermieri care nu au experimentat sunt oarecum reticenți, argumentele fiecărei părți fiind destul de convingătoare. Probabil soluția la îndemână ar fi ca fiecare să încerce pe o suprafață mică, pentru a se convinge singur. 

Tehnologia de semănat fără arătură, cunoscută ca tehnologia no-till sau no-tillage, este o metodă prin care plantele sunt semănate fără a perturba solul prin arat, însămânțându-se direct în reziduurile de cultură anterioare. Ea a apărut acum aproape o sută de ani în America, imediat după Dust Bowl (o catastrofă ecologică în care arăturile agresive au dus la eroziunea severă a solului din Midwest). Primele încercări moderne sunt atribuite cercetătorului Edward Faulkner, care în 1943 a publicat lucrarea Plowman’s Folly, în care critica aratul. Începând cu anii 1970-80, no-till a fost adoptat pe scară largă în Brazilia, Argentina, Canada și Australia – țări care astăzi au milioane de hectare în sistem no-till. În România, no-till a apărut timid după 2000, dar abia în ultimii ani a devenit un subiect de interes mai larg, odată cu creșterea costurilor energetice și a intensificării secetei. Porumbul și grâul sunt culturile la care se aplică cel mai frecvent în prezent. 

Agricultura viitorului: între tehnologie și prudență

Fermierii o abordează în general experimental, ca și în cazul lui Constantin Mihalache, care într-o tarla din comuna Vlad Țepeș (Călărași) a testat-o pentru prima dată în culturile de toamnă. „Suntem într-o tarla în care am experimentat pentru prima dată la culturile de toamnă tehnologia no-till. Practic, aici avem și resturile vegetale rămase de la cultura precedentă, avem grâu semănat la o adâncime de 4 cm, soiul Rubisko, distanța între rânduri de 16,7 cm, am semănat 300 boabe germinabile pe metru pătrat, ceea ce a însemnat o cantitate de aproximativ 140 kg de sămânță la hectar. Cultura premergătoare principală a fost grâu, după care am venit, conform normelor APIA, cu o cultură succesivă de rapiță care a răsărit, dar n-a vegetat foarte mult, așa cum ne-am fi dorit de altfel, și pe care am distrus-o cu un glifosat. După care am trecut direct la semănat, cu un tractor și o semănătoare care să ne aducă practic satisfacție și să vedem în același timp dacă într-adevăr intră în planul de achiziții pe viitor.”, spune fermierul, care adaugă: „Vom continua, monitorizarea culturii și determinarea culturii în așa fel încât să ne formăm o părere și bineînțeles că rezultatele de la combină o să ne arată dacă vom continua această tehnologie sau nu”.

Probabil că testul va continua pentru că e conștient că nu îți poți da seama doar după un an dacă e bine sau nu: „Pentru că vedem că în ultimii 5-6 ani nu mai seamănă un an cu altul, această tehnologie ar trebui practic să o testăm pe o perioadă mai lungă, de minim 3 ani, ca să ne putem forma o părere despre ea.”

Ca orice fermier care-și face calcule financiare a analizat această tehnologie din toate punctele vedere și este conștient atât de avantaje, cât și de riscuri, „Ca puncte tari, dacă am face o analiză, practic se creează o stare de mulci din resturile vegetale rămase, în care practic apa nu se mai evaporă așa de ușor, și atunci e un plus, dar la fel, un punct slab este că pot fi purtătoare de dăunători, numesc așa și insecte, și boli. Și asta implică un tratament în plus cu un fungicid de calitate, controlul dăunătorilor, monitorizarea culturii cu atenție, pentru că într-adevăr, ne bucurăm de temperaturi bune și crescute, dar care pot aduce și necazuri mai devreme decât ne-am aștepta”. 

În viziunea sa, trecerea la no-till ar trebui să fie precedată de ani de minim-till, „Timp în care pământul nu se mai compactează, devine mai ușor permisiv rădăcinilor, iar cu o doză normală de fosfor care acționează asupra rădăcinii, rădăcina se va duce în profunzime după substanțele necesare dezvoltării și fructificării”. 

Dar la fel de conștient este și de dezavantajele tehnologiei practicate până acum, pentru că presupune un consum mare de resurse și o pierdere semnificativă de umiditate din sol, „În ceea ce privește agricultura convențională, clasică, cu arat, pregătit și două treceri de disc, una de combinator pentru pregătirea patului germinativ, necesită resurse umane peste ceea ce ne dorim și ceea ce nu putem să mai acordăm acum, consum mare de motorină, reușită în cazul în care nivelul de pluviometrie este cel normal, dar dacă se instalează seceta pierderea este catastrofală, pentru că se știe: la o arătură poți scoate din profunzimea solului 20, 30, 40 litri de apă, depinde de adâncimea pe care o practici; la o trecere de disc 10-15 litri de apă și așa mai departe, și deci practic, când avem nevoie de apă pentru răsărire, pentru înfrățire și așa mai departe, privim stadiile de dezvoltare ale grâului și constatăm cu stupoare că nu avem apă și practic planta e răsărită sau nu, e în stres hidric și avem pierderi de producție și implicit pierderi financiare”.

Privește spre viitorul agriculturii într-un mod lucid, cu multă circumspecție. „Din punctul meu de vedere, fermierii trebuie să se adapteze la anumite provocări venite din mai mulți factori biotici și abiotici. Avem provocări legate de un consum redus de motorină, avem provocări legate de schimbarea legislației, provocări legate de schimbările climatice și așa mai departe. Noi trebuie să ne adaptăm. Viitorul ne rezervă niște tehnologii destul de interesante, dar cu efect financiar foarte mare pe care de obicei noi nu ni le putem permite deocamdată. Este vorba de digitalizare în agricultură, de aplicare și de însămânțare variabilă și așa mai departe, lucruri care sunt de progres, e adevărat, dar cu costuri foarte mari. Desigur că vom încerca și vom testa, în așa fel încât să alegem soluțiile cele mai bune pentru fermă.”

Irigațiile, o soluție cu impact limitat

Poate în mod surprinzător, fermierul Constantin Mihalache nu se aliniază corului de voci care văd irigațiile ca o soluție pentru agricultură, le consideră doar ca una temporară și incompletă în contextul agriculturii moderne afectate de schimbările climatice. O părere care vine de la un om care a încercat tot felul de metode de irigații, inclusiv prin picurare (peste 150 de hectare): „Din punctul meu de vedere irigațiile pot fi o soluție pentru o perioadă scurtă de timp. Dacă ar trebui să irigăm pe tot ciclul de vegetație al porumbului, chiar cu niște producții foarte bune, tot am deveni neprofitabili. Și aș aminti aici ca costuri foarte ridicate, vânzătorii de echipamente pentru irigații au ridicat nivelul prea mult. Pentru o anumită suprafață, un echipament de ridicat ajunge undeva la 4000-5000 de euro, depinde de suprafața pe care vrei s-o irigi, cu cât este mai mare cu atât costurile scad”. 

Susține că irigatul nu garantează rentabilitate, pentru că apare un dezechilibru între investiție și profit care este adesea neînțeles de publicul larg, care presupune că un fermier cu irigații este automat profitabil. „Pentru că mulți nu iau în calcul că aceste echipamente trebuie amortizate. Nu le amortizăm în 5 ani, dar măcar în 10 ani. 10 ani ar însemna 500 euro pe hectar, costuri numai de amortizare, iar la prețul porumbului de 160-170 euro pe tonă, practic nu-ți poți permite să amortizezi nici măcar în 10 ani un echipament de irigat. Mai sunt cheltuieli pentru irigații, care se fac, probabil mâine-poimâine vor veni cheltuieli legate și de apă, că e normal să se plătească apa, pentru că statul cheltuiește. Eu am obținut 15 tone la porumb și n-am fost rentabil, deși mulți or să zică că mă vait sau bat câmpii. Cine nu crede o să-l plătesc, îl remunerez, să vină la mine în fermă să facă munca pe care o făceam eu în fiecare zi, să ducă motorină la grupurile de curent, să vadă că nu bat câmpii și că îi demonstrez. Și atunci să iasă în gura mare și să spună că am avut dreptate.”

Arșița, dușmanul invizibil care resetează tot

Pe lângă asta, irigarea în exces poate agrava alte probleme, pentru că astăzi nu e vorba doar despre seceta pedologică ci și despre arșiță care poate duce la apariția de boli și chiar la pierderi contractuale: „Din păcate, porumbul e o specie termofilă, dar la temperaturi de peste 32-34° metabolismul acestuia încetează, planta nu se mai dezvoltă, pierde foarte multă apă prin frunză, evapotranspirație, și atunci practic irigi, dar fără rezultat. Arșița își va spune cuvântul, avem și o groază de dăunători care au început să apară și să se manifeste în cultura de porumb, vorbim aici de diabrotica, ostrinia și helicoverpa, și lipsa umidității la picurare, pentru că nu putem să dăm apă la nesfârșit că duce la apariția celorlalte boli, vorbim de aflatoxină, și atunci practic mai marcăm și un default pentru neîndeplinire de contract, cum a fost anul trecut, și am plătit aproximativ 400.000 lei pentru neîndeplinirea unui contract, în care am avut aflatoxină”. 

Constantin Mihalache sugerează că statul ar trebui să reglementeze prețul echipamentelor de irigații, care nu a scăzut după explozia cauzată de pandemie și război: „Statul dacă ar trebui să se implice undeva, consiliul concurenței și organismele care trebuie să gestioneze acest lucru, să vadă cât adaos comercial și de unde. E adevărat, în timpul războiului au fost explozii de prețuri la oțel, la toate celelalte, dar de atunci până acum au scăzut la nivelul de dinainte de război. De ce echipamentele astea nu scad? Unde se regăsește atât de mult câștig? Sunt înțeleși între ei, că toți vând la același preț?” 

Fără fertilizare nu există agricultură rentabilă

Un alt aspect pe care Constantin Mihalache îl ridică este fertilizarea. El afirmă răspicat că agricultura modernă nu se poate face fără fertilizanți: „Nu se poate face agricultură fără așa ceva. Nici noi, oamenii nu am putea trăi fără aer, fără mâncare sau fără să consumăm apă. Să-mi arate cineva dacă o plantă, un animal, un om ar putea să trăiască fără elementele de bază ale vieții. Numai la porumb pentru fiecare tonă trebuie să dai 26, 28 kg de substanță activă de azot. Nu mai vorbim de potasiu, de fosfor, de zinc, de microelemente și așa mai departe.”

Subvențiile, ajutor pentru consumator

O temă recurentă în discursul lui Mihalache este rolul subvențiilor. În opinia sa, adevărații beneficiari sunt consumatorii. Fără aceste forme de sprijin, spune el, costurile cu alimentele ar crește vertiginos. Nu e vorba despre asistare socială a fermierului, ci despre menținerea unui echilibru economic în întregul lanț agroalimentar. „Din punctul meu de vedere trebuie ca agricultura să fie susținută, și nu pentru noi, care suntem beneficiarii direcți ai acestor subvenții, nu suntem asistați social, dar aceste subvenții se reflectă în prețul în galantar. Pentru că, dacă agricultura n-ar fi stimulată, atunci suprafața arabilă ar scădea în România, mult ar scădea, să ne aducem aminte că în 2007 nu cred că eram mai mult de 4 milioane de hectare. Cred că vreo 3,5 milioane erau nelucrate, nu vorbim de 2006, 2007 când practic eram în aderare la UE, vorbim de 1999, când ne confruntam cu mari probleme. Fac agricultură de 30 de ani și practic am trecut prin multe etape de transformare a agriculturii, dar mai greu ca în perioada asta din 2018 până acum n-am simțit. Și schimbările climatice, lipsa ajutorului guvernanților și toate celelalte. Încă o dată, reiterez: adevărații beneficiari ai subvenției sunt consumatorii finali, care găsesc în continuare carne, ei or să spună că e scumpă, dar dacă n-am fi subvenționați noi, agriculturii, ar fi devenit și mai scumpă. Ei găsesc în continuare produse de mâncare și de panificație la niște prețuri cât de cât rezonabile, ținând cont că dacă subvenții nu se vor da în agricultură, acestea se vor dubla sau chiar tripla.”

Faptul că fermierii nu sunt susținuți financiar în această perioadă a adus foarte multe ferme către faliment. Constantin Mihalache vede în acest moment că agricultura din România este în derivă. „Din punctul meu de vedere, toate fermele din România acum, chiar și cele mai capitalizate și cele mai bine susținute de administrator sau de acționariat, sunt într-o derivă. Închipuiți-vă un vapor aflat într-o furtună, în care partea de echipaj este foarte slăbit de efortul depus pe care l-au făcut, și care practic încearcă să ajungă la mal. Cam așa suntem noi, fermele din România de acum.”

Europa împotriva propriilor fermieri

Constantin Mihalache este ferm împotriva felului în care Pactul Verde European („Green Deal”) a fost implementat și perceput: „Avem povara și a deciziilor luate de UE, acest pact pentru înverzire, Green Deal, care practic a bulversat și a dus în faliment nu numai fermierii din România, ci din toată Europa. E adevărat, vrem să fim prietenoși cu mediul, vrem să producem calitate și trasabilitate produselor noastre, dar nu într-o competiție în care tot ce înseamnă concurenții noștri se bucură de alte facilități, de pesticide mult mai ieftine, cu rezultate mult mai bune – vorbim aici și de fungicide, și de insecticide, de absolut tot – și în același timp de forme modificate genetic care sunt aduse în continuare în Europa, le consumăm și noi facem pe ipocriții că noi suntem cu „sânge albastru”, suntem copii de regi, împărați și noi nu ne permitem să dezvoltăm în Europa plante de genul acesta, să nu folosim, dar le consumăm.”

La aceasta se adaugă încă o chestiune pe care o vede ca pe o amenințare pentru agricultura europeană, Tratatul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Mercosur. „Să sperăm că nu va fi aprobat, pentru că asta ar însemna într-adevăr moartea agriculturii în Europa.” El își motivează opoziția pe faptul că  țările Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) permit folosirea a de trei ori mai multe substanțe active (pesticide, fertilizanți etc.), folosesc OMG-uri și tehnici de editare genetică neacceptate încă în UE, iar produsele acestora vor concura incorect cu cele europene.

Terenul nu se închiriază, se îngrijește

O altă problemă pe care o ridică Constantin Mihalache este cea legată de actualul cadru legal al arendei, pe care îl consideră injust și superficial. Bazat doar pe câteva articole din Codul civil, el nu reflectă realitatea din teren și nu oferă protecție arendașului care investește. „Un asemenea contract de arendă practic necesită în spate o lege specială. Nu două articole dintr-un Cod civil, și alea bulversante și să stăm 3 ani în Parlament cu ele și să nu le aducem la un numitor comun. Practic, Legea arendei ar trebui să înceapă de la o cartare și o bonitate a terenului. A venit proprietarul X, a făcut contract de arendă, mi-a identificat suprafața de teren, am venit cu Oficiile județene de pedologie, au luat terenul, mi-au stabilit cât fosfor, cât potasiu, ce macro și microelemente am, îmi spun și câte buruieni, nu ca după 2-3 ani să vină proprietarul că nu i-am dat „bună ziua” pe stradă, să-și ia terenul bine îngrășat, întreținut și toate celelalte. E ca și cum cineva ți-ar da o vacă slabă, costelivă, care varsă acum un litru de lapte, o vede apoi grasă, frumoasă, știe că dă 10 litri de lapte, i-ai plătit arenda și tot ce ai convenit cu el și pe urmă vrea să ți-o ia înapoi s-o mulgă el, că a ajuns la un stadiu superior de producție. Cam așa. Deci ar trebui niște chestii strict legate. Vrei să-ți terenul de la mine? Am avut azot 30 kg, ți l-am adus la 100 kg, plătești diferența! Nu în așa fel încât să prinzi proprietarul, să-l jupoi sau să-l șantajezi. Dar sunt banii mei învestiți în el, munca și priceperea mea, faptul că uitați cu ce ne confruntăm, că zona este expusă eroziunii și vom avea deșert probabil dacă nu vom avea grijă de aceste terenuri, sarcină care-mi cade mie în spate ca arendaș, pentru că eu, dacă vreau să protejez aceste soluri ca să le dau valoare și alt arendaș nu le exploatează cum trebuie și nu are grijă de ele și mai târziu acolo o să fie nisip și eu încă mă bucur de o cantitate frumoasă de humus și de materie organică în sol, am avut grijă de ele și atunci într-adevăr sunt beneficii pe care le aduc proprietarului și pe care trebuie să le simt și eu.”

Pentru Mihalache, terenul luat în arendă nu este o marfă, ci un angajament agronomic și etic, iar orice relație corectă între proprietar și fermier trebuie să țină cont de acest principiu.

O pasiune pentru veșnicie

Cu toate că sunt atâtea probleme și inechități în agricultură Constantin Mihalache nu ar face altceva dacă ar fi să o ia de la capăt. Suferă că sunt atât de multe piedici, unele obiective, altele subiective pe care fermierii sunt nevoiți să le treacă. Când li se pare că au reușit, trebuie să o ia de la capăt: „Noi suntem ca un om care este aruncat în mijlocul unui fluviu și care dă din mâini, muncește și ajunge la un moment dat la mal, și atunci practic ne trezim și spunem: m-am capitalizat, gata, sunt bine, am ajuns la mal, acum am timp și pentru familie, că mulți ne neglijăm și familiile, și weekenduri, și concedii, și punem într-adevăr culturile pe primul plan, să oferim plantelor tot ce găsesc mai bun și tot ceea ce este necesar dezvoltării lor. Gândiți-vă la un om care, sleit de puteri, până la urmă ajunge la un mal. Și când să facă un pas pe mal, vine un torent mai rapid și-l aruncă din nou în fluviu. Cam așa suntem și noi în agricultură. Sunt trei-patru ani foarte buni, în care ne bucurăm de rezultatele muncii noastre și considerăm că rezultatele sunt pe măsura eforturilor și priceperii noastre, și deodată suntem ba de decidenții politici, ba de schimbările climatice, ba de o grindină – Doamne, ferește! – sau de nu știu mai ce, și suntem aduși din nou în mijlocul vâltorii și iar trebuie s-o luăm de la capăt. Probabil că ne place lucrul acesta, nu știu ce să spun, că practic, dacă ar fi s-o luăm de la început cred că din punctul meu de vedere sunt 90% dintre fermieri care ar face același lucru. Cam asta ar fi și cred că sunt în asentimentul multor fermieri”.

