Pe 26 februarie, la Agri Trade Summit 2026, Corteva Agriscience a subliniat rolul strategic al geneticii Pioneer^® în consolidarea agriculturii românești. Cu 100 de ani de expertiză globală în inovarea hibrizilor și cinci decenii de prezență continuă în România, Pioneer^® reprezintă astăzi un reper pentru performanță, fiabilitate și parteneriat pe termen lung în agricultură.

În prezentarea sa, pe scena Agri Trade Summit 2026, Maria Cîrjă - director de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova, a abordat provocările tot mai mari pe care fenomenele meteo extreme le-au generat pentru producția de porumb din România în ultimii ani. Expertul Corteva a punctat că ultimele sezoane au pus la încercare sistemele agricole din întreaga țară, accentuând importanța geneticii capabile să protejeze producția în condiții de stres hidric și să asigure performanță constantă, în special în zonele neirigate. „Astfel, nevoia de hibrizi rezilienți, de înaltă performanță, capabili să ofere stabilitate în fața secetelor recurente și a volatilității climatice în creștere, a devenit esențială. În acest context, hibrizii Pioneer^®, în special portofoliul Optimum^® AQUAmax^®, au demonstrat performanțe constante peste mediile naționale în fermele românești. Datele interne Corteva Agriscience arată că între 2020–2025 fermierii au obținut, în medie, 8–9 tone/ha în sistem neirigat și 12–15 tone/ha în fermele irigate, reflectând o stabilitate ridicată a producțiilor și o toleranță crescută la stresul hidric”, a arătat directorul de marketing.

Privind către sezonul 2026, Maria Cîrjă a subliniat că nivelul favorabil al apei din sol oferă oportunități importante pentru fermieri, însă volatilitatea vremii rămâne o provocare locală ce necesită genetică de înaltă performanță, capabilă să protejeze potențialul de producție în condiții de secetă.

Directorul de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova a prezentat cele mai importante repere ale brandului la nivel global și local și, totodată, a evidențiat angajamentul de durată al Pioneer^® față de fermierii din țara noastră prin investiții locale, capacități integrate de producție și o rețea națională puternică de suport. Maria Cîrjă a menționat dezvoltarea stației de procesare semințe din Afumați, județul Ilfov, investițiile cumulate de 84 de milioane USD și capacitatea de producție de două milioane de unități, toate contribuind la o prezență solidă în agricultura românească. De asemenea, a subliniat poziția de lider a Pioneer^® pe piața porumbului din România din 2020 până în prezent și sprijinul acordat unui număr de peste 20.000 de fermieri.

„În agricultură, adevărata performanță începe în câmp — cu semințe care înțeleg solurile locale, clima locală și provocările reale ale fermierilor. În România, prioritatea noastră la Corteva este să sprijinim fermierii cu puterea geneticii Pioneer, susținută de producție locală, agronomie dedicată și sfaturi practice pe tot parcursul sezonului. Debutul puternic al acestui sezon le oferă fermierilor optimism, dar reziliența rămâne esențială. Rolul nostru este să oferim hibrizi care transformă condițiile favorabile în recolte stabile și care continuă să performeze chiar și atunci când clima devine imprevizibilă”, a declarat Maria Cîrjă, adăugând că, pentru sezonul următor, hibrizii Pioneer^® de la Corteva Agriscience continuă să extindă portofoliul cu soluții fiabile, adaptate diversității mediilor agricole din România, susținând fermierii în menținerea productivității, profitabilității și rezilienței pe termen lung.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Grija pentru pământ, ca suport al vieții, a fost în atenția oamenilor de știință încă din cele mai vechi timpuri. Este reliefată în lucrări științifice în special începând cu secolul al XVIII-lea.

Gheorghe Munteanu-Murgoci (1862-1925) este cel care a inițiat și realizat prima hartă a solurilor românești la scara 1:500.000 și cel care, ca urmare a prestigiului internațional de care se bucura, în 1924 a fost ales președinte al Comisiei pentru harta pedologică a Europei.

Teodor Saidel (1874-1967) s-a ocupat, în special, de chimia solului. Este remarcat prin faptul că a elaborat, ca prioritate mondială absolută, Metoda de determinare a concentrației ionilor de hidrogen în soluția solului pe cale potențiometrică, cu ajutorul electrodului de hidrogen, și care în prezent se aplică în întreaga lume (pH-ul solului).

Acad. Gheorghe Ionescu-Șișești (1885-1967) în 1944 arată: „Pământul este bogăția principală a României. Dar el nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijlocul de existență al poporului român”.

