Afişez elemetele după tag: tehnica

În perioada 2 - 4 septembrie 2026, România a găzduit, pentru prima dată, seminarul internațional organizat de Asociația Internațională a Asigurătorilor din Sectorul Agricol - AIAG, dedicat evaluării daunelor provocate de fenomene meteorologice. Evenimentul a reunit 130 de specialiști din 18 țări.

În cadrul seminarului, desfășurat cu sprijinul Sucursalei Agra Asigurări, participanții au analizat în teren, în comuna Prundu - județul Giurgiu, trei loturi experimentale de floarea-soarelui afectate simulat de grindină și furtună, pentru a compara metodele de constatare și evaluare a daunelor utilizate în diferite piețe.

Seminarul a avut ca temă centrală evaluarea daunelor provocate de grindină și furtună la cultura de floarea-soarelui, cu accent pe metodologia de constatare, particularitățile culturii și provocările întâlnite în procesul de evaluare.

Evenimentul a adus împreună reprezentanți ai industriei asigurărilor agricole din mai multe piețe internaționale, într-un context în care fenomenele meteorologice generează un impact tot mai important asupra agriculturii și, implicit, asupra activității de asigurare și despăgubire.

Daune simulate pe aproximativ un hectar de floarea-soarelui

Componenta practică a seminarului s-a desfășurat pe o suprafață totală de două hectare, dintre care aproximativ un hectar a fost utilizat pentru exercițiul de evaluare a daunelor. Participanții au lucrat în echipe și au analizat trei loturi experimentale, reprezentând scenarii diferite de afectare a culturii de floarea-soarelui.

Primul lot a vizat daunele provocate de grindină în stadiul de înmugurire (BBCH 51). Evaluarea a indicat o daună de 30% ca urmare a retezărilor totale, la care s-a adăugat o pierdere de masă foliară de 15%, rezultând o daună finală de 45%.

Al doilea lot a simulat daune provocate de grindină în stadiul de 50% de înflorire (BBCH 61). În acest caz, dauna rezultată din îndoiri a fost de 10%, iar pierderea de masă foliară a fost de 11%, ceea ce a dus la o daună finală de 21%.

Al treilea lot a vizat daunele provocate de furtună, în stadiul de înflorire deplină (BBCH 65). Dintr-o suprafață totală de 1.200 mp, 140 mp au fost afectați integral, iar alți 100 mp au înregistrat daune parțiale, rezultând o daună finală de 15%.

Exercițiul a fost conceput pentru a reproduce cât mai fidel situațiile întâlnite în activitatea de constatare și evaluare a daunelor agricole. După evaluarea în teren, rezultatele echipelor au fost comparate, iar specialiștii au analizat diferențele de abordare și soluțiile aplicabile în procesul de evaluare.

Numărul avizărilor de daune a crescut cu peste 115%

Datele Agra Asigurări indică o creștere semnificativă a daunelor agricole în ultimii ani. Numărul avizărilor de daune a crescut de la 2.111 în 2021 la 4.549 în 2025, în timp ce suprafața afectată s-a majorat de la 59.737,61 ha la 137.683,04 ha, ceea ce reprezintă o creștere de peste 130%.

După scăderea înregistrată în 2022, când au fost raportate 1.672 de daune și o suprafață afectată de 45.372,36 de hectare, indicatorii au revenit pe creștere în 2023, cu 2.151 de avizări și 83.941,40 de hectare suprafață afectată, pentru ca în 2024 să ajungă la 3.183 de avizări și 131.905,09 de hectare suprafață afectată. În 2025 a fost atins cel mai ridicat nivel din intervalul analizat, cu 4.549 de avizări și 137.683,04 ha suprafață afectată. În 2026, până la momentul raportării, au fost înregistrate 3.791 de avizări de daune, corespunzătoare unei suprafețe afectate de 99.500 de hectare.

Creșterea numărului de dosare și a suprafețelor afectate evidențiază importanța unor procese de evaluare cât mai precise și transparente, atât pentru asigurători, cât și pentru fermierii care depind de despăgubiri pentru a-și putea continua activitatea.

Agra Asigurări, singurul asigurător din România care a participat la experimentul internațional

AIAG reunește în prezent 118 membri din 32 de țări și de pe cinci continente, printre care se numără asigurători direcți, reasigurători, brokeri și instituții specializate din sectorul agricol. Agra Asigurări a fost singurul asigurător din România care a participat la acest experiment internațional și a avut, în acest an, rolul de gazdă al evenimentului. Sucursala Agra Asigurări activează pe piața locală de zece ani.

„Suntem bucuroși să găzduim în România specialiști din 18 țări și să contribuim la un schimb de experiență care are ca obiectiv comun dezvoltarea domeniului asigurărilor agricole. În cei zece ani de activitate în România, am văzut cât de important este ca expertiza din teren, experiența internațională și tehnologia să lucreze împreună pentru a răspunde cât mai bine nevoilor fermierilor. Un eveniment precum acesta este o oportunitate valoroasă de a învăța unii de la ceilalți și de a contribui la dezvoltarea unor practici de evaluare cât mai eficiente și transparente”, a declarat Adrian-Horia Lupu, director general Agra Asigurări.

Prima zi a seminarului a fost dedicată cadrului teoretic, cu prezentări despre agricultura din România, particularitățile culturii evaluate și metodologia de evaluare a daunelor. Președintele AIAG, Daniele Caceffo, a subliniat importanța întâlnirilor internaționale pentru schimbul de experiență și pentru înțelegerea diferitelor cerințe privind cultivarea, asigurarea și evaluarea daunelor.

Tehnologia și expertiza internațională, tot mai importante în evaluarea daunelor

Pe lângă metodele tradiționale de constatare, tehnologia reprezintă un element tot mai important în activitatea de evaluare a daunelor agricole, contribuind la dezvoltarea unor procese mai eficiente, mai precise și mai transparente.

Prin reunirea specialiștilor din 18 țări, seminarul organizat în România a creat un cadru pentru compararea practicilor utilizate în diferite piețe și pentru dezvoltarea continuă a expertizei în domeniul evaluării daunelor agricole.

Pentru fermier, miza acestui proces este una concretă: o evaluare corectă și fundamentată a daunelor înseamnă procese de despăgubire mai eficiente și mai transparente, într-un sector în care fenomenele meteorologice pot avea un impact major asupra producției și veniturilor.

Pentru Agra Asigurări, participarea și găzduirea unor astfel de întâlniri internaționale reprezintă o oportunitate de a integra experiența acumulată pe diferite piețe și de a contribui la dezvoltarea continuă a soluțiilor oferite fermierilor din România.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Într-o perioadă în care elevii sunt tot mai atrași de tehnologie și de mediul digital, dar în același timp au nevoie de activități practice și de experiențe reale de învățare, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa, împreună cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, a inițiat proiectul PomoSist 4Edu - „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Prin acest proiect se dorește apropierea tinerilor de știință, popularizarea cercetării horticole și, poate cel mai important, să vadă elevii ce înseamnă în realitate viața și activitatea unui cercetător. „Am dorit să transformăm un domeniu care, la prima vedere, poate părea complex sau foarte specializat, într-unul accesibil, atractiv și conectat la problemele cu care societatea se confruntă astăzi”, transmite SCDP Băneasa.

În prima etapă a proiectului, peste 500 de elevi din cinci licee tehnologice din București și Ilfov au participat la activități interactive susținute de cercetători, descoperind diferite componente ale pomiculturii moderne, de la climă și utilizarea eficientă a apei până la protecția plantelor, sol și calitatea fructelor. Ideea centrală a fost aceea de a-i transforma treptat pe elevi din simpli spectatori în participanți activi la procesul de descoperire științifică.

Solul, dincolo de ceea ce citim în manual

În contextul schimbărilor climatice, al perioadelor de secetă, al precipitațiilor cu caracter tot mai variabil și al proceselor de degradare a terenurilor, înțelegerea rolului solului devine din ce în ce mai importantă. De aici a pornit și ideea atelierului SoilLab, dedicat studiului solului, fertilității și protecției acestuia.

Desfășurat în cele cinci licee implicate în proiect, SoilLab a urmărit să transforme noțiunile teoretice despre sol în experiențe practice, vizibile și ușor de înțeles. Elevii au descoperit că solul nu este doar „pământul pe care călcăm” și nici doar suportul în care cresc plantele. Este o resursă complexă și dinamică, esențială pentru producerea hranei, pentru circuitul apei și al elementelor nutritive și, implicit, pentru funcționarea ecosistemelor.

