recolta - REVISTA FERMIERULUI

Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români, realizează săptămânal rapoarte privind piața cerealelor. Mai jos, despre piața grâului, orzului, florii-soarelui și porumbului, la data de 15 septembrie 2020, raportul de la această dată conținând informații despre piața din țara noastră, cât și despre raportul USDA septembrie 2020.

GRÂU

Cotațiile grâul în bazinul Mării Negre au înregistrat un salt consistent. „Plecând de la un nivel de 200-202 USD/tonă în FOB, astăzi ele se văd undeva la nivelul de 217-219 USD/tonă în FOB ceea ce indică o creștere echivalentă în portul Constanța la un nivel 177-177,5 euro/tonă în CPT. Comparativ cu perioada de presiune exercitată de recolta rusească, avem un plus de 12 euro/tonă”, arată Cezar Gheorghe.

În plan intern, nivelul de preț este de 870 lei/tonă pentru grâul de furaj și 900-930 lei/tonă pentru grâul de panificație la unitățile de procesare.

ORZ

Cotațiile în bazinul Mării Negre sunt la nivelul de 190 USD/tonă, ceea ce reflectă un nivel de 155-157 euro/tonă CPT Constanța. „Timpul orzului nu a sosit încă. Taxele de import în Uniunea Europeană sunt: 12 euro pentru grâul de furaj, 16 euro pentru orz, 0 euro pentru porumb”, precizează analistul Clubului fermierilor Români.

FLOAREA-SOARELUI

Capacitatea inițială de aproape trei milioane de tone s-a evaporat din cauza condițiilor dure de secetă pedologică, agregată cu temperaturile crescute. „Astăzi, certitudinea se joacă în jurul a maximum 2 – 2,2 milioane de tone. Însă, din acest bazin se alimentează mulți jucători, procesatorii interni, exportatorii și procesatorii vecini (Ungaria și Bulgaria). În cifre, lucrurile ar trebui să fie exprimate cam așa: procesatorii interni circa 1,5-1,6 milioane tone necesar agregat; exporturi: circa 600.000-700.000 de tone, cu destinație Franța, Spania, Amsterdam, Rotterdam; procesatorii externi (Ungaria și Bulgaria) circa 700.000 tone. Cifrele însumate ne arată un deficit de circa 800.000 tone, fără a lua în calcul cumpărătorii mici din porturile dunărene, incluzând aici și navele de 3.000-4.000 tone ce iau calea Turciei sau în amontele Dunării spre fabrici din Germania sau Slovacia. În ultimii ani, vecinii, în special cei din Bulgaria, au dezvoltat un apetit deosebit pentru semințele din apropierea Dunării, cu volume de circa 400.000-600.000 anual. Câmpiile de Vest sunt foarte apropiate de zonele de originare ale celor două fabrici maghiare aparținând unor giganți industriali, ce au un grad de atragere a semințelor românești apropiat de 400.000 tone anual. Firește, piața este liberă, în special în interiorul Uniunii Europene, însă tocmai acest lucru, ne transformă într-o piață facilă de originare și ne expune la un deficit intern, în special în ani ca acesta, ce are deja o tendință repetitiva la orizont. Cu alte cuvinte, piața internă de procesare nu are niciun mecanism de auto-apărare în condițiile date. Nu discutăm aici despre măsuri radicale, însă piață locală ar trebui să fie securizată prin mijloace normale”, detaliază Cezar Gheorghe, care continuă: „Dacă piața locală a procesării nu este acoperită, consumul intern este expus. Ce înseamnă expunere în imaginea actuală? În primul rând, materia primă nu poate fi acoperită din alte părți ale regiunilor înconjurătoare din mai multe motive ce țin de proximitate și cost al vieții”. Din Ucraina este exclus, din cauza regimului vamal care nu rambursează TVA. Rusia începe să-și dorească tot mai puțin să exporte materia primă, ceea ce o exclude, de asemenea, de pe radar. Bulgaria, Ungaria sunt excluse de pe listă din cauza suprafețelor mici de producție intensivă a florii-soarelui și a faptului că ele originează în Romania. Serbia, în mod identic, cumpără semințe din România pentru procesare în piață lor locală, iar celelalte state europene au un nivel mic de producție (în afara Poloniei și a Germaniei), ele fiind dependente de originarea din zonele est-europene.

„Sumarizând cele de mai sus doar în cele două elemente, de proximitate și de cost al vieții, avem câteva concluzii:

  • În est nu se poate origina din cauza protecționismului local. În politicile interne din est, acest lucru generează valoare adăugată asupra produsului final (uleiul brut), crește nivelul industriei în plan orizontal prin conexare, aducând o rată de angajare a populației crescută, o definire a rolului în piață ca producător (ulei și șroturi), nicidecum ca exportator de materie primă;

  • În vest, din cauza costului vieții, un element de politici publice ce ține de venituri și cheltuieli pe cap de locuitori (PIB), floarea soarelui nu se poate origina. Aritmetica este foarte simplă. Piața vestică are alte prețuri de desfacere a produsului finit, iar cumpărătorul final poate susține acest lucru datorită nivelului de venituri mai ridicat față de cel românesc. În termeni ce țin de agribusiness, vestul suportă costul de originare românesc, ce este compus din prețul mărfii, logistica, personalul angajat, costurile de operare portuară, costurile de transport maritim în Mediterana, costurile financiare ale capitalului de lucru și ale pierderilor din cele patru manipulări, siloz-transport-port-transport maritim. În continuarea procesului, vestul Europei controlează eficient costurile de procesare, prin facilități moderne, aducând la raft, prin brand-urile proprii, o marfă ce își are originea primară în România, cu valoare adăugată mult mai mare, dar care este suportată de piață prin nivelul de venituri ridicat față de populația românească. Asta este, în esență, componenta „costul” vieții în această analiză.

  • Ce se întâmplă dacă procesatorii din România nu au materia primă necesară pentru a acoperi cererea? Importă ulei brut din Est, adică plătesc costul de operare local și al transportului din originea Estică, pentru a-și menține cota de piață a brand-ului propriu. Hypermarket-urile vor inunda rafturile cu ulei din țări terțe. Ambele variante generează costuri și, în special, a doua generează probleme de calitate. Din cauza identității produsului ieftin, trasabilitatea calitativă este cel puțin precară. Lanțul de igienă sau siguranță a hranei nu are standarde ridicate ca în unitățile de procesare de top din România. Obscuritatea produsului ieftin din țările limitrofe ține sub semnul întrebării nivelul de siguranță alimentară. Și aici discutăm despre anumite elemente costisitoare în procesul de siguranță alimentară, respectiv analizele produsului primar în ceea ce privește rezidurile pesticide, metale grele, radioactivitatea. Numai pentru reziduurile pesticide, setul de componente cu limitele superioare de evitat, constă într-un tabel de 800 de elemente, izvorâte din legea 178/2002 a Uniunii Europene, precum și testul de eliberare. După procesare, uleiul trebuie ținut în tancuri imense, de 4.000-6.000 de tone pentru efectuarea testelor finale de contaminanți. Cele de mai sus generează costuri ce sunt înglobate într-un produs finit. Doar citind cele de mai sus putem înțelege de ce un brand local costă, iar unul obscur poate fi și cu 40% mai ieftin. Este vorba despre standarde de producție și respectarea normelor de siguranță alimentară.”

Prin urmare, piața noastră locală trebuie stimulată să producă. Siguranța și securitatea alimentară a României trebuie să fie reper principal în toată activitatea lanțului agri, cu susținerea firească a reprezentanților statului român. „Nu generăm soluții, căci nu avem capacitatea să o facem, însă ar trebui motivată vânzarea către procesatorii locali prin diverse mecanisme de esență financiară, tangențe cu clasica subvenție, cum ar putea fi subvenționarea costurilor financiare aplicate înființării culturii de floarea-soarelui în raport de vânzarea către piața locală. Transferând subiectul discuției la nivel de activitate prezentă, putem spune că asistăm la un raliu în piață. Exact din motivele de cerere constantă și ofertă scăzută, prețurile sunt imposibil de prezis”, spune analistul.

Pe 10-11 septembrie 2020, în sudul țării, prețul florii-soarelui era 1.600 lei/tonă, în perioada 12-14 septembrie a crescut la 1.730 lei și apoi a depășit 1.800 lei/tonă.

„Asistăm la un final în care întrebarea cumpărătorului va fi „cât vrei pe marfă?”, ceea ce denotă în modul extrem cererea mare versus oferta mică”, punctează Cezar Gheorghe.

În susținerea celor de mai sus, analistul Clubului Fermierilor Români vine cu date din Ucraina, Rusia și Argentina, ca proiecție viitoare.

Ucraina va avea, la rândul ei, un nivel al recoltei de semințe de floarea-soarelui scăzut. Plecând de la un potențial inițial de 17 milioane de tone, estimările de astăzi conduc la 13-13,5 milioane de tone, recoltarea fiind în curs. Prețurile oferite de pleiada de procesatori de pe teritoriul ucrainean ating niveluri de 490-495 USD/tonă, adică 2.000 ron.

Prețurile cerute pentru uleiul brut în condiția FOB Chornomorsk cu livrare în octombrie 2020 au fost la nivelul de 1.020 USD/tonă, în timp ce ofertele de cumpărare s-au situat la nivelul de 980 USD/tonă. Ca o medie a tranzacțiilor, 990 USD este realist. Ofertele de cumpărare din India s-au aliniat la valoarea de 1.035-1.055 USD/tonă CIF, adică livrate în destinație.

Rusia scade în potențial de la o prognoză de 14 milioane tone, la un estimat de 11,5 milioane tone, ceea ce diminuează cu 2,5 millioane recolta de semințe rusești. Prețurile rusești sunt și ele în creștere. Alinierea cu Ucraina este evidentă în bazinul Marii Negre.

Argentina scade nivelul suprafeței ce se însămânțează cu semințe de floarea-soarelui, de la 1,7 milioane hectare la 1,5 milioane. Există un deficit de 200.000 hectare, ce se va traduce printr-un gol de producție de aproximativ 600.000 de tone. „Judecând traseul semințelor argentiniene din ultimii ani favorizate de costul logistic, estimăm un minus de acoperit în destinațiile din Europa, fie că se numesc Spania, Amsterdam sau porturi franceze, lucru ce va pune și mai multă greutate în prețul de originare est-european”, apreciază analistul.

PORUMB

Sudul României, regiuni întinse din Moldova și Dobrogea sunt efectiv pârjolite. Prin urmare, de la o estimare ințială de 14,5 milioane de tone, trecând prin estimarea de săptămână trecută de 12,3 milioane, astăzi prognoza se reduce la un 11,3 milioane de tone.

Situația de astăzi este de a dreptul dramatică, fermierii sunt într-o situație foarte dificilă. Consumatorii din piața internă au dificultăți imense în a găsi materia primă pentru furaj în fermele de animale. Prețurile arătate de 750-800 lei/tonă,  în unele cazuri și mai mari, sunt penalizate de lipsa recoltelor în zonele afectate. „Zona de Vest a României indică însă o stare a producției de porumb plină de potențial. Logistica este cea care penalizează prețul final, 650 lei/tonă fiind un indicator prezent. Costurile de transfer până în sudul României sau în portul Constanța depășesc cu ușurință 100 lei/tonă, ceea ce face ca prețul din portul Constanța să se situeze în jurul a 750-760 lei/tonă. Influența ucraineană este și ea prezentă în ecuație. Producția lor este diminuată, așa cum se vede și din raportu USDA. Rusia, de asemenea, se află în scădere de producție, aceste două regiuni fiind chei de control în prețurile din bazinul Mării Negre. Totul este coroborat cu producția estimată în SUA ce va fi în scădere, agregat cu Brazilia și Argentina”, menționează Cezar Gheorghe.

Raport USDA, septembrie 2020

GRÂU

Producția rusească este estimată la același nivel că în raportul trecut, 78 milioane tone, în ciuda entuziasmului colectiv local ce indică între 80 și 83,3 milioane tone. „O rublă foarte slabă, circa 76 RUB vs 1 USD, lipsa vânzărilor de gaz rusesc, prețul petrolului în Brent în jurul a 40 USD/baril (cu mențiunea că Rusia are nivel de profitabilitate la 42,5 USD/baril), sunt factori ce au determinat „umflarea” locală a producției”, explică Cezar Gheorghe.

Ucraina este, de asemenea, menținută la un nivel de 27 milioane tone, versus sursele locale ce o poziționează la un nivel de 26 milioane ca medie a estimărilor. „Față de luna trecută avem o creștere a producției de 4,46 milioane tone la nivel global, un consum mai mare cu 0,76 milioane tone și un nivel al stocurilor mai ridicat cu 2,58 milioane tone”, a continuat analistul.

În Marea Neagră, prețul grâului a crescut față de luna august 2020 de la un nivel de 200 USD/tonă FOB la un nivel de 217-219 USD/tonă FOB. Recoltarea fiind finalizată, originarea nu mai este atât de facilă și oferta se subțiază, fermierii depozitând cantitățile recoltate.

Pe scurt, Australia crește în producție cu circa 2,5 milioane tone până la un nivel de 28,5 milioane tone; Canada crește cu 2 milioane tone până la 36 milioane tone; Argentina scade cu un milion până la nivelul de 19,5 milioane tone; China crește importurile de grâu cu un milion de tone până la nivelul de 7 milioane tone; în Uniunea Europeană, lucrurile rămân statice, cum de altfel era de așteptat. „ este descrierea simplă a raportului USDA. Întrebarea rămâne vizavi de octombrie. Vor ridica producția rusească și o vor coborî mai mult pe cea ucraineană?”, adaugă specialistul.

PORUMB

USDA evaluează la 38,5 milioane tone nivelul de recoltă de porumb din Ucraina, cu un milion în minus. Alți observatori europeni văd recolta ucraineană la nivelul de 33 milioane tone, ministerul de resort la 33,5 milioane, iar Agritel și Ukrainean Grain Association la 35,3 milioane de tone.

Producția UE-27 este redusă cu 1,5 milioane tone, ajungând la un nivel de 66,3 milioane tone. Reducerea cea mai mare este contabilizată în dreptul României, cu 1,3 milioane tone, de la un nivel de 12,8 milioane tone la un nivel de 11,5 milioane tone.

Producția estimată a SUA scade cu 9,6 milioane tone din cauza efectelor furtunilor în Corn Belt (centura porumbului). Exporturile americane sunt cotate în creștere cu 2,54 milioane tone. Brazilia este cotată în urcare cu 3 milioane tone, până la nivelul de 110 milioane tone. „Exporturile de porumb sunt în creștere și pentru Brazilia, laolaltă cu SUA, însă apetitul Chinei este departe de a fi satisfăcut. Întrebarea rămâne unde se vor opri? Și cum? Acum doi ani, estimarea de import a Chinei se vedea într-un orizont de 5-10 ani la un nivel de peste 30 milioane de tone. Generat de cererea de ethanol și masa furajeră în rețete. Previziunile încep să se adeverească, dar 30 milioane tone rămân o cifră respectabilă, totuși. La nivel comprativ, ar fi egală cu 8% din producția SUA sau 80% din cea a Ucrainei”, precizează Cezar Gheorghe.

SOIA

Producția SUA este foarte puțin diminuată. În Brazilia producția este ridicată cu două milioane tone, până la un nivel de 133 milioane tone. Canada are un plus 0,2 milioane tone, până la un nivel de 6 milioane tone. Ucraina coboară pe fondul lipsei de precipitații.

„În prezent, se desfășoară un festival chinezesc în achiziții, insațiabilitatea Chinei fiind greu de satisfăcut. Nivelul de importuri de soia rămâne la 99 milioane tone, ceea ce este respectabil prin prisma dimensiunilor sale. Acest lucru înverzește cotațiile CBOT. Stocurile globale coboară cu 1,8 milioane tone față de luna august 2020, la un nivel de 93,6 milioane tone, parțial din cauza scăderii de producție din SUA și a creșterii consumului la nivel mondial”, arată Cezar Gheorghe.

Raportul complet al Clubului Fermierilor Români privind piața de cereale din 15 septembrie 2020, aici: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-15-septembrie-2020/ 

Publicat în Eveniment

Discuția pe care urmează să o citiți am purtat-o la vremea secerișului, la Cenad, în vestul țării, acolo unde l-am găsit ocupat pe inginerul agronom Vasile Târziu. Chiar dacă preocuparea sa actuală este legată preponderent de cultura mare, dialogul nu s-a axat pe această chestiune. Vom vorbi, pe lângă aspecte ce privesc irigațiile și desecările, și despre legumicultură, managementul agricol, marketing,  vânzarea terenurilor, subvenții, Green Deal, asigurări, probleme de personal, destul de multe aspecte ridicate în rândurile care urmează, așa că, lectură plăcută!

„Am început cu 50 de ari, 0,5 hectare, cu legume în câmp, bulboase, în special. În următorul an am mai luat nişte terenuri, grădini în arendă, undeva la 30 de hectare, ca să avem un asolament, şi în câţiva ani aveam cultivate 80-100 de hectare, de legume în câmp, şi restul cereale.”

Reporter: Cam care a fost regimul precipitațiilor în zona dumneavoastră?

Vasile Târziu: În special primăvara am avut probleme, în primele 3 luni, de exemplu pe zona mea, am avut 17 litri în total. În trei luni, faţă de o medie de 58-100 de litri minimum, dar nu faptul că i-am primit; dacă-i primeam, dacă venea o ploaie la 1 mai de 17 litri, schimba tot câmpul. Am primit 17 litri în opt ploi, raportate la 1-2 litri, cea mai mare ploaie a fost de 5 litri, adică foarte puţin. Plantele au rezistat datorită terenului ce-l lucrez, fiind o lăcovişte, un teren mai greu, care reţine apa, deci a păstrat apa. Pe zonele aluvionare lângă Mureş, avem în zona de graniţă terenuri aluvionare care sunt mult mai permeabile şi au pierdut apa.

Regimurile normale, într-un an normal, sunt de 480-500, 550 de litri. Şi venite în fracţii normale, nu venit abundent când nu mai e nevoie, de exemplu acum 3 săptămâni a început să plouă, normal că au avut un efect benefic, în special pentru cerealele de toamnă, care au mai păstrat frunza stindard, au mai avut legături la sistemul radicular, adică o porţie încă avea nevoie de apă şi a fost un bonus, adică a ridicat puţin producţia. Dacă nu veneau acum 3 săptămâni, chit că tardiv au venit, erau clar compromise culturile.

Dar am observat că de vreo 5 ani se simt nişte schimbări la nivel climateric, nu numai la noi, că nu zonal neapărat pe vestul ţării sau raportate pe arealul României, chiar în lume se petrec fenomene atipice, adică nu mai funcţionează clima normal. În zona temperată chiar anotimpurile, din punct de vedere temporal, nu mai respectă perioada. Sunt fenomene care apar brusc, foarte intense, de exemplu ploi în exces cu sute de litri, 100 de litri în decurs de o oră și jumătate, sau secete pe perioade de trei luni, fără ploaie, în momentul în care toate plantele, în special primăvara, au nevoie de foarte multă apă pentru a se dezvolta, pentru a forma fructul, adică produsul final, deci avem parte de foarte multe interacţiuni care ne fac să ne gândim foarte bine la ce facem în viitor.

Reporter: Mă gândesc că, tocmai de aceea, ca să ai apa când îţi trebuie sau când e nevoie pentru cultură, trebuie să ai parte de sistem de irigaţii. Şi de asta şi apreciam faptul că Clubul Fermierilor Români, din care faceţi parte şi dvs., s-a gândit să realizeze un studiu pe zona aceasta pentru a utiliza canalele de desecare, lângă care suntem şi noi acum, şi pentru irigaţii, nu numai pentru desecare. Cu dublu sens, cum se spune.

Vasile Târziu: Câmpia de vest e o zonă depresionară, mai ales partea spre pusta maghiară, adică Câmpia Panonică, e un teren mai greu şi mai jos. El a fost pus în valoare începând inclusiv din Imperiul Austro-Ungar, prin drenare s-au creat canale – cum e canalul Bega, cum e canalul Aranca, aici în zona noastră, au drenat zona ducând apa în Tisa, în Mureş, în Dunăre chiar. Şi ANIF-ul, ca structură, prin anii ’60-’70  a realizat un sistem de desecare care este extraordinar, el, în mod normal, dacă funcţionează corect, asigură drenajul apei din zonă în condiţii de ploi în exces, fiindcă solul nefiind permeabil, el absoarbe o parte din apă, restul apare în depresiuni în exces şi se pierd culturi. Acum, tot sistemul ăsta nu a mai fost investit în el de 30 de ani.

Reporter: Asta voiam să întreb: de când n-au mai fost curăţate canalele?

Vasile Târziu: Noi am realizat un proiect prin care prin anumite proiecte la nivel european să se aloce bani pe partea de vest, fiindcă partea de vest a fost cumva ocolită. Toate fondurile care au venit s-au dus în sistemele vechi de irigaţii, şi care au fost mai uşor să le pună la punct când infrastructura a fost creată. La noi nu s-au alocat bani, şi dorim să se aloce şi în partea de vest bani, pentru a repune în funcţiune toate sistemele de desecare, că nu sunt ireversibile, că se pot folosi şi pentru a aduce apă în teren pe canalele respective. Trebuie anumite proiecte, inginereşte făcute.

Reporter: Tocmai de aceea am înţeles că aţi avansat ideea şi aţi pus la dispoziţia Ministerului Agriculturii un studiu făcut de USAMV a Banatului din Timișoara, chiar pentru a realiza aceste lucruri.

Vasile Târziu: Da, şi sperăm să se ţină cont de studiul respectiv, care e real, adică e făcut de oameni competenţi, şi să se aloce în viitor o măsură cu fonduri europene, şi prin intermediul structurilor statului, a ANIF-ului şi al fermierilor. Ulterior, ne vom constitui în nişte asociaţii, să întreţinem sistemul şi să-l punem în funcţiune, să funcţioneze la parametri maximi.

Reporter: De altfel, am auzit chiar o veste bună din partea ministrului Agriculturii, a ministerului şi a guvernului, că vor fi investiţi bani nu numai pentru irigaţii, ci şi pentru partea aceasta de desecare şi utilizarea lor şi pentru irigaţii, dacă tot se investeşte şi se reabilitează. Sigur, va trebui făcute şi staţii de pompare pe aceste canale – eu n-am văzut nicio staţie pe aici.

Vasile Târziu: Nu, ele au acţionat gravitaţional, adică colectarea apei se face gravitaţional, așa sunt gândite canalele. Tot aşa se poate invers, ca să pompezi apa. Staţii există, staţiile trebuie renovate şi puse în funcţiune. Sunt staţii – nu le-aţi văzut dvs., dar sunt staţii de pompare, staţii puternice. Avem aici în zonă un canal de desecare, magistrală, în care printr-o anumită staţie se introduce din Mureş apă, pe un areal destul de mare, pe 40.000-50.000 de hectare, şi într-o altă parte scoate în Mureş apa. Adică dacă e nevoie drenează zona, dacă e nevoie de apă se poate introduce.

Reporter: Sau când Mureşul este prea mare, se poate...

Vasile Târziu: Asta, da, în cazuri de inundații, dar mai rar se întâmplă. Mureşul e un râu destul de mare, când se încarcă cu apă o magistrală-canal, nu face faţă. Doar că mai scade puțin, raportat la debit, cred că ajută, e o idee bună şi asta.

Reporter: Pentru că ne aflăm aici şi am şi văzut combinele la treabă, să discutăm şi de producţii, pentru că anul acesta  cred că cine va obţine o medie de 5 tone la grâu poate fi fericit. Aveţi zone calamitate?

Vasile Târziu: Da, avem. Chiar şi aici, în lanul lângă care ne aflăm, partea înnegrită este un grâu care la un moment dat a pierdut legătura, la nivel radicular, cu apa şi el efectiv la momentul ăsta e supercopt. Rahisul e foarte scurt, avem spice vizibile cu un rahis foarte scurt, cu câteva boabe. Boabele alea sunt unele care sunt formate şi sunt încă bune şi toate putregaiurile şi restul au apărut pe el fiindcă el, nemaifiind viu, v-am şi explicat, aşa se manifestă, se înnegreşte. Şi am început de două zile să recoltăm grâul, am intrat în toate solele, le-am cam luat la rând pe cele afectate, undeva la 4-4,4 tone, exact la limita costurilor de producţie, inclusiv dacă vin şi cu costuri adiacente, nu ne acoperim chiar toate costurile la nivel de hectar.

Reporter: Mai ales pentru cei care respectă tehnologia şi își programează să obţină 7-8 tone la hectar și au costuri de producție mai mari.

Vasile Târziu: Da, o medie între 3300 – 3400 de lei la hectar cu tot cu indirecte, adică tot ce înseamnă cheltuieli adiacente în cadrul fermei, raportate la unitatea de suprafaţă. Problema e că vin scadenţele, toţi fermierii au nişte scadenţe la costurile pentru producţiile din toamnă care sunt în perioada lunii iulie, şi sunt foarte mulţi bani. Neavând producţie, neavând ce vinde, de obicei am făcut şi contracte future, contracte făcute din iarnă pe anumite cantităţi, exact în ideea să avem bani să plătim la momentul campaniei. Fiindcă fermele care s-au dezvoltat în ţara românească sunt fermele care au făcut investiţii: au profitat de proiecte sau au profitat de nişte împrumuturi bancare sau leasinguri, tot împrumuturi, credite pentru utilaje. Alea toate se înglobează în cheltuielile pe unitatea de suprafaţă.

Reporter: Şi trebuie plătite imediat după seceriş.

Vasile Târziu: Da, sunt două perioade în care avem plăţi de făcut pentru pesticide, pentru tot ce s-a cumpărat pentru producţia din toamnă plătim în perioada iulie-august, de obicei iulie, şi în toamnă, septembrie-octombrie, sunt cheltuielile pentru culturile de primăvară. Şi ele au o anumită scadenţă. Dacă nu se plăteşte, se pierd discounturile, care sunt destul de însemnate, sau chiar execuţiile la nivel de fermă.

„Strategiile se fac la Bruxelles, dar noi trebuie să susţinem din ţară, să avem oameni foarte buni, ca să vadă, să adapteze strategiile la nivelul ţării noastre. Şi trebuie o flexibilitate şi din partea Bruxelles-ului faţă de noi, fiindcă e cu totul altceva. România are o anumită tipologie.” 

Reporter: Când și cum ați început să vă ocupați de agricultură?

Vasile Târziu: În 1993. Eram student, ne-am apucat, eu cu fratele meu, cu familia, de agricultură pe suprafaţă mică. Am început cu 50 de ari, 0,5 hectare, cu legume în câmp, bulboase, în special. În următorul an, am mai luat nişte terenuri, grădini în arendă, undeva la 30 de hectare, ca să avem un asolament, şi în câţiva ani aveam cultivat 80-100 de hectare, de legume în câmp, şi restul cereale. Am muncit foarte mult, toată familia, inclusiv soţiile noastre, noi locuim la un loc, familia noastră în fond e o familie mare.

Reporter: Soţiile, tot în domeniu?

Vasile Târziu: Da, soţia mea a terminat cu mine mecanică agricolă şi fratele meu, inginer agronom, împreună cu soţia, care a terminat tot agronomia. De altfel, ne-am cunoscut în facultăţi.

Reporter: Mă gândesc că acum n-aţi renunţat la „prima iubire”, cum se spune, legumicultura.

Vasile Târziu: Ne-am redus foarte mult, nu-i vorba de profesionalism, e vorba că am vrut să mă exprim de hobby. Eu menţin anumite culturi, în special un soi autohton, un soi de usturoi de Cenad, care e foarte căutat în zonă, până la Timişoara se cunoaşte că are nişte calităţi deosebite faţă de toate soiurile de usturoi, şi eu caut să-i menţin genetica şi cultiv cam 20 de ari, 0,2 hectare, lângă casă, şi noi îl întreţinem. Fiindcă forţa de muncă e o problemă în zonă, foarte mulţi oameni au plecat în Occident, lucrează în Occident, şi atunci lucrăm în regie proprie. Adică, chiar noi ne implicăm în a săpa şi a curăţa usturoiul ăla. Şi îl menţin ca soi, în fiecare an îl selectăm, facem o selecţie riguroasă ca să obţinem din punct de vedere morfologic să avem acelaşi tip violaceu de usturoi, are nişte caracteristici deosebite. Și nu datorită cantităţilor, ci calităţii în special şi conţinutului de substanţe uscate foarte ridicat faţă de celelalte, care necesită depozitări în frig, usturoiul de Cenad până la un an rezistă cu coadă, legat într-un mediu uscat, într-o magazie, şi are o calitate deosebită. De exemplu, referitor la cantitate pentru mujdei – dau exemplu acum – ai nevoie de câţiva căţei, dar are aciditate, are toate elementele înglobate acolo. Nu oxidează...

Reporter: Mă gândesc că au cam dispărut fabricile de legume-fructe de prin zonă şi probabil că şi de asta aţi renunţat. La vremea aia, sigur că se căutau foarte tare legumele şi nici cu desfacerea nu putem să spunem că e atât de bine organizată încât să poţi să ai o siguranţă a faptului că produci ceva şi vei reuşi să scoţi bani. Aşa cum se întâmplă de altfel şi la celelalte...