Acad. Cristian Hera mai recent (2015) menționa: „Noi, purtătorii conștiinței istorice, avem datoria să stabilim și să impunem căile și mijloacele, iar factorii de decizie legislativă și executivă să stabilească cu claritate legile care să conducă la păstrarea pământului românesc, tezaur național și izvor de existență al generațiilor de astăzi și al celor care ne urmează”.

Marele pedolog prof. dr. Nicolae Florea, membru de onoare al Academiei Române, în bogata sa operă privind studiul solului atrage atenția că: „Solul este suportul perenității vieții pe pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele. De aceea, solul necesită ocrotire, fiind foarte fragil, sensibil la degradare și dificil la restaurat”.

Beneficiind de toate recomandările marilor oameni de știință, noi trebuie să cunoaștem bine solurile pe care lucrăm și să luăm măsurile necesare pentru menținerea și sporirea stării de fertilitate a solului.

România, un muzeu în aer liber

De la nivelul mării până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezat în amfiteatru cum nu se poate găsi în alte țări. Aceste forme de relief sunt și armonios repartizate, cu 1/3 câmpie, 1/3 deal și podiș și 1/3 munte. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere („aurul verde” al țării).

România este considerată un muzeu în aer liber cu toate tipurile de sol.

În cele ce urmează, vom trata în mod deosebit suprafața arabilă a României, care ocupă circa 9 milioane de hectare și care este împărțită în următoarele:

1. Zone agricole:

• Câmpia Română de Sud și Est, cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm;

• Câmpia Română, centrală cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații;

• Câmpia de Vest, cu soluri de tip cernoziom și lăcoviște și cu 570-630 mm precipitații;

• Câmpia Dobrogei, cu sol de tip cernoziom și bălan și cu 380-460 mm precipitații;

• Câmpia Transilvaniei, cu sol cernoziom și argiloiluvial și cu 540-460 mm precipitații;

• Câmpia Jijiei, cu sol cernoziom și 630-670 mm precipitații;

• Podișul Transilvaniei, cu sol podzol și 610-640 mm precipitații. Cu schimbările climatice, nu știu cât din aceste cantități de precipitații mai sunt valabile.

2. După textură, cele 9 milioane ha se împart în:

• Soluri cu textură grosieră: sunt solurile nisipoase și nisipo-lutoase;

• Soluri cu textură mijlocie: sunt solurile luto-nisipoase și lutoase;

• Soluri cu textură fină (grele): sunt solurile luto-argiloase și argiloase.

În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.

3. În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, solurile se împart în următoarele clase de pretabilitate:

• Clasa I, foarte bune, ocupă 3,8 % din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare;

• Clasa a II-a bune, ocupă 35,8 % din arabil, are versanți slabi înclinați, mecanizabile;

• Clasa a III-a, mediocre, ocupă 25,2 % din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare;

• Clasele a IV-a și a V-a, slabe, ocupă 35 % din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.

Făcând o comparație, pe glob sunt 62% soluri cu fertilitate scăzută, iar în România, 52%; soluri foarte fertile – pe glob, 11%, iar în România, 27,3%.

4. Prin studiul amănunțit al terenului, s-au stabilit următoarele note de bonitare:

• 80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun;

• 61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici;

• 41-60 % ocupă 32,44%, din suprafață, este teren cu limitări mijlocii;

• 21-40 % ocupă 13,51%, din suprafață, este teren cu limitări mari;

• 1-20 % ocupă 11,48%, din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.

Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:

• Stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;

• Stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;

• În asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.

5. În sinteză, principalii parametri calitativi ai solului sunt conform tabelului de mai jos.

În general, România dispune de soluri cu grad de fertiliate ridicat și atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.

Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.

Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al al omului care e custodele, dar mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecu prin secole”.

Dar, așa cum menționa prof. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au făcut românii. Actuala clasă politică, cu responsabilitatea diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională. Noi suntem generația care și-a trădat strămoșii prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări”.

Asupra pământului românesc s-au manifestat mai multe rele, și anume:

• Pulverizarea proprietății;

• Cultivarea nerațională;

• Secătuirea și distrugerea.

La aceasta, acad. Cristian Hera adaugă următorul rău: „Înstrăinarea pământului în proprietatea cetățenilor din alte țări care exportă recolta și substanțele nutritive extrase din sol”. Mai sunt voci care afirmă că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară, nu pleacă peste hotare. Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

În peisajul agricol românesc, soiul de grâu Glosa s-a afirmat ca o alegere de bază pentru fermierii care își doresc recolte stabile și de calitate. Dezvoltat și adaptat pentru condițiile din România, acest soi reprezintă o investiție sigură pentru culturile de toamnă, oferind un potențial ridicat de producție și caracteristici performante care îl poziționează în topul preferințelor.

Glosa este un soi de grâu comun de toamnă, apreciat pentru rezistența sa crescută la boli și condiții climatice variate. Stabilitatea producției acestui soi autohton este un atu esențial în agricultură, oferindu-le fermierilor siguranța unui randament consistent de la un an la altul. În plus, Glosa se remarcă printr-un timp de maturare mai scurt, făcându-l un soi timpuriu, ceea ce înlesnește planificarea și rotația culturilor.

Soiul Glosa are o înălţime medie de 85-95 cm, fiind asemănător sau uşor mai mare decât soiurile Flamura 85 şi Fundulea 4. Este rezistent la făinare, mijlociu de sensibil la rugina brună și mijlociu de rezistent la rugina galbenă, septorioză și fuzarioză. Boabele sunt de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roşie şi, în condiţii normale de cultură, au masa a 1000 de boabe de 42-43 g şi masa hectolitrică de 76-79 kg/hl.

Are rezistenţă bună la cădere, este rezistent la iernare, la secetă și arşiţă şi are o rezistenţă bună la încolţirea în spic.

Glosa a câștigat rapid popularitate în rândul fermierilor din țara noastră datorită stabilității și performanței sale, fiind recunoscut ca unul dintre cele mai răspândite soiuri românești. Adeziunea largă la acest soi se datorează și recomandărilor specialiștilor din domeniul agricol, acest grâu demonstrând în teren potențialul său de a susține o agricultură rentabilă și sustenabilă.

Producție medie de 4 t/ha, cu o prelucrare minimă a solului

În județul Galați, la Corni, Costel Tălpău lucrează 180 de hectare. Tatăl meu, căci despre el este vorba, este un model în ceea ce privește dedicarea și aprecierea geneticii românești.

În ferma noastră, 60 de hectare sunt cultivate cu grâu, 90% ocupând soiul Glosa, iar restul suprafeței este alocat soiului Abund, ambele fiind creații ale Institutului de la Fundulea.

Experiența acumulată în lucrul cu grâul Glosa îi conferă fermierului o perspectivă clară asupra potențialului și rezistenței acestui soi. „Până în anul 2020, am practicat tehnologia convențională de cultivare, cu lucrare clasică a solului, reușind să obțin producții de 6 t/ha. Însă, începând cu anul 2020 și până în prezent, din cauza secetei pedologice care a devenit tot mai accentuată, am trecut la un sistem de prelucrare minimă a solului și am folosit cantități mai mici de îngrășăminte, adaptându-mă astfel noilor condiții dificile. Chiar și așa, am menținut o producție medie de 4 t/ha. Cea mai mare producție la soiul Glosa a fost de 7 t/ha în anul 2021, atunci când am avut precipitații constante”, arată Costel Tălpău.

Fermierul subliniază, de asemenea, dificultățile suplimentare generate de configurarea terenurilor: „Suprafața cultivată este în mare parte situată în pantă, fiind expusă eroziunii hidrice, creându-mi probleme cu menținerea fertilității solului și absorbția apei”.

Adaptabilitatea soiului Glosa, combinată cu un management corect și tehnici agricole moderne, confirmă valoarea lui în fermele care se confruntă cu condiții agricole tot mai neprielnice.

Articol de: CARMEN TĂLPĂU, Facultatea de Agricultură USAMV București

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În unele sole de rapiță din Timiș plantele au căzut în vetre, frângându-se sub acțiunea vânturilor puternice și a ploilor abundente. În urma observațiilor făcute, am constatat că plantele erau pline de orificii produse de larvele gărgărițelor tulpinilor. Pe zonele lezate erau pete specifice fungului Phoma lingam cu picnidii negricioase evidente.

Plante frânte din cauza gărgărițelor tulpinilor și fungului Phoma lingam

Gărgărițele și fungul Phoma lingam au determinat putrezirea țesuturilor, iar plantele s-au rupt foarte ușor. Cu siguranță, fermierul a ratat momentele optime de combatere gândindu-se că activitatea gărgărițelor a fost oprită de vremea rece. Din păcate nu a fost așa, gărgărițele și-au continuat dezvoltarea nestingherite.

Vatră cu plante frânte. Silicvele au început să se îngălbenească, plantele se vor usca la final

Cunoaștem că gărgărițele tulpinilor au importanță economică deoarece pot distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe. În principal, stadiul larvar este cel care produce daune rapiței, dar și altor brassicaceae (varză, conopidă, ridichi, muștar). Din cauza atacului larvelor, tulpinile se deformează, crapă și se pot frânge foarte ușor. Zonele lezate sunt o poartă de intrare pentru agenții patogeni ai tulpinii, dar și pentru alți fungi ce pot produce putrezirea. Uneori plantele ramifică excesiv, nu mai cresc și în cazurile grave chiar nu mai formează silicve [Roșca et al., 2011]. Pagubele pot ajunge uneori la 50% din producție și chiar mai mult.