Una dintre activitățile atelierului a fost dedicată pH-ului solului. Elevii au realizat determinări și au învățat să interpreteze diferențele dintre un sol acid, neutru și alcalin. „Am încercat să mergem însă dincolo de simpla citire a unei valori. Am discutat despre ceea ce ne spune, de fapt, pH-ul despre un sol și despre modul în care acesta poate influența disponibilitatea elementelor nutritive și dezvoltarea plantelor. Astfel, o noțiune întâlnită în manual s-a transformat într-o determinare pe care elevii au putut să o realizeze și să o interpreteze singuri”, arată SCDP Băneasa.

Ce se întâmplă cu solul atunci când plouă?

O altă componentă a SoilLab a fost dedicată eroziunii solului. Prin simularea precipitațiilor asupra unor combinații diferite de substraturi, elevii au putut observa direct ce se întâmplă atunci când apa ajunge pe suprafața solului și, mai ales, cât de importantă este vegetația pentru protejarea acestuia. Diferențele au devenit imediat vizibile. Un sol protejat de vegetație poate limita pierderea particulelor de sol și scurgerea de suprafață, în timp ce un teren lipsit de acoperire vegetală este mult mai vulnerabil la acțiunea apei și la degradare.

Experimentul a reprezentat și un bun punct de plecare pentru discuțiile despre schimbările climatice. Elevii au putut face legătura dintre perioadele prelungite de secetă, episoadele de precipitații intense, pierderea apei din sol, eroziune și necesitatea adoptării unor practici agricole care să protejeze această resursă.

În felul acesta, schimbările climatice nu au mai rămas doar un concept despre care auzim la televizor sau citim în manuale. Ele au putut fi discutate pornind de la un experiment simplu și de la efectele pe care elevii le-au observat cu proprii ochi.

De la atelierul din liceu la laboratorul de cercetare

Poate unul dintre cele mai frumoase rezultate ale SoilLab a apărut însă după încheierea atelierelor. Interesul elevilor nu s-a oprit odată cu terminarea activităților desfășurate în licee. Laboratorul de Agrochimie din cadrul SCDP Băneasa a primit ulterior solicitări din partea unor grupuri de elevi care au dorit să vină în laborator pentru a-și desfășura activitățile de practică școlară.

„Pentru noi, această continuare a fost importantă deoarece a arătat că experiența din cadrul atelierului a reușit să trezească interesul unor tineri pentru ceea ce se întâmplă dincolo de demonstrația realizată în clasă. Ajunși în laborator, elevii au avut posibilitatea să intre în contact direct cu mediul de cercetare, să vadă cum sunt analizate probele de sol, cum se utilizează aparatura specifică și de ce rezultatele obținute în laborator sunt importante pentru fundamentarea unor decizii corecte în agricultură. Din acest punct de vedere, SoilLab nu a însemnat doar transmiterea unor informații despre pH sau eroziune. A însemnat contact direct cu știința și cu cercetătorii și, pentru unii dintre acești tineri, poate chiar primul contact real cu o posibilă viitoare profesie.”

Proiectul se apropie de final, dar povestea poate continua

Proiectul PomoSist 4Edu se apropie acum cu pași repezi de final. Privind în urmă, rămân însă experiențele elevilor, experimentele realizate, întrebările pe care aceștia le-au pus și, mai ales, interesul pe care l-au manifestat pentru a afla mai mult.

Pe 22 septembrie 2026 va avea loc un moment deosebit pentru proiect, decernarea diplomelor de „Ambasadori ai Științei” tinerilor care s-au implicat cu entuziasm, curiozitate și, se poate spune, cu tot sufletul în activitățile PomoSist 4Edu.

Va fi nu doar un moment de recunoaștere a implicării lor, ci și unul simbolic. Pentru că unul dintre obiectivele proiectului a fost tocmai acela de a transforma elevii din beneficiari ai unor activități educaționale în tineri capabili să ducă mai departe mesajul științei.

PomoSist 4Edu a pornit de la ideea formării unei rețele de „ambasadori juniori ai științei”, iar elevii au fost încurajați să devină participanți activi, să creeze și să prezinte propriile rezultate și materiale științifice.

„Atelierul SoilLab ne-a demonstrat că știința poate fi accesibilă, practică și atractivă pentru tineri atunci când este prezentată prin experiențe directe și prin exemple care au legătură cu lumea în care trăiesc. Iar dacă, după un experiment despre pH sau eroziunea solului, un elev își dorește să afle mai mult, să intre într-un laborator, să pună întrebări sau chiar să privească cercetarea ca pe o posibilă profesie, atunci considerăm că unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului a fost atins. Noi ne-am propus să pregătim terenul și să sădim o sămânță. De aici înainte, sperăm ca acești tineri, Ambasadori ai Științei, să o ducă mai departe și, de ce nu, unii dintre ei să devină viitorii cercetători ai horticulturii și pomiculturii românești”, a concluzionat SCDP Băneasa.

Activitatea a fost realizată cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării – UEFISCDI, finanțată prin PNCDI IV, în cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Seceta este un fenomen natural care apare atunci când precipitațiile sunt semnificativ mai reduse decât cele înregistrate normal, producându-se dereglări ale bilanțului hidrologic, care influențează negativ sistemele productive ale resurselor de teren.

Pe scurt, seceta este un interval de cel puțin 10 zile vara și 14 zile iarna fără precipitații. Seceta se manifestă atunci când Indicele de ariditate (Ia) are valori sub 24–25, iar Factorul de ploaie (Fp), sub 49–50. Ia = P/T 10; Fp=P/T; P=precipitații medii anuale; T temperatura medie anuală.

Sunt diferite tipuri de secetă: agricolă, atmosferică, pedologică, mixtă. Limita la care începe seceta este dată de raportul temperaturii/precipitații, astfel:

Exemplu: la temperatura de 10°C, seceta începe când precipitațiile scad sub 400 mm.

România are o climă temperat-continentală de tranziție la răscrucea a trei climate:

• atlantic umede;

• sud-mediteraneean, cald și uscat;

• continental est-european, aspru, secetos cu tendință subtropicală.

Secetă și arșiță este atunci când temperatura depășește 32°C, iar umiditatea atmosferică este sub 30%.

De menționat că APA este considerată cheia de boltă a omenirii. Agricultura este domeniu total dependent de existența apei. Apa determină 95% din potențialul de creștere a plantelor.

Din apa existentă pe Terra, 97% este sărată și 3% apă dulce, iar din aceasta, ¾ este înglobată în ghețari și numai 1/3 este la dispoziția omenirii.

Dacă apa este atât de importantă și atât de puțină la dispoziția omului, de ce omul lasă cantități imense din cea mai curată și mai bună apă să se scurgă în MARE?

Dacă socotim o zonă mai secetoasă, cu precipitații de 400 mm anual, asta înseamnă 4 mil. litri/ha/an. O parte din aceasta este reținută de sol, iar restul o lăsăm să producă eroziune, alunecări de teren, inundații catastrofale care distrug localități și culturi agricole, în loc să o strângem în lacuri de acumulare în zonele de deal și submontane, cu posibilități de irigare gravitațională. Aceste lacuri pot menține atmosfera în parametrii de umiditate favorabilă sănătății oamenilor și pot fi surse de creștere a peștilor.

Provizia de apă din sol este socotită satisfăcătoare când toamna este de minimum 14%, iar primăvara, 20–24%.

Starea de aprovizionare a solului cu apă pe adâncimea 0-100 cm poate fi:

• aprovizionare optimă cu 1.200-1.500 m³/ha aproape la capacitatea de câmp (Cc);

• aprovizionare satisfăcătoare 900-1200 m³/ha apă ușor accesibilă;

• secetă moderată 600-900 m³/ha cu deficit accesibil plantelor;

• secetă puternică 300-600 m³/ha produce ofilirea plantelor;

• secetă extremă 200-300 m³/ha apă inaccesibilă plantelor.

Studii recente arată că până în anul 2065 rezervele de apă vor scădea cu peste 20%, iar necesarul de hrană va crește cu 60% față de 2019.

Care este tehnologia de cultură indicată în condiții de secetă?

- Solul să fie menținut permanent afânat, mărunțit și nivelat, capabil să înmagazineze și să păstreze fiecare picătură de apă din precipitații. Eventualele straturi impermeabile să fie scarificate. Pentru aceasta, solul să aibă porozitate capilară de 30-36 %, cea necapilară (de aerație) de 18-24 % care să asigure un regim aerohidric cu 2/3 apă și 1/3 aer. Permeabilitatea să fie de 7-10 cm/oră, iar densitatea aparentă, de 1,25-1,40 g/cm³.

- Nu este indicată o afânare mai mare, deoarece favorizează circuitul aerului care antrenează apa și o evaporă. Nici mai adâncă decât sistemul radicular, deoarece apa se poate pierde în pânza freatică. Totodată, aerarea intensifică mineralizarea humusului cu producerea de nutrienți peste capacitatea de consum a plantelor, iar surplusul se pierde prin levigare.