Pasiunea pentru agricultură este atât de puternică încât dorința sa cea mai mare este să își petreacă veșnicia acolo, în mijlocul câmpului. „Cea mai mare bucurie a mea ar fi ca în momentul în care-mi voi pierde viața să fiu înmormântat pe locurile astea, aici, nu în cimitir, iar copiii mei să-mi continue afacerea fără să o destrame. Iar copiii copiilor copiilor mei la fel, să țină afacerea așa cum, cu multe riscuri și cu greutăți de întâmpinat, am ținut-o eu și la fel s-o țină unită și s-o dezvolte mai mult. Cam așa mi-aș dori, să fie greu de realizat, dar nu imposibil.”

Așadar, Constantin Mihalache vede viitorul agriculturii ca pe o cursă de anduranță în care fermierul trebuie să fie în același timp inovator, economist, meteorolog și strateg. No-till-ul, digitalizarea, alegerea culturilor, adaptarea la schimbările climatice, optimizarea inputurilor – toate sunt arme în această luptă. Dar fără o politică agricolă coerentă și fără echitate în piața internațională, fermierul european rămâne expus, cu mâinile în pământ și ochii spre cer.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Porumbul ocupă cea mai mare suprafață în agricultura României. Orice diminuare de producție la această cultură se reflectă semnificativ negativ, atât în situația economică a fermelor, cât și la nivelul economiei naționale, având în vedere multiplele întrebuințări ale porumbului.

Frecventele schimbări climatice impun o anumită revizuire a tehnologiei la cultura de porumb pentru a evita, măcar în parte, din efectele negative.

Porumbul este o plantă unisexuat monoică, adică are florile mascule separate de florile femele, dar pe aceeași plantă.

Florile mascule (fig.1) se găsesc în paniculul situat în partea superioară a plantei.

În momentul înfloririi, anterele ies din floare cu grăunciorii de polen de formă sferică (fig.2).

Fiecare anteră produce circa 2.000 de grăunciori de polen, iar întregul panicul 14 milioane de grăunciori, pentru fiecare ovul revenind peste 2.000 de grăunciori de polen, deși este necesar doar unul pentru fecundare.

Temperaturile ridicate și insuficiența apei au influență negativă în obținerea polenului.

Florile femele (fig.3) sunt grupate în inflorescența spic (știulete). Ovarul are o singură ovulă și sunt grupate pe 8-20 rânduri longitudinale pe știulete. Stigmatele (mătasea) sunt lungi și sunt receptive pentru polen pe toată lungimea lor. Capacitatea de receptare pentru polen durează 6-10 zile.

Știuletele este protejat de pănuși. Știuleții se formează în jumătatea inferioară a plantei, la subsuoara frunzelor. Oscilațiile de temperatură între zi și noapte, înainte de fecundare, fac ca anterele să rămână seci, iar grăunciorii de polen, mici și deformați, inapți pentru fecundare.

Temperatura optimă pentru procesul de polenizare – fecundare este de 23°C.

Polenizarea și fecundarea la porumb în condiții normale se desfășoară astfel: polenizarea constă în deplasarea polenului de la antere la stigmatul lipicios. Fecundarea are loc prin germinarea grăunciorului de polen, ajuns pe stigmat, și formarea tubului polinic care crește și înaintează spre ovul. În tubul polinic pătrunde mai întâi nucleul vegetativ, urmat de cel generativ, care la rândul său se divide în doi gameți bărbătești.

Când tubul polinic ajunge la ovul (fig. 4), pătrunde prin micropil până la sacul embrionar. Aici, unul din gameții bărbătești se unește cu oosfera și formează zigotul, viitorul embrion, iar celălalt se unește cu nucleul secundar al sacului embrionar și formează viitorul endosperm.

În final, ovulul se transformă în sămânță, iar ovarul în fruct.

Cum s-au desfășurat aceste procese în vara 2024?

În multe zone din țară s-a manifestat o secetă extremă. Marele necaz nu a fost, în primul rând, seceta pedologică, cu lipsă de apă din sol, ci seceta atmosferică, deoarece umiditatea relativă a aerului a scăzut la 20-30% și arșița a depășit 39-40°C la umbră, cu 50-60°C la nivelul solului. În aceste condiții, au loc dereglări până la coagularea citoplasmei celulare și moartea plantelor, fără a mai vorbi de polenizare și fecundare. Temperaturile exagerate și aerul uscat au produs uscarea totală a plantelor în câteva zile.

Fermierul Laurențiu Baciu din jud. Bacău, fost președinte LAPAR, arată că a semănat anul trecut peste 1.000 ha cu porumb. Când era în plină vegetație evaluase 9-10 t/ha. Au venit trei zile cu temperaturi peste 40°C și s-a uscat totul, calamitate 100%.

Dr. ing. Dumitru Manole (renumit fermier din județul Constanța, de la Amzacea), cunoscând climatul dobrogean, a înființat loturi cu porumb semănat și conform recomandărilor fitotehnice la 5-10 aprilie 2024, dar și semănat timpuriu, în luna martie.