Vasile Târziu: Dacă ne referim doar la fabricile pentru prelucrarea legumelor, toate fabricile noastre au cam dispărut. Din păcate, nu mai avem fabrici de ulei suficient, nu mai avem fabrici de zahăr, cam totul se importă în ţară, şi e o problemă.

Reporter: S-au concentrat în mâna unor multinaţionale care le-au închis şi au mai lăsat câteva.

Vasile Târziu: Normal nu le-au închis, e impropriu spus le-au închis. Ele s-au închis singure, fiindcă într-o concurenţă cu noi tehnologii şi cu costuri de producţie mai scăzute faţă de cele vechi, care nu s-au retehnologizat, ele trebuiau retehnologizate pentru a fi în top cu ce e în zilele noastre. Se putea face treaba. Din păcate, piaţa de desfacere a legumelor se raportează la marketuri de dimensiuni mari, vând în magazine, şi e mult mai uşor să aduci din import cantităţi mari. Ar trebui toate produsele dintr-un bazin legumicol, depozitate, să apară un depozitar care să ţină în condiţii bune produsele şi să le redistribuie spre magazine; fiindcă pieţele volante au cam dispărut, sunt tot mai restrânse. Şi cantităţi mari nu se pot vinde...

Reporter: Practic, bazinele legumicole cu tradiţie au cam dispărut, au rămas doar...

Vasile Târziu: Noi avem în ţară câteva. Chiar aici în zonă, tomnatic, zona de cernoziomuri, avem încă oameni care ar cultiva, sunt oameni care muncesc. Sunt impedimente din cauza fluctuaţiilor mari de preţ, a lipsei unei pieţe care să aibă o continuitate permanentă, nu cu fluctuaţii, pentru că un ciclu agricol este un ciclu de viaţă. În fond, un ciclu de vegetaţie a grâului e raportat la ciclul de viaţă a unui om, adică doar într-un singur an poţi să faci ceva la el sau poţi să modifici. Dar de obicei nu putem, că nu suntem în industrie, unde poţi pe linia de producţie să modifici ceva. Aici, odată făcut un lucru, dacă l-ai greşit nu mai poţi să-l retractezi, nu mai poţi să modifici. E viaţă şi lucrezi efectiv cu viaţă.

Reporter: Așadar, aţi pornit în ’93, aminteaţi, uşor-uşor, şi aţi ajuns acum la o suprafaţă pe care o exploataţi împreună cu familia şi cu fratele, de...?

Vasile Târziu:  Pe 2.552 de hectare lucrăm, nu ştiu dacă e atât de importantă suprafaţa, important e cum lucrezi şi ce productivitate ai. Suprafeţele poţi să le măreşti, se găseşte încă teren în zonă, fiindcă terenul nu e spectaculos, terenul nu e de o productivitate deosebită, trebuie intervenit şi foarte atent lucrat solul respectiv. Noi avem soluri foarte grele în anumite zone, în anumite momente trebuie să ai o forţă teribilă ca într-o perioadă scurtă să prelucrezi solul respectiv, şi asta înseamnă costuri. Îţi trebuie tractoare de capacitate mare şi implicit costuri ridicate.

Reporter: Am pus întrebarea pentru că aici, în Banat, şi mai ales în judeţul Timiş, sunt foarte mulţi „investitori” străini veniţi, au cumpărat, unii au lucrat terenul, alţii nu l-au lucrat, alţii mai mult au fost pentru a specula preţul, au cumpărat ieftin – vor să vândă scump la un anumit moment, şi tocmai de aceea iată şi Legea vânzării terenurilor a fost modificată de curând, aşteptăm promulgarea de la preşedinţie. Cum vedeţi modificările?, dacă ştiţi ceva de modificările acestea. Au fost voci care au spus: „Dar de ce ne impozitaţi 90% dacă vindem mai devreme de 8 ani?”

Vasile Târziu: Dacă vorbim la trecut, Legea 17, prima dată când a apărut nu a avut – după mine, deci e doar o părere de-a mea – efecte pozitive neapărat. A venit şi tardiv şi n-a fost creată pentru a bloca anumite specule referitor la tranzacţiile cu terenuri agricole. Ea într-adevăr a îngrădit nişte posibili cumpărători care să vină de undeva din afară cu capital, dar oricum, ea a făcut efectiv o reclamă la vânzarea de teren prin afişajele pe care le-a făcut. În schimb, modificarea legii e destul de dură, adică e aplicată într-adevăr tardiv, fiindcă s-a cam aşezat la nivel de ţară, s-au aşezat terenurile, să spun aşa, terenuri care în ultimul timp au fost cumpărate pentru a fi revândute s-au revândut şi au apărut ferme cu adevărat agricole, care sunt lângă noi, sunt vecini cu noi, lucrează, chiar învăţăm de la unii, ei învaţă de la noi, fiindcă se adaptează zonei. Nu ştiu dacă legea are efecte neapărat pozitive pentru fermierii români şi pentru ţară. Nu ştiu, oricum eu o văd şi puţin dură şi nu pot să mă exprim, poate greşesc, neconstituţională, fiindcă îngrădeşte vânzarea de terenuri agricole în condiţii, de exemplu, de necaz; o fermă ajunge la necaz sau ai nevoie de nişte bani, şi un teren proaspăt cumpărat e foarte greu să-l revinzi, înţelegeţi? Trebuie găsite nişte modalităţi de aplicare a legii să fie puţin flexibilă, nu lăsat liber – doar flexibilă.

„Comunitatea Europeană, în ideea mea, e un capitalism modern, nu-i un socialism. În cadrul socialismului se aplică identic, la fiecare ţară, se raportează aceleaşi politici. Sunt impuse. Aici trebuie raportate la fiecare ţară în funcţie de mediul climatic, în funcţie de mediul geopolitic, în funcţie chiar de bogăţia ţării, de PIB-ul ţării.”

Reporter: Oricum am da-o, tocmai din cauza acestor situații nefericite prin care a trecut agricultura anul acesta, secetă şi aşa mai departe, plus şi anii, trecuţi, dar mai cu seamă anul acesta, fermierii renunţă la a mai practica agricultura, în condiţiile în care nu este profitabilă şi vin datoriile, care se răstoarnă peste dumnealor şi aceștia nu reuşesc să facă faţă.

Vasile Târziu: Aşa este. Sincer, toţi avem temere de viitor. Viitorul e foarte incert, nu-i sigur nimic. La nivel, de exemplu, de Europă, noi facem parte din Comunitatea Europeană şi nu ştim efectiv ce se întâmplă de la anul! Nu-i clar! Orice fermier doreşte să ştie cel puţin înainte cu un an, pentru a-şi forma un asolament, să facă nişte cheltuieli, chiar creditări. Nu ştim ce se întâmplă cu subvenţia, cum va fi raportată, cum o primim, în ce condiţii! Dacă condiţiile în care trebuie să luăm banii respectivi sunt atât de drastice şi atât de „verzi” încât să nu le poţi realiza, îndeplini! Deci totul este incert.

Reporter: De altfel, am văzut chiar ieri sau alaltăieri, la intervenţia ministrului agriculturii Oros, la Consiliul Agrifish (Formațiunea Agricultură și Pescuit a Consiliului Europei, n.r.), dacă tot aţi adus aminte de povestea asta, că se doreşte plafonarea voluntară de către fiecare ţară a subvenţiilor, ceea ce înseamnă că poţi să plafonezi sau nu – adică este un lucru care rămâne la decizia fiecărei ţări şi, sigur, această plafonare voluntară care s-a stabilit de anul trecut, înainte de alegerile europarlamentare, a stabilit că poţi să nu plafonezi în condiţiile în care ai acei 10% din plăţile directe date pentru fermierii mici. O redistribuire...

Vasile Târziu: O redistribuire, o parte, da. Cum a fost şi în vechiul PAC, în PAC-ul actual, undeva la 5-6% era o redistribuire către fermierii mici; să crească cota respectivă, eu sunt de acord. Dar ca să retractezi subvenţia la fermele care s-au capitalizat, fermele care sunt moderne şi care în fond produc 70% din producţia ţării?!, şi aduc la PIB atâţia bani, trebuie gândit foarte bine. Dacă s-a lăsat libertatea asta, statul român trebuie să se gândească să adaptăm ceea ce ni se potriveşte. De altfel, cota de profit la multe ferme înseamnă chiar subvenţia în sine. În condiţiile din anul ăsta, în care producţiile la cerealele păioase sunt atât de mici, în care greu îţi scoţi chiar costurile de producţie, pierderea subvenţiei ar însemna faliment pentru multe ferme, care sunt îndatorate: au leasinguri, au costuri, salarii tot mai mari.

Reporter: Pentru că aţi amintit ceva mai devreme de salarii tot mai mari, de oameni, de forţa de muncă, în agricultură a devenit o problemă majoră. Aşa cum ne uitam în vestul ţării şi cum am asistat de altfel în ultima vreme la venirea muncitorilor în România, exodul lor în pandemie înapoi către locuri de muncă teoretic bine plătite – cu ce rămân, asta dumnealor ştiu! –, povestea este cu forţa de muncă în agricultură şi că din ce în ce mai greu găseşti oameni. De asta vă şi întreb: cei pe care-i aveţi acum angajaţi sunt de mai multă vreme sau aţi reuşit să mai şi împrospătaţi?

Vasile Târziu: Sunt de mai multă vreme. Ultimul „băiat” pe care l-am angajat este la mine de trei ani. Am forţă de muncă, ca vârstă suntem între 30 şi 50 de ani, am oamenii buni, cei mai buni din zonă, am căutat să-i selectez şi să am oameni buni şi-mi fac treaba cu ei, dar, sincer, din spate nu vine nimic. De un an nu a venit niciun tânăr să întrebe „aveţi de lucru pentru mine?” sau să zică „vreau să învăţ!”, că mulţi au învăţat în fermă, aici la mine, s-au format în fermă. Utilajele sunt tot mai performante, a fost nevoie chiar şi de un an ca să înveţe să utilizeze utilajele. Dar tineri din spate nu vin, chiar dacă nu sunt pregătiţi profesional, nu vor, nu ştiu... nu acceptă. Şi salariile sunt occidentale, eu pot să spun că salariile sunt aliniate la salariile din Occident, cel puţin în vestul ţării.

Reporter: Şi vorbim de utilaje şi tehnică modernă care nu mai costă „2 lei”, ci sunt sute de mii de euro fiecare utilaj.

Vasile Târziu: Da. Sunt costuri foarte mari, foarte greu amortizabil, foarte greu amortizezi un utilaj pe care-l iei nesubvenţionat – să nu vorbesc de proiecte. Dacă le cumperi în leasing, ai nişte costuri. Atunci necesită şi un operator de calitate pe el, pentru a-l proteja. Din păcate, sunt tot mai greu de găsit. Şi tineri sunt, avem tineri, îi vedem în jurul nostru, toată lumea vrea să termine studii superioare, foarte bine, dar e nevoie şi de operatori pe utilaje agricole, şi nu numai în domeniul agricol, peste tot; sunt oameni care ar putea să trăiască dintr-o meserie. Dacă o faci profesional bine şi eşti corect, poţi să întreţii o familie dintr-o meserie, dau exemplu: electrician, mecanic, tâmplar chiar, zidar. Sunt meserii bune. Dar că să atingi performanţă, trebuie să te pregăteşti. Adică, prin şcoli profesionale, cu oameni buni care să-i înveţe pe cei tineri.

Reporter: Clubul Fermierilor Români, din care faceţi şi dumneavoastră parte, a lansat de curând: Clubul Fermierilor – Broker de asigurări şi Broker de cereale, cel de-al doilea element foarte important, pentru că aminteaţi şi dvs. ceva mai devreme de o siguranţă a ceea ce se întâmplă anul următor, şi asta e dată până la urmă de siguranţa unei culturi, indiferent de ce se întâmplă – că vin inundaţii sau că avem secetă, omul trebuie să-şi asigure cultura şi să aibă siguranţa că va fi despăgubit. Iată câteva elemente pe care Clubul şi le-a propus să le facă pentru fermieri.

Vasile Târziu: Da... există o piaţă a asigurărilor. E foarte bine că te poţi constitui într-un grup în care să-ţi asiguri culturile, dar toţi fermierii caută cele mai bune poliţe pentru zona lor. Fiecare zonă are un specific climateric, deci alegerea se face la nivelul fermierului. E normal să ştii dinainte, cu cel puţin un an, ce o să se întâmple. Oferte să vină bune, singurul lucru, şi siguranţa plăţii. Firmele care cumpără să respecte contractul şi noi, la rândul nostru, să respectăm oferta noastră în ce priveşte calitatea. E prematur să se discute chiar acum de preţ. 

Reporter: Comisia Europeană a lansat pactul verde european, Green-Deal, prin care se doreşte creşterea suprafeţei cu agricultură bio, ecologică, reducerea cu 50% a utilizării de către fermieri a pesticidelor, reducerea cu 25% a îngrăşămintelor şi aşa mai departe. Sunt lucruri bune pentru cei care folosesc din abundenţă, dar România, trebuie să înţelegem, n-a folosit niciodată la media europeană, nici îngrăşăminte, nici pesticide, ei chiar utilizează peste 2,4 kg pe hectar, la noi media e undeva la 0,8 kg/ha. Cine trebuie să aplice povestea asta? Adică fiecare ţară aplică de la nivelul la care e sau... cum vedeţi toată această poveste?

Vasile Târziu: Exact cum aţi spus în legătură cu plafonarea, cu subvenţiile, exact aşa ne raportăm şi la nivelul ăsta, la fiecare ţară, chiar dacă face parte dintr-o comunitate, dacă privește din punctul de vedere al mediului, să spun, social; Comunitatea Europeană, în ideea mea, e un capitalism modern, nu-i un socialism. În cadrul socialismului se aplică identic, la fiecare ţară se raportează aceleaşi politici. Sunt impuse. Aici trebuie raportate la fiecare ţară în funcţie de mediul climatic, în funcţie de mediul geopolitic, în funcţie chiar de bogăţia ţării, de PIB-ul ţării. Nu poţi să aplici drastic nişte corecţii, să le aplici brusc într-o ţară care e foarte greu să se redreseze după aceea. Pot fi greşite lucrurile, trebuie făcut un studiu foarte aprofundat să vezi dacă se poate ca o fermă să susţină politicile aplicate la noi. De exemplu, retragerea a jumătate din pesticide. Am înţeles că sunt toxice – am înţeles. Dar trebuie treptat făcute şi înlocuite cu ceva. Fermierul foarte greu se adaptează la ceva nou, adică să faci agricultură bio nu e chiar simplu. Eu fac pe o suprafaţă mai mică, undeva la 10% din suprafaţa lucrată, nu am extins-o de 8 ani, în ideea că dacă cu adevărat vrei s-o faci ecologic, nu-i uşor. Greu controlezi anumite culturi. Strategiile se fac la Bruxelles, dar noi trebuie să susţinem din ţară, să avem oameni foarte buni, ca să vadă, să adapteze strategiile la nivelul ţării noastre. Şi trebuie o flexibilitate şi din partea Bruxelles-ului faţă de noi, fiindcă e cu totul altceva. România are o anumită tipologie. Referitor şi la politici, şi la terenuri, şi la forţă – cum aţi şi spus: noi n-am aplicat erbicide şi pesticide mulţi ani din cauză că nu am avut suficienţi bani. În ţările respective, subvenţiile din agricultură care veneau direct de la stat au făcut ca ei să aibă 5 tratamente. Sunt nevoiţi. De exemplu, Anglia sau ţările nordice, unde nivelul pluviometric e la o mie de litri pe an, în fiecare săptămână plouă, trebuie să intervină cu fungicide, fiindcă altfel pierd producţiile, alea realizate la 10 tone – fiindcă-i apă. Ceea ce noi n-am avut anul ăsta. Deci trebuie adaptat. Şi, într-adevăr, solurile României nu sunt atât de infestate şi n-au reziduuri, faţă de ceea ce se întâmplă dincolo. Rezultă asta chiar în urma studiilor, după ce au fost luate probe din sol. Fiindcă aplicând din anii ’60 cantităţi mari de fungicide, insecticide, toate se regăsesc...

Reporter: Au rămas şi fără buruieni în momentul acesta!

Vasile Târziu: Da. Rezerva de seminţe din sol de buruieni s-a epuizat – nu se epuizează total, dar ținem cont că pe un sol care-i lucrat destul de bine, într-un metru pătrat de sol, pot exista până la 1 milion de seminţe. În orice moment, în stratul fertil. Chiar dacă nu vezi buruieni. Dincolo, probabil că s-au cam restrâns, din cauza aplicării multor fungicide şi erbicide.

Reporter: De la ceea ce aţi amintit mai devreme, mi-am adus aminte, domnule ing. Vasile Târziu, de faptul că, anul trecut, nu s-au mai făcut demersuri pentru derogarea tratamentului cu neonicotinoide la floarea soarelui – la porumb s-a mai dat câte ceva – dar asta doar pentru că a fost o decizie emoţională a celor din Vest, acolo poate au fost probleme, pentru că aveau tratament foliar la floarea-soarelui, să zicem, cu neonicotinoide, pe când la noi problema era doar de tratament la sămânţă. Şi iată...

Vasile Târziu: Cu o cantitate foarte mică. Eu nu sunt un specialist neapărat să pot să susţin că nu are niciun efect nociv asupra albinelor, dar logic gândit, de la nivelul seminţei prin translocarea la nivelul plantulei în momentul răsăririi a unei cantităţi foarte mici de insecticid, până la maturare el se pierde, fiindcă planta îl metabolizează, în planta până la 6 frunze la floarea-soarelui nu vei mai găsi imidaclopridul în protoplasmă. Deci sunt sigur, după mine, că n-are niciun efect nociv asupra albinelor.

Reporter: De altfel, până şi apicultorii au recunoscut acest lucru, altfel dumnealor n-ar mai fi venit de zeci de ani în acelaşi loc, de multe ori vin şi deja s-a legat o prietenie cu fermierul care-i primeşte în pastoral. Bănuiesc că şi la dvs. e la fel, vin aceiaşi în fiecare an.

Vasile Târziu: Avem deja apicultori de 10 ani care vin pe anumite zone la mine şi ne cunoaştem, şi nimeni, nici ei nu cunosc dacă... bineînţeles, ei ar vrea – logic! – să nu se aplice nimic, să fie o floarea-soarelui pe care nu s-a aplicat niciun fungicid. Nu ştiu dacă l-au găsit în miere sau a făcut vreo daună la nivelul albinei. Noi când aplicăm tratamentele la floarea-soarelui totdeauna avem o relaţie cu ei şi le aplicăm înainte de a înflori floarea-soarelui, deci când nu apar albinele. Așadar, nu există daună, cel puţin pe floarea soarelui. La rapiţă s-ar putea, că ea înfloreşte mult mai devreme.

Reporter: Dacă ar fi s-o luaţi de la început, v-aţi apuca din nou de ce aţi făcut până acum? De agricultură?

Vasile Târziu: Da. Dacă aş lua-o de la început, cu cumulul de cunoştinţe de acum, da. Fiindcă în ’93 aveam doar studii făcute în facultate, educaţia primită de acasă în spiritul muncii, noi de copii am muncit, am fost condiţionaţi să muncim. Provin dintr-o familie de ţărani intelectuali, tatăl meu fiind inginer agronom, am învăţat de la el foarte multe, un om foarte bine pregătit. Sincer, tot de asta m-aş apuca, fiindcă agricultura mi-a dat satisfacţii, nu financiare, în decursul anilor, ci în special spirituale şi sufleteşti. Agricultura înseamnă viaţă, înseamnă că nu te poţi plictisi, fiindcă în fiecare moment apare câte un incident fericit sau nefericit care te supune la teste şi, pentru a ieşi din impas, trebuie să depui efort şi intelectual, şi fizic, de multe ori.

Reporter: Când v-a luat tata pentru prima oară în câmp?

Vasile Târziu: De copii. Chiar când nu am avut forţă fizică aveam grădini acasă, toată lumea în Banat avea grădini mari, de 20-30 de ari, şi toate erau cultivate în special cu legume, şi fiecare om se ducea pe piaţă, asta era viaţa la ţară în anii ’70. Avea câte o grădină din care trăia. Şi am fost cu el pe câmp, în trăsură – ţin minte – prima dată la 3-4 ani.

Reporter: Şi pe tractor când aţi urcat? Că bănuiesc că de asta aţi ales mecanica agricolă, că probabil ...

Vasile Târziu: Iniţial, eu mă ocupam de electronică, deci sunt pasionat de tânăr de electronică, am depanat televizoare, dar m-am orientat datorită tatălui meu, el m-a influenţat, a zis: hai să ne apucăm – în ’93 – de agricultură. El fiind pensionat de boală, am început din facultate. În anul III de facultate am luat un tractor de 45 CP şi utilaje după el.

Reporter: Îl mai aveţi?

Vasile Târziu: Îl am în fermă, n-o să-l dau niciodată, fiindcă-i primul nostru tractor. Şi cu el ne-am apucat de legumicultură. Ulterior, am mai luat un tractor de 45, unul de 65, toate, vechi, le-am pus în funcţiune fiindcă sunt pasionat de mecanică, şi cu ele am început şi mergem în continuare cu altele. Din 2008 am schimbat sistemul de maşini, au venit proiectele pe FEADR în 2009, am accesat un proiect şi s-a schimbat cu totul câmpul şi calitatea lucrărilor.

Reporter: Şi, sigur, a crescut şi producţia pe care aţi obţinut-o pe hectar tocmai datorită tehnologiei şi tehnicii agricole pe care aţi utilizat-o, că una era să tragi cu un tractor de 65 CP două sau trei trupiţe, plugul cu două trupiţe sau cu trei, şi alta...

Vasile Târziu: Şi nu numai. Şi calitatea muncii, a muncitorului, că am lucrat efectiv, ştiu ce înseamnă tractor, combina C 14, am muncit foarte mult pe utilajele astea, în fiecare an le reparam, reparaţii capitale, fiindcă nu rezistau. Într-adevăr, nu aveau fiabilitate. Tractoarele din ziua de azi sunt fiabile, dar într-adevăr, la nişte costuri de mentenanţă destul de ridicate, dar productivitate e teribilă, şi condiţiile de muncă.

Reporter: Aveţi vreun regret?

Vasile Târziu: Niciun regret faţă de ceea ce am făcut în viaţă. Niciun regret. Am regrete pentru anumite momente din viaţă în care am fost încercat, dar nu mă refer la ceea ce am făcut în viaţă. Niciun regret nu am. Doar satisfacţia că rămâne cuiva sau continuă, probabil, băiatul meu, băieţii mei, că şi fratele meu are doi băieţei şi-i consider ca şi pe copiii mei. Deci alte regrete nu am, numai doar nişte regrete care... că nu am făcut probabil la momentul oportun anumite lucruri – în afară de agricultură.

Reporter: Care e cea mai mare bucurie?

Vasile Târziu: Sănătatea copilului meu, fericirea lui şi a familiei mele. Sunt cele mai însemnate lucruri pentru mine. Restul sunt efemere, necesare, dar efemere.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, în intervalul 1 – 31 iulie 2020, se depun cererile de plată pentru sprijinul privind asigurarea recoltei de struguri pentru vin în perioada 2019-2020. Plata sprijinului comunitar pentru campania viticolă respectivă se face în lei, reprezentând 80%, respectiv 50% , 60% (exercițiul financiar 2019-2020) din valoarea totală a primei de asigurare. Ghidul solicitantului pentru asigurarea recoltei plantaţiilor viticole cu soiuri de struguri pentru vin a fost aprobat prin Decizia nr. 1382 din 26 iunie 2020.

Cererile de plată trebuie să fie însoțite de următoarele documente: copia actului de identitate (buletin/carte de identitate), pentru persoane fizice/certificat de înregistrare eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului și certificat de înregistrare fiscală, pentru persoane juridice; copia poliței de asigurare; document de identitate bancară. „Acordarea sprijinului pentru asigurarea recoltei plantaţiilor viticole este una din măsurile de piaţă ale noii organizări comune de piaţă a produselor vitivinicole menită să contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când acestea sunt afectate de dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestari cu dăunatori”, precizează reprezentanții APIA.

Beneficiarii măsurii sunt producătorii, persoane fizice/juridice care asigură recolta plantațiilor viticole cu soiuri pentru struguri de vin. Condiţiile de eligibilitate pe care beneficiarii trebuie să le îndeplinească în vederea acordării sprijinului financiar: să exploateze o suprafață cultivată cu soiuri de viță-de-vie ce produc struguri pentru vin, de minimum 0,1 ha; suprafața de viță-de-vie cu soiuri ce produc struguri pentru vin pentru care s-a încheiat polița de asigurare a recoltei să fie înscrisă în Registrul plantațiilor viticole; să încheie cu un asigurător o poliță de asigurare a recoltei în care să fie menționate cel puțin cantitatea de struguri pentru vin asigurată, suprafața aferentă, localizarea acesteia, denumirea producătorului viticol care exploatează parcela viticolă și valoarea primei de asigurare.

Informaţii detaliate despre sprijinul privind asigurarea recoltei de struguri pentru vin în perioada 2020-2021 se regăsesc în ghidul publicat pe site-ul APIA: http://www.apia.org.ro/files/pages_files/GS_asigurarea_recoltei_struguri_pt_vin_ed_II_rev_1.pdf

Publicat în România Viticolă
Miercuri, 13 Mai 2020 22:15

„Paza bună trece primejdia”

Creșterea accelerată a plantelor, temperaturile ridicate și precipitațiile căzute în ultima vreme fac previzibilă apariția primelor pete untdelemnii, simptomele manei (Plasmopara viticola) și ale primelor semne lăsate de putregaiul negru (Guignardia spp.), în special în zonele unde, în anul 2019, acest patogen, mai puțin cunoscut, a dus la pierderi considerabile de recoltă.

Pentru Tratament 2 la vița-de-vie, lăstar 20-25 cm, răsfirarea inflorescențelor, vă propunem: Curzate® F 2,5 l/ha + Systhane™ Forte 0,1 l/ha. Propunerea se bazează pe studiul riguros al substanțelor active din componența celor două produse: miclobutanil (Systhane™ Forte) și cymoxanil, folpet (Curzate® F) al căror mod de acțiune este perfect corelat cu faza de vegetație a viței-de-vie din acest moment și în special cu simptomele prezente deja pe frunze.

Prin urmare, recomandăm:

  • Curzate® F (cymoxanil și folpet) în doză de 2,5 l/ha:
  • cymoxanil este sistemic local, acționează rapid, afectează o serie de funcții vitale ale patogenilor, combate toate biotipurile de mană și induce reacția de autoapărare a plantelor împotriva manei;
  • folpet asigură protecție imediată prin contact, fungicid multi-side, previne reinfectarea țesuturilor prin inhibarea germinației sporilor.

Conform literaturii de specialitate, folpetul acționează și împotriva putregaiului negru (Guignardia spp.), putregaiului cenușiu (Botrytis spp.) și antracnozei (Elsinoe spp).

  • Systhane™ Forte (miclobutanil) 0,1 l/ha:
  • miclobutanil, substanța activă sistemică din grupa triazolilor, omologată împotriva făinării (Uncinula necator), pătrunde rapid în țesuturi și se translocă acropetal prin xylem, stopând creșterea miceliului și procesul de sporulare.

De asemenea, este bine de știut că spectrul de combatere al substanței active miclobutanil include bolile: putregai negru (Guignardia spp) și antracnoză (Elsinoe spp).

ALEXANDRU STAICU, KEY ACCOUNT MANAGER SPECIALTY CROPS CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA & MOLDOVA

Publicat în România Viticolă
Vineri, 17 Aprilie 2020 13:49

Griji și probleme în vremea pandemiei

Pandemia de COVID-19 generează blocaje în aprovizionarea cu input-uri pentru agricultură. Dacă circuitul se întrerupe, recolta de anul acesta ar putea avea de suferit. Fermierii se tem că nu vor primi la timp necesarul de produse de protecția plantelor pentru culturile de toamnă, rapiță și mai ales grâu, care înseamnă pâinea românilor de anul acesta. Vremuri complicate, așadar, pentru o categorie specială de oameni, aceea care ne asigură nouă tuturor hrana cea de zi cu zi. Depinde de autorități ca ea să fie îndestulătoare și de calitate în acest an dificil. Fermierii știu ce au de făcut.

„Deocamdată prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult.”

Hary Massai administrează o fermă vegetală de 2.100 de hectare în zona comunei Măureni din județul Caraș-Severin și se teme că întârzierea aplicării tratamentelor fitosanitare poate genera pierderi semnificative, chiar dacă, la această dată, grâul arată impecabil. „Am început lucrările pe câmp și așteptăm input-urile. Semințele au ajuns, dar e o problemă cu pesticidele. Suntem destul de neliniștiți, unele produse pentru grâu și rapiță deja le-am aplicat, însă mai avem de aplicat tratamente la culturile de toamnă, se întârzie foarte mult cu transportul și cu livrările. Suntem puțin blocați și sperăm ca problema să nu devină din ce în ce mai complicată, pentru că vor fi afectate culturile, iar asta va duce la o scădere substanțială a producției. Deocamdată, prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult”, ne-a zis Hary Massai.

„Avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume.”

Nici campania agricolă de primăvară nu-i lipsită de greutăți, sămânța de porumb este destul de greu de găsit pe piață la această oră, mai ales pentru cei care încheie contracte cu furnizorii cu plata la recoltat. „Noi am asigurat necesarul de sămânță de porumb încă din decembrie, dar am colegi care au plătit marfa și li s-a spus că li se dau banii înapoi pentru că nu li se mai poate livra sămânța de porumb. Momentan suntem puțin blocați. Stăm zilnic pe telefoane cu furnizorii. Se pare că de la o săptămână la alta lucrurile se înrăutățesc, dar sperăm ca autoritățile să vină în sprijinul nostru și marfa să poată circula fără probleme și să nu se blocheze prin vămi”, arată tânărul fermier Hary Massai.

O altă problemă care provoacă insomnia fermierilor la vreme de pandemie este cea a circuitului financiar. „Nu știu cum va fi în perioada următoare. Noi fiind o firmă de agricultură, avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume. Privind mai departe problema, sperăm ca APIA, care a sistat preluarea cererilor, să nu ne împingă până în toamnă cu depunerea cererilor unice de plată, pentru că subvențiile pe care trebuie să le primim sunt o parte importantă din veniturile noastre”, subliniază agricultorul din Caraș-Severin.

Depozitul pentru cartofi, sub semnul întrebării

De trei ani, Hary Massai a introdus în cultură și cartoful, devenind furnizor pentru supermarketurile din vestul țării, iar de când a izbucnit pandemia, cererea pe piață s-a triplat. „Noi avem contracte prestabilite, încheiate pe termen mediu, și nu am crescut prețurile. De altfel, nici supermarketurile nu au majorat prețurile la cartof, dar cererea s-a triplat. Eu le recomand oamenilor să fie calmi, pentru că marfă este și ea va trebui să circule.”

Carantina generală blochează pentru moment proiectele de dezvoltare ale fermei administrate de Hary Massai, tocmai în sectorul cartofului. „Până acum am cultivat 45 de hectare cu cartof, dar pe viitor ne-am propus să creștem suprafața, poate chiar să o dublăm, pentru că avem în derulare un proiect pe fonduri europene în valoare de două milioane de euro prin care vom construi anul acesta un depozit cu temperatură controlată, cu linie nouă de ambalare și sortare a cartofilor. Din păcate,  în momentul de față proiectul este blocat. În iunie–iulie voi recolta cartofii și nu știu încă unde voi fi cu proiectul. Încă nu știu dacă am unde depozita cartofii de anul acesta, pentru că în septembrie cel târziu depozitul ar fi trebuit să fie finalizat”, ne-a spus în încheiere tânărul fermier.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Publicat în Din fermă-n fermă!

Conform spuselor directorului Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Olt, Dragoş Drăghicescu, recolta de grâu obţinută în acest an de producătorii agricoli din judeţul Olt este comparabilă cu cea obţinută anul trecut, iar calitatea nu a fost afectată de precipitaţiile abundente din iunie.

Drăghicescu a adăugat că fermierii sunt în plină campanie de recoltare la grâu, orz, rapiţă şi mazăre, iar în unele cazuri producţiile obţinute sunt mai bune faţă de cele din anul 2018.

Grâul a fost recoltat pe o suprafaţă de 11.000 de hectare, din suprafaţa totală de 115.200 de hectare, orzul a fost recoltat pe 12.000 de hectare din totalul de 14.500, rapiţa pentru ulei a fost recoltată pe o suprafaţă de 2.150 de hectare din cele 4.350 de hectare, iar mazărea a fost recoltată pe 1.200 hectare din 3.600 hectare.

Anul trecut, la finalul campaniei de recoltare, producţia medie de grâu la hectar a fost de 4,8 tone.

Publicat în România Agricolă

Unul dintre coordonatorii Asociației Camera Agricolă Călărași, fermierul Virgil Gheorghe Arpășanu, a dezvăluit reporterilor emisiunii „România Agricolă” (un produs Profesional Agromedia, difuzat de Agro TV) când anume se va finaliza coacerea grâului în județul în care el activează, totul depinzând însă de căderile de precipitații atât de așteptate de orice agricultor.

Potrivit observațiilor din teren și calculelor efectuate după căderile de precipitații, tot Arpășanu a declarat că, în această perioadă, culturile agricole de toamnă au început să plece în vegetație.

„În cazul grâului, densitatea va fi un pic mai mică față de ceilalți ani, ca urmare a faptului că o parte din soiurile pe care le-am folosit vor avea o înfrățire mai slabă în perioada de primăvară. Mai sunt și soiuri care au o pondere (n.r. - semnificativă) de înfrățire în primăvară și sperăm ca producția să se apropie la final de 4-6 tone la hectar. Acest rezultat potențial va fi însă influențat de cantitatea de îngrășăminte aplicată, plus de precipitațiile care ar trebui să mai cadă”, a mărturisit Arpășanu în pauza Adunării Generale a membrilor LAPAR din data de 19 februarie 2019. „Până în prezent, în zona agricolă Călărași s-au înregistrat căderi de precipitații de circa 150 l/mp, însă am mai avea nevoie de încă pe atât, până la final, astfel încât să obținem o producție bună de grâu. În cazul în care vom avea parte de ploaie, chiar și până în data de 20 iunie a.c., având în vedere că vegetația a pornit mult mai târziu față de alți ani, finalizarea coacerii grâului se va prelungi chiar spre 1 iulie, chiar până la jumătatea sa, astfel încât să ajungem la o cantitate optimă pe care să o putem recolta”.

Curioși din fire, reporterii au „săpat” mai adânc și au aflat de la fermierul călărășean că secretul unei bune recolte de grâu este să nu te „zgârcești” la materialul semincer însămânțat.

„Apropo de sintagma «un bob și-un spic» - asta înseamnă că, în momentul în care semeni, în toamnă, stabilești o cantitate mai ridicată la hectar, nu te plafonezi. Sunt anumite soiuri de grâu care au ca recomandare 150 kg de sămânță/ha, însă ca să ai o garanție că vei avea o producție mai bună, ar trebui să mai mărești cu 20 la sută cantitatea de sămânță la hectar. Sunt soiurile noastre, cele românești, pe care eu, prin ceea ce practic de câțiva ani buni, am mers pe o densitate de 650-700 de boabe germinabile pe metru pătrat. Asta îmi asigură o garanție a producției, având un spic principal care se dezvoltă bine și viguros. Vorbim practic de un minimum de 6-7 tone de grâu recoltat la hectar, care însă depinde și de masa hectolitrică și de masa a 1.000 de boabe. Mereu spun că dacă avem o greutate mai mare pe masa de 1.000 de boabe, cu atât producția crește, și acesta este adevărul”, a mai mărturisit agricultorul.

Cu o suprafață lucrată de circa 850 de hectare pe raza comunei Dragalina, județul Călărași, Arpășanu a încercat să comaseze și suprafețele, astfel încât să se poată lucra în condiții mai bune și cu utilajele pe care le deține în prezent.

Anul 2018 a însemnat pentru Virgil Arpășanu o producție de grâu „destul de bună”.

„Am ajuns la o cantitate medie pe suprafața pe care am cultivat-o cu grâu la 8.900 kg/ha, dar din punct de vedere calitativ am avut o deficiență vizavi de masa hectolitrică. Și asta deoarece, în momentul în care au venit precipitațiile în faza de coacere deplină, automat diminuează și greutatea hectolitrică a grâului”, a mai precizat fermierul. „Dacă ai posibilitatea să dai îngrășăminte și nu ai apă, iar este grav. Dacă vin însă precipitații mai abundente în perioada de lapte-ceară spre coacere, atunci se diminuează producția. Prin culcare și prin furtunile care vin, plantele își încetează activitatea, bobul șiștăvește și, automat, scade și producția la hectar”.

Locul 7 din 10 top producții de grâu pe județe

După un an agricol 2017-2018 greu, cu fenomene extreme, fermierii din Bărăgan au răsuflat uşuraţi la finele recoltatului. Judeţul Călăraşi sa aflat în top 10 al ţării, la recolta de grâu. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), în Bărăgan a fost obţinută o producţie de 5.300 kg/ha.

Statisticile ministerului au relevat că recolta de grâu din 2018 a depăşit 10,2 milioane de tone, cu peste 2,3% mai mare faţă de 2017, atunci când s-a cifrat la 10 milioane de tone. Zece judeţe au realizat peste 5 milioane de tone din recoltă, respectiv Timiş, cu o medie de 6.200 kg /ha, Arad (6.100 kg/ha), Bihor (6.095 kg/ha), Giurgiu (5.800 kg/ha), Constanţa (5.652 kg/ha), Mehedinţi (5.400 kg/ha), Călăraşi (5.300 kg/ha), Ialomiţa (5.300 kg/ha), Satu Mare (5.100 kg/ha) şi Brăila (5.086 kg/ha). În judeţul Călăraşi, producătorii agricoli au estimat, înainte de cules, recolte medii undeva la 6 tone pe hectar.

Publicat în Cultura mare

Fermierii români ar putea ajunge, „într-o zi”, să producă porumb la un nivel similar cu omologii lor francezi, însă în prezent nu este cazul ca autoritățile de la București să se laude că România a ajuns pe primul loc la productivitate în blocul comunitar, în condițiile în care țara noastră seamănă porumb pe 2,6 milioane de hectare, iar Hexagonul însămânțează sub un milion ha, susține preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT), Nicolae Sitaru, unul dintre cei mai mari producători agricoli din judeţul Ialomiţa.

„Nu este normal să ne lăudăm că am ajuns primii în UE, când România cultivă 2,6 milioane de hectare cu porumb, în comparaţie cu Franţa, care cultivă sub un milion de hectare cu porumb. Haideţi să ne lăudăm când e cazul să ne lăudăm, nu aşa, comparând mere cu pere. România are potenţialul necesar să producă porumb la nivelul Franţei şi cred că într-o zi se va întâmpla lucrul acesta, pe aceeaşi suprafaţă să producem 10 tone la hectar ca în Franţa. Eu cred că în următorii zece ani”, a afirmat Sitaru, citat de presa centrală, cu ocazia RALF 2018, care a avut loc joi, 8 noiembrie 2018, la București.