- Să se asigure 10 t/ha/an materie organică, aceasta având capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. Totodată, humusul este constituentul principal al formării agregatelor structurale stabile.

- Solul bine structurat asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, în același timp realizând un mulci natural care împiedică pierderea apei prin evaporare.

- Patul germinativ să fie pregătit în ziua sau în preziua semănatului printr-o singură trecere cu combinatorul și nu numai până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu se va folosi grapa cu discuri care răscolește și vântură solul cu mari pierderi de apă de până la 28–29 % și fără a asigura ceea ce este mai important, „patul tare”.

- Un asolament rațional, cu o rotație corectă a culturilor din care să nu lipsească sola cu leguminoase pentru boabe asigură o bună aprovizionare cu apă și o fertilizare ridicată, reducând din efectele secetei. Dacă se închide și sola sărătoare cu graminee și leguminoase perene, aceasta asigură o foarte bună structurare a solului, cu avantajele cunoscute.

- Să se asigure o fertilizare echilibrată cu doze mai reduse de îngrășăminte în primele faze de vegetație, pentru a nu concentra soluția solului greu de absorbit de către plante. În timpul vegetației, în funcție de evoluția climatică, se va completa inclusiv prin stropiri foliare.

Prin aplicarea Dolomitei, se poate reduce necesarul de apă cu până la 50%. Ea acționează asupra închiderii stomatelor.

- Semănatul se va face mai devreme, concomitent cu aplicarea de îngrășăminte starter care stimulează germinarea și răsărirea și asigură o creștere rapidă în primele faze de vegetație, astfel încât perioada de înflorire-fructificare să se desfășoare înainte de instalarea secetei și arșiței.

- Rândurile vor fi orientate pe direcția N-S pentru a asigura o umbrire între rânduri, cu reducerea încălzirii exagerate a frunzelor și a pierderilor de apă.

- Densitatea plantelor va fi mai redusă, dar plantele uniform repartizate, fără goluri în care pot crește buruienile. O densitate uniformă asigură menținerea umidității ridicate în cultură, reducând pierderile de apă prin transpirație și evaporare.

- La culturile prășitoare, efectuarea lucrării de prășit asigură reducerea gradului de îmburuienare care consumă de 2-4 ori mai multă apă și pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului. Totodată, se astupă crăpăturile prin care se pierde cu 18 % mai multă apă.

- Măsurile de protecția plantelor feresc plantele de stresul provocat de atacul de boli și dăunători când consumul de apă crește mai ales în zonele atacate.

- Aplicarea sistemului de agricultură conservativă prin reducerea intervențiilor asupra solului asigură menținerea apei în sol la dispoziția plantelor.

- Măsurile de menținere a zăpezii pe teren și topirea treptată, cu 7 zile întârziere, prin aplicarea stratului de paie, asigură peste 36 mm apă în plus.

- Prezența perdelelor forestiere de protecție asigură strat mai gros și uniform de zăpadă și din fiecare 10 cm strat de zăpadă rezultă 300 m³ apă/ha. Totodată, între perdele viteza vântului este redusă și prin aceasta se reduc atât transpirația plantelor, cât și pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului.

- Indicat ar fi să avem lacuri de acumulare a apei din precipitații și folosirea ei la irigat în perioadele de secetă.

Alegerea cu atenție a plantelor cultivate în condiții de secetă

Trebuie avut în vedere că pe timp de secetă plantele pierd mai întâi apa liberă, apoi pe cea legată, se intensifică respirația și se blochează fotosinteza. Totodată, se intensifică hidroliza proteinelor, se dereglează fosforilarea glucidelor și se blochează activitatea enzimatică.

De-a lungul timpului plantele s-au adaptat diferitelor condiții de mediu iar oamenii, în activitatea de cercetare, pe cale genetică reușesc să creeze soiuri (hibrizi) cu toleranță sau rezistență la stresul hidric.

Principalele modificări morfo-fiziologice în această direcție sunt:

• să aibă masa aeriană mai redusă decât volumul sistemului redicular;

• rădăcinile să fie adânci, ramificate, cu peri denși;

• frunzele să fie mai mici, erecte, cu conținut ridicat de clorofilă și acid ascorbic;

• să aibă stomate puține, mici, așezate în adâncitură și acoperite cu peri;

• frunzele să aibă cuticula groasă, acoperite cu strat de ceară;

• sucul celular să fie concentrat, pentru a asigura presiunea osmotică ridicată;

• protoplasma celulelor să fie elastică, pentru a suporta deshidratarea și revenirea după stresul hidric;

• procesele de respirație și transpirație să fie reduse;

• să aibă capacitatea de acumulare de acizi organici, care pot neutraliza amoniacul (NH3) rezultat din degradarea protoplasmei;

• să aibă sistemul libero-lemnos bine dezvoltat, pentru a ușura circulația sevei;

• coloizii din celule să aibă capacitatea de a se transforma în gel cu forța osmotică de reținere a apei;

• să aibă capacitatea ridicată de hidroliză cu transformarea amidonului în monozaharide și a proteinelor în aminoacizi care împiedică coagularea ireversibilă a protoplasmei.

Compania Corteva a creat hibrizi de porumb din grupa AQUAmax, care îndeplinesc asemenea condiții și sunt mai rezistenți la stresul hidric.

Se întâlnesc diverse măsuri speciale pe timp de secetă, și anume:

- Compania ROOTS aplică irigarea prin condensare. Adică, instalează conducte prin care circulă apa răcită sub punctul de rouă care condensează umiditatea din sol și aer și o pune la dispoziția plantelor.

- Soluția mexicană cu ploaia solidă. O substanță ca zahărul, un polimer-poliacrilat de potasiu care, încorporat în sol, la nivelul rădăcinilor, în contact cu apa, se transformă în gel care păstrează 95-99 % din excesul de apă din precipitații și-l pune treptat la dispoziția plantelor.

Poate absorbi de 500 de ori mai multă apă decât volumul său și rezistă în sol circa 10 ani. Reduce necesarul de apă de irigat cu 50-80 % și de nutrienți cu 33 %.

- Experiența israeliană cu tăvi MITRA din material plastic. Acestea se montează la baza tulpinilor plantelor și captează apa de ploaie și din rouă. Durează 10 ani.

Prin urmare, oamenii se străduiesc ca prin diferite mijloace să asigure apa necesară plantelor și în condiții de secetă.

În condițiile din țara noastră, în majoritatea anilor, pe perioada de toamnă-iarnă cad cantități importante de precipitații. Să folosim toate mijloacele, prezentate mai sus, pentru a gestiona cât mai bine această apă.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Structura, factor determinant al fertilității solului

Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) anunță că susține protejarea biodiversității, însă această protecție trebuie realizată în parteneriat cu fermierii, nu prin transferarea costurilor exclusiv asupra acestora.

În forma actuală, proiectul de lege privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității (L455/2026) poate introduce noi restricții privind utilizarea terenurilor agricole, fără mecanisme clare și garantate de compensare și fără o evaluare prealabilă a impactului economic asupra exploatațiilor. „Principiul nostru este clar: fără compensare, fără restricție!”, punctează Matei Titianu, președintele LAPAR.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România solicită:

• Realizarea unui studiu de impact economic înainte de adoptarea legii;

• Compensare integrală, garantată prin lege, pentru orice restricție impusă proprietarilor și utilizatorilor de terenuri agricole;

• Asigurarea coerenței cu Politica Agricolă Comună, evitând dubla reglementare și suprapunerea obligațiilor;

• Consultarea reală a fermierilor și a organizațiilor reprezentative în elaborarea normelor de aplicare;

• Transparență deplină privind criteriile, hărțile și zonele vizate de măsurile propuse.

„Fermierii sunt parte a soluției și, reiterăm, vocea lor trebuie ascultată la masa negocierilor prin intermediul mediului asociativ din domeniul agricol. Fermierii contribuie zi de zi la gestionarea durabilă a terenurilor și la conservarea resurselor naturale și trebuie tratați ca parteneri în protejarea biodiversității, nu ca adversari.

LAPAR rămâne deschis dialogului cu Parlamentul, Guvernul și ministerele de resort pentru construirea unei strategii echilibrate, care să protejeze deopotrivă biodiversitatea și viitorul agriculturii românești”, a declarat Matei Titianu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Eficiența energetică, optimizarea resurselor de apă și controlul de la distanță nu mai sunt opțiuni de viitor, ci pilonii unei agriculturi sustenabile și profitabile în prezent.

Parteneriatul dintre Titan Machinery și Variant Irrigation aduce în fermele din România o gamă completă de sisteme profesionale de irigații, propulsate de o infrastructură digitală de ultimă generație: aplicația Hydrotech.