Phoma lingam și gărgărițe

Phoma lingam pe tulpini

Larvele s-au retras din tulpini

Orificii produse de larve

Ce trebuie să facă un fermier care se confruntă cu o infestare masivă care i-a adus pagube?

Ar trebui să izoleze cultura, să îndepărteze resturile de plante care rămân după recoltare (sunt sursă de patogeni pentru anul următor) și să facă o arătură adâncă după recoltare (mai ales atunci când infestarea a fost mare deoarece larvele se împupează în sol).

Dacă arătura se execută mai târziu, va fi ineficientă, deoarece adulții de Ceutorhynchus pallidactylus iernează în afara culturii infestate. NU la fel se întâmplă cu Ceutorhynchus napi care rămâne în sol până în toamnă.

Se observă fructificațiile fungului Phoma lingam și albirea specifică

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

Monitorizarea gărgărițelor tulpinilor de rapiță

Gărgărițele tulpinilor

Despre făinare la cereale (Erysiphe graminis) vorbim în fiecare sezon, fiecare fermier pregătindu-se să combată acest patogen, care scapăt de sub control poate produce pierderi de peste un sfert din recoltă.

Atunci când condițiile de apariție a bolii sunt întrunite, și anume temperatura optimă între 10-20 grade Celsius, nefiind exclusă apariția bolii și la temperaturi mai scăzute sau mai ridicate, asociate cu o umiditate de la 70% în sus, cu un optim de peste 90%, trebuie să intervenim pentru a împiedica pierderile.

Summit Agro România propune pentru combaterea acestui patogen produsul Cyflamid 5 EW, având substanța activă ciflufenamid 5%, condiționat sub formă de emulsie de ulei în apă - formulare excepțională în practică datorită unei foarte bune aderențe pe suprafața tratată, fiind foarte greu spălat de ploi. Este omologat la cultura de grâu - 0,2 L/ha, viță-de-vie - 0,3 L/ha și măr - 0,45 L/ha.

Adevărata eficiență a acestui produs o observăm acolo unde, pe lângă condițiile de apariție a făinării, întâlnim și o densitate ridicată la semănat și evident o fertilizare cu azot pe măsura producțiilor așteptate. Întâlnim aceste condiții în județul Arad, la CAI Curtici și CAI Olari și de aceea am discutat cu directorul general, dr. ing. Dimitrie Muscă.

Vă rog, domnule director, să ne spuneți câteva cuvinte despre tehnologia pe care o aplicați la cultura grâului.

dr. ing. Dimitrie Muscă: Cultivăm la cele două unități, CAI Curtici și CAI Olari, peste 3.000 ha de grâu anual, iar tehnologia noastră se bazează pe o densitate ridicată la hectar, și anume circa 750 boabe germinabile/mp, realizând peste 720 de plante/mp. Ne bazăm pe spicele obținute de la planta mamă și mai puțin de la frați, a căror dezvoltare se reduce, prin densitatea realizată. Obținem producții medii ridicate an de an, de peste 7.500 – 8.000 kg/ha și de foarte bună calitate, având în vedere că indicii de panificație ne interesează în mod direct, deoarece cu făina obținută aprovizionăm și brutăria proprie, unde producem pâine și produse de patiserie. Aplicăm mijloace agrotehnice bazate pe scarificarea tuturor suprafețelor și efectuăm o fertilizare echilibrată, bazată pe cartările agrochimice.

La aceste densități, condițiile de apariție a bolilor, în general, sunt întrunite foarte rapid, de aceea aș dori să ne spuneți ce înseamnă să obții un grâu atât de sănătos an de an, în condițiile unor producții medii foarte mari. Spuneți-ne câteva cuvinte despre experiența avută cu produsul Cyflamid 5 EW.

dr. ing. Dimitrie Muscă: Numai multă muncă și pricepere garantează succesul acestei culturi. Urmărim îndeaproape starea de sănătate a culturii și intervenim imediat ce situația o impune. Nu suntem feriți nici de făinare, rugini, septorioze sau fuzarioza spicului, că să enumăr câteva dintre bolile cu care ne luptăm. În ceea ce privește discuția noastră de astăzi despre produsul Cyflamid 5 EW, îl utilizăm cu mult succes de câțiva ani și ne oferă o siguranță foarte mare, având în vedere că are efect atât preventiv, cât și curativ. Pătrunderea rapidă translaminară și vaporii pe care îi creează după administrare la nivelul suprafeței foliare, asigură o foarte bună combatere a acestui patogen, ce poate duce, dacă nu este tratat, la pierderi importante de producție. Sigur, nu ne dorim acest lucru. 

Noi am numit produsul Cyflamid 5 EW „Regele câștigător în combaterea făinărilor”, dar îmi dau seama că și acest drum al grâului spre masa noastră este un „Regal al pâinii” și de aceea, cu permisiunea dumneavoastră, voi numi acest articol „Doi regi, la aceeași masă”.

dr. ing. Dimitrie Muscă: În fiecare bucată de pâine noi vedem muncă, tradiție și un pic de istorie. În aceste condiții, cred că asocierea din titlu este potrivită.

Vă mulțumim frumos și vă dorim mult succes în tot ceea ce întreprindeți!

Pentru mai multe detalii cu privire la fungicidul Cyflamid 5 EW contactați, cu încredere, reprezentanții Summit Agro România sau scrieți-ne pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Articol de: ing. ADRIAN ISOC, director vânzări zona de vest a țării - Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Bayer anunță parteneriatul strategic cu AgriColumn, companie de prestigiu în analiza pieței agricole din România și din regiune. Prin intermediul acestui parteneriat, membrii programului de loialitate Bayer Fidelis beneficiază de o gamă extinsă de servicii profesionale, esențiale pentru optimizarea activităților agricole și maximizarea profiturilor din vânzarea recoltelor.

Gabor Raviczki, Head of Customer Marketing Country Group România, Bulgaria, Republica Moldova, subliniază importanța strategică a parteneriatului Bayer - AgriColumn: „Tranzacționarea grânelor reprezintă etapa finală în procesul de comercializare a recoltei. Selectarea momentului optim pentru vânzare poate influența semnificativ succesul încheierii sezonului agricol”.

Serviciile oferite de compania Bayer în colaborare cu AgriColumn includ:

• Consultanță individuală pentru analiza contextului de piață, identificarea momentului optim și a prețurilor de vânzare pentru diferite tipuri de cereale;

• Suport în mediere pentru situațiile de default contractual, asigurând protecție și sprijin fermierilor în negocierile contractuale;

• Rapoarte detaliate ale pieței pe trei niveluri - local, regional și global, acoperind cele șase categorii principale de produse (grâu, orz, porumb, rapiță, semințe de floarea soarelui și soia), oferind o viziune cuprinzătoare asupra dinamicii pieței;

• Acces la Masterclass în Agribusiness: un curs online structurat în 20 de episoade, disponibil printr-o platformă securizată, conceput pentru a oferi fermierilor cunoștințele necesare pentru a naviga cu succes în complexitatea pieței agricole.

Cezar Gheorghe, fondatorul AgriColumn, cu o experiență de peste 22 de ani în comerțul cu cereale, reiterează angajamentul său față de fermierii români: „România și fermierii săi înainte de orice! Țara noastră, regulile noastre!”. AgriColumn sprijină fermierii români prin furnizarea de soluții și strategii pentru adaptarea la noile realități ale pieței și pentru protejarea intereselor acestora, precum și a sectorului agricol românesc.

„La Bayer, misiunea noastră - Sănătate pentru toți, nimeni fără hrană - ne motivează să transformăm agricultura și să asigurăm o producție durabilă de alimente. Prin această colaborare, reafirmăm angajamentul ferm față de fermierii români, oferindu-le instrumentele și resursele necesare pentru a-și valorifica potențialul și pentru a naviga cu succes pe piața agricolă dinamică și competitivă de astăzi”, transmite compania Bayer.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Grupul Syngenta transmite că va oferi drepturi pentru anumite tehnologii de editare a genomului și de ameliorare pentru cercetarea academică la nivel global, ca parte a angajamentului său de a încuraja inovația și de a susține sustenabilitatea în agricultură. Aceste drepturi sunt accesibile prin intermediul platformei sale de colaborare în inovare, Shoots by Syngenta.

Anumite drepturi de Proprietate Intelectuală sunt legate de CRISPR-Cas12a optimizat, precum și de instrumente de ameliorare realizate prin editare genetică. Prin editarea genetică CRISPR este posibilă obținerea unei plante cu caracteristici îmbunătățite, care nu include material genetic de la o altă specie - mai rapid și mai eficient decât este posibil în mod natural sau prin metode tradiționale de ameliorare. „Puterea tehnologiei CRISPR are un potențial incredibil în a facilita inovația culturilor pentru a aduce valoare fermierilor. Creșterea utilizării tehnologiei CRISPR în agricultură poate transforma modul în care abordăm ameliorarea plantelor, accelerând descoperirea și lansarea inovațiilor care să ofere fermierilor culturi mai productive și mai rezistente. Invităm universitățile și instituțiile academice din întreaga lume să ne ajute să stimulăm inovația pentru a îmbunătăți sustenabilitatea agriculturii”, arată Gusui Wu, director global cercetare semințe la Syngenta.

În acest val al inovației tehnologice, cercetătorii de la Syngenta au inovat continuu pentru a îmbunătăți tehnologiile de editare a genomului CRISPR-Cas. Oamenii de știință de la Syngenta au modificat CRISPR-Cas12a pentru a-i crește atât eficiența, cât și utilitatea, optimizându-l semnificativ ca instrument pentru îmbunătățirea culturilor.

„Syngenta a fost dintotdeauna deschisă la partajarea tehnologiei cu entități publice și private, facilitând accesul simplu, rapid și ușor la tehnologiile sale proprietare pentru utilizarea în cercetarea academică și cu scop non-profit. Un exemplu îl constituie platforma de licențiere a legumelor Syngenta, care permite companiilor de ameliorare și institutelor academice să acceseze și să amelioreze folosind germoplasmă Syngenta”, transmite Syngenta România.

Platforma globală de colaborare în inovare Shoots by Syngenta a fost creată în 2023 cu scopul de a crea parteneriate menite să găsească soluții pentru unele dintre cele mai complexe provocări din domeniul producției alimentare și agriculturii. Platforma aduce împreună partenerii ecosistemului de inovare - format din academicieni, institute de cercetare și alte entități, alături de rețeaua globală de cercetare-dezvoltare a Syngenta, care este formată din peste 6.000 de oameni de știință. Scopul este de a dezvolta soluții menite să atenueze schimbările climatice, să îmbunătățească biodiversitatea și să servească mai bine fermierii mici și mari. Platforma a fost creată și se bazează pe valorile deschiderii și transparenței.

„La Syngenta, credem cu adevărat că orice colaborare accelerează inovația. Această nouă inițiativă are un potențial imens, nu doar de a rezulta în inovații tehnologice interesante, ci și de a conduce către soluții importante pentru culturi, care vor sprijini fermierii din întreaga lume”, precizează Stuart Harrison, directorul responsabil de parteneriate globale pe cercetare-dezvoltare a semințelor.

Adrian Percy, director executiv al Inițiativei Științelor Plantelor din Carolina de Nord, afirmă că: „Prin accesarea acestor tehnologii inovatoare de la Syngenta, Inițiativa Științelor Plantelor din Carolina de Nord și Universitatea de Stat din Carolina de Nord pot accelera și pune în valoare capacitățile lor în domeniul editării genomului. Suntem entuziasmați de aplicarea acestor tehnologii în programele noastre de cercetare, deoarece cu siguranță acestea vor permite îmbunătățirea caracteristicilor mai multor culturi, în beneficiul fermierilor”.

Astfel, a fost stabilit un proces simplu și eficient pentru licențierea tehnologiilor. Informații suplimentare despre tehnologiile disponibile pot fi accesate prin intermediul catalogului online de pe site-ul Shoots by Syngenta: https://shootsbysyngenta.com/outlicensing.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Plutella xylostella este prezentă în culturile de rapiță, cu densități diferite, funcție de zonă și condițiile climatice.

Primii adulți i-am observat în Timiș la data de 31 martie 2024 în unele culturi (nu peste tot). După această dată am amplasat capcane pentru monitorizarea dăunătorului. Diferențele de temperaturi înregistrate între noapte și zi au influențat negativ zborul în Câmpia Banatului. La această dată, în Banat putem observa în culturile netratate adulți, coconi, larve, ouă. Densitățile sunt scăzute și nu ar trebui să ne îngrijoreze.

În alte zone din țară (unde este mult mai cald) dăunătorul poate crea probleme dacă nu se intervine la timp. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al rapiței, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse, monitorizarea și managementul integrat.

Importanța economică

Molia Plutella xylostella este considerată specie invazivă, greu de combătut din cauza rezistenței la insecticidele actuale, cât și la biopreparatele pe bază de Bacillus thuringiensis [Tabashnik et al., 1990; Gong et al., 2014]. În multe zone din lume, această molie face parte dintre dăunătorii principali ai legumelor crucifere (varză, conopidă, broccoli), cât și ai rapiței și muștarului [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006; Furlong et al., 2013].

În țara noastră, Plutella xylostella este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță. Creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță în România a condus și la creșterea populațiilor de Plutella xylostella. Pe lângă asta, schimbările climatice actuale și-au pus amprenta asupra biologiei moliei. În literatura de specialitate se arată că primii fluturi apar primăvara în luna mai [Roșca et al., 2011]. Monitorizarea din acest an de la Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții din Timișoara arată că primii fluturi au fost observați la sfârșitul lunii martie 2024.

Larvă și daună la rapiță

Impactul economic al acestui dăunător este greu de evaluat, deoarece în unele zone din lume produce pagube importante, iar în altele nu. Eventual pot fi calculate cheltuielile cu pesticide. La nivel mondial se constată că, combaterea dăunătorului este din ce în ce mai costisitoare [Zalucki et al., 2012].

Daunele produse pot ajunge chiar și la 50% din producție în anii cu infestări masive. Fermierii observă dăunătorul târziu, iar pagubele sunt inevitabile. Monitorizarea este indispensabilă și poate ajuta în stabilirea momentului optim de combatere.

Recunoașterea simptomelor

Imediat după eclozare larvele încep să se hrănească continuu, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În funcție de vârstă, ele se hrănesc diferit și produc simptome diferite, după cum urmează:

• În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor;

• După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (aspect de ferestruire);

• În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze, iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar & Shelton, 1993; Castelo Branco et al., 1997; Roșca et al., 2011]. La infestări severe din frunze rămân doar nervurile;

• În urma hrănirii pe tulpini și silicve apare un simptom de albire în zona respectivă;

• Hrănirea cu muguri florali, flori și silicve tinere este poate cea mai păgubitoare. Semințele din silicvele atacate nu se vor mai umple și se pot deschide prematur. În cazul în care larvele consumă semințele în formare, producțiile vor fi scăzute [Canola Council of Canada, 2021].

Daune la frunze

Biologia dăunătorului

În România, Plutella xylostella prezintă trei generații pe an. În alte zone din lume, mai călduroase, poate ajunge la șase generații pe an și chiar mai mult. Dăunătorul iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Condițiile climatice au schimbat dinamica acestei specii, în unele zone din România apărând în acest an încă de la sfârșitul lunii martie (în Banat, de exemplu).

Cele trei generații se dezvoltă în următoarele perioade:

• În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație;

• În iulie - august, a doua generație;

• Generația a treia, din august până anul următor [Roșca et al., 2011].

Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar & Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.

Cocon

Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva & Furlong, 2012; Talekar & Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].

După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. Ele trec prin patru stadii și se hrănesc pe frunze, muguri florali, flori, tulpini și silicve. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 20⁰C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 30⁰C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 260⁰C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile, în funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 7⁰C și o temperatură medie de 10⁰C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].

În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1.000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

Larvă pe silicvă, 2024

Managementul integrat al moliei verzei

Din păcate, managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri profilactice, chimice și biologice (sistemul integrat de combatere).

Cele mai importante măsuri profilactice sunt:

• Distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);

• Efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;

• Cultivarea soiurilor tolerante;

• Rotația culturilor. Cultivarea pe suprafețe mari a rapiței, practicarea rotațiilor scurte au dus la creșterea populațiilor de Plutella xylostella;

• Irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);

• Practicarea intercroping-ului (cu usturoi, salată verde);

• Înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton & Badenes-Perez, 2006; Roșca et al., 2011].

Tratamentele chimice pot fi eficiente doar dacă fermierii monitorizează dăunătorul. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară.

Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutella xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m². Pe această suprafață se vor număra larvele.

Larvă pe silicvă. Preferă silicvele mai mici

În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate, după cum urmează:

• La varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă [Tanskii, 1981]. Momentele de observație sunt: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii;

• La rapiță, pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m² [Canola Encyclopedia, 2015].

În cadrul sistemului de combatere integrată al acestui dăunător, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

În România sunt omologate câteva insecticide pentru combaterea moliei la varză: Cipermetrin; Deltametrin; Gama - cihalotrin; Emamectin benzoat; Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Ciantraniliprol; Spinosad; Clorantraniliprol [Aplicația Pesticide 2.24.3.1, 2024].

Pentru rapiță nu sunt omologate produse în țara noastră, conform Aplicației Pesticide 2.24.3.1 din 2024. Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella.

Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că, populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai trei ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie interesantă dacă este bine utilizată, datorită numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite, care permite utilizarea alternativă a substanțelor chimice, prevenind dezvoltarea rezistenței. Aceste produse pot fi utilizate împreună cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea producției.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. xylostella.

Capcană cu feromoni

În combaterea biologică a moliei P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979].

Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae și Apanteles piceotrichosus. Cotesia plutellae și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori în prezent.

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum, tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus există date care arată că pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi cu privire la utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că, nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Plutella la ceas de seară. După ce am curățat capcana, un fluturaș s-a așezat comod pe acoperișul capcanei

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Încă de la începutul primăverii am făcut informări cu privire la prezența fungului Erysiphe cruciferarum în culturile de rapiță din județul Timiș. De altfel, patogenul era prezent încă din toamna anului 2023. Mulți au fost suspicioși atunci.

Iată că, acum făinarea a urcat în etajele superioare ale plantelor de rapiță, iar silicvele sunt cuprinse în întregime de micelii. Asta înseamnă că, în această primăvară, condițiile climatice au favorizat dezvoltarea făinării.

În următoarea perioadă așteptăm ploi, temperaturile vor fi în scădere, iar făinarea va crea probleme în special la hibrizii sensibili.

Primele raportări despre prezența făinării pe silicve sunt din zona Moșnița (Timiș). Fotografiile din acest material sunt realizate la data de 16 mai 2024  de către un fermier care mi-a permis să le utilizez.

Se cunoaște că, infecțiile severe apar atunci când vremea este umedă (umiditatea relativă între 50 - 95%), iar temperaturile sunt cuprinse între 15⁰ - 20⁰C. Astfel de condiții au fost și în primăvara 2019 în județul Timiș, când făinarea a cuprins toate organele plantei, inclusiv silicvele, producând daune semnificative.

Tratamentele chimice se impun, mai ales atunci când fungul infectează silicvele formate. În primăverile răcoroase și umede se recomandă efectuarea unui tratament preventiv.

Fungicidele omologate în România pentru combaterea acestui patogen sunt pe bază de: Tebuconazol; Protioconazol (se aplică preventiv, la apariția primelor simptome); Boscalid + metconazol (după APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.2.2).

Respectați dozele, momentele optime de aplicare și timpii de pauză (care sunt destul de mari, între 35 - 56 zile).

Infecțiile pot fi severe atunci când temperaturile sunt cuprinse în intervalul 22⁰-27⁰C, iar umiditatea relativă este scăzută în timpul zilei și ridicată în timpul nopții.

Erysiphe cruciferarum infectează buruienile (gama de plante gazdă este largă), trecând cu ușurință pe plantele cultivate. De aceea, culturile nu trebuie să fie îmburuienate.

Pentru detalii despre patogen (simptome, biologie și combatere) vă rugăm să accesați articolul despre Erysiphe cruciferarum: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/6092-fainarea-a-aparut-in-culturile-de-rapita.html

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cea de a 12-a ediție a Concursului de Vinuri Rose s-a desfășurat luni, 13 mai 2024, în București. Competiția este organizată de Asociația Winelover România.

Vinurile participante la deja vestitul concurs de roseuri sunt din ultima recoltă, respectiv cea a anului 2023, sunt seci (aromate și nearomate), cu preț de raft între 20 și 70 lei.

„La această a 12-a ediție, în urma preselecțiilor au fost selectate și au intrat în competiție 15 vinuri nearomate și cinci vinuri aromate, iar 21 de jurați au avut misiunea de a găsi cel mai valoros vin la fiecare categorie”, a precizat Răzvan Stoenescu, președintele Winelover România.

Câștigătorii Concursului de Vinuri Rose 2024

Secțiunea nearomate:

Locul I - Karakter Aurelia Vișinescu Wines

Locul II - Sole Cramele Recaș

Locul III - Secrets Crama Pandora

Secțiunea aromate

C'est Soir Busuioacă de Bohotin - Crama Hermeziu

În 2023 și la începutul anului 2024, Asociația Winelover România a lansat două volume „Wine Secrets of Romania”, seria de cărți din cadrul proiectului ProViRo, de prezentare și promovare a cramelor și vinurilor românești în străinătate. Primul volum este dedicat regiunii Drăgășani și a fost redactat de Julia și Bruno Scavo, iar al doilea este dedicat regiunii Dobrogea și este semnat de Elizabeth Gabay MW.

„Ambițiosul proiect ProViRo, ce a debutat în 2021 și se derulează pe parcursul a trei ani, cuprinde editarea a șapte volume, scrise în limba engleză, despre regiunile vitivinicole din România. Volumele sunt semnate de somelieri, critici și comentatori de vin cu activitate în străinătate și sunt traduse în limbi de circulație pentru a oferi expunere și susținere vinurilor românești”, arată Răzvan Stoenescu.

Asociația Winelover România promovează constant vinurile românești în țară și în străinătate, prin organizarea de evenimente care reunesc comunități de iubitori de vin pasionați și dornici să descopere cramele și vinurile din România.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!