Hibrizii însămânțați în martie au parcurs perioada de vegetație înainte de apariția arșiței și polenizarea-fecundarea s-au desfășurat normal, au rezultat știuleți bine legați, cu boabe pe toată lungimea. Aceiași hibrizi semănați în aprilie au întârziat în vegetație, fenomenul de polenizare-fecundare nu a mai avut loc, au rezultat știuleți fără nicio boabă.

Învățăminte trase

Pentru un risc mai scăzut în lupta cu seceta și arșița este necesar ca în sezonul rece să se asigure acumularea și conservarea în sol a fiecărei picături de apă din precipitații. În primăvară să se facă cât mai puține intervenții, o singură trecere cu combinatorul, până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul, pe mari adâncimi, cu pierderi de apă de până la 28-29%.

O altă concluzie este că trebuie folosiți hibrizi mai timpurii care sunt mai toleranți la temperaturi scăzute.

Însămânțarea porumbului trebuie făcută mai devreme, la 6-7°C și mai superficial, la 4-5 cm.

Ar fi indicat să se realizeze și o analiză cold test (n.r., test la rece) înainte de semănat, iar dacă germinația este peste 85%, este bine.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde

Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole

Anul trecut s-a dovedit a fi unul plin de provocări pentru fermierii din România, căldura extremă afectând puternic sectorul agricol la nivel național. În 2024, în țara noastră s-a înregistrat cea mai caldă vară de când există date meteo complete, adică de la 1901 și până în prezent, cu o temperatură medie pe țară de 24,2°C.

2024 a fost cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice în România. Conform statisticilor oficiale ale Administrației Naționale de Meteorologie, numărul zilelor de caniculă continuă să crească de la an la an.

Agra Asigurări, specializată exclusiv în sectorul asigurărilor agricole, a analizat efectele negative asupra fenomenelor extreme în dezvoltarea afacerilor agricole.

„Canicula reprezintă o amenințare serioasă pentru agricultori, cu efecte variate ce se resimt la nivelul culturilor, al solului și al resurselor de apă disponibile. Temperaturile ridicate peste pragul de stres termic (situat între 30-35°C pentru majoritatea plantelor) reduc procesul de fotosinteză și accelerează evapotranspirația, ceea ce duce la stres hidric. Culturile precum porumbul, floarea-soarelui și grâul sunt printre cele mai afectate. De asemenea, căldura afectează totodată calitatea recoltelor. La porumb, de exemplu, stresul termic poate determina sterilitatea polenului, ceea ce scade numărul boabelor pe știulete. La vița de vie, canicula poate influența conținutul de zaharuri și aciditatea strugurilor”, arată Horia-Adrian Lupu, director general Agra Asigurări.

Condițiile de caniculă favorizează înmulțirea dăunătorilor și accelerează evaporarea apei din sol, reducându-i fertilitatea. „Mai mult, canicula afectează nivelurile râurilor și pânzelor freatice, limitând accesul fermierilor la irigații, o problemă critică pentru agricultură”, adaugă Horia-Adrian Lupu.

În acest context, pentru a minimiza impactul caniculei, fermierii pot adopta mai multe măsuri, precum utilizarea soiurilor rezistente la secetă, folosirea tehnologiilor de cultivare adaptate sau a sistemelor de irigare prin picurare. De asemenea, asigurările agricole devin un instrument esențial în gestionarea riscurilor climatice și reprezintă o plasă de siguranță vitală pentru fermieri.

„În primul rând, asigurările înseamnă protecție financiară. În cazul pierderilor cauzate de caniculă, asigurările oferă compensații care ajută fermierii să-și mențină viabilitatea economică. În al doilea rând, asigurările ajută la stimularea investițiilor. Având o protecție în caz de dezastru, fermierii pot investi în tehnologii moderne și în extinderea afacerii. Stabilitatea financiară asigură viabilitatea și longevitatea agribusiness-urilor, prevenind acumularea de pierderi financiare pe termen lung, iar polițele de asigurare agricolă au exact acest scop, de protecție și despăgubire a fermierului în situația producerii daunei cauzată de evenimente climatice extreme”, afirmă Iulia Parapianu, director general adjunct Agra Asigurări.

În caz de caniculă, Agra Asigurari pune la dispoziția fermierilor două produse de asigurare pentru protejarea culturilor. Index de secetă, o asigurare care „oferă flexibilitate prin posibilitatea alegerii UAT (Unitate Administrativ-Teritorială) de referință cel mai apropiat de suprafețele cultivate, a sumei asigurate pe hectar, iar despăgubirile pentru daunele cauzate de deficitul de precipitații și zilele de caniculă sunt distribuite proporțional pe fazele de vegetație”, subliniază Iulia Parapianu.

Asigurarea împotriva riscului de secetă cu evaluare în teren la cultura de porumb boabe, din cadrul produsului de asigurare Agrar Basis, oferă fermierilor protecție financiară și stabilitate în fața condițiilor climatice extreme, care devin din ce în ce mai frecvente. Subscrierea pentru acest risc se poate face până la data de 15 aprilie a anului agricol în curs.

„Într-un context agricol din ce în ce mai vulnerabil, protecția culturilor reprezintă un pas esențial pentru asigurarea continuității și rentabilității afacerilor agricole. Prin asigurarea integrală a suprafețelor cultivate și prin procese simplificate, Agra Asigurări oferă un parteneriat de încredere pentru fermierii care doresc să își protejeze investițiile și să își asigure viitorul în fața provocărilor climatice”, conchide Horia-Adrian Lupu.                                                                    

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

O echipă formată din cercetători și studenți de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, în colaborare cu specialiști din Belgia, Germania și Polonia, a încheiat cu succes un proiect prin care au fost obținute la floarea-soarelui rădăcini mai dezvoltate și mai tolerante la secetă.

Odată cu schimbările climatice, activitatea fermierilor a devenit una cu un foarte mare grad de risc. Cultura de floarea-soarelui din România a fost calamitatǎ pe suprafețe foarte mari în ultimii trei ani, iar despăgubirile nu suplinesc veniturile aduse de o culturǎ prosperǎ, ci doar acoperă din pierderi. Irigarea sistematicǎ pe perioadele de secetǎ ar putea fi o soluție viabilǎ, însǎ aceasta este costisitoare și greu de implementat. Accesul la hibrizi de floarea-soarelui cu toleranțǎ la secetǎ ar putea, de asemenea, sǎ reducǎ pierderile din culturǎ, dar obținerea acestora nu este facilǎ, fondul genetic al florii-soarelui fiind destul de redus. De aceea, este nevoie de o sursǎ de variabilitate geneticǎ care sǎ creeze șansa obținerii unor caracteristici noi ale plantelor și sǎ le creascǎ șansele de adaptare la condițiile climatice actuale, tot mai nefavorabile în prezent.

Inițiatorii și coordonatorii proiectului „Dezvoltarea unei noi tehnologii de ameliorare pentru îmbunătățirea sistemului radicular, a toleranței la secetă și a producței sustenabile a plantelor” au fost cercetătorii din Belgia, iar din echipa USAMV Cluj-Napoca au făcut parte și studenți de la Biotehnologii Agricole (Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii), care au învǎțat despre etapele tehnologiei folosite, iar doi dintre ei au optat pentru aprofundarea studiilor și realizarea tezelor de licențǎ pe aceastǎ temǎ.

„Floarea-soarelui este o specie la care acest gen de experimente este greu de aplicat, pentru cǎ la nivel de laborator cultura de floarea-soarelui este foarte dificilǎ. Cu toate acestea, plecând de la o metodǎ existentǎ, stabilitǎ în SUA de cǎtre Parks și Yordanov, în 2020, am optimizat și am dus la un nivel foarte bun acest sistem de inducere a rǎdǎcinilor modificate cu ajutorul rizobiei. Rǎdǎcinile au avut o capacitate de creștere foarte bunǎ, astfel cǎ s-au dezvoltat de două-trei ori mai bine decât rǎdǎcinile normale. În plus, aceste rǎdǎcini sunt perfect funcționale, plantele crescând și fructificând foarte bine. Rezultatele sunt foarte încurajatoare pentru aprofundarea acestor studii. Biotehnologia vegetalǎ ar putea avea o contribuție la ameliorarea florii-soarelui pentru toleranța la secetǎ. Prin rezultatele proiectului de fațǎ se întrevede o modalitate de a îmbunǎtǎți fondul genetic al florii-soarelui în acest sens”, a explicat CS dr. Adriana Aurori, coordonator al proiectului din partea USAMV Cluj-Napoca.

Studiul s-a realizat pentru prima datǎ la floarea-soarelui în România, iar cercetătorii participanți în proiect se arată optimiști în privința aplicabilității rezultatelor la aceste culturi. „Este nevoie de mult mai multă muncă pentru a aplica metoda noastrǎ în agriculturǎ. Este nevoie și de timp pentru includerea într-un program de ameliorare, pentru că este necesarǎ obținerea unor plante care sǎ aibǎ integratǎ aceastǎ informație geneticǎ nouǎ la nivel de sǎmânțǎ, nu numai la nivel de rǎdǎcinǎ. Noi suntem însǎ optimiști și considerǎm cǎ suntem pe drumul potrivit pentru a ajunge sǎ exploatǎm practic, într-un viitor apropiat, rezultatele cercetǎrilor noastre de acum”, a declarat Adriana Aurori.

Proiectul international ERA-NET SusCrop „Dezvoltarea unei noi tehnologii de ameliorare pentru îmbunătățirea sistemului radicular, a toleranței la secetă și a producței sustenabile a plantelor” a avut drept scop abordarea diferită a ameliorării plantelor pentru a obține o producție agricolă mai durabilă, prin utilizarea tehnologiei Ri, ce are la bazǎ o metodǎ non-OMG de transformare a plantelor cu ajutorul bacteriei Rhizobium rhizogenes. „Aceste bacterii trăiesc în pǎmânt și, în mod natural, își transferǎ o parte din materialul genetic în celula vegetalǎ. Celulele beneficiazǎ astfel de informație geneticǎ nouǎ ce funcționeazǎ ca un semnal pentru producerea de noi rǎdǎcini. Cultivând în laborator aceste rǎdǎcini speciale, prin metode care sunt destul de complexe, putem obține plante întregi care, pe baza acestei noi informații genetice integrate, vor avea la rândul lor rǎdǎcini mai dezvoltate, o trǎsǎturǎ foarte avantajoasǎ pentru floarea-soarelui”, a mai spus cercetătoarea de la USAMV Cluj-Napoca.

Proiectul ERA-NET, derulat în intervalul 2021-2024, a beneficiat de o finanțare națională în valoare de 200.000 euro, acordată de Unitatea Executivǎ pentru Finanțarea Învǎțǎmântului Superior, a Cercetǎrii, Dezvoltǎrii și Inovǎrii (UEFISCDI). Rezultatele acestui proiect au fost prezentate în cadrul unui workshop găzduit de Institutul de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei, din cadrul USAMV Cluj-Napoca, iar membrii echipelor de cercetare își doresc ca toate informațiile să ajungă în principal la fermierii din România.

Echipa USAMV Cluj-Napoca din acest proiect a fost formată din: conf. dr. ing. Rodica Pop, conf. dr. ing. Cristian Radu Sisea, CS dr. Adriana Carolina Aurori; drd. Mihaiela Cornea-Cipcigan; precum și studenții voluntari Raluca-Dumitrița Lazǎr și Mihai Ilieș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Guvernul, în ședința de miercuri - 9 octombrie 2024, a aprobat Ordonanța de urgență pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat sub formă de grant acordat producătorilor agricoli  pentru culturile agricole afectate de seceta pedologică din perioada septembrie 2023 - august 2024.

Grantul care se acordă este de 1.000 lei/ha pentru fiecare hectar calamitat, conform procesului – verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole. Resursele financiare necesare aplicării schemei prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt în sumă totală de două miliarde lei și se asigură din bugetul aprobat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024.

Plățile pentru despăgubiri vor începe din 16 octombrie 2024, odată cu acordarea avansurilor pentru Campania 2024.

Beneficiarii schemei sunt :

a) producători agricoli persoane fizice;

b) producători agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale constituite potrivit prevederilor OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare;

c) producători agricoli persoane juridice, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de organizare, societățile agricole organizate în conformitate cu Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, societățile comerciale organizate în conformitate cu Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, grupurile și organizațiile de producători recunoscute potrivit OG nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 338/2005, cu modificările și completările ulterioare cooperativele agricole organizate în conformitate cu Legea cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Condiții de eligibilitate:

a) Deținerea unui proces-verbal de constatare și evaluare a pagubelor pentru culturile agricole anuale, culturile agricole perene, plantații pomicole, vii, și suprafețele aferente calamitate de seceta pedologică din perioada septembrie 2023 – august 2024;

b) Suprafața culturii calamitate reprezintă un procent de calamitare de peste 30% din suprafața aferentă culturii declarate în cererea eligibilă 2024;

c) Sunt înregistrați în evidențele APIA, cu cererea de plată 2024, din care se identifică culturile agricole, precum și suprafețele de teren declarate, aferente acestor culturi;

d) Nu sunt în dificultate, cu excepția beneficiarilor a căror dificultate este cauzată de seceta pedologică manifestată în perioada septembrie 2023 – august 2024 și este dovedită prin procesele verbale cu procente de calamitare de peste 30% și până la 100% inclusiv.

De asemenea, prin actul normativ se reglementează procedura de acordare a ajutorului de stat; procedura de recuperare a ajutorului de stat; formularistica utilizată în aplicarea prevederilor proiectului de ordonanță de urgență.

CITEȘTE ȘI: Datoriile și executările se suspendă pe întregul lanț fermieri – distribuitori – producători/furnizori

„Creditul fermierului”, pentru plata restanțelor la furnizorii de inputuri, bănci și IFN-uri

Cine-i de vină? Toți!

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În ședința de miercuri, 2 octombrie 2024, Guvernul a aprobat Hotărârea privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară pentru suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Astfel, bugetul MADR pe anul 2024 se completează cu suma de 2.000.000.000 lei, pentru asigurarea fondurilor necesare schemei „Despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale în agricultură”.

Grantul acordat agricultorilor este de 1.000 lei/ha și reprezintă o valoare procentuală cuprinsă între 14,53% și 24,31% din cheltuielile eligibile prevăzute în tehnologiile - cadru la culturi din recolta 2023-2024 și corespunde cerințelor pct. (357) și (358) din Orientările UE.

Beneficiarii despăgubirilor sunt producătorii agricoli care au înființat culturi agricole în toamna anului 2023 și/sau în primăvara anului 2024 ce dețin procese – verbale de constatare și evaluare a pagubelor pentru culturile/suprafețele agricole care au fost calamitate de seceta pedologică în procente de peste 30% și până la 100%, inclusiv.

De reținut că suma de 1.000 lei/ha o primește cel care are calamitate de sută la sută. Prin urmare, un fermier cu grad de calamitate 30% nu va primi aceeași sumă de bani încasată de cel cu grad de calamitate 50% sau 100%.

Sprijinul se acordă pe baza proceselor-verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole afectate de fenomenul de secetă atmosferică şi pedologică severă, întocmite conform prevederilor Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene meteorologice periculoase având ca efect producerea secetei pedologice, coroborat cu influența și manifestările indicilor climatici comunicați atât de către Administrația Națională de Meteorologie, cât și de către Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS).

CITEȘTE ȘI: 21,6 milioane euro pentru culturile de toamnă afectate de secetă, de la UE pentru România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Readuc în atenția fermierilor Macrophomina phaseolina, patogenul care și în acest an a produs pagube în culturile de floarea-soarelui. Seceta a fost favorabilă dezvoltării acestui fung (iubește căldura).

În 2024, seceta, arșița și fungul Macrophomina phaseolina au distrus multe culturi de floarea-soarelui, mai ales în sudul României. De asemenea, și în Banat fungul este prezent în culturile de floarea-soarelui. În această perioadă putem observa plantele complet uscate și căzute la sol. Există zone în țară unde plantele de floarea-soarelui sunt încă verzi și aparent sănătoase. În Timiș am observat culturi care sunt înflorite și au toate frunzele verzi. Este vorba de acele culturi care au fost semănate la sfârșitul lunii mai și au scăpat de arșiță. Macrophomina phaseolina este prezentă și în aceste sole (observații realizate la data de 6 august 2024). De ce acest fung câștigă teren tot mai mult în România? La răspuns trebuie să ne gândim cu toții. Care sunt cauzele? Le veți afla parcurgând acest material.

Care sunt factorii care au condus la creșterea sursei de inocul a fungului Macrophomina phaseolina în solurile din România? Am identificat acest patogen în Banat prin anul 2021 la cererea unui fermier care nu știa cu ce se confruntă. În acel an, fungul a pus la pământ mai multe hectare de floarea-soarelui în ferma de unde proveneau probele. De atunci și până în prezent am observat că fungul continuă să producă pagube în fiecare vară, iar incidența și intensitatea atacului sunt tot mai ridicate.

Factorii de risc

Factorii care contribuie la extinderea acestui patogen în România sunt:

• Lipsa apei din sol - predispune plantele de floarea-soarelui la atacul agenților patogeni sistemici care distrug și blochează vasele [Vear, 2016; Debaeke et al., 2017].

• Creșterea temperaturilor peste 28⁰C. Vremea caldă și secetoasă stimulează patogenul Macrophomina phaseolina. După Sarova et al. (2003), condițiile de vreme caldă și uscată (temperaturi cuprinse între 28 - 30⁰C și lipsa apei din sol) favorizează instalarea fungului. Temperatura, umiditatea atmosferică și cea disponibilă sunt foarte importante în realizarea infecțiilor cu Macrophomina phaseolina. După Marquez et al. (2021), microscleroții germinează la temperaturi cuprinse între 30 - 35⁰C.

• Caracterul invaziv al patogenului phaseolina (reiese din cele mai multe studii analizate). Pe lângă asta, numărul mare de plante gazdă, distribuția la nivel global, schimbările climatice arată că fungul prezintă importanță deosebită pentru viitorul culturii de floarea-soarelui și nu numai [Cotuna et al., 2022].

• Condițiile de sol, înrădăcinarea defectuoasă a plantelor, carențele de bor (patogenul se instalează cu ușurință pe plantele afectate de fiziopatii) - Popescu, 2005. Același autor arată că fungul infectează în general plantele cu afecțiuni fiziopatice, la care creșterea rădăcinii principale este stopată, iar rădăcinile secundare încep să îmbătrânească. La aceste plante, sistemul radicular va fi ocupat de Fusarium sp., dar și de alte ciuperci care pregătesc astfel țesuturile radiculare pentru infecția cu Macrophomina phaseolina. Aproape întotdeauna, pe rădăcinile atacate de fung se observă micelii albe - rozii specifice fungului Fusarium sp.

• Densitatea ridicată, rănile mecanice, atacul insectelor favorizează instalarea patogenului [Shiekh & Ghaffar, 1984; Ahmed et al., 1991].

• Prezența microscleroților în sol în cantitate mare. Macrophomina phaseolina rezistă în sol sub formă de microscleroți, pe resturile vegetale, dar și în masa de semințe [EPPO, 2000; Csüllög et al., 2020; Popescu, 2005; Docea & Severin, 1990]. Microscleroții pot supraviețui în sol de la doi până la 15 ani [Baird et al., 2003; Gupta et al., 2012; Csüllög et al., 2020].

• Lucrările minimale ale solului.

• Rotațiile scurte.

Analizând factorii de risc, cu ușurință ne dăm seama că, creșterea temperaturilor în zonele cu climat temperat, însoțită de lipsa precipitațiilor ar putea crea probleme deosebite în culturile de floarea-soarelui în viitor, făcându-le vulnerabile la atacul patogenului M. phaseolina [Debaeke et al., 2017].

Cum putem lupta cu acest patogen?

Deoarece prin metode chimice nu putem controla patogenul, pierderile pot fi evitate dacă ținem cont de câteva măsuri profilactice:

• Cultivarea hibrizilor rezistenți sau toleranți la boală.

• Irigarea culturilor în condiții de secetă și temperaturi ridicate.

• Distrugerea resturilor vegetale infectate (sunt pline de microscleroți).

• Înființarea culturilor în soluri cu textură corespunzătoare.

• Respectarea rotației culturilor. Cu privire la rotație, nu întotdeauna rezultatele sunt cele scontate din cauza polifagiei ciupercii, care are capacitatea de a infecta peste 300 de plante cultivate și buruieni [Francl et al., 1988; Hafeez & Ahmad, 1997; EPPO, 2000; Popescu, 2005].

• Utilizarea la semănat de sămânță liberă de microscleroți, lucrări ale solului de calitate superioară, igiena culturală [Docea & Severin, 1990].

Mai multe informații cu privire la recunoașterea simptomelor, biologia și managementul integrat al fungului Macrophomina phaseolina găsiți în articolele pe care le-am documentat, scris și publicat de-a lungul timpului:

• https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/5972-un-patogen-periculos-ameninta-culturile-de-floarea-soarelui-si-nu-numai.html;

• https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/5111-putrezirea-carbunoasa-a-radacinilor-si-tulpinilor-de-floarea-soarelui.html.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Joi, 18 iulie 2024, Executivul de la București a aprobat o Hotărâre privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară al Guvernului pe anul 2024, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

MADR informează că sumele solicitate în cuantum de 578.000.000 lei credite bugetare vor fi utilizate pentru asigurarea integrală a resurselor necesare pentru plata unor cheltuieli importante aferente programelor și măsurilor de sprijin destinate producătorilor agricoli afectați de inflație, de războiul din Ucraina și de condițiile pedoclimatice dificile din acest an. Pentru asigurarea acestor disponibilități financiare, prin actul normativ se suplimentează și creditele de angajament aferente în cuantum de 278.000.000 lei.

Astfel, sumele suplimentate au următoarele destinații:

• 100.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru obiectivele de investiții cuprinse în programul de investiții al Agenției Naţionale de Îmbunătățiri Funciare în cadrul Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România. Acestea sunt necesare pentru respectarea graficelor de execuție conform contractelor cu lucrări în derulare, respectiv achiziția de echipamente și utilaje tehnologice pentru punerea în funcțiune sau reabilitarea stațiilor de pompare ce asigura livrarea apei către beneficiarii de terenuri agricole; realizarea de lucrări de impermeabilizare a canalelor de irigații și derularea Contractelor de proiectare, respectiv predarea documentațiilor aflate în diferite stadii de elaborare a acestora: studii de teren, Expertize tehnice, Documentații pentru Obținere avize acorduri, autorizații sau documentații de avizare a lucrărilor de intervenții, ce urmează a fi predate conform termenelor prevăzute în graficele aferente contractelor în derulare;

• 300.000.000 lei credite bugetare pentru susținerea activităților de investiții în sectorul creșterii suinelor și în sectorul avicol, reglementate de Legea 227/2018 și Legea 195/2018;

• 60.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru subvenționarea accizei pentru motorina utilizată în agricultură aferente activităților trimestrului 2;

• 45.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru plata ajutorului de stat la producția de usturoi, acordat în baza prevederilor Legii nr. 206/ 2024 pentru aprobarea OG nr. 13/2024;

• 33.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru încheierea de angajamente legale de către APIA în vederea actualizării ortofotoplanurilor pe o suprafață totală de cel puțin 48.425 kmp în anul 2024 și pentru servicii de dezvoltare ale sistemului informatic al APIA, pentru a nu periclita activitățile specifice pe fluxurile de dezvoltare și a pregăti realizarea plăților către fermieri, precum și etapele specifice de calcul pentru plățile în avans și nu în ultimul rând pregătirea plăților finale.

• 40.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru cheltuieli curente necesare desfășurării activității la nivel central și instituții subordonate.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!