Prin integrarea sistemelor Variant Irrigation cu ecosistemul digital Hydrotech, Titan Machinery oferă fermierilor români un instrument de precizie. Abilitatea de a programa fin fiecare grad dintr-un pivot, de a monitoriza consumul în timp real și de a primi alerte de presiune direct pe telefon transformă irigațiile dintr-o activitate consumatoare de timp și resurse într-un proces complet automatizat și predictibil. Garantat 10 ani pentru structura metalică și 3 ani pentru întregul sistem, acest ansamblu reprezintă o investiție sigură în viitorul sustenabil al fermei.

1. Trei arhitecturi hardware pentru orice configurație de teren

Înainte de a gestiona apa prin intermediul algoritmilor, Variant Irrigation oferă o structură metalică robustă, proiectată pentru durabilitate crescută (țevi cu grosime de 3 mm și componente din oțel supuse procesului de galvanizare la cald, între 120 și 300 μm). Structurile sunt adaptate geometric pentru trei mari tipologii de relief și culturi:

- Sistemul circular (pivot): ideal pentru suprafețe pătrate. Baza turnului central este fixată rigid și conectată la sursa de apă, în timp ce restul structurii metalice rulează liniar-circular prin intermediul roților cu acționare electrică. Versiunea Multicentru oferă flexibilitate maximă, permițând mutarea sistemului de pe un teren pe altul.

- Sistemul liniar (frontal): proiectat pentru parcele dreptunghiulare și lungi. Întreaga construcție se deplasează liniar de-a lungul zonei irigate, alimentându-se direct din hidrant prin intermediul unui furtun flexibil.

- Sistemul hipodrom (universal): destinat geometriilor complexe (terenuri pătrate, dreptunghiulare sau trapezoidale). Dispune de capacitatea de a se roti în mai multe puncte, având opțiunea de a pivota fără fixarea căruciorului central. 

2. Hydrotech: creierul digital al sistemului de irigații

Dincolo de componentele mecanice grele, inovația majoră constă în sistemul de control de la distanță cu GPS - Hydrotech. Disponibilă atât pe smartphone (Google Play și Apple Store), cât și pe PC sau tabletă, aplicația Hydrotech transformă monitorizarea într-un proces complet transparent, operabil în timp real. 

Monitorizare și control în timp real: prin intermediul unei interfețe intuitive, fermierul are control absolut de la distanță.

Management multimașină: controlul simultan al uneia sau mai multor instalații de irigat dintr-un singur cont. 

Dinamică și poziționare: pornirea/oprirea mișcării, modificarea sensului de deplasare și trimiterea precisă a utilajului într-o anumită locație din câmp. 

Managementul debitului: activarea sau dezactivarea udării, precum și reglarea fină a vitezei și a normei de udare. 

Analiză de consum și raportare: afișarea consumului de apă și energie electrică, dublată de generarea de raportări zilnice, lunare sau anuale pentru optimizarea costurilor.

3. Ghid tehnic de configurare din aplicație

Aplicația Hydrotech funcționează pe baza unor fluxuri logice stricte, menite să protejeze cultura și să maximizeze uniformitatea distribuției apei:

A.   Configurarea programului de udare

a) Din secțiunea „Programe”, se adaugă un program nou (+), definindu-se numele acestuia;

b) Se stabilesc limitele secțiunii de teren și intensitatea irigării;

c) Se continuă adăugarea de secțiuni adiacente până când întreaga suprafață vizată este acoperită; 

d) Încărcarea pe PLC: Programul nu rulează local pe telefon, ci este uploadat direct pe controlerul programabil (PLC) al pivotului. O bifă verde confirmă aplicarea cu succes a algoritmului în teren. 

B. Secțiuni interzise și poziții personalizate

Pentru a evita risipa de apă pe drumurile de acces sau suprapunerea peste zone cu restricții, Hydrotech permite crearea de zone interzise: 

-  Fermierul salvează cel puțin două repere geometrice în meniul „Poziții personalizate”, introducând unghiul exact în grade (de ex. 45.6^∘).

-  Prin funcția „Creează zonă”, segmentul definit este salvat. Pe graficul aplicației, zona restricționată va apărea marcată cu roșu, iar sistemul va opri automat distribuția apei sau deplasarea în acel perimetru. 

C. Siguranța prin monitorizarea presiunii

Aplicația include un ecran dedicat pentru „Configurarea presiunii apei”. Rolul acestei funcții este strict de protecție: dacă senzorii hardware de pe pivot detectează o presiune care scade sub limita minimă sau depășește pragul maxim setat, sistemul oprește automat funcționarea și transmite instant un mesaj de eroare pe telefonul utilizatorului, prevenind avariile structurale sau băltirea. 

4. Componente de înaltă fiabilitate: garanția hardware

Digitalizarea nu ar avea valoare fără o infrastructură hardware industrială capabilă să reziste în condiții severe de câmp. Dulapurile de comandă folosesc componente electrice de top de la producători consacrați global: Schneider Electric (Franța), Weidmüller (Germania), OMRON (Japonia) și ETI (Slovenia). Colectorul de curent cu 13 inele este furnizat de Hydrus (America). 

Pentru o distribuție uniformă a apei și reducerea compactării solului, sistemele colaborează cu lideri mondiali din tehnologia aspersoarelor: Senninger, Nelson și Komet. Opțional, pentru colțurile greu accesibile, sistemul poate fi echipat cu o pompă de rapel (booster) între 2 și 5 CP, precum și cu un tun de capăt Komet Twin 101 Ultra. 

Articol de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Sfecla de zahăr este o specie mai nouă, luată mai târziu în cultură pentru producerea zahărului. Multă vreme omenirea a consumat zahăr produs numai din trestia de zahăr.

În prezent produc zahăr 87 de țări, din care 20% din sfeclă și 80% din trestie. Zahăr din sfeclă se obține în 42 de țări, din care 25 sunt din Europa.

La nivelul anului 2017, în Uniunea Europeană s-au cultivat 1.714.000 ha cu sfeclă de zahăr, printre care: Franța 472.000 ha, Germania 408.000 ha, Polonia 221.000 ha. Curios că România, cu o suprafață totală de 238.392 km² a cultivat doar 27.000 ha, iar Belgia cu suprafață de 30.158 km², adică de vreo opt ori mai mică, a cultivat 64.000 ha, mai mult decât dublu față de țara noastră.

Cum au evoluat cultivarea și industrializarea sfeclei de zahăr la noi

În anul 1814 a fost trimis în Franța Petrache Poenaru pentru a se documenta despre problemele privind cultivarea și industrializarea sfeclei de zahăr. Începuturile cultivării sfeclei de zahăr pentru alte trebuințe (alimentare, furajare, medicinale etc) cu soiuri străine și populații locale, au avut loc începând cu anul 1831. În anul 1859, marele agronom Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) a introdus sfecla de zahăr în asolamentul din ferma sa, de la Brad.

Primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr au fost realizate de un alt mare agronom, Petre S. Aurelian (1833-1909), în anul 1863, la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău. Petre S. Aurelian a scris în 1872 „Cultura sfeclei de zahăr și fabricarea zahărului”.

Experții străini încă de atunci propovăduiau că solul și clima din România nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr. Însă, agrochimistul Corneliu Roman, directorul Stațiunii Agronomice București, a demonstrat, în urma analizelor făcute, că România are condiții foarte favorabile pentru cultura sfeclei de zahăr.

Primele fabrici de zahăr au fost înființate în țara noastră la Sascut în 1875 și la Chitila în 1876, iar ca suprafață se cultivau 14.000 ha cu sfeclă de zahăr.

Suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr și numărul de fabrici de prelucrare au evoluat astfel:

• în 1920 se cultivau 23.000 ha și erau 8 fabrici;

• în 1950 se cultivau 71.600 ha și erau tot 8 fabrici;

• în 1989 se cultivau peste 250.000 ha și erau 33 fabrici;

• în 2018 se cultivau peste 23.600 ha și funcționau 3 fabrici;

• în 2022 se cultivau 8.500 ha și funcționa o fabrică.

Revenind la istoric, în anul 1900 încep primele lucrări de selecție a sfeclei de zahăr la ferma Tinănaș. La începutul secolului XX apar preocupări pentru cultivarea sfeclei de zahăr la Feldioara și la Bod, unde sunt promovate cele mai bune soiuri din Europa, dar și populațiile locale.

Primele cercetări organizate la sfecla de zahăr apar după înființarea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) în 1927 și anume la Stațiunile Câmpia Turzii și Cenad. În 1934 se înființează SISA (Societate de semințe) care importa sămânță elită și o înmulțea în România. În 1935, pe lângă fabrica Bod se înființează laboratorul de cercetare a sfeclei de zahăr sub coordonarea Institutului de Cercetări Alimentare București care a funcționat până în anul 1956, după care trece în subordinea ICAR-ului.

În perioada 1948-1956 începe activitatea de ameliorare a sfeclei de zahăr în paralel, la ICAR cu stațiunile Lovrin, Câmpia Turzii și Moara Domnească și la fabricile de zahăr Bod și Roman. În 1949 se înființează un laborator special pentru sfecla de zahăr în cadrul ICAR cu câmp experimental la Moara Domnească. În 1962 se înființează Stațiunea de Cercetări pentru Sfeclă de Zahăr Brașov. Din anul 1967, pe lângă sfecla de zahăr se adaugă și cartoful în cadrul Institutului de Cercetări pentru cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov. În perioada 1977-1981, sfecla de zahăr de la Brașov apare ca o subunitate în subordinea ICCPT-Fundulea.

Întrucât cercetări în domeniul culturii sfeclei de zahăr se făceau în coordonarea ICAR-ului, iar cercetări în domeniul industrializării sfeclei de zahăr în coordonarea Institutului de Cercetări Alimentare București, iar randamentul în prelucrare este condiționat de calitatea sfeclei de zahăr, de tehnologia de cultivare aplicată, a apărut necesitatea unificării celor două domenii de cercetare. În acest scop, un grup de specialiști din ambele domenii au întocmit o documentație prin care demonstrau necesitatea înființării unui Institut de Cercetări adecvat. Analizat la conducerea statului a fost aprobat și astfel, în 1981 a luat ființă „Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea”, având în subordine și patru stațiuni, la Brașov, Roman, Arad și Giurgiu.

La început, cu puținul personal existent, Institutul a funcționat într-o aripă a ICCPT Fundulea, până la construcția noului institut. Pentru noul institut s-a alocat o suprafață de teren lângă noua fabrică de zahăr Fundulea, care și ea se afla în construcție.

Eu, semnatarul acestor rânduri, am fost numit director general al Institutului și în prima perioadă am funcționat mai mult ca diriginte de șantier, supraveghind construcția și asigurând dotarea corespunzătoare cu echipamente, aparatură, mobilier, etc.

În primăvara anului 1984 încă se mai turnau fundații, iar în toamnă, pe 4 octombrie 1984, a avut loc inaugurarea în prezența conducerii statului. S-a construit un Institut modern, în formă de U, cu parter și două nivele. În continuarea construcției Institutului, pe latura stângă, s-au construit: o casă de vegetație prevăzută cu camere de climatizare, o seră, un depozit frigorific pentru butașii seminceri de sfeclă de zahăr și o stație modernă de condiționat sămânță din verigile biologice superioare. Pentru sămânța certificată exista stația de la Ghimbav - Brașov construită în anul 1968.

Pe latura dreaptă a Institutului, în continuare, s-a construit o stație pilot pentru fabricarea substanțelor dulci, o stație pilot pentru fabricarea zahărului (o minifabrică de zahăr cu rol de cercetare, unicat în România) și un atelier mecanic bine dotat. Totodată s-au prelucrat 1.200 ha teren pe care au fost amplasate câmpurile experimentale și s-au înființat două ferme de producție asigurând și necesarul de tractoare și mașini agricole.

A fost completată schema de personal cu peste 150 salariați, din care 60 erau cercetători pe diferite domenii și anume:

- La partea de cultură a sfeclei de zahăr:

• un colectiv specializat pe genetică, ameliorare, producere de soiuri;

• un colectiv pentru agrotehnica sfeclei de zahăr;

• un colectiv pentru producerea de sămânță cu îndrumători în toată țara;

• un colectiv pentru plantele destinate obținerii de substanțe dulci.

- La partea de industrializare a sfeclei de zahăr erau colective specializate pe diferite domenii ale procesului tehnologic de fabrici. De menționat că la începutul anilor ’80 se cultiva sfecla de zahăr numai în unitățile cooperatiste (CAP) care dispuneau de forța de muncă necesară lucrării de rărit. Toate lucrările mecanizate se făceau de către SMT și erau de foarte slabă calitate:

• arături la 18-20 cm neuniforme, bolovănoase, cu multe denivelări;

• patul germinativ se pregătea primăvara cu întârziere, după ce se topea zăpada dintre denivelări;

• se trecea cu grapa cu discuri, în lung și în lat, la 8-10-12 cm adâncime pentru a reuși o anumită nivelare și mărunțire;

• nu se putea vorbi de „patul tare” foarte necesar seminței ale sfeclei de zahăr;

• semănatul se efectua cu semănătoarea de cereale păioase (SUP -29) folosind peste 30 kg/ha sămânță în loc de 8-10 kg/ha;

• sămânța ajungea la diferite adâncimi și unde găsea ceva umiditate răsărea deasă ca peria și trebuia rărită, iar în rest rămâneau goluri în care creșteau buruieni;

• se realizau densități de 45-60 mii plante/ha cu producții scăzute.

Odată cu înființarea Institutului s-a trecut la modernizarea tehnologiei de cultivare a sfeclei de zahăr. Institutul coordona atât cultivarea, cât și industrializarea sfeclei pe întreaga țară. Institutul cu cele patru stațiuni și cele 33 fabrici de zahăr aveau îndrumători de cultură pe diferite zone, în întreaga țară.

Sub coordonarea Ministerului Industriei Alimentare și cu sprijinul direcțiilor agricole județene s-a trecut la o temeinică instruire, prin Casele Agronomului, a tuturor celor care se ocupau cu cultivarea sfeclei de zahăr. Menționez că eu tot timpul activității profesionale m-am ocupat de cercetări în domeniul mecanizării lucrărilor agricole și am avut o strânsă colaborare cu Institutul de Mecanizare București. Am făcut parte, ca singurul agronom, din Comisia Interministerială de testare în vederea omologării noilor mașini agricole, cu sarcina de a stabili cerințele agrotehnice pentru fiecare nouă mașină aflată în construcție. Pentru instruirea cultivatorilor am elaborat broșuri și le-am difuzat gratuit.

Tehnologia de cultivare a sfeclei de zahăr stabilită de noul Institut constă din:

• Plante premergătoare grâul de toamnă;

• Imediat după recoltarea grâului, dacă miriștea este înaltă și sunt multe resturi vegetale, se intră cu mașina de tocat. Resturile vegetale bine mărunțite se repartizează mai ușor și mai uniform pe întreaga suprafață, se încorporează mai ușor în sol, se descompune mai ușor, ca mai puțin consum de energie și nu mai pot fi gazde pentru agenți fitopatogeni, dăunători, rozătoare;

• Concomitent se execută lucrarea de dezmiriștit, cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime în funcție de condițiile existente, umiditatea solului și cantitatea de resturi vegetale;

• Din amestecul resturilor vegetale cu stratul superior al solului rezultă un fel de mulci, cu ceva umiditate, care favorizează răsărirea semințelor de buruieni și samulastră;

• Acestea constituie un covor verde care protejează solul și când ajung aproape în faza în care pot produce sămânță se toacă asigurând materie organică pentru sol;

• Se urmărește și în momentul când solul are un grad optim de umiditate se efectuează arătura cu plugul prevăzut cu scormonitor la 28-30 cm +10 cm (fig.1) și obligatoriu în agregat cu grapa stelată;

• La intrare în iarnă terenul să fie afânat mărunțit și nivelat capabil să înmagazineze apa din precipitațiile de peste iarnă;

• Terenul astfel pregătit, primăvara se zvântă cu 7-10 zile mai devreme asigurând condiții pentru însămânțarea în epoca optimă;

• Primăvara se execută o singură trecere cu combinatorul special pentru plante tehnice la 2 cm adâncime pentru sămânța monogermă și la 4 cm pentru sămânța plurigermă;

• -Semănatul se face cu semănătoarea SPC-6 (8) asigurând distanța de 8-10 cm între semințe. Obligatoriu sămânța să ajungă pe „patul tare” pentru a beneficia de aportul capilar al apei. Semănătoarea trebuie să aibă organe de limitare a adâncimii de semănat. Numai „patul tare” este acela care să asigure adâncimea optimă de semănat;

• După răsărire, cu o săpăligă specială cu lama de 10 cm, se taie una din plante și rămân plantele la distanța de 16-20 cm evitând greoaia lucrare de rărit și asigurând densitatea necesară. În acest fel plantele cresc uniform, la aceeași înălțimea ușurând recoltarea mecanizată cu decoletarea corespunzătoare.

În continuare, lucrările de prășit, de fertilizat, de tratamente împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor se fac după schemele stabilite de cercetătorii domeniilor respective, pa baza rezultatelor din câmpurile experimentale.

Pe parcurs, practica ne-a obligat să aducem unele îmbunătățiri la mașinile folosite în cultura sfeclei de zahăr care constau în:

1. La combinator. Aici organele active se spijineau, în față, pe două roți cu pneuri iar în spate pe doi tăvălugi. Când solul era mai afânat roțile intrau la adâncimi diferite și nu numai aveam un control exact al adâncimii „patului tare”. În atelierul mecanic la Institutului am demontat roțile și am montat și în față un tăvălug. Acesta având suprafața de contact cu solul mai mare, ca să asigure menținerea constantă a adâncimii patului germinativ. Modificarea respectivă am adus-o la cunoștință Institutului de Mecanizare și a fost generalizată.

2. La cultivator. Cuțitele tip săgeată răscoleau și întorceau solul provocând pierderi de apă de 8-10 %. Am demontat cuțitele, le-am făcut plate, le-am ascuțit bine și în acest fel tăiau buruienile la 2-3 cm adâncime, buruienile rămâneau la suprafață, se uscau și aveau rol de protecție. În spatele cultivatorului se vedeau doar trei urme ale suporților cuțitelor, iar solul era neted. Nu mai erau necesare nici discuri de protecție a plantelor. A fost acceptat de Institutul de Mecanizare și astfel au creat cultivatoarele CUPA cu cuțite plate.

3. La semănătoare a fost mai greu. Deși patul germinativ era corect pregătit nu reușeau o răsărire explozivă, uniformă cu SPC-6(8) glomerulele (sămânța) de sfeclă de zahăr sunt foarte pretențioase la germinare,pretind umiditate mare, 120 % din greutatea seminței. Mi-am amintit că atunci când eram elev la Școala agricolă și făceam practică la legumicultură, când semăna morcov, pătrunjel, sfecla roșie, după ce repartizau sămânța în rigole, grădinarul ne obliga să călcăm cu dunga piciorului peste sămânță, pentru a o fixa de substrat, și răsărirea era foarte bună. La o secție a semănătorii SPC-6 (8) am montat în spatele brăzdarului o rolă cu diametrul de 4-5 cm care apasă sămânța pe patul tare și răsărirea era foarte bună comparativ cu celelalte secții de semănat. Modificarea respectivă este prezentă în cartea „Când, cum și cu ce executăm semănatul culturilor agricole”, apărută în 1994, și se găsește la pg.131, fig.10.20 - autor Vasile Popescu. De asemenea, am prezentat modificarea Institutului de Mecanizare, dar a venit 1989 și totul s-a dereglat. Peste 20 ani, la o vizită la Indagra am găsit această modificare prezentă la o companie care produce mașini de semănat.

Institutul intrase în funcțiune cu toate sectoarele, se desfășura o activitate normală. La sfârșitul anului 1987, directorul general Vasile Popescu, adică subsemnatul, s-a retras din funcție pe motive de sănătate. Au rămas ceilalți colegi care au continuat activitatea până în 1989, când au avut loc mari dereglări.

Cea mai grea problemă însă a apărut în 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană și când a primit o cotă de zahăr de 109.000 de tone pentru a cultiva 25.000-30.000 ha cu sfeclă de zahăr, adică de zece ori mai puțin. Analizând comparativ cu Olanda care are o suprafață arabilă de peste cinci ori mai mică, avea cota de zahăr de 800.000 de tone.

Nemaifiind cultură de sfeclă de zahăr, fabricile s-au închis. Guvernanții de atunci, în totală necunoștință de cauză, le-au considerat mormane de fiare vechi și le-au vândut pe nimic la străini. Unii dintre proprietari au luat tot ce a fost metal și le-au vândut la fier vechi, încasând de zece ori mai mult decât plătiseră la cumpărare. Alții le-au mai lăsat în funcțiune pentru scurt timp și le-au închis treptat (Oradea, Luduș, Bod), rămânând doar cea de la Roman.

Deși cultivatorii din zona Oradea au încercat să cumpere fabrica, proprietarul a refuzat deoarece avea fabrică și la el în țară și nu avea unde vinde zahărul.

În 2017 s-au ridicat cotele de zahăr, dar nu am putut extinde cultura pentru că nu mai aveam fabrici. Majoritatea fabricilor din România era construită în anii ’70–’80 cu utilaje de ultimă generație din Vest, adică erau mai noi decât ale acestora, însă s-a urmărit ca România să devină piață de desfacere a zahărului.

Evoluția Institutului

Prin Legea 290 din 2002 se înființează Institutul de Cercetări pentru Sfeclă de zahăr și Cartof Brașov, care din 2013 trece la Ministerul Educației și Cercetării, iar din 2017, la Ministerul Cercetării și Inovării.

De Institutul de la Fundulea nu se mai vorbește nimic. El a fost închiriat de un străin și în casa de vegetație a înființat restaurant, în stațiile-pilot ateliere de termopane etc.

De la un Institut cu patru stațiuni, cu peste 150 de salariați, din care 60 cercetători care coordonau cultura sfeclei de zahăr în peste 250.000 ha și 33 fabrici de zahăr, s-a reînființat la Brașov și a ajuns ca în 2022 să mai aibă la cercetare o jumătate de normă care era ocupată de un pensionar și să mai cultive 8.500 ha cu sfeclă de zahăr.

Eu mă apropii de 95 de ani și urmăresc cu durere această involuție.

La început a existat o activitate febrilă, mobilizatoare, responsabilă și frumoasă la care participa multă lume, de la ministru până la ultimul cultivator. Se făceau instruiri regulate pentru modernizarea culturii și industrializării sfeclei de zahăr, beneficiind de Casele Agronomului existente atât la nivel central, cât și în fiecare județ. Aveam sprijin din partea direcțiilor agricole județene și în special de la județul nostru, Călărași, mai ales în perioada când director general era ing. Gheorghe Prevenda, tatăl redactorului-șef al publicației Revista Fermierului.

Consider că cele prezentate în acest material vor constitui mari semne de întrebare pentru cei care se ocupă de agricultură și cei care ne conduc țara, pentru a reveni la ceea ce a fost bun în trecut.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Structura, factor determinant al fertilității solului

Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Solul este suportul perenității vieții pe Pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele.

Suprafața terestră a globului este de 29%, din care agricultura folosește 6,4% și realizează 98% din produsele agroalimentare, iar apa ocupă 71% și realizează 2% din produsele agroalimentare. Solul asigură realizarea acestor produse datorită însușirii sale de bază, fertilitatea.

Fertilitatea este capacitatea solului de a asigura în mod simultan și continuu cu cantități îndestulătoare de elemente nutritive și apă plantele, în condițiile satisfacerii și a celorlalți factori de vegetație.

Productivitatea solului, pe lângă fertilitate, mai cuprinde factorii climatici și tehnologia de cultură aplicată.

Referindu-ne la calitatea solului se are în vedere atât fertilitatea, cât și productivitatea solului respectiv.

Urmărind evoluția populației pe glob constatăm că la mijlocul secolului al XIX-lea erau un miliard de oameni, ca la începutul anilor ’30 din secolul al XX-lea, când m-am născut eu, să ajungă la două miliarde, iar în prezent (2026), într-o singură generație, să depășească 7,5 miliarde, ca pentru 2050 să se prognozeze 9 miliarde de oameni.

În asemenea condiții, FAO stabilește ca până în 2050 producția agricolă să crească cu 70%, pe baza creșterii sănătății și productivității solului. Numai un sol bine structurat poate contribui la realizarea, în condiții optime, a prevederilor FAO asigurând condiții pentru obținerea de recolte bogate, de calitate superioară.

Ce este structura solului?

Unirea particulelor elementare de sol (praf, nisip), cu ajutorul complexului coloidal argilo-humic, în agregate structurale de diferite forme și mărimi, reprezintă structura solului.

Solul structurat se poate obține în condițiile prezenței a 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Materia organică este sursa de energie care întreține toate viețuitoarele din sol și care prin descompunere formează nutrienții necesari plantelor și generează humusul care constituie factorul de bază în realizarea agregatelor structurale.

Se apreciază că hrănirea microbiomului este adevăratul motiv al sănătății și productivității solului. Prezența materiei organice și procesele biologice care au loc în sol duc la eliminarea unor gaze care mențin starea de afânare a solului și previn procesul de compactare asigurând o anumită elasticitate solului cu aspectul de sol „dospit”.

Coloizii de humus și argilă din complexul coloidal coagulează și formează liantul (cimentul) care leagă particulele de sol în agregate structurale. La această operațiune participă și rădăcinile plantelor, în special gramineele și leguminoasele perene.

Gramineele, cu rădăcinile lor fasciculate, fragmentează masa solului și exercită o presiune laterală asupra particulelor de sol care se unesc.

Leguminoasele, prin sistemul radicular pivotant, efectuează o scarificare naturală a solului și aduc la suprafață Calciul (Ca⁺⁺) atât de necesar în complexul coloidal pentru realizarea agregatelor structurale cu mare stabilitate hidrică.

Când la formarea structurii participă numai argila rezultă agregate mari, colțuroase, cu stabilitate hidrică redusă.

Când participă numai humusul, care are capacitate de agregare de 12 ori mai mare, rezultă agregate mici, rotunjite, cu stabilitate hidrică mai mare.

Cel mai bine este când participă ambele componente, iar humusul este saturat cu cationi de calciu, rezultând agregate structurale foarte stabile.

Efectul maxim de structurare a solului se înregistrează atunci când humusul conține acid huminic, iar argila este de tip montmorillonit.

Agregatele structurale formate sunt de diferite dimensiuni și anume:

• macroagregate de 7-4 mm;

• mezoagregate de 4-2 mm;

• microagregate de 2-0,5 mm.

Solul este considerat:

• Slab structurat, când 25% din masa solului are granule;

• Moderat structurat, când are 25-75% granule;

• Bine structurat, când are peste 75% granule.

Agregatele structurale s-au dovedit rezistente la degradare când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și cationi de Ca, Mg.

Solul cu structură glomerulară stabilă înglobează toate însușirile favorabile unei fertilități ridicate, și anume:

a) Regimul aerohidric, termic și de nutriție în parametrii optimi asigură condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea viguroasă a plantelor, premisă pentru obținerea de producții ridicate și de calitate superioară.

b) În solul bine structurat gradul de afânare și permeabilitatea de 7-10 cm/oră permite acumularea a 80-90% din precipitații, pe întregul profil de sol de 100-125 cm (volumul edafic). Nu este indicată o afânare mai adâncă deoarece apa se poate pierde în pânza freatică.

c) Totodată, apa înmagazinată în sol este conservată reducându-se evaporarea în două moduri:

• aerul din spațiile necapilare având umiditate ridicată și vapori de apă împiedică evaporarea apei din spațiile capilare ale agregatelor;

• după fiecare ploaie, agregatele structurale de la suprafața solului se usucă își micșorează volumul și se desprind de stratul umed întrerupând capilaritatea și apa nu se mai poate ridica până la suprafață să se evapore, formează ceea ce se numește un mulci natural.

d) Porozitatea  solului asigură ca apa și aerul să se găsească în proporții favorabile creșterii și dezvoltării plantelor cu 2/3 apă și 1/3 aer. Se găsesc pori de diferite dimensiuni și anume:

• pori grosieri în care se găsește aer și sunt conducători de apă;

• pori mijlocii, conductori și reținători de apă;

• pori fini, reținători de apă;

• pori foarte fini care conțin apa legată.

Porii de dimensiuni reduse formează capilaritatea solului (legătura capilară între agregatele structurale se face prin punctele de contact) prin care apa circulă în toate direcțiile nefiind supusă forței gravității. Circulația are loc de la capilarele cu diametru mare spre cele cu diametru mic.

Nu este indicat ca porozitatea să depășească 58% deoarece:

• are loc infiltrarea rapidă a apei;

• aerul în exces provoacă mineralizarea humusului cu eliberarea de nutrienți peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul este levigat;

• se intensifică evaporarea apei și solul se usucă.

e) Materia organică în solul structurat se descompune treptat și continuu, iar procesele de humificare mineralizare se mențin în echilibru asigurând elemente nutritive pentru plante pe întreaga perioadă de vegetație precum și humus care intră în rezerva solului ca depozitar de elemente nutritive. Această situație se poate întâlni când există asolamente bine organizate, cu prezența gramineelor și leguminoaselor perene care contribuie la o stabilitate hidrică a agregatelor structurale. Spre exemplu: stabilitatea hidrică după grâu a fost de 23,4%, iar după lucernă de 52%.

f) În solul structurat rădăcinile cresc nestingherite, fără consum mare de energie explorând un volum mare de sol din care își procură apa și elemente nutritive. Porumbul, de pildă, când și-a adâncit rădăcinile cu 30 cm a folosit 50 mm apă în plus.

g) Gradul de afânare al solului structurat are densitatea aparentă (Da) 1,0-1,4 g/cm3, porozitatea capilară 30-36%, porozitatea necapilară (de aerație)18-24%, condiții foarte favorabile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pentru activitatea biologică din sol și pentru valorificarea cu eficiență ridicată a îngrășămintelor aplicate. Referindu-ne la sfecla de zahăr care își dezvoltă partea recoltabilă în pământ, s-a constatat că în solul afânat, cu Da 1,38 g/cm³, producția fost 100%, iar la Da 1,5 g/cm³ doar 5,5%.

h) Solul bine structurat se lucrează ușor, fără bolovani sau curele care pentru mărunțire necesită treceri repetate care distrug agregatele, solul se transformă în praf care astupă porii solului, aerul cu oxigen nu mai pătrunde, gazele și CO₂ nu se evacuează devenind toxic, se formează crustă, apa nu se mai infiltrează, se scurge, produce eroziune, bâltire, se evaporă, se pierde.

În situația solului structurat se evită asemenea fenomene, rezistența la tracțiune se reduce cu 40%, la fel uzura mașinilor și consumul de motorină.

Prin urmare, eforturile depuse pentru a realiza un sol bine structurat sunt răsplătite îndoit și întreit prin nivelul și calitatea producției obținute prin reducerea cheltuielilor și prin lipsa de poluare a mediului.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Schimbările climatice continuă să influențeze condițiile agricole, fermierii din țara noastră confruntându-se cu o presiune tot mai mare de boli foliare apărute timpuriu și cu evoluție agresivă la culturile de cereale. Temperaturile mai ridicate și perioadele de toamnă prelungite accelerează dezvoltarea agenților patogeni precum septorioza și făinarea, făcând importantă protecția timpurie și eficientă a culturilor.

Strategiile moderne de control al bolilor pun accent pe protejarea aparatului foliar al plantei încă din primele stadii de dezvoltare, deoarece frunzele sănătoase sunt esențiale pentru susținerea fotosintezei și pentru asigurarea unei performanțe optime a culturii pe tot parcursul sezonului de vegetație. Pentru a obține acest rezultat, fermierii se bazează din ce în ce mai mult pe soluții avansate precum molecula proquinazid, cunoscută pentru capacitatea sa de a inhiba germinarea sporilor și de a opri dezvoltarea fungilor într-un stadiu incipient, în special în cazul făinării. Această soluție este dezvoltată de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience.

Atunci când este combinat cu prothioconazol, un fungicid triazolic sistemic cu proprietăți atât preventive, cât și curative, proquinazidul formează un mod de acțiune complementar care combate un spectru larg de boli foliare. Această combinație este integrată în Verben™, un fungicid conceput pentru a asigura o protecție timpurie puternică la culturile de cereale. Pentru Cosmin Iancu, agronom și proprietar al unei ferme de 1.100 de hectare de teren agricol în zona Grădiștea, județul Ilfov, această abordare a devenit un pilon esențial al programului său de protecție a culturilor.

În ferma sa, la acest moment, Cosmin Iancu are 400 de hectare cu grâu și 200 de hectare cu orz, ambele culturi fiind tratate cu Verben™ ca prim tratament fungicid. „Folosim Verben™ de trei sezoane, aplicându-l pe întreaga suprafață de grâu și orz la primul tratament, în faza de alungire a paiului. Având în vedere că numărul soluțiilor disponibile pentru combaterea bolilor este în scădere, un produs care combină proquinazidul și prothioconazolul reprezintă o opțiune solidă și eficientă pentru gestionarea complexului de boli foliare”, precizează tânărul fermier.

Rezultatele au fost constant pozitive, cu o eficacitate deosebit de bună împotriva făinării, dar și a septoriozei. Prin acțiunea sa preventivă și curativă, produsul contribuie la menținerea unei suprafețe foliare sănătoase în fazele critice de creștere, susținând direct dezvoltarea plantelor și formarea producției. „Unul dintre principalele beneficii este flexibilitatea, datorită ferestrei largi de aplicare. În același timp, produsul oferă o eficiență economică foarte bună, cu un raport cost - performanță solid. Are rezultate foarte bune împotriva principalelor boli foliare vizate la primul tratament”, arată Cosmin Iancu avantajele produsului Verben™.

Cu o experiență în agricultură care datează din 1991, anul înființării afacerii de familie, Cosmin Iancu îmbină tradiția cu practicile agronomice moderne. Pe baza acestor rezultate, el intenționează să continue aplicarea aceleiași strategii și în sezoanele următoare la culturile de cereale, bazându-se pe consecvența și fiabilitatea soluției pe bază de proquinazid. Abordarea sa reflectă o tendință mai amplă în rândul fermierilor noștri, care adoptă din ce în ce mai mult substanțe active inovatoare pentru a răspunde presiunii tot mai mari a bolilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Pe 5 martie 2026, la Codlea – jud. Brașov, Clubul Fermierilor Români a organizat a cincea conferință regională din seria AGRI4FUTURE România: Obiectiv 2035, o platformă de consultare națională dedicată reformei Politicii Agricole Comune post-2027 și noului cadru financiar multianual european 2028-2034.

Conferința a conturat o realitate paradoxală: agricultura românească s-a modernizat semnificativ după 2007 prin investiții masive în utilaje și consolidarea exploatațiilor, dar se află simultan în cea mai gravă criză de vulnerabilitate financiară din ultimii ani.

„Suntem campioni la producție primară, dar sectorul agricol românesc n-a fost niciodată atât de vulnerabil. Doi din trei fermieri sunt la un grad de îndatorare care nu le mai permite accesul la capital de lucru, iar mulți nu mai știu dacă se gândesc la următoarea investiție sau doar la următoarea scadență”, a declarat Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români.

Datele prezentate arată că fermierii vând astăzi la prețuri comparabile cu 2010, în timp ce costurile au crescut substanțial. Doi din trei fermieri se confruntă cu niveluri de îndatorare care blochează accesul la credite pentru capital de lucru, iar propunerile actuale de reformă a Politicii Agricole Comune prevăd o scădere reală a bugetului cu aproximativ 28%, cu plafonare și degresivitate obligatorii care afectează direct fermele comerciale, acestea asigurând circa 70% din producția agroalimentară națională.

Integrarea pe verticală și asocierea, soluții concrete pentru recâștigarea competitivității

Discuțiile au evidențiat nevoia urgentă de integrare pe verticală producție-procesare-retail și de consolidare a capacității de organizare a fermierilor. Cooperativa Agricolă Podișul Transilvaniei, condusă de fermierul Emil Turdean, demonstrează viabilitatea acestui model: 21 de membri controlând peste 33.000 hectare au reușit să dezvolte un proiect de aproximativ 45 milioane euro pentru o fabrică de uleiuri cu integrare energetică completă, cofinanțare proprie de peste 50% din totalul investiției și strategii de cultivare a plantelor oleaginoase de nișă precum inul pentru ulei, care oferă prețuri cu 150-250 euro pe tonă peste cotația rapiței la export.

Laszlo Becsek, membru în Consiliul Național de Coordonare al Clubului și administrator al fermei Bio Farm, a subliniat urgența soluțiilor colective: „Noi producem doar 30% din necesarul de cartofi al țării, iar anul acesta am ajuns la 17%, restul fiind import. Dacă nu trecem de la soluții individuale la proiecte de tip lacuri de acumulare și irigații făcute împreună, o să continuăm să predăm copiilor noștri ferme pline de datorii, nu afaceri sustenabile”.

Condiția de bază identificată pentru susținerea brandurilor românești în retail constă în asigurarea calității constante, a volumelor suficiente și a aprovizionării pe tot parcursul anului, obiective imposibil de atins de fermieri izolați, ci doar prin grupuri organizate și planificare comună cu lanțurile de retail. Reprezentanții sectorului au subliniat că înainte de discuțiile despre brand trebuie rezolvate elementele fundamentale: soiuri potrivite pentru depozitare lungă, tehnologie corectă de irigare, utilaje performante de recoltat, depozite specializate și certificări de bază, inclusiv certificate fitosanitare care lipsesc la o parte semnificativă a producătorilor și blochează accesul în retail.

Noua arhitectură de finanțare: parteneriate strategice între stat, bănci și IFN-uri specializate

Sectorul financiar-bancar a recunoscut deschis limitările actuale ale finanțării agricole. Jabbar Kanani, președintele Agricover Holding și membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români, a constatat că sectorul bancar comercial nu manifestă interes la nivelul necesar pentru agricultură și a propus un model concret de parteneriat: IFN-urile specializate să asigure analiza de risc și structurarea (inclusiv contribuție de aproximativ 10% din finanțare), iar băncile comerciale să vină cu restul de 90% pe termen lung, într-o sindicalizare în care expertiza agricolă suplinește lipsa de apetit a băncilor clasice.

Banca de Investiții și Dezvoltare s-a poziționat ca alternativă complementară pentru proiecte mari de infrastructură și dezvoltare, acolo unde băncile comerciale manifestă reticență, inclusiv prin parteneriate cu sectorul privat și cu IFN-urile specializate.

Achim Irimescu, ministru plenipotențiar la Reprezentanța României la UE, a detaliat propunerile de reformă PAC și noua arhitectură de fonduri după 2028, subliniind că fondurile de investiții agricole ar putea migra către pachetul de coeziune și dezvoltare regională, ceea ce impune pregătirea de proiecte mari, regionale, în locul fragmentării pe ferme mici greu bancabile.

Ioan Oneț, director general adjunct AFIR, a confirmat că toate intervențiile din Planul Național Strategic 2023-2027 au înregistrat cerere mult peste bugetele alocate, în special pe segmentele legume-cartof și zootehnie, ceea ce demonstrează nevoia uriașă de investiții din sector.

Secretarul de stat Adrian Pintea a transmis că Ministerul Agriculturii urmărește obținerea unui buget cel puțin la nivelul anului 2025 și că APIA și AFIR rămân instituții esențiale pentru implementarea măsurilor de sprijin.

Digitalizarea și tehnologiile avansate, instrumente strategice

Autoritatea pentru Digitalizarea României a prezentat infrastructura de cloud guvernamental, identitate electronică și interoperabilitate între sistemele publice care va reduce semnificativ birocrația pentru fermieri, inclusiv proiectele de digitalizare pentru APIA (aproximativ 90 milioane lei pentru portalul unic al fermierului) și ANSVSA.

Clubul Fermierilor Români a detaliat programul național de formare a 1.000 de responsabili de digitalizare în ferme prin programe postuniversitare cu peste 65% componentă practică, conectați la un centru de excelență unde furnizorii de tehnologie pot fi testați și integrați.

Reprezentanții furnizorilor de tehnologii agricole au demonstrat aplicații concrete de teledetecție și analiză satelitară pentru monitorizarea culturilor, determinarea indicilor de vegetație, urmărirea stresului hidric și suport pentru decizii de fertilizare și irigații, precum și soluții de biostimulare pentru creșterea rezistenței plantelor la stres climatic și eficientizarea utilizării elementelor nutritive.

Conferința Regională Centru a reunit fermieri, reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, APIA, AFIR, ADR Centru, Reprezentanța României la UE, sectorul financiar-bancar, furnizori de tehnologii agricole și mediul academic, pentru a analiza situația actuale a agriculturii românești și formularea de soluții concrete pentru următorii zece ani.

Conferința Regională Centru este a cincea dintr-o serie de zece conferințe regionale organizate de Clubul Fermierilor Români în perioada noiembrie 2025 – aprilie 2026, menite să consulte fermierii din fiecare regiune și să integreze perspectivele locale în propunerile Clubului privind competitivitatea, finanțarea și adaptarea agriculturii românești la noile realități economice și climatice.

Următoarea conferință regională va avea loc pe 19 martie 2026 la Vaslui, urmată de Conferința Regională Oltenia, programată pentru 27 martie 2026 la Craiova.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

IPSO Agricultură continuă seria de evenimente dedicate fermierilor care își doresc să implementeze soluții moderne, eficiente și profitabile în activitatea agricolă. Astfel, joi – 23 octombrie 2025, la RDF Group din localitatea Șofronea – județul Arad, IPSO Agricultură a adus în prim-plan tehnologiile de vârf și bunele practici care pot susține performanța în agricultură, în cadrul evenimentului „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!”. Fermierii prezenți, în jur de 300, au aflat, de la specialiștii companiei, cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură.

Participarea la Precision AG TOUR oferă fermierilor oportunitatea de a descoperi cele mai noi tehnologii și soluții integrate pentru optimizarea activității agricole, de a interacționa cu experți de profil și de a împărtăși experiențe valoroase.

Evenimentul a fost structurat în jurul a cinci ateliere tematice:

• Agricultură de Precizie;
• Pregătirea Solului;
• Semănat & Protecția plantelor;
• Recoltat și Manipulare;
• Irigații.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu soluții și echipamente de agricultură de precizie de ultimă generație, finanțare personalizată și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare IPSO Service 360.

Tehnologia Centralized & Connected Support reprezintă viitorul în materie de servicii post-vânzare. Datele transmise de utilajele conectate sunt analizate în timp real de o echipă de specialiști pentru a identifica și preveni posibile defecţiuni înainte ca ele să se producă sau să se agraveze. Folosind tehnologia Expert Alerts, tehnicienii pot interveni rapid, având la dispoziție echipamentele necesare, piesa cauzatoare și întreaga procedură de reparație, asigurând astfel o intervenție eficientă și la timp pentru fermieri. Această abordare minimizează perioadele de nefuncționare a utilajelor şi sprijină fermierii în creşterea productivității şi profitabilității, prin intervenții proactive și precise.

Prin abordarea „one-stop shop”, compania IPSO oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură modernă și performantă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!