Conform precizărilor producătorului de porumb, în prezent, în ceea ce privește statisticile, la calculul randamentelor, impactul negativ semnificativ este generat de fermierii mici.

„Micii producători nu folosesc seminţe certificate, nu folosesc tehnologii adaptate la condiţiile de acum şi nu sunt luaţi în seamă prea mult în vederea stabilirii statisticilor. Dar, prin politici agricole, se pot face multe. Politica poate să facă şi cooperative, acolo unde sunt necesare. Nu trebuie să ne înregimentăm toţi în cooperative, fermierii decid singuri ce formă de asociere e mai bună pentru ei. O cooperativă înseamnă o birocraţie mai mare, iar într-o asociaţie poţi face multe lucruri, dar cu o birocraţie mai puţină”, afirmă Sitaru.

Comentând afirmațiile autorităților de resort în ceea ce priveşte producţia de cereale din anul 2018, una care ar urma să fie record, fermierul ialomițean a precizat că, cităm: „Optimismul acesta de la minister este unul deşănţat cu recorduri peste recorduri şi irigaţii peste irigaţii pe care eu nu le-am văzut pe nicăieri”.

„Într-adevăr, fermele organizate din România obţin producţii europene. La porumb, la membrii asociaţiei noastre, producţia nu este sub 10 tone/ha. Problema este, repet, la micii producători. Eu am făcut un studiu anul trecut în asociaţie şi am întrebat fermierii ce producţii au obţinut. Am constatat că producţia la toate cerealele a fost peste media europeană, la porumb peste 10 tone şi ceva la hectar şi peste 7 tone şi ceva la grâu. Media europeană nu este de 10 tone la porumb, doar Franţa face atât, este undeva între 7 şi 8 tone/ha, dar, sigur, noi suntem într-o zonă favorabilă, cu pământuri foarte bune. Probabil că în alte zone din ţară este mai rău, dar să te lauzi cu o producţie de 15 milioane de tone de porumb este puţin forţat. Se poate însă face în România, pentru că a progresat foarte mult cercetarea din genetică, sunt soiuri foarte bune, tehnologia este alta, sunt tehnologii de păstrare a produselor, sunt depozite de păstrare a recoltei, dar mai e loc, pentru că producţia va creşte în continuare şi degeaba facem producţie bună dacă o vindem prost”, a explicat preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice.

Potrivit datelor vehiculate de acesta, preţul porumbului variază între 630 şi 640 de lei/tonă. Sitaru a spus că acesta este „un pic mai bun ca anul trecut, dar mult mai prost la noi, în România, decât pe bursă”.

APPR: Și totuși UE importă porumb

În ciuda veștilor bune legate de previziunile privind producția de porumb din acest an, conform datelor CEPM și APPR, după ce în sezonul 2017 - 2018 Uniunea Europeană (UE) a ajuns cel mai important importator mondial de porumb, blocul comunitar se află în proces de consolidare a acestei poziții, iar importurile au crescut deja cu 14% la începutul lui noiembrie, față de perioada corespunzătoare a anului trecut.

„Brazilia, cu o cotă de piață de 41%, este în prezent principalul său furnizor. Importurile în creștere, provenind din țări ale căror standarde și condiții de producție nu sunt la fel de stringente ca cele impuse producătorilor europeni, ajung să exercite presiune asupra prețurilor europene ale porumbului!”, afirmă oficialii CEPM și APPR.

Arnaud Perrein, vicepreședinte al CEPM și președintele APPR, a afirmat că, deși România încheie un an agricol favorabil, situația fermierilor rămâne fragilă pe termen mediu, dată fiind meteo-dependența culturii de porumb.

„În afara secetei care afectează ciclic România, trebuie menționat că peste 30% din sămânța de porumb utilizată este necertificată, ceea ce rămâne una dintre vulnerabilitățile țării noastre pentru această cultură, iar performanța națională este afectată de fărâmițarea terenurilor agricole”, a precizat fermierul francez, cu afaceri în România.

Conform datelor statistice, în rândul statelor membre ale Uniunii Europene (UE), România ocupa, în 2017, primul loc la floarea-soarelui (în funcţie de suprafaţa cultivată şi de producţia realizată), locul întâi la porumb boabe în funcţie de suprafaţa cultivată, şi locul al doilea la producţia realizată, după Franţa.

Publicat în România Agricolă

Fermierii români se apropie de definitivarea recoltatului la orz (99,5 la sută deja în silozuri), la orzoaica de toamnă producătorii agricoli autohtoni au cules deja 99% din cantitatea de materie primă obținută, în timp ce la grâu ne aflăm la un procentaj al recoltatului de 91 la sută, a anunțat marți, 24 iulie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, în cadrul unei emisiuni televizate transmise de postul Antena 3.

El a precizat că face aceste afirmații în condițiile în care sunt din ce în ce mai multe voci care afirmă că în acest an agricol, cerealele recoltate nu ar fi de foarte bună calitate din cauza umidității deosebit de mari, instalată ca urmare a precipitațiilor căzute din abundență în ultimele 30 de zile.

În plus, el a spus că doar umiditatea din sol a împiedicat recoltarea completă și la timp a culturilor agricole.

„Aprecieri pot face și le fac, pentru că trebuie făcute. De ce? Pentru că în ultima perioadă am observat o temă perfidă de acțiune, asupra calității produsului, pentru a face presiune pe preț. Lucrurile nu sunt așa. Mai mult ca mine în câmp n-a fost nimeni, din cei care vorbesc, pentru că fermierii nu vorbesc că n-au timp de vorbe. Ei, săracii, anul acesta, din 30 de zile de când au început recoltatul la grâu, am vorbit cu o parte dintre ei, dar în toate zonele țării n-au avut mai mult de cinci zile consecutiv de recoltat. Și, iată că, la ora actuală, în România, ne apropiem de încheierea recoltatului la orz, mai sunt 0,5 procente și se încheie recoltatul, la orzoaica de toamnă un procent, la grâu mai avem 9 procente. Grâul a încolțit acolo unde el a căzut și haideți să vă spun – tot agronomul din mine vorbește, nu ministrul Agriculturii, dar cu răspunderea pe care o am față de față, față de acest domeniu în care m-am consacrat ca specialist – ieșirea seminței din repausul seminal se face numai atunci când umiditatea este prezentă la nivelul bobului. Ploile acestea au fost cantitativ extraordinare, dar nu pe toată durata zilei. Au căzut 20-25 de litri, dar după câteva ore a ieșit soarele. N-am putut intra în sol ca să putem să lucrăm. Întârzierile la recoltat nu s-au datorat umidității de împrumut ca urmare a faptului că au apărut ploile, ci din cauza faptului că umiditatea în sol nu permitea să intre asemenea utilaje extraordinare. România s-a dotat frumos, fermierii sunt bine dotați, se dotează în continuare, au o conduită exemplară, au o muncă excepțională, au gândire economică formidabilă, fermierii români sunt astăzi între primii fermieri din Europa”, a afirmat Petre Daea în emisiunea televizată.

Potrivit prognozei agrometeo valabilă în perioada 25-31 iulie 2018, la cultura de grâu de toamnă va fi posibilă finalizarea lucrărilor de recoltare în majoritatea regiunilor agricole, iar la culturile întârziate fenologic din zonele nordice şi centrale aflate la maturitatea deplină (30-100%) se va continua recoltarea.

Datele MADR arată că în toamna anului trecut au fost însămânţate 2,015 milioane de hectare cu grâu, 652.158 de hectare cu rapiţă de toamnă, 262.700 de hectare cu orzoaică de toamnă și 262.810 hectare cu orz.

Publicat în Cultura mare

Dacă este să ținem cont de datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), mai bine de 22.500 de hectare cu orz şi orzoaică au fost recoltate până la data de 10 iunie a.c.

Concret, în 15 judeţe (Arad, Bihor, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Constanţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Ialomiţa, Mehedinţi, Olt, Teleorman şi Tulcea) s-a recoltat orz de pe o suprafaţă totală de 19.000 ha. În ceea ce priveşte orzoaica de toamnă, aceasta a fost recoltată de pe o suprafaţă de 3.500 ha în 5 judeţe, respectiv Arad, Bihor, Mehedinţi, Teleorman şi Timiş.

Petre Daea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a deplasat vineri, 8 iunie 2018, în comuna Vânători din judeţul Teleorman, pentru a vedea prima recoltă de cereale din acest an.

Suprafaţa însămânţată în primăvara acestui an cu porumb şi floarea-soarelui ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa totală însămânţată de peste 6 milioane de hectare, culturi care au clasat România pe prima poziţie în Uniunea Europeană, din punctul de vedere al producţiilor obţinute în anul 2017.

Porumbul a fost însămânţat pe 96,22% din suprafaţa programată până la data de 11 mai 2018, respectiv pe 2,368 milioane de hectare, iar însămânţările la cultura de floarea-soarelui au depăşit 97% din suprafaţă, totalizând 1,01 milioane de hectare. De asemenea, până la data menţionată au mai fost însămânţate 128.803 hectare cu ovăz de primăvară (96% din program), cu orzoaica de primăvară - 83.140 de hectare (100,96%), soia - 152.768 ha (90,12%), legume în câmp şi solarii - 193.688 de hectare (93,55%), cartofi de toamnă - 142.718 ha (94%), sfecla de zahăr - 27.624 (86%) şi mazăre boabe - 108.922 (109,39% din program).

Datele MADR arată că în toamna anului trecut au mai fost însămânţate 2,015 milioane de hectare cu grâu, 652.158 de hectare cu rapiţă de toamnă şi 262.700 de hectare cu orzoaică de toamnă.

Publicat în România Agricolă
Pagina 1 din 2

Publicitate

banner anunt 300x250

TPV RF 300x250 2

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista