biodiversitate - REVISTA FERMIERULUI
Marți, 30 Ianuarie 2024 20:12

Ursul(a), dușmanul agriculturii europene

În atenția fermierilor europeni și români care au dat faliment, sunt în insolvabilitate (faliment nedeclarat de instanță) sau care vor deveni insovabili (viitor faliți) după 2024. Când am scris articole de presă sau am postat pe rețelele de socializare, de fiecare dată am lucrat cu materialul clientului. Același lucru îl fac și acum. Cred că este timpul ca toți fermierii să se aplece în această perioadă și asupra anumitor lucruri și decizii care le va influența viața și familiile în mod dramatic în următorii patru ani. Această afirmație se bazează pe realizările din ultimii patru ani. Este adevărat că cei (la fermieri mă refer) care plătim cotizații am dori ca alții să facă astfel de analize, dar asta este viața.

Citim în presă că în perioada 6 - 7 martie 2024, la Romexpo București, are loc congresul popularilor europeni (PPE), organizat de ,,filiala” locală, adică de PNL. Pe lângă toată gargara obișnuită la astfel de momente, în care vor promite câte în lună sau în stele, vor dori (cel puțin asta este intenția) să o susțină pentru un nou mandat ca președinte al Comisiei Europene pe nimeni alta decât ,,prietena noastră de suflet”, a fermierilor, doamna Ursula von der Leyen. Vorbim de aceeași persoană care a reușit cu ajutoare de nădejde, cum ar fi social democratul Timmermans (altă lumină a vestului) să adopte două strategii (Farm to Fork și Green Deal) care au dus la distrugerea structurilor agricole din toate țările Uniunii Europene, aceeași doamnă care a reușit să politizeze activitatea EFSA, agenția care aprobă sau respinge moleculele fitosanitare după dorințele celor care sunt în Comisie, este aceeași persoană care a coordonat creșterea numărului de condiționalități și restricții în UE.

Să nu uităm că această ,,doamnă” a reușit distrugerea industriei de fertilizanți din Europa, a reușit distrugerea competivității industriei de mașini agricole din UE, în ambele cazuri și în multe altele, aceste sectoare care lipsite de resursele Rusiei nu mai sunt competitive. Nici industria alimentară nu o duce foarte bine. Apoi, tot renumita Ursula a forțat acceptarea produselor de dumping din Ucraina și nu numai, atât direct, cât și ,,spălate” sub diverse alte origini.

Știu, sunt activiștii ,,slava Ucraina” care vor sări de fund în sus (mulți dintre ei nu pe gratis) să mă acuze de trădare, dar răspunsul meu este că sunt de acord cu orice sancțiuni aplicate Rusiei dacă sunt respectate și asumate de toată lumea, nu noi proștii (adică fermierii europeni) trebuie să le respectăm și apoi alții (din țări din afara UE) vin să ne vândă produsele rusești drept ale lor. Și aici mă refer la îngrășămintele rusești care invadează UE având proveniență din Turcia, Georgia sau mai știu eu de unde, iar noi trebuie să le cumpărăm suportând și marja intermediarilor, fiindcă, nu-i așa, și gura lor mănâncă.

Mulți dintre acești intermediari finanțează numeroase organizații care fac gargară (i se spune lobby) la Comisia Europeană, dar nu dăm o lege ca aceste sume să fie publice, oare de ce? Cum să nu te întrebi de ce finanțează firme din Asia sau Orientul Mijlociu activitatea acestor ONG, cum sunt cele care se ocupă de climă sau conservarea naturii. Normal, aceste firme de lobby au sume alocate ,,convingerii europarlamentarilor” care vin apoi să ne spună ce greu o duc ei acolo și cât s-au luptat pentru interesele fermierilor. Chiar am uitat toți că avem un fost europarlamentar care a fost condamnat pentru activitățile de lobby de la UE, apoi o vicepreședintă grecoaică care nu a avut timp să ducă saci de bani la bancă și îi ținea în apartament. Mai are dreptate și Marcel Ciolacu când zice că banii să treacă prin bancă. Alo, chiar suntem tâmpiți?

De ce industria de Apărare trebuie să primească mascat o ,,subvenție” de 50 miliarde euro în următorii patru ani, care se adaugă deja la cele câteva zeci de miliarde date până acum, subvenție care se vede că a fost acordată doar pentru interese economice (dovadă că acum tot aceiași politicieni europeni și americani i-au lăsat baltă pe ucraineni, care au fost doar carne de tun în acest conflict) dar nu avem bani să ne susținem industria de fertilizanți, nu poți susține agricultura și mediul rural, nu putem susține sistemele de sănătate și multe alte sectoare, dar noi trebuie să spunem că ne este bine?

Măi, oameni buni, chiar se consideră de acești populari, inclusiv cei de la noi, vezi liberalii și UDMR, că fermierii români și familiile acestora sunt tâmpiți și cretini, încât să înghițim această broască a nenorocirii veșnice, pentru a accepta alegerea într-o astfel de funcție a unei monstruoase personalități, depășită în realizări doar de persoane etalon ale istoriei precum Hitler, Stalin, Mussolini sau Mao? Ce știe să facă această doamnă atât de minunat încât fermierii (nu discutăm de alte categorii sociale necunoscandu-le problemele specifice) să accepte ca în loc de gazarea fascistă a lui Hitler să îmbrățișeze ,,gazarea economică” a Ursulei von der Leyen? Cum să accepte acești amărâți să plătească pensii speciale eurodeputaților și parlamentarilor naționali, pentru asta fiind buget, dar nu putem să cerem un cadru legislativ corect pentru fermieri?

Nu am văzut multă lume să protesteze când sistemul bancar mondial a fost la pământ din cauza unora asemănători cu tanti Ursula a noastră, iar apoi toate popoarele au plătit mii de miliarde de euro și dolari ca să acopere gaura și nimeni nu a făcut pușcărie. Este drept că fermierii nu au timp să citească Financial Times, dar și când o fac vine valul schimbării, iar în acele momente ar fi bine mulți să stați în casele voastre.

Eu sper și cred că la Congresul PPE de la București, atât asociațiile profesionale naționale, dar și cele europene trebuie să organizeze PROTESTE GIGANTICE prin care să ceară înainte de toate, ÎNDEPĂRTAREA DUȘMANULUI DE CLASĂ AL AGRICULTURII EUROPENE, adică doamna Ursula să fie lăsată la vatră, sau popularii nu trebuie să mai fie aleși în forurile europene.

Cred că, după ce am plătit 30.000 euro/lună salariu și în plus am acceptat toate nenorocirile mai sus menționate, sau altele cum ar fi vaccinurile negăsite și multe altele, ar fi bine ca Ursula von der Leyen să se preocupe de yoga și de modeling și să ne lase cu problemele noastre, pentru majoritatea Ursula fiind autoarea principală.

Apropo, lideri de asociație avem pentru o astfel de gândire și asumare publică a răspunderii? Poate cineva să facă o listă de minimum zece revendicări europene care să fie baza unor astfel de momente cruciale și care vor face diferența între a supraviețui sau a muri, pentru mulți dintre fermierii mici și mijlocii?

Atenție! Când faceți manifestații și proteste, sunați mai întâi la administrația prezidențială pentru a cere programul de odihnă și reflecție al locatarului de la Cotroceni, ca să nu deranjați. Mai are rost să discutăm că referitor la reformarea UE ar trebui să ne reprezinte președintele Republicii?

Acest mesaj trebuie sa fie înțeles și de către social democrați (adică PSD-ul condus de Marcel Ciolacu) care au și ei faliții lor, vorbesc de alți demnitari europeni ca Frans Timmermans, care au pus tot sufletul în a implementa concepțiile antisociale și antieconomice ale doamnei Ursula, care, la fel, nu trebuie să fie acceptați drept propuneri de demnitari europeni, pentru deserviciile și criza economică care abia începe, cu toate că sunt mulți specialiști care spun că ar fi trecut. Poate în capul și buzunarele lor, dar nu și în economia reală. Iar când te lauzi cu creștere de 3%, iar inflația este de 9% (inflația pe coșul zilnic este de peste 13%), înseamnă că ai făcut ASE-ul la berăria din colț.

În rest, numai de bine.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Gânduri de fermier

În anii trecuți au fost proteste ale fermierilor în Franța, Spania, Polonia, Bulgaria și România, care, la unison, au fost tratate de politicieni, de mare parte a presei generaliste și de partea fundamentalistă a populației drept mofturi, privilegii și excese.

Dar, iată că în prezent ne uităm cu uimire și ne facem că nu pricepem de unde valul acesta de duritate al „revoltelor” fermierilor în Germania, Franța, Polonia, România, Italia și acum Belgia.

Îmi permit să mă hazardez să spun că este doar începutul, iar în scurt timp și în România, dar și în alte țări, protestele se vor relua pe scară largă, dacă și numai dacă oficialitățile „bruxelleze” nu se vor mișca rapid, fiindcă majoritatea revendicărilor au legătură cu legislația europeană, adoptată cu complicitatea nemernică a guvernelor naționale și cu îngăduința suspectă de multe ori a marilor organizații europene ale fermierilor.

Simplu, așa s-a ajuns în situația în care fermierilor le-a ajuns cuțitul la os, fiind foarte posibil ca mulți să gândească că între dosar penal pentru ultraj și a-i muri familia de foame, chiar nu mai contează.

Cei care nu știu sau nu au făcut socotelile, pentru foarte mulți fermieri mici și mijlocii, urmează foarte probabil încă un an pe pierdere care se va adăuga deja la starea de insolvabilitate pe care o au, dacă prețurile la produsele agricole nu se modifică, iar această pierdere pentru mulți se va traduce prin pierderea a tot ceea ce au agonisit de-a lungul unei vieți de muncă. Și vorbim de cei care nu au falimentat deja.

Văd și numeroși neisprăviți care vorbesc despre „asumarea ca antreprenor” a riscurilor, dar nu înțeleg despre importanța sectorului, care este la fel ca sănătatea, nu poți permite falimentul acestui sector, fiindcă nu avem destule cimitire, la fel cum toți cei care au devenit filozofi pe facebook, își permit acest lux de a gândi (primitiv cei drept) fiindcă sunt sătui și ghiftuiți la burdihan, deoarece nu le lipsește nimic pe masă, dar fără să priceapă de ce și datorită cui. Mai sunt unii și mai deștepți care spun că oricum pot aduce alimente din import, dar au uitat când în pandemie ar fi vândut și familia pentru o mască și un medicament care să îl ferească de moarte!

Sunt curios cum ar reacționa mulți dintre toți „vorbitorii” ăștia atotcunoscători după o săptămână de foame? Și-ar mânca și câinele din coteț, după ce ar fi terminat laptele praf al bebelușilor și sandviciul pentru școală al copiilor, arătând astfel adevărata față a sufletului meschin și parșiv de care dau dovadă.

Dacă ne gândim la politicieni, atitudinea este cea clasică prin care orice mișcare de protest este tratată prin amânări, negocieri, promisiuni, totul până când prin metode specifice, cauzele sunt demonetizate, compromise și virusate. Concret ce vreau să spun?

Păi, să luăm ca exemplu protestele spontane din ultima perioada de la noi, când profitând de faptul că au fost organizate fără a avea în spate structurile alea câte sunt ale organizațiilor profesionale, fără să aibă comunicatori care să poată prezenta și argumenta problemele, mai mult decât unele atitudini exotice ale unor lideri din stradă care nu durează, s-a ajuns la situația în care ușor, ușor au fost acreditate o serie de mesaje care să ostilizeze populația, cum ar fi:

- Vor benzină gratis ca în Venezuela. Asta în condițiile în care și camioanele și tractoarele merg cu motorină. Plus că nimeni nu a zis ceva de gratis.

- Fermierii nu vor sa plătească acciza la motorină. Este o situație generală în UE în care pentru motorina folosită în agricultură se rambursează parte din acciză. Inițial, acciza a fost introdusă ca taxă pentru produsele de lux și apoi pentru produsele care necesitau impozitare suplimentară pentru a fi descurajate, vorbim de alcool, țigări. Au venit unii mai „deștepți” pe funcții de conducere politică și au extins ideea că și combustibilii sunt o problemă, deoarece sunt multe familii care au mai multe mașini și deci este un lux. Între timp nu mai este un lux, este o necesitate, dar acciza a rămas, introducându-se argumentul că sunt necesari banii pentru infrastructură. Doar că în agricultură acciza se rambursează numai pentru ce se consumă la culturi, adică pe câmp când tractorul nu folosește infrastructura rutieră existentă.

- Au mașini scumpe și vile și nu vor să plătească impozite. Aici sunt câteva aspecte, anume: fermieri mari care să dețină astfel de proprietăți sunt vreo 5.000 - 7.000 din cei 800.000 de beneficiari de subvenții. Restul de circa 790.000 de fermieri sunt cei mici și mijlocii, care ei lucrează împreună cu familiile și sunt și angajați și patroni. Că vorbim de cei care fac legumicultură, că au o mică livadă, sunt apicultori, sau cresc câteva animale, de acolo vin cei mulți care sunt angajați în agricultură. Adică, exact cum am compara proprietarii unor mari companii de taximetrie cu cei care și ei sunt patroni dar au doar taxiul pe care lucrează și sunt propriii angajați. Sau ca și cum am vorbi de cei care au un mic magazin unde se vând câteva produse și îi comparăm cu patronii marilor lanțuri de magazine.

- Nu vor sa plătească salarii. Așa cum am arătat mai sus, majoritatea sunt și patroni și angajați și astea sunt veniturile pe care le au. Eventual au și soția angajată, care să nu zică cineva că nu ar fi fost bine plătită daca își permiteau. Oare, cei care vorbesc și fac acuzațiile au mers și ei prin satele din România, să vadă că fermele mari sunt 3-6 pe o comună, dar apoi sunt mulți care au și ei mici afaceri pentru care muncesc de îi ia dracul să le dezvolte? Nu ați văzut așa ceva sau nu ați vrut să vedeți, deoarece ăsta era interesul.

Dacă ați fi fost în zonele legumicole cum sunt la Matca, Băleni sau Izbiceni (și multe altele), ați fi văzut că fiecare curte are un solar, iar fiecare proprietar este și propriul angajat și exploatează acele solarii, muncind ca un câine pentru ceea ce cultivă, stând cu frică să nu vie zăpadă să îi rupă folia, să nu îi înghețe răsadurile, și se scoală noapte de noapte să facă focul, să nu fie vijelie. La fel cei care au animale și se duc mereu să vadă fătările, să alăpteze mieii, să ajute la fătare și multe altele. La fel și viticultorii sau pomicultorii, care au și ei temerile lor, la fel ca cei care se ocupă de cultura mare.

Așadar, în toate cazurile este o ticăloșie a celor care prezintă astfel problema, că sunt din presa scrisă sau audio-vizual, mulți dintre ei răspunzând la comenzi politice care sunt legate de marile bugete de publicitate electorală, suportate din subvențiile de la stat și care sunt greu de înțeles de cei care le plătesc prin taxe și impozite.

Partidele politice mari primesc între 7-12 milioane de euro/an subvenții, fiindcă vezi Doamne să fie totul la vedere și să nu existe tentații. Zău? Dar nu ar putea fi totul la vedere pe banii lor din cotizații?

Un alt mesaj fals, fermierii primesc subvenții și nu se mai satură. Primim subvenții, ca toți fermierii din UE (noi, în Est, primim subvenții mai mici), dar asta pentru ca populația să fie protejată de propria necunoaștere și de abuzurile celor cărora nu le pasă. Despre ce vorbim?

Să o luăm pe cifre. Iarna laptele la poarta fermei este 1,3-1,8 lei/litru, în funcție de cantitate și calitate. Același lapte, cei care se duc la supermarket îl cumpăra cu 10-11 lei/l. Cât de prost să fii tu, cumpărător, să nu te întrebi dacă ceva este în neregulă și oare ce?

Grâul, care durează un an de la semănat până la recoltat, acum costa 0,8 lei/kg la fermier, iar din acest kilogram se macină și se obține făină și tărâțe. Făina costă 2,7 - 3 lei/kg, iar tărâța, care teoretic este un deșeu, este mai scumpă decât grâul, costă circa 0,85 - 0,9 lei/kg. Ca să avem imaginea completă, un kilogram de pâine tip franzelă costă 6 lei/kg.

La ulei avem prețuri între 6 și 8 lei/litru în funcție de brand, nu de conținut, iar semințele de floarea-soarelui costă acum 1,6 lei/kg. Din semințe se obțin prin presare uleiul și șrotul, acesta din urmă fiind aproape la prețul semințelor.

Cât de neted să fii pe creier ca să nu poți realiza jaful la care ești supus ca și cumpărător, și din cauza cui? Nu poți tu, lanț de magazine, să ai marja de peste 40 - 50%, în condițiile în care toată filiera până la tine nu are atât, adică și producător, și transportator și procesator. Dar este economie de piață.

Politicianul european și național, ambele grupe într-o imbecilitate greu de egalat, nu au înțeles nimic în ultimii zece ani, când au venit cu fel de fel de măsuri care au dus la constrângerea fermierilor, în mod unilateral doar în Europa, prin introducerea unor reglementări de reducere a productivității care au dus la creșterea costurilor și reducerea veniturilor și a marjelor, ceea ce, logic, a afectat profitabilitatea, și vorbim de cei mulți, nu de câțiva fermieri mari cum se tot dorește a se acredita.

Ceea ce trebuie înțeles, fermierii nu doresc peticirea cu niște sume, ci se dorește eliminarea unor reglementări cretine prin care se îngrădesc producțiile, apoi se doresc noi lanțuri de aprovizionare, predictibilitate legislativă. Văd mulți „specialiști” care discută de puterea de negociere, dar habar nu au cum stă situația. Ce putere de negociere să ai tu cu produse care trebuie vândute în 3-5 zile, că dacă nu le vinzi le arunci la gunoi? Mai mult, dacă nu le vinzi îți bat și banca, și furnizorii la poarta. Însă, așa se întâmplă când fel de fel de frustrați care nu au făcut în viața lor nimic decât să atârne pe ici pe colo, sunt „influenceri”.

Chiar credeți că pentru un magazin este o problemă că în loc de zece tipuri de salată sau roșii, are doar două pentru o săptămână? Câtă naivitate să existe? Crede cineva că o cooperativă cu o sută de producători care produce, să zicem, 500 tone de roșii în solarii poate să vândă marfa asta la tarabe în piață, ca să stea toate gospodinele să învârtă roșia pe toate părțile? Dacă nu, unde să le vinzi, dacă au fost falimentate toate magazinele de proximitate și am lăsat supermarketurile peste tot? Tot fermierii sunt de vină?

Văd fel de fel de pricepuți care susțin ca fermierii ă fă și procesare. Se confundă mica procesare de fermă, că face cineva un produs artizanal, de parcă toată lumea mănâncă gorgonzola și gruyer. Dar ce ar trebui să mai facem noi, fermierii?

Această situație este generată si de faptul că în multe țări, inclusiv la Bruxelles, în funcțiile de conducere din asociațiile profesionale ale agricultorilor, de multe ori, sunt cocoțate persoane care nu au au lucrat măcar în vreo fermă, ca să nu mai zic să dețină una, iar apoi sunt mulți care consideră că dacă au ajuns în acele funcții, știu și ce este de făcut, dar fără să îi recomande nimic în acest sens și fără să mai ia pulsul celor care cu adevărat trăiesc și suferă în această lume.

Cred că este anacronic, că multe funcții de conducere a acestor organizații, mă refer la cele de reprezentare, în loc de fermieri care să dea direcția de urmat, sunt ocupate de birocrați, care ar fi trebuit doar să implementeze cele dorite și necesare, iar implementarea să fie făcută fără compromisuri care de multe ori schimbă total chiar și direcția care s-a dorit inițial.

Este drept ca în aceste organizații sunt și oameni (care nu sunt fermieri) de bună credință, care muncesc din greu și doresc să realizeze multe lucruri bune, dar rezultatele nu apar și nu se văd, tocmai din cauza primei grupe de care am vorbit mai sus. Consider că nu este drept. La fel ca la politicieni, și aici mereu se vorbește de răspunderea celor care au ocupat funcția mai înainte, de parcă noi ar trebui să fim condamnați să acceptam să fim sacrificați pe viață de dragul încercării de niște nepricepuți, care nici măcar nu trăiesc aceleași griji ca și tine.

Asta ca să nu mai vorbim de „fumata” expresie „veniți și vă implicați”, dar asta în condițiile în care acești birocrați să rămână pironiți în continuare pe funcții, iar cei care se implicăa doar săa fie morfoliți și compromiși, tocmai pentru a li se închide gura.

Mi-ar fi plăcut ca în aceste momente când eșecul politicilor agricole europene este evident, inclusiv din cauza corupției bruxelleze, să-i vedem pe cei responsabili, oficiali europeni și naționali, reprezentanți ai fermierilor europeni și naționali, ieșind un pic smerit public și să recunoască că au făcut-o lată și poate cei care au vechime pe funcții, mai mare de vreo patru ani, să mai plece și acasă, fără să ducă grija cui ne vor lăsa, că ne vom descurca și fără dragostea lor părintească, din cauza căreia ne ustură curul de zici că suferim de hemoroizi.

Personal, nu pot accepta ca tot mereu eu, ca fermier, sunt de vină fiindcă plătesc cotizația și nu doar ca cineva să mă reprezinte, iar când iese prost să fiu acuzat tot eu că nu m-am implicat, iar restul nu are nici o vină.

Știu că mulți din cei care urmăresc protestele agricultorilor poate încă nu pricep riscurile revoltei unei bresle care este disperată, dar valul care se va ridica poate fi un mare tsunami care va șterge multe pe unde va trece, iar asta deoarece unii și-au bătut prea mult timp joc de o breaslă care le dă dreptul de a gândi, ei fiind cu stomacul plin.

În final, pentru a nu fi nici o interpretare greșită, consider cu tărie că fermierii au nevoie de mediul asociativ, dar, ca într-o relație, când lucrurile nu mai merg apare necesară schimbarea. Cred că mulți din cei care au ocupat fotoliile și au dovedit cu vârf și îndesat că au fost depășiți de momente, să mai iasă și la pensie. Mai mult, aceștia trebuie să înțeleagă că nu ei sunt mediul asociativ, ci au fost mandatați de acesta vremelnic să facă ceva. Cum au reușit, simțim.

În rest numai de bine.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Gânduri de fermier

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca anunță lansarea unui concurs inedit destinat fermierilor din România care integrează pășunatul în creșterea animalelor (vaci, oi, capre, cai etc). Concursul, cu premii consistente, are loc în cadrul Proiectului Grazing4Agroecology (G4AE), în care USAMV Cluj-Napoca reprezintă țara noastră, și în parteneriat cu UBM Feed România, fabrică de furaje din comuna Sânpaul, județul Mureș.

Competiția lansată de USAMV Cluj-Napoca la nivel național vizează realizări ale fermierilor care cresc animale prin pășunat în câteva direcții importante: îmbunătățirea sănătății animalelor prin practicarea pășunatului; reducerea inputurilor necesare furajării animalelor pe baza pășunatului; reducerea poluării; creșterea diversității în cadrul fermelor sau conservarea biodiversităţii prin utilizarea pășunatului.

Concursul se adresează fermierilor care utilizează în proporție cât mai ridicată în furajarea animalelor iarba prin pășunat, iar înscrierea se va face printr-un formular: https://forms.gle/FuffazxnTDgb58ZZ6. În intervalul februarie – septembrie 2024, participanții trebuie să trimită fotografii sau un clip video de maximum cinci minute, din care să reiasă principalele avantaje dobândite în urma folosirii pășunatului (reducerea costurilor; reducerea poluării; îmbunătățirea bunăstării animalelor etc). În octombrie 2024 vor fi anunțați câștigătorii.

Pot participa toți crescătorii de animale din România, iar premiile oferite sunt: o excursie în Irlanda (transport și cazare incluse), la reuniunea G4AE din martie 2025, plus vizite la ferme și pe teren – premiul I; furaje UBM Feed, în valoare de 3.000 lei, respectiv 1.000 lei – premiile II și III. Premianții vor primi și un certificat Teagasc – cel mai important furnizor de consultanță din Irlanda, precum și posibilitatea de promovare a fermei în rețeaua G4AE.

Tinerii fermieri, cu vârste sub 40 de ani, vor avea parte și ei de o secțiune cu premii. La această secțiune, înscrierile vor avea loc în intervalul februarie – aprilie 2024, iar în luna mai vor fi anunțați cei trei câștigători, care vor avea parte de o excursie în Olanda (transport și cazare asigurate), la întâlnirea tinerilor fermieri G4AE din Olanda (vara 2024).

„Prin acest concurs, dezvoltat cu parteneri din mediul economic, dorim să ajungem la fermierii care practică pe scară largă pășunatul pentru a le face cunoscută povestea, pentru a-i promova în cadrul unei rețele europene de prestigiu și, bineînțeles, pentru a-i premia. Echipa USAMV Cluj-Napoca a creat o rețea de ferme partenere care folosesc iarba și pășunatul într-un mod inovativ și sustenabil. Mă refer la utilizarea sistemelor de monitorizare GPS a animalelor sau cele în care fermierii din zona masivului montan Țibleș colectează și comercializează la comun laptele, respectiv am identificat fermieri care transformă și vând direct produsele fie la poarta fermei, fie prin magazine proprii, contribuind în acest sens la creșterea valorii adăugate a produselor”, precizează prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală.

3

USAMV Cluj-Napoca reprezintă România, în calitate de partener, în cadrul Proiectului Grazing4AgroEcology, care este finanțat de către Uniunea Europeană cu aproximativ trei milioane de euro. Proiectul susține fermierii prin promovarea unor soluții inovative, prin care sistemele agricole bazate pe pășunat să devină viabile din punct de vedere economic, iar obiectivul principal este acela de a produce alimente mai sănătoase și cu un impact mai scăzut asupra mediului.

Coordonat de Grünlandzentrum (Germania), G4AE se derulează pe o perioadă de trei ani și jumătate (septembrie 2022 – februarie 2026). Consorțiul cuprinde 18 parteneri din opt state membre ale UE, reprezentative pentru diferite practici de pășunat - Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, România și Suedia.

Toate detaliile despre concurs, pe paginile USAMV Cluj-Napoca/G4AE: http://tinyurl.com/3uuuezm9 și https://grazing4agroecology.eu/.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Ascultăm știința sau vocea străzii? Despre provocările agriculturii în contextul noii Politici Agricole Comune și al strategiilor Bruxelles-ului, am vorbit cu Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană.

Reporter: Cum arată azi agricultura în Uniunea Europeană?

Achim Irimescu: Problema cea mai presantă este calitatea managementului. Importanţa gestiunii corespunzătoare a fermelor este esenţială în reuşita afacerii. Dacă ne uităm la provocările de astăzi în faţa fermierilor europeni, este clar că numai managerii, deci cei care au capacitatea de a face faţă cerinţelor, vor reuşi în afaceri. Să privim o statistică foarte simplă, în 2003 erau 14 milioane de ferme în UE, iar în 2023 avem nouă milioane, tocmai datorită faptului că sunt tot mai mari cerinţele şi mulţi fermieri nu reuşesc să facă faţă. În general, fermele care nu au specialitate, care nu au consultanţă nu reuşesc, pentru că nu fac faţă cerinţelor foarte înalte pe piaţa europeană.

„Noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri.”

Green Deal şi cele două strategii, „Farm to Fork” și „Biodiversitate” vin cu cerinţe extrem de înalte pentru agricultorii noştri. Chiar dacă nu cred că vor fi atinse aceste ţine în 2030, este clar că eforturi se vor face şi deja se fac, pentru că în Politica Agricolă Comună deja avem 25% din plăţile directe îndreptate către ecoscheme, pe lângă faptul că aveam deja ecocondiţionalitatea introdusă în PAC. La fel avem pe pilonul doi alte 35% cereri pentru mediu, deci deja e un efort foarte mare al agricultorilor noştri. Pe deasupra au venit şi noile cerinţe care, repet, sunt cerinţe de reducere a pesticidelor, reducerea îngrăşămintelor, reducerea antibioticelor şi chiar lăsarea a 10% din teren neprelucrat pentru biodiversitate, şi să nu uităm că deja avem GAEC 8 în PAC, care spune că trebuie să lăsăm 4% din teren nelucrat în fiecare an. Deci, sunt eforturi extrem de mari ale fermierilor noştri, europeni în general, dar sigur fermierii români au o provocare în plus pentru că, din păcate, România n-a reuşit să stabilească un sistem de consultanţă naţională de înaltă calitate, pentru că vă reamintesc un lucru esenţial, în noul Regulament privind reducerea utilizării pesticidelor se prevede foarte clar ca fiecare stat membru să deţină consultanţă specifică pentru reducerea pesticidelor. Ori, noi nu avem nici consultanţă generală, cu atât mai puţin pe cea specifică pentru pesticide. Şi atunci fermierii noştri se vor confrunta într-adevăr cu provocări enorme în plus faţă de alţi fermieri. Să nu uităm şi un alt aspect extrem de important, acela al finanţării, în contextul în care de la o vreme Comisia Europeană îndrumă mult statele membre să folosească fondurile naţionale, deci ajutoare de stat din bugetul naţional, în loc să se dea bani europeni. Noi am cerut sistematic la Bruxelles să nu se mai facă aşa ceva pentru că se produce discriminare. Vă dau un exemplu foarte simplu: în momentul în care preţurile la îngrăşăminte practic au explodat, România nu a avut buget ca să compenseze fermierii, dar Polonia a dat aproape un miliard de euro compensaţii pentru creşterea preţurilor la îngrăşăminte. Recent, Polonia a reintrodus o schemă de ajutor de stat pentru susţinerea fermierilor, de alt miliard de euro. În contextul în care România şi alte state membre nu au acest buget masiv pentru susţinerea fermierilor şi fiind pe o piaţă comună, este clar că fermierii care nu beneficiază de aceste ajutoare sunt discriminaţi. Tocmai de aceea, sistematic noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri. Un fermier care primeşte o sumă importantă faţă de un fermier din alt stat membru e clar că este mai competitiv şi nu ne mirăm că o serie de produse poloneze le găsim în galantarele noastre, deşi vin de la distanţă, iar producătorii români sunt discriminaţi.

„UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.”

Reporter: Apropo de discriminare, referitor la produsele de protecția plantelor, România le folosește în cantități mult mai mici, comparativ cu celelalte state UE. Prin urmare, ce să mai reducem, în condiţiile în care există un mare decalaj între media europeană şi media din ţara noastră?

Achim Irimescu: În Consiliul de miniştri privind regulamentul pentru reducerea pesticidelor a fost o coaliţie de 16 state membre, din care face parte şi România, care a cerut să se facă o analiză socio-economică. Comisia pune nişte ţinte foarte ridicate, 50% reducerea pesticidelor până în 2050, şi o uşoară diferenţiere între statele membre care nu reflectă realitatea, privind reducerea efectivă. Pentru România, reducerea efectivă ar fi de 35%, dar dacă ne uităm la state membre care au undeva cam de zece ori mai multe pesticide substanţă activă pe hectar decât România, chiar dacă reduc cu 65%, ele oricum vor continua să producă, dar fermierul român, care de la 0,7 kg/ha, ar trebui să reducă cu 35%, practic, ar reduce foarte mult producţia. Este un nonsens să continui să produci în nişte zone unde deja terenul e poluat, şi în România, unde terenul este mult mai sănătos, să nu mai poţi produce sau să reduci foarte mult producţia. De aceea, repet, România şi mai multe state membre au cerut imperios să se ţină cont de impactul socio-economic. Comisia trebuie să vină cu o evaluare de impact socio-economic, asta presupune să ţii cont efectiv de ce se întâmplă din punct de vedere social şi economic, pentru că fermele îşi vor pierde clar competitivitatea şi atunci mulţi fermieri ar urma să dea faliment. Practic, rezultatul e că nu mai producem în UE, unde avem cele mai înalte standarde, vom aduce din ţări terţe care pot să producă fără niciun fel de restricţie, deci vom aduce produse care sunt mult sub standardele europene, practic putem să spunem că efectiv putem otrăvi populaţia europeană, omorând producţia europeană de înaltă calitate. Sperăm să nu se ajungă acolo şi vom vedea cum se va tranşa această chestiune extrem de importantă, pentru că este o chestiune absolut relativă să stabileşti din birou nişte ţinte de reducere fără să ţii cont de realitatea existentă în fiecare stat membru, şi noi asta am cerut sistematic. Sigur, trebuie să facem eforturi, dar nu stabilind ţinte fără nicio bază ştiinţifică sau reală.

Să ne uităm chiar pe datele Comisiei Europene, la nitrați, de pildă. O să vedeţi că România este verde, iar Germania, Olanda, Belgia sunt roşii, ceea ce arată că au practicat o agricultură extrem de intensivă de-a lungul deceniilor şi sigur că acum o reducere la ei nu e atât de catastrofală cât ar fi într-o ţară care utilizează mult mai puţine îngrăşăminte chimice de sinteză. Pentru că trebuie menţionat un lucru foarte important: propunerea strategiei Biodiversitate este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză până în 2030. Or, la fel, aici este o mare discuţie. Discuţiile pe care le-am avut la Bruxelles au vizat inclusiv faptul că există o limitare şi practic nu se mai poate înlocui îngrăşământul chimic de sinteză cu îngrăşământul natural de la animale, şi în acest context rămâne întrebarea: reducem îngrăşămintele – reducem producţia, reducem medicamentele plantelor, pesticidele? Numai reducerea pesticidelor este o estimare care va duce la reducerea producţiei cu 40%, şi atunci fermierul care astăzi este la limită ce va face mâine, când va înregistra o reducere a producţiei cu cel puţin 40%? Sigur, piaţa dictează, preţurile vor urca, dar întrebarea este: UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.

Mai trebuie menţionat un lucru foarte important: poluarea mondială a UE reprezintă 8%, şi chiar dacă vom face zero, tot rămâne 92% pe restul mapamondului. Cred că foarte important ar fi să luăm decizii care, sigur, să asigure tranziţia aşa-spusă verde către o agricultură modernă cu emisii reduse, dar cu o finanţare corespunzătoare, cu alternative pentru fermieri. Pentru că fermierii vor face, dacă li se pune la dispoziţie o finanţare corespunzătoare şi, în plus, soluţii, cercetare, inovare. Există soluţii. Am văzut în Belgia un utilaj care costă aproape un milion de euro şi care poate reduce cu aproape 90% pesticidele. Dar câţi fermieri din Belgia își permit un astfel de utilaj? La fel şi în România, pentru că investiţia de un milion nu se poate face uşor, în condiţiile actuale. Deci nu discutăm de România, repet, ci de Belgia, unde creditele sunt la câteva procente. Şi atunci ne punem întrebarea: încotro, agricultura europeană? De aceea sunt dispute foarte aprige. Și mai trebuie precizat un lucru: este foarte important cât de bine intenţionat eşti atunci când vrei să introduci eforturi suplimentare. Şi vă dau un exemplu extrem de relevant: Comisia Europeană a întreprins un sondaj public privind bunăstarea animală. Şi a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Aceasta înseamnă investiţii foarte serioase în plus, de exemplu la găini ouătoare înseamnă să renunţi total la cuşti, să faci doar la sol. În contextul ăsta, cetăţeanul a spus: da, suntem de acord! Dar niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Deoarece, cu certitudine, consumatorul nu ar accepta. Pentru că odată cu inflaţia care e recunoscută la nivel european, a depăşit 12% de mult, sigur, sunt categorii de cetăţeni foarte afectaţi, în ţările din Vest – nu discutăm de România – şi vor avea dificultăţi, au deja dificultăţi în a-şi procura hrana de toate zilele. De aceea trebuie mult echilibru şi multă analiză atunci când se iau decizii de genul acesta.

„CE a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Cetățenii au spus: da, suntem de acord! Niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Cu certitudine, consumatorul nu ar accepta.”

Reporter: Fermierii români, crescătorii de bovine și de porci, continuă să aibă probleme. Am ajuns să importăm peste 80% din necesarul de consum al populaţiei, importăm sau mai bine zis procesatorii importă lapte, în timp ce fermierii români, crescători de vaci pentru lapte, şi aşa puţini, câţi au mai rămas, se străduiesc să rezolve această problemă, având în vedere preţul extrem de scăzut la care s-a ajuns în ultimele luni. Mai mult decât atât, au rămas şi fără contracte din partea procesatorilor. Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme? Şi care ar putea să fie intervenţia pe care s-o cerem la Bruxelles?

Achim Irimescu: Referitor la preţul laptelui. Ne amintim că au fost într-adevăr preţuri destul de remuneratorii după ce au explodat preţurile la inputuri şi Comisia Europeană explică reducerea preţurilor, care nu e doar în România, din ianuarie până în prezent în fiecare Consiliu de miniştri. Țările baltice au ridicat problema preţului, care a ajuns derizoriu în statele respective, de fiecare dată România a susţinut nevoia intervenţiei Comisiei în acest sens. Comisia Europeană poate să despăgubească din rezerva de criză, una dintre soluţiile din care s-au şi dat banii în cazul fermierilor afectaţi de importurile din Ucraina, sau din banii de piaţă, sau cu ajutoare de stat. În acest context, până acum Comisia nu a reacţionat în niciun fel, a spus că monitorizează piaţa, că preţurile sunt cât de cât remuneratorii şi că situaţia nu este atât de gravă pe cât se menţionează. Şi mai ştim ceva, sigur că ştim doar câteva state, îi este mai greu Comisiei să decidă pentru câteva state. Dacă ar fi fost un număr de state mult mai mare, cu certitudine Comisia ar fi văzut cu totul altfel lucrurile.

Referitor la carnea de porc, acolo avem o veste foarte bună, s-a adoptat „Legea porcului” şi, sperăm, cu ajutorul acestei legi odată pusă în funcţiune, să reuşim să controlăm pesta porcină africană, pentru că acolo este problema cea mare. Eu am spus întotdeauna că nu este nevoie să numărăm porcii din gospodărie, pentru că nu avem de ce, există un Regulament european, 853/2004, care spune că orice producător care produce pentru consum propriu e treaba lui, dar în momentul în care produce pentru piaţă trebuie să aibă produse sănătoase. Asta presupune ca veterinarul să-şi pună ştampila că acest produs este bun. El poate să aibă doar doi porci. Ştiţi că s-a pus la un moment dat problema de cinci porci: poate să aibă doi porci, unul îl pune pe piaţă şi pe unul îl consumă el. Porcul acela trebuie să fie sănătos. Deci noi nu trebuie să interzicem ca producătorul să pună pe piaţă, ci trebuie să ne asigurăm că acel porc este sănătos. Şi aşa s-a făcut legea, şi e foarte bună. Să nu uităm un lucru esenţial, faptul că există pesta porcină necontrolată în România a dus la mari critici, la reducerea sumelor pe care Comisia le acordă României pentru despăgubire în acest sens, şi în al doilea rând, UE a pierdut pieţe, piaţa din China, țară care nu respectă regionalizarea, adică dacă în Germania, mare exportator pe piaţa chineză, nu am pestă porcină africană, practic ea ar putea să exporte, dar pentru că am în România, China a blocat exporturile din UE. Deci impactul este foarte mare, iar România a fost criticată pentru faptul că n-a reuşit să controleze pesta porcină africană, pentru că are impact şi asupra altor state membre.

„Cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor europeni nu facem altceva decât să mutăm producţia în alte zone de pe glob.”

Reporter: În ceea ce privește ovinele și interzicerea exportului de animale vii către ţările arabe, la nivel de Comisie Europeană a rămas în discuţie partea de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. Unde s-a ajuns?

Achim Irimescu: În septembrie o să avem un nou proiect de Regulament privind bunăstarea animalelor, pentru toate speciile. Sunt temeri mari pentru că, să nu uităm, a venit, de exemplu, Cehia, care a propus să se încheie utilizarea cuştilor pentru găinile ouătoare, or, fermierii au investit sume mari în modernizarea cuştilor şi acum ei nici măcar nu şi-au recuperat investiţia, deci e o problemă. Revenind la subiect, trebuie amintit că în Parlamentul European a fost o comisie care a discutat pe îndelete această propunere privind interzicerea exportului de animale vii, recomandarea a fost transmisă CE, iar Comisia a spus că nu putem interzice exportul de animale vii, pentru că n-avem nicio bază legală în acest sens, dar cu certitudine se vor înăspri regulile.

În Consiliul de miniştri au venit câteva state nordice, la care s-au adăugat Olanda şi Germania, care au cerut interzicerea exportului de animale vii, pentru că ei nu au exporturi şi ei exportă material seminal şi n-au interes în acest domeniu. Ce nu s-a înţeles la nivel european este că statele în care România trimite – şi nu doar România, cel mai mare exportator e Spania – sunt ţările arabe şi nordul Africii, în principiu. Problema este că în momentul în care a fost un zvon că s-ar putea să se interzică, deja Arabia Saudită a făcut contract de 1,5 milioane de ovine în Africa. Prin urmare, nu facem decât, ca şi cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor noştri, să mutăm producţia în alte zone de pe glob. Să nu uităm că în momentul în care a explodat consumul de avocado în UE s-au tăiat pădurile în Africa pentru a cultiva avocado, deci exportăm practic poluarea în alte părţi, ceea ce nu face bine omenirii. Natura şi pământul se refac, nu-i problemă, omenirea dispare…

„Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe. Fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă.”

Revenind la bunăstarea animală, este cert că se va restrânge la opt ore transportul pe zi la animale vii, ceea ce e o problemă în România, pentru că de la Maramureş până la Marea Neagră cu certitudine nu poţi să transporţi cu camionul, şi dacă ar fi autostrăzi, în opt ore, şi atunci înseamnă cheltuieli suplimentare importante. Pe vase, propunerea Comisiei practic vizează ca pe vapor să ai, dacă se poate, aer condiţionat, în orice caz să nu transporţi decât când temperatura nu trece niciodată peste 30°C. Să ai un veterinar care să monitorizeze starea de sănătate a animalelor, să ai hrană şi apă suficientă, deci sunt condiţii bine intenţionate în principiu, dar vor creşte costurile masiv şi atunci există riscul ca importatorii să aducă din altă parte. Există, sigur, chiar în România o persoană – nu-i spun numele – care militează pentru interzicerea exporturilor şi care practic nu face decât să favorizeze Australia, care are subvenţie la exportul de carcase de ovine şi care e mare producător de ovine şi abia aşteaptă să preia pieţele arabe în detrimentul producătorilor europeni. Ştim că este unul dintre puţinele sectoare cu schimb comercial favorabil României, sectorul creşterii ovinelor, şi cred că este de mare relevanţă să facem tot ce e posibil ca să păstrăm această activitate. Să nu uităm că avem 4,5 milioane de hectare de păşune şi este de fapt hrană bio carnea de la oile noastre. Trebuie să facem eforturi să mergem şi pe piaţa europeană, pentru că vă dau un exemplu: până la Brexit, UE acorda în urma negocierilor 260.000 de tone pentru carnea de miel din Noua Zeelandă, nu discut de impactul de mediu, şi în momentul în care a ieşit Marea Britanie din UE practic a rămas un gol. Noi ar trebui să completăm acest gol, să ducem carnea şi la Bruxelles, şi în celelalte state din vest, şi, sigur, carcasă, pentru că trebuie să diversificăm, e adevărat, modul de comercializare. Aici cred că soluția cea mai bună este ca producătorii să-şi facă cooperative şi să aibă propriile abatoare, pentru că după tot ce am văzut în presă, preţul cu care abatoarele cumpără este mult prea scăzut faţă de preţul oferit de cei care exportă din România ovinele. Şi atunci producătorul, crescătorul de ovine, se orientează, cum e normal, el e om de afaceri, trebuie să supravieţuiască, nu poţi să ceri producătorului la infinit să facă eforturi, pentru că el dă faliment, îşi închide producţia şi la un moment dat devenim net importatori la orice produs. Rămâne de văzut cum se va adopta acest regulament, cu certitudine vă pot spune că la Bruxelles noi am reuşit să blocăm statele care au propus interzicerea, dar normele cu siguranţă vor creşte.

Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe, pentru că, în opinia mea, fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă. Pentru că un lucru este clar, UE nu poate să rămână tributară importurilor. Sigur, nu putem fi producători de mango sau kiwi, dar, cu certitudine, nu putem să renunţăm la producţia de carne de vită, nu putem să renunţăm la producţia de carne de porc, de pasăre şi aşa mai departe, pentru că este proteina care e hrana de bază a populaţiei europene.

 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

În agricultură, niciun an nu seamănă cu celălalt. Fiecare an agricol vine cu noi provocări. Despre acestea am vorbit cu președintele companiei Alcedo, Gabriela Rizescu, care ne-a dat și câteva detalii despre noul program „MY ALCEDO CARBON”.

„Dacă nu ne adaptăm e clar că pierdem.”

Reporter: Care sunt provocările anului 2023?

Gabriela Rizescu: Provocările sunt multe şi le vedem, ştim despre ele. O să încep cu cele legislative, pentru că sunt discuţii cum să se poată obţine aceşti bani, 56 de euro pe hectar subvenţia pentru îmbunătăţirea practicilor de mediu, deci o noutate şi o provocare în acelaşi timp. Ce pot să spun este că avem fermieri în portofoliu care foarte uşor pot să acceseze aceşti bani, pentru că deja practică o agricultură conservativă de câţiva ani. Îi îndemn pe toţi cei care n-au trecut şi n-au făcut pasul în această direcţie să-l facă, spre agricultura conservativă. Trebuie făcuţi paşi mici. Dacă-i întrebaţi pe cei care deja sunt acolo, n-au început ieri, ei au început acum cinci ani, acum șapte ani, acum trei ani, dar, făcând paşi mici în fiecare an, au reuşit să fie astăzi în prima linie şi să se adapteze mult mai bine schimbărilor climatice.

O altă provocare, pe care o simțim de ceva ani, este legată de schimbările climatice pe care le trăim pe propria piele, în propria fermă. Meteorologii spun că iarna începe la 1 decembrie, de fapt iarna începe spre finalul lunii ianuarie, dacă mai începe. Deci, provocările climatice vin şi ele, şi vin în fiecare an şi o să le avem, şi vreau să spun că de 27 de ani de când sunt în agricultură, un an nu se compară cu celălalt. Dacă nu ne adaptăm e clar că pierdem.

Provocări avem multe. Mă întorc la cele legislative, apropo de derogări, apropo de decizia Curţii Europene de Justiţie, să ştiţi că acolo trebuie făcut ceva din punct de vedere juridic pentru a nu se ajunge în astfel de situaţii. Când în ultimii ani de când aceste produse pentru care se dau derogări au fost interzise, să ştiţi că s-au dat peste 260 de derogări în toată Europa, nu neapărat în România. România chiar nu conduce…

Reporter: Cred că în urmă cu vreo zece ani, dacă nu mă înşel, au început discuţiile legate de utilizarea neonicotinoidelor...

Gabriela Rizescu: Să ştiţi că fără a avea uneltele potrivite atunci când este nevoie, nu o să fim competitivi. Fermierul român este comparat pe piaţa mondială, din punctul de vedere al preţului, cu fermierul din America de Sud sau America de Nord, acolo unde agricultorii au la îndemână substanţe care, spre exemplu, în Europa au fost interzise de zece, cinci, șapte ani şi aşa mai departe. Așadar, trebuie să avem uneltele. Dacă nu le avem e foarte dificil să găseşti soluţii. Nu poţi să vii atât de repede cu soluţiile care sunt necesare din punctul de vedere al intervenţiei în câmp. Este destul de complicat să te adaptezi. Vreau să dau exemplu cultura de cereale păioase, care n-a mai avut tratament insecticid cu neonicotinoide şi pentru care vedem din ce în ce mai mult atac al muştei cerealelor. În primăvară am văzut iarăşi, pentru că nu mai sunt foarte multe variante pentru tratamentul în vegetaţie, am văzut foarte multe afide. Mai ţineţi minte invazia de buburuze pe care am avut-o? Natura ne arată că se pot produce şi astfel de dezechilibre, deci este nevoie de uneltele necesare pentru a putea interveni acolo unde este nevoie. Încă o dată, derogările se dau şi cei care primesc derogări trebuie să respecte anumite condiţii, dar ele trebuie să existe. Derogările în sine trebuie să existe, şi aici trebuie să se intervină juridic.

„Dacă noi avem din ce în ce mai puţine substanţe active, care poate mai mult sau mai puţin fac acelaşi lucru, e clar că vom ajunge să avem şi rezistenţă. Ne trebuie alternative, de asta trebuie să rotim substanţele, produsele de protecţie a plantelor.”

gabriela rizescu alcedo 2014 1

Reporter: Din păcate, fermierul european nu se află pe acelaşi loc cu fermierul din afara UE, în condiţiile în care cel din afara comunității europene are la îndemână mult mai multe produse cu care să combată, cu care să păstreze sănătatea culturilor agricole.

Gabriela Rizescu: Este o competiţie inegală. Şi aici trebuie să se mobilizeze fermierii, pentru că fără o mobilizare generală e greu de influenţat o astfel de decizie şi e greu de adus din punct de vedere juridic lucrurile pe făgaşul normal.

Perioada următoare este clar o perioadă plină de provocări, dar fermierii trebuie să știe că suntem pregătiţi să facem faţă acestor provocări cu produse adaptate. Şi aici vorbesc de produsele de protecţie a plantelor, şi aici avem noutăţi, avem anul acesta un nou erbicid pentru porumb cu trei substanţe active, o formulă unică, se numeşte Tonale. De asemenea, avem în portofoliul Alcedo un nou fungicid ready-mix, cu efect stay green destul de lung, se numeşte Salvator Max. Anul acesta, nou în portofoliul de produse exclusive este fungicidul Verben de la Corteva Agriscience, pe care-l ştim foarte bine. Pe partea de insecticide avem un insecticid fertilizant care este foarte potrivit pe partea de programe de carbon. De ce spun asta? Pentru că printr-o singură trecere, cu un singur consum de energie, putem să acoperim atât problema de fertilizare microgranulată starter, cât şi partea de insecticid la tratament la sol.

Reporter: Schimbările climatice au dus şi la schimbarea datei de însămânţare, dar şi a momentului aplicării tratamentelor...

Gabriela Rizescu: În cei 27 de ani pe care-i am în agricultură în România, am constatat că niciun an nu seamănă cu celălalt. Provocările sunt din ce în ce mai intense, mai ales provocările climatice. Aici trebuie să ne adaptăm, dar în acelaşi timp trebuie să avem la îndemână şi uneltele de care avem nevoie, şi de asta e nevoie de derogări pe produsele neonicotinoide. Noi în ofertă avem şi anul acesta produsul Nuprid 600, produs formulat în România la Alchimex, suntem pregătiţi, urmează să iasă de pe porţile fabricii în curând.

Dacă noi avem din ce în ce mai puţine substanţe active, care poate mai mult sau mai puţin fac acelaşi lucru, e clar că vom ajunge să avem şi rezistenţă. Deci de asta ne trebuie alternative, de asta trebuie să rotim substanţele, produsele de protecţie a plantelor. A nu avea aceste produse la îndemână este ca şi cum te duci la luptă fără arme. E nevoie de ele. Ce nu ştie publicul larg este că fermierul astăzi trebuie să respecte o mulţime de reguli, sunt norme de mediu, e tehnologie de cultură, sunt produse certificate, produse omologate şi aşa mai departe. Deci producem hrană poate mai sigur ca niciodată. Dar, din păcate, facem faţă unor provocări: cu mai puţine unelte trebuie să producem mai mult, şi atunci trebuie să fim cât mai adaptaţi şi să cunoaştem foarte bine ceea ce facem.

„Din auditurile de carbon pe care le-am făcut la nivel de fermă, peste 80% din fermierii pe care i-am auditat au fost carbon negativ, deci o amprentă negativă de carbon.”

Reporter: La final, spuneți-ne câteva lucruri despre programul început anul trecut ca pilot, „MY ALCEDO CARBON”. Ce va fi cu el în 2023?

Gabriela Rizescu: „MY ALCEDO CARBON” este un program care a început anul trecut într-o formă pilot, anul acesta putem să mergem cu el către un public mai larg. Se adresează tuturor fermierilor care vor să ştie care le este amprenta de carbon. De ce? În următorii ani, probabil nu foarte departe, 2027, hai să zicem 2028, vedem cât de bine se mişcă Comunitatea Europeană, vom avea o piaţă standard sau o piaţă reglementată de carbon. Astăzi este o piaţă voluntară. Ce înseamnă pentru fermieri? Înseamnă o oportunitate de a şti exact cum stau şi cum sunt poziţionaţi în momentul în care vor să vândă certificatele de carbon. Vreau să vă spun că din auditurile de carbon pe care le-am făcut la nivel de fermă, peste 80% din fermierii pe care i-am auditat au fost carbon negativ, deci o amprentă negativă de carbon.

Programul în sine are partea de cunoaştere a fermei, partea de realizare de audit, dar pentru cei care doresc să opteze pentru varianta premium vine şi cu sfaturi, cum poţi să începi să faci tranziţia către o agricultură care să-ţi aducă captare de carbon, o agricultură carbon negativă sau o agricultură conservativă. Să ştiţi că noile provocări, apropo de Politica Agricolă Comună şi de ce bani vor fi alocaţi pe politica agricolă, vin să susţină o astfel de agricultură. O agricultură care e mai orientată spre conservarea solului şi îmbunătăţirea structurii lui, spre biodiversitate, şi aici iarăşi nu vreau să dau foarte multe detalii, pentru că lumea le cunoaşte, dar este o agricultură care în anii ăştia secetoşi, şi avem fermieri care au fost parte din acest program şi care practică agricultură conservativă de ceva vreme, în anii grei din punct de vedere climatic ei au avut rezultate nu că mai bune, de la să-ţi acoperi cheltuielile şi până la chiar să faci profit, în condiţiile în care cei din jurul tău n-au putut să facă acest lucru. Tranziţia către un astfel de program nu se face peste noapte. E important să începi cu paşi mărunţi. Să începi, să înveţi – pentru că nu te învaţă nimeni, apropo de unde putem să învăţăm poveştile astea – să-ţi adaptezi tehnologia la nivel de fermă şi există agricultori care sunt în tranziţie de 10, 7, 5 ani. Ei sunt încă în tranziţie. Cum v-am zis, sunt în agricultură de 27 de ani, nu ne plictisim niciodată şi niciun an nu seamănă cu celălalt.

 

Interviu realizat de: ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2023
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Interviu

Agricultura europeană este astăzi, mai mult decât ieri, în fața unor mari provocări de natură existențială, iar unele unde de șoc ale deciziilor din trecut încă se manifestă destul de violent. În același timp, alte cutremure mari se întrevăd la orizont și se pare că nimeni nu știe dacă structura de rezistență a edificiului european, gestionată de Comisia Europeană, va rezista.

Contextul actual, în care societății noastre îi este dat să supraviețuiască, este dificil, pornind de la constatarea realității de azi în care minoritățile de tot felul conduc majoritățile, indiferent de regulile încălcate, și astfel acest fapt devenind principiul călăuzitor și conducător al lumii de azi și de mâine. Iar în aceste condiții, comportamentul bazat pe sistemul de valori verificate prin experiența dată de „istoria trecutului” și gândirea exprimată prin libertatea logicii și a exprimării devin păcatul de netolerat al noilor vremuri și mai ales în viziunea noii caste politice conducătoare, cocoțată pe valul verde al ecologismului.

Noile valori găunoase și contagioase ale societății de astăzi, promovate până la momentul în care devin credință fundamentalistă, sunt larg propovăduite și impuse agresiv de segmentul neomarxist al societății, iar cele vechi, precum meritocrația, devin doar o formă primitivă și perimată de manifestare a omului și care nu își mai găsesc locul în societatea de astăzi.

Locul astfel devenit vacant este ocupat cu sprijinul neprețuit al rețelelor sociale, de corul bocitoarelor fără motiv, al felcerilor apăruți din neantul necunoașterii sau al specialiștilor în tăiatul frunzelor degeaba, la care primordialitatea timpului liber nu poate fi încălcată nici măcar de o eventuală debarcare pe Pământ a omuleților verzi.

Agricultura, ca orice alt sector al societății, are un sistem de valori care a pus umărul la apariția unei întregi structuri de organisme publice, cum sunt agențiile pentru siguranța alimentelor, agențiile sanitar-veterinare și multe altele, dar care acum, ca rezultat al modificărilor menționate mai sus, sunt distruse chiar de politicul care le-a creat.

De exemplu, putem să vedem cum în Europa, dar din păcate fenomenul a început și în SUA, organisme create pentru a efectua și a evalua în numele statului expertizele privind siguranța alimentară, inclusiv a produselor fitosanitare sau a semințelor de cultură, și am aici în vedere EFSA în UE și EPA în SUA, au început să fie subminate ca autoritate tocmai de cei care le-au creat sau de instituțiile care ar trebui să împartă dreptatea pe baza acestor expertize.

Nu mai este de mult un secret că interzicerea neonicotinoidelor în Europa nu s-a bazat pe concluzia științifică a celor care au evaluat în virtutea reglementărilor în vigoare, adică EFSA, ci pe interesul politic al castei conducătoare care „a vândut ecologiștilor” această categorie de pesticide, iar aici am în vedere exemplul cunoscut din Franța, unde guvernul francez a făcut acest troc în schimbul tăcerii asupra poluării realizate de către centralele nucleare, situația evocată chiar de ministrul plenipotențiar al României la reprezentanța UE, Achim Irimescu.

Diferite trocuri au făcut și politicienii altor țări care au sperat că îi vor păcăli pe partenerii de afaceri „politico-economice” de culoare verde și astfel, folosindu-se de principiul derogărilor la neonicotinoide, au crezut că vor reuși să obțină calmul fermierilor în fața compromisului așa-zis verde, doar că lucrurile s-au împotmolit la CJUE, unde s-a spart buboiul.

Aici a fost o primă decizie aberantă, după opinia mea, în procesul Bayer versus Comisie aferent regulamentului prin care se interziceau neonicotinoidele în 2013 și prin care se vorbea de motivul invocării principiului precauției la produse care, culmea, erau omologate de zeci de ani, dar aceeași instanță nu a invocat (nici măcar nu a luat în discuție) același principiu al precauției la vaccinurile anti-Covid, care au fost puse în aplicare pe OAMENI, când nici măcar nu aveau 6 luni de testare. Deci depinde ce și cum se cere.

În schimb, în 2022 aceeași instanță interzicea, după opinia mea, corect din punctul de vedere al textelor legislative invocate, dreptul de acordare a derogărilor pentru utilizarea neonicotinoidelor ca tratament al semințelor și unde cei care au vrut cu adevărat să analizeze decizia au văzut în toată splendoarea „impotența intelectuală și profesională” a departamentelor juridice ale ministerelor agriculturii din cele 27 de țări membre, la care se pot adăuga cele ale Comisiei, respectiv a Parlamentului European.

Acest fapt este dublat de nepăsarea sau de „povara unor interese obscure” a celor care au avut puterea deciziei, iar aici să ne aducem aminte de fostul președinte al Comisiei Europene, Jose Barosso, care a fost în centrul unui scandal deoarece după părăsirea funcției de comisar a fost angajat de banca de investiții Goldman Sachs, pe un salariu ,,mizer cu cinci zerouri”, ca responsabil de lobby, sau de alt președinte al Comisiei, și mă refer la Jean Claude Juncker, care a fost nevoit să demisioneze când era prim-ministru în Luxembourg, fiindcă a lăsat serviciile secrete să își facă de cap (mai știm noi situații), iar el poate era ocupat cu căutatul săpunului prin baie, sau nu mai mult de acum câteva zile, când Parchetul European a anunțat începerea unei anchete legate de achiziția de către UE a vaccinurilor Pfizer, iar ținta anchetei pare să o reprezinte actuala președintă a Comisiei, germana Ursula von der Leyen, care a șters subit toate mesajele cu CEO Pfizer. Situații mai sunt multe, dar ar însemna ca toată revista să fie ocupată doar de astfel de exemple.

În lumina unor astfel de cazuri, altfel se înțeleg situațiile ciudate ale interpretărilor politice care nu sunt singulare și astfel merită amintită ultima decizie de aprobare de către Comisia Europeană, pentru utilizarea în alimentație și furajarea animalelor, a varietății de soia modificată genetic MON 87769 × MON 89788, care în conformitate cu avizul EFSA, unde se arată că ,,a concluzionat că consumul de soia modificată genetic și de produse derivate, în special de ulei rafinat, albit și dezodorizat, nu reprezintă o sursă de îngrijorare în raport cu alimentația la oameni”, iar în legătură cu impactul asupra mediului se arată că „a concluzionat că este puțin probabil ca soia modificată genetic să aibă efecte adverse asupra mediului în contextul cererii”.

Deci opinia autorității de reglementare cu cel mai înalt rang în UE  spune că soia este sigură în alimentație și nici nu are impact negativ asupra mediului, adică, să se înțeleagă mai clar, dacă scapă în natură nu este un pericol, iar în situația varietății de soia, Comisia UE ține cont de această evaluare, în schimb atunci când discută de faptul că de peste 15 ani fermierilor europeni le este interzis să cultive astfel de varietăți, acest lucru este refuzat de aceeași Comisie, cu tăcerea complice a majorității statelor membre, mereu fiind invocat argumentul că nu sunt sigure pentru alimentație și mediu.

Nu trebuie uitat de baletul care se face de câțiva ani de Comisia UE și de unele state mai importante (Franța, Germania, Olanda etc.) în legătură cu reautorizarea glifosatului, care se așteaptă a fi tranșată către sfârșitul anului (poate și la noi aude cineva de asta). Dar deja apar diverse situații ciudate, în sensul că în timp ce toată lumea așteaptă ultima evaluare EFSA și care ar trebui să țină cont și de avizul final al Agenției pentru evaluarea produselor chimice, care deja s-a pronunțat că nu există probe legate de suspiciunea că glifosatul ar provoca cancer, președintele francez Macron deja s-a antepronunțat și a anunțat că nu va susține reautorizarea.

În același mod ciudat, agenția germană pentru siguranța alimentară a ajuns la aceeași concluzie legată de glifosat, în sensul că este sigur pentru a fi folosit. Cu toate acestea, Germania a dat lege de interzicere a folosirii acestuia din 2024.

Acum nu trebuie să ai un grad de inteligență foarte ridicat ca să îți dai seama că nicio bază științifică nu poate fi invocată, ci doar te duce cu gândul la existența unor interese politice și financiare care se ascund în spatele unor astfel de decizii, așa cum am arătat mai sus, dar care sunt apărate și mascate de activitatea agresivă a unor ONG de mediu, multe dintre ele finanțate în mod obscur și din regiuni ale globului aflate departe de principiile democratice, doar să justifice pentru opinia publică deciziile adoptate.

Ultimul exercițiu bugetar al PAC, care a început la 1 ianuarie 2023, aduce obligativitatea în spațiul comunitar de a se lăsa pârloagă 4% din terenurile arabile și apoi, de la stat la stat membru, aceste cerințe cresc în funcție de prevederile adoptate. Doar dacă am considera că la nivel comunitar procentul care trebuie lăsat pârloagă ar fi de 5%, am discuta de o suprafață totală de cca 7 milioane de hectare. La o producție medie de 5 t/ha, vorbim de o scădere a producției cu cca 35 de milioane de tone, dar foarte important de menționat, această scădere este suportată doar de fermierii europeni, fiindcă subvențiile nu au crescut.

Vor fi voci care vor susține că nu este așa și că aceste costuri suplimentare vor fi transferate cumpărătorului final, ceea ce într-o economie de piață liberă așa ar fi (asta, pentru cei care nu au înțeles că economia în UE nu este liberă), doar că fermierii europeni au o serie de restricții tehnologice care le ridică costurile de producție, iar aceste costuri nu se regăsesc în cazul produselor similare care vin din țări terțe, deci concurența nu este dată doar de performanța managerială și tehnologică, ci și din cauza deformărilor condițiilor de piață între UE și țările terțe.

Viitorul apropiat aduce, pe lângă dezbaterea legată de reautorizarea glifosatului, și dorința Comisiei de a se adopta regulamentul SUR, care are în vedere reducerea pesticidelor cu diferite procente, cel vehiculat la acest moment pentru România ar fi de 35%, dar și condiții draconice de folosire a substanțelor chimice, și doar după epuizarea măsurilor biologice și agronomice.

Sunt multe alte situații care ridică grave semne de întrebare și am în vedere că vrem să reducem drastic numărul de vaci, dar nu știu cu ce vom fertiliza suprafețele ecologice pe care vrem să le dezvoltăm, sau vrem să reducem aplicarea pesticidelor, dar vom fi nevoiți, printre altele, să ne întoarcem la prășitul mecanic al culturilor, care va distruge conceptul de minimum till și no till și va distruge implicit amprenta de carbon.

Așa ajungem să ne întrebăm: agricultura de mâine mai are nevoie de fermieri sau doar de mari corporații, care să elimine conceptele de azi și să răspundă doar intereselor de castă ale politicienilor de mâine?

Personal cred că UE dorește și pune în aplicare, indiferent ce se propovăduiește oficial, dorința de a schimba fața fermierului de azi în alura corporatistului de mâine, dar schimbare care nu știu dacă ne va aduce ceea ce dorim. Timpul va decide și ne va arăta viitorul. În rest, numai de bine.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2023
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Gânduri de fermier

Pe 2 martie 2023, în cadrul Comitetului pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European a fost prezentat proiectul de Raport asupra Regulamentului privind utilizarea durabilă a pesticidelor (SUR), elaborat de europarlamentarul Sarah Wiener. Publicarea proiectului de raport în acest moment a fost o surpriză, inclusiv pentru raportorii alternativi ai PE implicați în acest dosar legislativ special. Nu există încă un calendar convenit cu privire la momentul în care raportul va fi votat în cadrul Comisiei ENVI, iar Comisia AGRI refuză să discute până când Comisia nu publică rezultatele unui studiu de evaluare a impactului implementării Regulamentului în cauză.

În continuare, unele dintre propunerile cheie ale doamnei europarlamentar Sarah Wiener:

  • Ținte de reducere obligatorii din punct de vedere juridic de cel puțin 50% pentru Ținta de reducere 1 (risc și utilizare) și 80% pentru Ținta de reducere 2 (utilizarea pesticidelor mai periculoase până în 2030);

  • Excluderea zonelor sensibile la nitrați în definiția „Zone sensibile” și permiterea utilizării PPP-urilor autorizate în agricultura ecologică, mărind în același timp zonele-tampon de la 3 la 10 m și stabilirea unor zone-tampon de 50 m pentru „Zonele sensibile” utilizate de grupurile vulnerabile, precum şi pentru utilizarea pesticidelor mai periculoase;

  • Revizuirea indicatorului de risc 1 (hazard risk indicator) HRI 1, astfel încât să se bazeze pe ratele medii de aplicare ponderate în funcție de pericol, în loc de datele de vânzări, modificând în același timp perioada de referință din 2015-2017 în 2018-2020;

  • Stabilirea de fonduri de stat printr-un sistem fiscal bazat pe riscuri similar cu cel din Danemarca pentru a ajuta la acoperirea costurilor de implementare a regulamentului;

  • Modificarea definiției IPM (ierarhie) pentru a se baza în primul rând pe control non-chimic;

  • Interzicerea utilizării pesticidelor chimice pentru utilizatorii neprofesionişti.

În acest context, Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) se alătură industriei europene de protecția plantelor și apreciază că promovarea inovării va accelera tranziția către sustenabilitate a agriculturii, contribuind la realizarea obiectivelor SUR. „Sectorul agricol european are nevoie de un cadru politic care să contureze un plan clar pentru a furniza tehnologii inovatoare pentru toate soluțiile disponibile și pentru a crește gradul de utilizare a instrumentelor digitale și de precizie. Metodologia privind obiectivele de reducere a pesticidelor ar trebui să se bazeze în continuare pe gradul de utilizare și pe risc și să țină seama de mediile agricole specifice fiecărei țări, de realizările istorice și de diferitele puncte de plecare pentru fiecare Stat Membru. Integrarea tehnologiilor digitale și de precizie în strategiile de combatere integrată a dăunătorilor (Integrated Pest Management - IPM) va determina o optimizare a utilizării pesticidelor, păstrând în același timp principiile IPM pentru a sprijini flexibilitatea fermierilor în identificare celor mai bune strategii de protecție a plantelor”, arată AIPROM într-un comunicat de presă.

 

Viitorul în agricultură trebuie să se bazeze pe promovarea soluțiilor digitale și de precizie

 

„Apreciem că Regulamentul privind utilizarea durabilă a pesticidelor (SUR) sprijină adoptarea de instrumente noi și inovatoare. Tehnologiile agricole digitale și de precizie pot contribui la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la reducerea utilizării generale și a riscului asociat utilizării pesticidelor în Europa. Astăzi, sunt tehnologii digitale care îi pot ajuta pe fermieri să anticipeze și să gestioneze eficient presiunea exercitată de dăunători și boli. Comisia Europeană recunoaște faptul că fermierii din Uniunea Europeană vor avea nevoie de investiții financiare semnificative. Prin urmare, SUR, ca și alte propuneri ale Comisiei Europene care decurg din strategia „De la fermă la consumator”, ar trebui să fie finanțate în mod corespunzător. Nu ar trebui să se aștepte nimeni ca agricultorii europeni și Statele Membre (SM) să suporte singuri povara administrativă și financiară rezultată din costurile de punere în aplicare a Regulamentului SUR”, precizează AIPROM.

Ca parte a tranziției digitale, sectorul industriei de protecție a plantelor continuă să facă parte din proiecte care implică toate părțile interesate, pentru a oferi autorităților naționale de reglementare și de aplicare a legii o mai mare transparență și încredere în ceea ce privește utilizarea pesticidelor și riscurile acestora. Utilizarea pe scară largă a instrumentelor digitale și de precizie în agricultură poate duce la optimizarea aplicării pesticidelor și a biopesticidelor. „Prin urmare, este necesar să existe un cadru legislativ care să stimuleze pe deplin fermierii să includă aceste tehnologii în setul lor de instrumente și să includă aceste elemente în sistemul IPM. Pentru a realiza acest lucru, instrumentele de agricultură digitală și de precizie ar trebui integrate în principiile IPM, iar adoptarea acestora ar trebui promovată în mod activ prin intermediul SUR și al politicilor agricole comune. Tehnologiile digitale nu reprezintă singura soluție care trebuie adăugată la setul de instrumente. De exemplu, noile tehnici genomice au potențialul de a contribui la tranziția către un sistem agroalimentar mai durabil și mai rezistent”, se mai precizează în comunicatul AIPROM.

 

Obiectivele de reducere a pesticidelor trebuie bine fundamentate și responsabil aplicate

 

Industria produselor de protecție a plantelor consideră că obiectivele propuse atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul Statelor Membre ar trebui să țină seama de realizările istorice, asigurând în același timp securitatea alimentară și viabilitatea sectorului agricol. Metodologia pentru calcularea obiectivelor ar trebui să se bazeze în continuare pe utilizare și pe risc și să includă o perioadă de referință care să ia în considerare eforturile depuse în acest sens. În cele din urmă, obiectivele de reducere trebuie, să țină seama de alți factori, precum: condițiile agronomice și de climă, presiunea exercitată de dăunători, nivelul de pesticide utilizate, de securitatea alimentară și de nevoile de siguranță alimentară.

„Cele mai recente tendințe ale Comisiei Europene demonstrează că actuala Directivă privind utilizarea durabilă își atinge obiectivul principal de a reduce utilizarea și riscurile asociate cu utilizarea pesticidelor în Europa. Industria susține obiectivul CE de a colecta date suplimentare privind utilizarea pesticidelor, ceea ce poate duce la dezvoltarea unor indicatori suplimentari care să permită o reflectare mai exactă a progreselor înregistrate în vederea reducerii riscurilor asociate utilizării pesticidelor în UE. Este esențial să asigurăm disponibilitatea și accesul fermierilor la soluții alternative eficiente și disponibile pe plan comercial, precum și la inovații de ultimă oră în domeniul protecției plantelor, cum ar fi instrumentele digitale și de precizie, biopesticidele. Dacă ne propunem ca fermierii din Uuniunea Europeană să atingă obiectivele de reducere a pesticidelor SUR în cinci ani, este necesar ca termenele actuale de autorizare pentru aprobarea pesticidelor convenționale și a biopesticidelor să fie îmbunătățite în mod semnificativ. SUR nu ar trebui, pe de o parte, să restricționeze capacitatea fermierilor de a utiliza soluții vitale de protecție a culturilor, în timp ce un alt regulament (1107/2009) blochează introducerea de tehnologii noi și îmbunătățite care sunt necesare pentru înlocuirea celor existente”, punctează AIPROM.

 

Managementul integrat al dăunătorilor, piatra de temelie a propunerii SUR

 

Industria de protecție a plantelor consideră că IPM trebuie să rămână piatra de temelie a viitorului regulament. „CE subliniază, pe bună dreptate, faptul că o creștere a implementării și adoptării strategiilor IPM va fi vitală pentru atingerea obiectivelor SUR. Disponibilitatea unor instrumente adecvate de prognoză și monitorizare pentru fermieri, pentru a evalua și a ajuta la gestionarea bolilor și a dăunătorilor, ar trebui să fie integrată în continuare în IPM. Sistemele digitale de sprijinire a luării deciziilor pot ajuta fermierii în ceea ce privește previziunile, permițând astfel utilizarea produselor de protecție a plantelor la momentul și locul potrivit. Pornind de la această abordare din cadrul directivei existente, noul cadru ar trebui să promoveze abordări pragmatice și să evite sarcinile administrative sau luarea de decizii inutile și complicate pentru fermieri și SM”, menționează AIPROM în comunicatul de presă.

Industria de protecție a plantelor salută recenta publicare a unei baze de date centralizate a UE care cuprinde aproximativ 1.300 de bune practici IPM existente, inclusiv aproape 300 de orientări specifice fiecărei culturi. IPM nu este o soluție unică, potrivită tuturor fermierilor. Aceste strategii trebuie să fie flexibile și capabile să se adapteze la evoluția rapidă a condițiilor agronomice și de climă locale cu care se confruntă fermierii din întreaga Europă. 

Publicat în Comunicate

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca reprezintă România, în calitate de partener, în cadrul Proiectului Grazing4AgroEcology (G4AE), care este finanțat de către Uniunea Europeană cu aproximativ trei milioane de euro.

Proiectul susține fermierii prin promovarea unor soluții inovative, prin care sistemele agricole bazate pe pășunat să devină viabile din punct de vedere economic, iar obiectivul principal este acela de a produce alimente mai sănătoase și cu un impact mai scăzut asupra mediului.

„România este reprezentată în cadrul proiectului de către universitatea noastră, în calitate de coordonator, iar alături ne sunt fermieri din cadrul AgroTransilvania Cluster, precum și membri ai unor cooperative agricole de succes din Transilvania. Considerăm că astfel de parteneriate stau la baza aplicării unor soluții care și-au dovedit utilitatea în țările partenere. Din păcate, în prezent asistăm la un declin pronunțat al pășunatului în România, ceea ce reprezintă o amenințare serioasă pentru viitorul acestor sisteme fragile de care depinde supraviețuirea unei dintre cele mai importante avuții naționale: biodiversitatea. De aceea, îi așteptăm alături pe toți cei care doresc să contribuie la transformarea pășunatului într-o practică viabilă din punct de vedere economic și prin care să fie susținute mediul și comunitățile rurale”, a declarat prof. dr. Mugurel Jitea, de la Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Coordonat de Grünlandzentrum (Germania), Proiectul G4AE se derulează pe o perioadă de trei ani și jumătate, până în februarie 2026.

Grazing4

„Proiectul contribuie la atingerea obiectivelor Pactului Verde European al Uniunii Europene, referitoare la refacerea biodiversității, reducerea poluării solului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Observăm că sistemele agricole bazate pe pășunat dispar cu rapiditate în Europa. Pentru a inversa aceste tendințe negative este necesar să susținem în calitate de consumatori utilizarea unor produse agroalimentare provenite din ferme în care pășunea este utilizată în condiții prietenoase cu mediul”, a precizat coordonatorul proiectului, dr. Arno Krause, Grünlandzentrum.

Din consorțiul acestui proiect fac parte 18 parteneri din opt state membre UE, reprezentative pentru diferite practici de pășunat - Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, România și Suedia. Rețeaua se bazează pe o abordare „multi-actor”, având în centrul preocupărilor fermierii și grupurile de fermieri reprezentativi, care vor lucra împreună cu mediul academic, consultanți,  reprezentanți ai industriei agro-alimentare și ai grupurilor de consumatori, pentru a implementa soluții adaptate nevoilor locale. 

Pentru mai multe detalii, accesați link-ul: https://grazing4agroecology.eu/

Publicat în Comunicate

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță că este în plin proces de elaborare a normelor tehnice pentru stabilirea condițiilor de implementare a cerințelor din Planului Național Strategic PAC 2023-2027, în vederea punerii în aplicare a Planului. Prin urmare, pe pagina de internet a MADR pot fi consultate proiectele de acte normative.

În perioada de programare 2023-2027, noua arhitectură verde trebuie pusă în aplicare de Statele Membre și are la bază normele de condiționalitate stabilite în baza art. 12 şi 13 şi a Anexei III din Regulamentul (UE) nr. 2115/2021 privind finanțarea Planurilor Strategice PAC.

Condiţionalitatea cuprinde cerinţe legale în materie de gestionare prevăzute în dreptul Uniunii Europene (SMR) şi standardele privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC) din Planul Strategic PAC 2023-2027, stabilind o serie de reguli care condiționează acordarea plăților directe (FEGA) şi acordarea plăților compensatorii în cadrul angajamentelor de dezvoltare rurală (FEADR), care vizează următoarele domenii: clima şi mediul, inclusiv apa, solul şi biodiversitatea; sănătatea publică şi sănătatea plantelor; bunăstarea animalelor.

Acestea trebuie aplicate de către toţi beneficiarii sprijinului financiar acordat prin intervențiile sub formă de plăți directe şi prin intervenţiile pentru dezvoltare rurală.

În acest sens, a fost elaborat și s-a postat în consultare publică proiectul de Ordin de ministru care are în vedere implementarea acestora, în așa fel încât fermierii să beneficieze la timp de drepturile ce li se cuvin:

  • Plăţile directe decuplate: sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității; sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității; sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri; schemele pentru climă, mediu şi bunăstarea animalelor (eco-schemele);

  • Plățile directe cuplate: sprijin cuplat pentru venit în sectorul vegetal; sprijin cuplat pentru venit în zootehnie;

  • Plățile pentru: angajamente de agro-mediu şi climă, agricultură ecologică, bunăstarea animalelor, silvo-mediu şi climă, zone care se confruntă cu constrângeri naturale şi menţinerea suprafețelor împădurite prin PNDR.

„Protejarea mediului și promovarea bunelor practici agricole vizate de condiționalitatea ambițioasă pentru accesarea subvențiilor europene trebuie să meargă mână în mână cu creșterea producției agricole pentru asigurarea necesarului de alimente pentru populație. Aceast lucru este posibil doar dacă fermierii continuă să producă, dacă afacerile lor sunt reziliente în actualul climat, marcat de incertitudine. Forumul APPR participă activ la consultări pentru formularea măsurilor prin care cerințele PNS vor fi implementate. Salutăm faptul că propunerile noastre de practici agricole, menite a micșora amprenta agriculturii asupa mediului, dar și de a crește, din punct de vedere practic, aplicabilitatea lor, au fost preluate de MADR în recentul Ordinul pentru punerea în aplicare a normelor privind condiţionalitatea, în prezent în consultare publică. Un astfel de exemplu este GAEC 6, care se referă la acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioada cea mai sensibilă, 15 iunie - 30 septembrie, la care fermierul, conform propunerii, are o gamă largă de opțiuni, pentru ca această condiție să poată să fie îndeplinită în toate zonele pedoclimatice ale țării: cultura principală în vegetaţie, miriştea rămasă după recoltare (inclusiv resturile vegetale), cultura succesivă sau secundară (strat vegetal)”, transmite Forumul APPR.

Pentru mai multe detalii accesați link-ul: 

https://madr.ro/proiecte-de-acte-normative/download/5627_a998f866c351a63a11c97d466e59c107.html

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

O echipă de tineri fermieri, membri ai Clubului Fermierilor Români, a câștigat, pe 7 decembrie 2022, premiul pentru cel mai bun proiect digital în cadrul Congresului European al Tinerilor Fermieri de la Bruxelles. Premiul recunoaște contribuția pozitivă a fermierilor asupra mediului prin adoptarea și diseminarea de noi tehnologii și practici agricole.

În cadrul Congresului Congresului European de la Bruxelles, 16 echipe de tineri fermieri din toată Uniunea Europeană au prezentat mai multe proiecte care vizează îmbunătățirea practicilor și tehnologiilor aplicate în agricultură, care pun accentul pe utilizarea responsabilă a resurselor de mediu, folosind soluții digitale și aplicații de management integrat al fermelor, pentru respectarea cerințelor Pactului Ecologic European, strategiilor Biodiversitate și Farm to Fork.

Echipele care au depus aceste proiecte au concurat în cadrul a trei categorii: „Cel mai bun proiect digital”, „Cel mai rezilient proiect” și „Cel mai bun proiect pentru îmbunătățirea zonelor rurale”. Proiectele au fost analizate de un juriu format din șase membri: Norbert Lins - președinte Comisia de Agricultură din Parlamentul European; Pierre Bascou - director DG AGRI Comisia Europeană; Diana Lenzi - președinte CEJA; Thierry de l’Escaille - secretar general ELO; Pekka Pesonen - secretar general COPA – COGECA; Peter Schmidt - președinte Divizia Agricultură, Dezvoltare Rurală și Mediu EESC.

 

Tehnologiile digitale scad costurile și consumul de pesticide

 

Proiectul depus de echipa de tineri fermieri din România a avut ca studiu de caz ferma EVEL-H COMPANY din județul Vaslui, exploatația agricolă fiind astăzi un exemplu pentru fermele din regiune privind avantajele pe care le oferă digitalizarea în agricultură. Proiectul românilor a concurat cu alte opt proiecte în categoria lui, „Cel mai bun proiect digital”.

Studiul de caz prezintă impactul digitalizării asupra predictibilității și sustenabilității afacerilor agricole, cu scopul de a demonstra că agricultura românească poate fi un exemplu de reziliență și performanță, în raport cu modelele occidentale.

Tânărul fermier Alin Luculeasa, Manager Operațional, și-a asumat în fermă rolul de a transforma amenințările unei zone cu importante constrângeri naturale în oportunități, totul cu ajutorul tehnologiei. Din dorința de a practica o agricultură cât mai prietenoasă cu mediul, Alin Luculeasa a introdus treptat tehnologii digitale în activitățile din fermă începând cu anul 2017, reușind să reducă semnificativ costurile și să scadă consumul de pesticide, în unele cazuri, până la 80% față de dozele recomandate de producători.

La scrierea proiectului au contribuit colegii lui Alin Luculeasa: George Chiriță, Petruța Deac, Raul Ioan Gușeilă, Radu Mărtinescu și Răzvan Prelipcean, prin implicarea Samirei Maskan, coordonator Program Comunitate Clubul Fermierilor Români.

Tinerii fermieri care au realizat proiectul câștigător sunt absolvenți ai Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” derulat de Clubul Fermierilor Români, ajuns anul acesta la a patra ediție.

Suntem onorați să primim acest important premiu, care recunoaște performanța digitală și de mediu a fermierilor români. Din multe puncte de vedere, România poate fi luată ca exemplu privind sustenabilitatea în agricultură, însă mă bucur că prin participarea la concursuri în foruri europene avem oportunitatea de a arăta atât decidenților, cât și celorlați fermieri europeni că agricultorii din România contribuie prin acțiunile lor la atingerea obiectivelor Green Deal”, a declarat Alin Luculeasa la decernarea premiului din Parlamentul European de la Bruxelles.

Suntem mândri de tinerii noștri și ne bucurăm să vedem că eforturile lor sunt recunoscute la nivel european. Fermierii români sunt nu doar modele de performanță economică și de mediu, ci și modele de reziliență în fața unei lumi aflate în crize multiple, de la schimbările climatice, la amenințări pandemice și conflicte regionale. Clubul Fermierilor Români va continua să susțină astfel de inițiative, în virtutea misiunii asumate de a crea până în 2027 o masă critică de tineri fermieri care să asigure schimbul generațional și, odată cu el, transformarea agriculturii românești”, a adăugat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Premiul „Tineri Fermieri Europeni” recunoaște și recompensează tinerii fermieri pentru idei și practici durabile și inovatoare care abordează provocările cu care se confruntă sectorul agricol, cum ar fi reînnoirea generațională, adaptarea la schimbările climatice, securitatea alimentară și progresele tehnologice.
În cadrul concursului, tinerii fermieri au beneficiat de susținerea europarlamentarului Daniel Buda, vicepreședintele Comisiei de Agricultură din cadrul Parlamentului European, care a promovat proiectul în calitate de Ambasador.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 4

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

banner bkt

Banner KV AGRI SUMMIT 2024 300x250px

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista