Având în vedere apariția la nivel național a unor incendii de vegetație uscată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) atrage atenția fermierilor cu privire la interzicerea arderii miriştilor şi a vegetaţiei pajiştilor permanente.

Toți beneficiarii de sprijin financiar din partea APIA, acordat sub formă de plăți directe și a unor intervenții pentru dezvoltare rurală, au obligaţia respectării standardului GAEC 3 – Interdicția de a incendia miriștile, cu excepția cazurilor justificate din motive fitosanitare, precum și a standardului GAEC 10 – Interdicţia de a incendia vegetaţia pajiştilor permanente, ca parte a normelor de condiţionalitate ce trebuie respectate de către fermieri.

Totodată, fermierii care primesc sprijin prin intervențiile din Planul Național Strategic PS 2023-2027 trebuie să respecte normele privind condiționalitatea pe întreaga exploatație agricolă și pe tot parcursul anului de cerere.

„Prin respectarea celor două norme de condiționalitate, respectiv GAEC 3 și GAEC 10, fermierii contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) provenite din agricultură și menţinerea nivelului de materie organică din sol, prin interdicția arderii miriştilor, a vegetației uscate și a resturilor vegetale existente pe terenurile arabile precum și a vegetației pajiștilor permanente”, precizează APIA.

Standardul GAEC 3 trebuie respectat de către toți fermierii care au la dispoziție terenuri arabile. Fermierii care utilizează terenuri arabile nu trebuie să ardă miriştile şi/sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea-soarelui, rapiţă etc).

Standardul GAEC 10 se aplică pe toate pajiștile permanente de pe teritoriul național. Vegetația pajiștilor permanente include vegetația uscată existentă pe pășuni și fânețe, miriștea și resturile vegetale rămase în urma pășunatului sau după recoltarea fânului, precum și vegetația invazivă sau vegetația dăunătoare covorului ierbos pe pajiștile permanente.

Obiectivul principal al standardelor GAEC 3 și GAEC 10 îl reprezintă menținerea nivelului de materie organică din sol.

Pentru a întări măsurile de verificare a respectării standardelor GAEC 3 și GAEC 10 de către fermieri, APIA a încheiat cu Garda Naţională de Mediu (GNM) şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) un Protocol de colaborare privind acţiunile de monitorizare a modului de respectare de către fermieri a normelor privind condiționalitatea referitoare la interdicția de a arde miriștile, vegetația uscată, resturile vegetale existente pe terenurile arabile, a vegetației pajiștilor permanente precum și interdicția arderii miriștilor, a vegetației uscate și a resturilor vegetale existente pe terenurile arabile și a vegetației pajiștilor permanente situate în siturile Natura 2000, în baza căruia părţile se angajează să colaboreze pentru creşterea eficienţei acţiunilor de control.

Conform protocolului de colaborare, APIA împreună cu GNM şi IGSU elaborează materiale informative (afișe, pliante, postere, comunicate de presă etc.) cu privire la interdicția arderii miriștilor și vegetației uscate pe terenurile arabile și de pe pajiștile permanente, și le transmit către structurile județene din subordine, în vederea diseminării către populație, în cadrul campaniilor de informare publică.

În cazul în care se constată că o anumită parcelă din cadrul exploataţiei a fost arsă, iar arderea se datorează unor cauze necunoscute, pentru a nu fi sancționati, fermierii pot prezenta în cel mai scurt timp la Centrul judeţean/local al APIA la care au depus cererea, copia Procesului verbal de intervenție întocmit de către Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sau copia după sesizarea (plângerea) depusă la secția de Poliție pe raza căreia s-a produs arderea, iar după finalizarea cercetărilor trebuie să prezinte și copia documentului de soluționare a sesizării făcute. Neprezentarea acestor documente determină aplicarea de penalități ca urmare a nerespectării standardelor GAEC 3 și GAEC 10. Documentele trebuie să fie întocmite înaintea efectuării controlului şi să fie valabile la data efectuării controlului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un sondaj realizat la nivel european în cadrul proiectului InBestSoil arată că, deși gradul de conștientizare a provocărilor legate de sănătatea solului este ridicat în rândul administratorilor de terenuri, fermierilor și cercetătorilor, evaluarea și gestionarea sănătății acestuia se bazează în mare măsură pe indicatori vizuali și pe surse fragmentate de informații. Rezultatele evidențiază necesitatea unor abordări mai integrate privind managementul sănătății solului, care să combine cunoștințele științifice cu instrumente practice adaptate contextului local.

Sondajul InBestSoil a analizat practicile actuale de gestionare a solului, legătura acestora cu sănătatea solului, precum și impactul economic și social asociat. Participanții au reprezentat mai multe țări europene, inclusiv Spania, Italia, Franța, Lituania, Letonia, Croația, Țările de Jos, Elveția și Regatul Unit. Printre respondenți s-au numărat cercetători (45%), fermieri și silvicultori (22%), precum și alți actori implicați în gestionarea terenurilor și elaborarea politicilor publice.

Două treimi dintre respondenți au declarat că au identificat probleme legate de sănătatea solului pe terenurile pe care le administrează sau cu care lucrează. Aceste probleme sunt cel mai frecvent detectate prin schimbări vizibile în structura și aspectul solului, urmate de semne de eroziune și reducerea biodiversității. În același timp, 60% dintre respondenți au evaluat solul ca fiind în stare bună, ceea ce sugerează o discrepanță între percepția asupra sănătății solului și existența unor procese de degradare subdiacente.

„Observăm un nivel ridicat de conștientizare a importanței sănătății solului, dar și o lipsă de metode coerente pentru a o evalua și gestiona în mod sistematic. Această discrepanță între percepție și evaluarea bazată pe dovezi este exact punctul în care InBestSoil își propune să intervină, conectând cunoștințele științifice cu practicile reale de gestionare a terenurilor”, precizează Andrés Rodríguez Seijo, cercetător și coordonator al proiectului InBestSoil la Universitatea din Vigo.

Provocările legate de apă au fost cele mai frecvent menționate în ceea ce privește sănătatea solului, problemele legate de retenția apei și drenaj afectând aproximativ două treimi dintre respondenți. Compactarea solului și problemele legate de aciditatea sau alcalinitatea solului au fost, de asemenea, semnalate pe scară largă, evidențiind constrângerile structurale și chimice care pot limita productivitatea și reziliența, în special în condițiile schimbărilor climatice.

Sondajul arată că multe practici agricole sustenabile sunt deja utilizate. Rotația culturilor este aplicată pe scară largă, iar o parte semnificativă dintre respondenți declară că utilizează tehnici de cultivare redusă și culturi de acoperire. Cu toate acestea, diferențele dintre răspunsurile spontane și cele sugerate indică faptul că nivelurile de implementare și înțelegerea acestor practici variază. În timp ce aproximativ două treimi dintre respondenți folosesc îngrășăminte organice, în majoritatea cazurilor nu sunt utilizate îngrășăminte chimice. Acolo unde sunt folosite îngrășăminte chimice, produsele pe bază de azot domină și sunt adesea utilizate în mod regulat.

Din perspectivă economică, adoptarea practicilor organice și ecologice poate duce la randamente mai mari și la stabilitate, încurajând administratorii de terenuri și fermierii să observe beneficiile concrete ale investițiilor în sănătatea solului. Aproape trei sferturi dintre respondenți au raportat fie o creștere a costurilor de producție, fie nicio schimbare sesizabilă a acestora după adoptarea practicilor organice și ecologice, care pot conduce la recolte mai bogate și la stabilitate.

„Sondajul confirmă că investițiile în sănătatea solului nu reprezintă doar o necesitate de mediu, ci și o decizie economică. Chiar și atunci când costurile nu scad imediat, solurile mai sănătoase contribuie la reziliență, productivitate și viabilitate pe termen lung, aspecte care devin din ce în ce mai esențiale în contextul presiunilor climatice. În plus, acestea pot contribui activ la dezvoltarea unor modele de afaceri mai sustenabile și adaptate provocărilor viitoare”, arată Andrés Rodríguez Seijo.

Sursele de cunoaștere și informare rămân fragmentate, majoritatea respondenților bazându-se pe reviste academice și resurse online. Deși aproximativ două treimi dintre respondenți se declară moderat sau foarte încrezători în cunoștințele lor privind bunele practici pentru sănătatea solului, bariere semnificative - precum constrângerile economice, sprijinul instituțional limitat și lacunele de cunoaștere - pot împiedica o adoptare mai largă. Abordarea acestor bariere prin formare specifică, finanțare și sprijin politic poate consolida implicarea părților interesate și implementarea unor abordări de management integrat.

Per ansamblu, sondajul InBestSoil subliniază faptul că instrumentele accesibile și învățarea colaborativă sunt esențiale pentru a le permite părților interesate, cercetătorilor, fermierilor și factorilor de decizie să îmbunătățească gestionarea solului la nivel european.

*****

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Grija pentru pământ, ca suport al vieții, a fost în atenția oamenilor de știință încă din cele mai vechi timpuri. Este reliefată în lucrări științifice în special începând cu secolul al XVIII-lea.

Gheorghe Munteanu-Murgoci (1862-1925) este cel care a inițiat și realizat prima hartă a solurilor românești la scara 1:500.000 și cel care, ca urmare a prestigiului internațional de care se bucura, în 1924 a fost ales președinte al Comisiei pentru harta pedologică a Europei.

Teodor Saidel (1874-1967) s-a ocupat, în special, de chimia solului. Este remarcat prin faptul că a elaborat, ca prioritate mondială absolută, Metoda de determinare a concentrației ionilor de hidrogen în soluția solului pe cale potențiometrică, cu ajutorul electrodului de hidrogen, și care în prezent se aplică în întreaga lume (pH-ul solului).

Acad. Gheorghe Ionescu-Șișești (1885-1967) în 1944 arată: „Pământul este bogăția principală a României. Dar el nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijlocul de existență al poporului român”.

Acad. Cristian Hera mai recent (2015) menționa: „Noi, purtătorii conștiinței istorice, avem datoria să stabilim și să impunem căile și mijloacele, iar factorii de decizie legislativă și executivă să stabilească cu claritate legile care să conducă la păstrarea pământului românesc, tezaur național și izvor de existență al generațiilor de astăzi și al celor care ne urmează”.

Marele pedolog prof. dr. Nicolae Florea, membru de onoare al Academiei Române, în bogata sa operă privind studiul solului atrage atenția că: „Solul este suportul perenității vieții pe pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele. De aceea, solul necesită ocrotire, fiind foarte fragil, sensibil la degradare și dificil la restaurat”.

Beneficiind de toate recomandările marilor oameni de știință, noi trebuie să cunoaștem bine solurile pe care lucrăm și să luăm măsurile necesare pentru menținerea și sporirea stării de fertilitate a solului.

România, un muzeu în aer liber

De la nivelul mării până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezat în amfiteatru cum nu se poate găsi în alte țări. Aceste forme de relief sunt și armonios repartizate, cu 1/3 câmpie, 1/3 deal și podiș și 1/3 munte. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere („aurul verde” al țării).

România este considerată un muzeu în aer liber cu toate tipurile de sol.

În cele ce urmează, vom trata în mod deosebit suprafața arabilă a României, care ocupă circa 9 milioane de hectare și care este împărțită în următoarele:

1. Zone agricole:

• Câmpia Română de Sud și Est, cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm;

• Câmpia Română, centrală cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații;

• Câmpia de Vest, cu soluri de tip cernoziom și lăcoviște și cu 570-630 mm precipitații;

• Câmpia Dobrogei, cu sol de tip cernoziom și bălan și cu 380-460 mm precipitații;

• Câmpia Transilvaniei, cu sol cernoziom și argiloiluvial și cu 540-460 mm precipitații;

• Câmpia Jijiei, cu sol cernoziom și 630-670 mm precipitații;

• Podișul Transilvaniei, cu sol podzol și 610-640 mm precipitații. Cu schimbările climatice, nu știu cât din aceste cantități de precipitații mai sunt valabile.

2. După textură, cele 9 milioane ha se împart în:

• Soluri cu textură grosieră: sunt solurile nisipoase și nisipo-lutoase;

• Soluri cu textură mijlocie: sunt solurile luto-nisipoase și lutoase;

• Soluri cu textură fină (grele): sunt solurile luto-argiloase și argiloase.

În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.

3. În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, solurile se împart în următoarele clase de pretabilitate:

• Clasa I, foarte bune, ocupă 3,8 % din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare;

• Clasa a II-a bune, ocupă 35,8 % din arabil, are versanți slabi înclinați, mecanizabile;

• Clasa a III-a, mediocre, ocupă 25,2 % din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare;

• Clasele a IV-a și a V-a, slabe, ocupă 35 % din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.

Făcând o comparație, pe glob sunt 62% soluri cu fertilitate scăzută, iar în România, 52%; soluri foarte fertile – pe glob, 11%, iar în România, 27,3%.

4. Prin studiul amănunțit al terenului, s-au stabilit următoarele note de bonitare:

• 80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun;

• 61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici;

• 41-60 % ocupă 32,44%, din suprafață, este teren cu limitări mijlocii;

• 21-40 % ocupă 13,51%, din suprafață, este teren cu limitări mari;

• 1-20 % ocupă 11,48%, din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.

Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:

• Stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;

• Stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;

• În asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.

5. În sinteză, principalii parametri calitativi ai solului sunt conform tabelului de mai jos.

În general, România dispune de soluri cu grad de fertiliate ridicat și atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.

Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.

Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al al omului care e custodele, dar mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecu prin secole”.

Dar, așa cum menționa prof. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au făcut românii. Actuala clasă politică, cu responsabilitatea diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională. Noi suntem generația care și-a trădat strămoșii prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări”.

Asupra pământului românesc s-au manifestat mai multe rele, și anume:

• Pulverizarea proprietății;

• Cultivarea nerațională;

• Secătuirea și distrugerea.

La aceasta, acad. Cristian Hera adaugă următorul rău: „Înstrăinarea pământului în proprietatea cetățenilor din alte țări care exportă recolta și substanțele nutritive extrase din sol”. Mai sunt voci care afirmă că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară, nu pleacă peste hotare. Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

Cu ocazia Zilei Mondiale a Solului, sărbătorită anual pe 5 decembrie, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca găzduiește, în zilele de 4 și 5 decembrie 2025, o nouă ediție a evenimentului educațional și interdisciplinar „Multidialog despre Sol – Bio-inspirație actuală pentru comunitățile generațiilor viitoare”.

Programul reunește profesori, cercetători, antreprenori, reprezentanți ai administrației publice, experți în sustenabilitate și tineri din România, Italia și Turcia, într-un cadru dedicat dialogului despre sol, bioeconomie și modele comunitare de dezvoltare durabilă. Totodată, programul include și activitățile proiectului ERASMUS+ „Eco-Culinary Innovators”, realizat împreună cu Colegiul de Servicii în Turism „Napoca”, în cadrul căruia tinerii lucrează în echipe mixte pentru a dezvolta concepte alimentare sustenabile sub tema Glocal Food: Thinking Global, Acting Local.

Importanța evenimentului

În contextul european actual, în care solul devine o resursă strategică pentru climă, hrană și reziliență urban-rurală, evenimentul de la Cluj reprezintă o platformă de conectare între educație, cercetare, industrie și comunitate. Aici se construiesc modele replicabile, bazate pe colaborare internațională, știință aplicată și soluții alimentare sau economice inspirate din natură.

„Ne dorim ca tinerii să înțeleagă solul nu doar prin laboratoare, ci și prin gastronomie locală, modele de afaceri și proiecte europene care creează punți între orașe, sate și comunități profesionale”, arată prof. dr. Felix Arion, coordonator proiect și cadru universitar USAMV Cluj-Napoca.

Un dialog continuu între știință, comunitate și inovație de Ziua Mondială a Solului

Ziua de 5 decembrie va începe cu prezentarea contextului evenimentului de către Felix Arion, urmat de introducerea proiectelor europene SOILTRIBES și BIO-INSPIRE, realizată de Iulia Arion și Felix Arion, care deschid discuția despre rolul solului în comunitățile viitorului.

Din partea Primăriei Cluj-Napoca, Oana Buzatu aduce o perspectivă urbană asupra solului ca element definitoriu al orașului, iar tinerii participanți ai proiectului Erasmus își prezintă conceptele în cadrul unei competiții de idei dedicată sustenabilității alimentare.

După ceremonia de premiere, seria de intervenții continuă cu teme care acoperă întregul spectru al relației dintre sol, oameni și economie: Zoltan Felfoldi vorbește despre proiectele pentru comunitate, Lucian Cuibus despre știința și practica hranei sustenabile, Horia Simon despre legătura dintre gastronomia satului și apetitul orașului, iar Bettina Peters prezintă exemple de cooperare între turism și producători locali din Germania.

În partea finală, Andreea Loredana Rhazzali explică oportunitățile de finanțare din cadrul proiectului FutureFoodS, Mihai Cuc prezintă soluții inovatoare pentru agricultura durabilă, iar Romulus Iagaru abordează prezentul și viitorul bioeconomiei. Ziua se încheie cu concluziile lui Felix Arion, marcând un parcurs care conectează educația, cercetarea și economia circulară.

„SOILTRIBES și BIO-INSPIRE arată că bioeconomia nu este doar un concept teoretic, ci o șansă reală pentru comunitățile care doresc să integreze sustenabilitatea în agricultură, turism, dezvoltare locală și politici urbane”, explică dr.ing. Zoltan Felfoldi, coordonator Terra Gloria.

Continuitate și viziune

Pentru Terra Gloria, această ediție marchează al treilea an consecutiv dedicat dialogului despre sol, după primul eveniment organizat pe 5 decembrie 2023, tot în parteneriat cu cadrele didactice ale Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală de la USAMV Cluj-Napoca. Evenimentul a crescut organic, reușind să adune din ce în ce mai multe comunități, inițiative europene și profesioniști care împărtășesc aceeași viziune asupra viitorului sustenabil.

Evenimentul, care se va desfășura în clădirea bibliotecii de la USAMV Cluj-Napoca, este deschis publicului, iar organizatorii încurajează participarea specialiștilor, profesorilor, studenților, reprezentanților ONG-urilor și tuturor celor interesați de mediu, educație, agricultură și viitorul comunităților urbane și rurale.

„Multidialog despre Sol – Bio-inspirație actuală pentru comunitățile generațiilor viitoare” este un eveniment organizat de Terra Gloria, împreună cu Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală – USAMV Cluj-Napoca și Departamentul de Științe Economice, cu sprijinul sponsorilor Hektar Seeds, Geo Rom și AgroTransilvania Cluster, alături de parteneri din inițiative europene precum SoilTribes, BIO-INSPIRE și FutureFoodS.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pentru creșterea și dezvoltarea în condiții optime a culturilor agricole, apa constituie factorul esențial în definirea cantitativă și calitativă a recoltelor. Solul trebuie să fie bine aprovizionat cu apă (pentru grâu, de exemplu, să conțină 1.200-1.500 m³/ha) și apa să fie reținută de sol cu forțe mai mici de 10-15 bari. Aceasta, deoarece capacitatea plantelor de absorbție a apei din sol este de maximum 15 bari.

Pentru absorbția apei din sol, plantele folosesc energia rezultată din oxidarea materiei organice sintetizate în procesul de fotosinteză.

Când solul este bine aprovizionat cu apă și aceasta este reținută cu forțe mai mici, plantele cheltuiesc mai puțină energie pentru absorbția apei și restul de energie este folosit în procesele de creștere și dezvoltare a plantelor.

Insuficiența apei în faza de la înspicare la umplerea bobului, însoțită de arșiță, creează dezechilibru în circuitul apei în plante.

Transpirația depășește capacitatea de absobție a apei din sol, se dereglează metabolismul și transportul asimilatelor din frunze în bob, înregistrându-se procesul de ofilire (veștejire) a plantelor.

Ofilirea are loc atunci când cantitatea de apă eliminată de plantă în procesul de transpirație depășește cantitatea de apă absorbită de sistemul radicular din sol.

Se manifestă în următoarele situații:

• când conținutul solului în apă este scăzut, sub coeficientul de ofilire;

• când solul, deși are umiditatea, însă în timpul arșiței transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei de către sistemul radicular;

• când solul, deși are umiditate, fiind tasat-compactat, nu permite accesul oxigenului necesar procesului de respirație al sistemului radicular, proces producător de energie necesară absorbției apei;

• la fel, în solul tasat-compactat se acumulează CO₂ care devine inhibitor pentru plante.

În plantele ofilite au loc următoarele transformări:

- scăderea conținutului în glucide din cauza scăderii fotosintezei și a intensificării respirației;

- creșterea cantității de zaharoză pe seama polizaharidelor din frunzele inferioare;

- creșterea cantității de monozaharide pe seama dizaharidelor hidrolizate; ofilirea (veștejirea) poate fi trecătoare și are loc în orele însorite la mijlocul zilei, când transpirația este intensă și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate.

Dar seara și peste noapte își revin.

Ofilirea poate fi și durabilă, când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație. Au efecte negative asupra producției. Un experiment a dovedit că patru zile de ofilire după înflorire producția de porumb a scăzut cu 40%.

Șiștăvirea boabelor are loc când deficitul de umiditate apare în perioada dintre înflorit și coacere în ceară, deoarece migrarea substanțelor către bob este diminuată și greutatea boabelor scade, pierd apa, se zbârcesc, scade MMB și MH.

Boabele șiștave nu sunt căutate nici pentru panificație, nici pentru sămânță, având aspectul comercial necorespunzător.

În cazul porumbului, acesta are un consum de apă în perioada de vară de 4 l/zi fiecare plantă. La o densitate de 70.000 pl/ha rezultă un consum de 280.000 l/ha/zi.

După procesul de fecundare, consumul crește la 5-6 mm/ha, iar în zilele de arșiță, la 9-10 mm/ha, ceea ce înseamnă că o ploaie de 20 mm abia ajunge pentru două zile.

În condiții de secetă, porumbul își reglează mărimea știuleților, în sensul că pe vârful acestora, pe o porțiune mai mare sau mai mică, în funcție de lipsa umidității, nu mai formează boabe, iar boabele formate au aspectul șiștav și producția diminuată.

Pentru a diminua, cât mai mult posibil, din aceste fenomene, sunt necesare măsuri ca:

1. Măsuri de genetică și ameliorare a noilor culturi, care se referă la:

• masa vegetativă aeriană a acestora să fie mai redusă decât volumul sistemului radicular;

• să aibă rădăcini adânci,ramificate și cu peri deși;

• cu frunze mici, erecte, cu procent ridicat de clorofilă și acid ascorbic;

• cu stomate mai puține, mai mici, așezate în adâncituri și acoperite cu peri;

• frunze cu cuticulă groasă și acoperită cu strat de ceară;

• să aibă sucul celular cu presiunea osmotică ridicată;

• protoplasma celulelor mai elastică, să suporte deshidratarea și să-și revină;

• procesele de respirație și transpirație ale plantelor mai reduse;

• să acumuleze acizi organici care pot neutraliza amoniacul rezultat din degradarea protoplasmei la temperaturi ridicate.

2. Măsuri agrotehnice asigurate în fiecare fermă, și anume:

• terenul menținut mărunțit, nivelat și afânat, astfel încât să poată înmagazina și conserva întreaga cantitate de apă din precipitații;

• patul germinativ pregătit în ziua sau preziua semănatului, cu combinatorul, printr-o singură trecere și numai până la adâncimea de semănat. În niciun caz a nu se recomandă grapa cu discuri care vântură solul la diferite adâncimi, cu pierderi de apă de 28-29%;

• culturile să fie amplasate într-un asolament bine întocmit, din care să nu lipsească sola săritoare cu graminee și leguminoase perene care reface și menține structura solului, și asigură un regim aerohidric optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor;

• solul bogat în materie organică are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă și prin descompunere formează humus care are capacitatea de a reține de 4-5 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni apariția secetei;

• primăvara semănat mai timpuriu și cu îngrășăminte starter pentru a grăbi germinarea, răsărirea și creșterea, pentru a evita influența arșiței, iar densitatea va fi mai redusă, dar cu plantele uniform repartizate, fără goluri în care pot crește buruienile și pentru a menține o umiditate atmosferică ridicată cu reducerea transpirației;

• orientarea rândurilor N-S pentru a asigura o umbrire între rânduri și a reduce transpirația;

• efectuarea prașilelor pentru reducerea îmburuienării și consumul de apă și reducerea evaporării apei la suprafața solului;

• practicarea agriculturii conservative asigură un regim aerohidric optim pentru plante, reducând procesul de ofilire șiștăvire cu menținerea nivelului și calității recoltelor.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Schimbările climatice și sterilitatea la porumb

Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde

Când populismul bate știința

Porumbul ocupă cea mai mare suprafață în agricultura României. Orice diminuare de producție la această cultură se reflectă semnificativ negativ, atât în situația economică a fermelor, cât și la nivelul economiei naționale, având în vedere multiplele întrebuințări ale porumbului.

Frecventele schimbări climatice impun o anumită revizuire a tehnologiei la cultura de porumb pentru a evita, măcar în parte, din efectele negative.

Porumbul este o plantă unisexuat monoică, adică are florile mascule separate de florile femele, dar pe aceeași plantă.

Florile mascule (fig.1) se găsesc în paniculul situat în partea superioară a plantei.

În momentul înfloririi, anterele ies din floare cu grăunciorii de polen de formă sferică (fig.2).

Fiecare anteră produce circa 2.000 de grăunciori de polen, iar întregul panicul 14 milioane de grăunciori, pentru fiecare ovul revenind peste 2.000 de grăunciori de polen, deși este necesar doar unul pentru fecundare.

Temperaturile ridicate și insuficiența apei au influență negativă în obținerea polenului.

Florile femele (fig.3) sunt grupate în inflorescența spic (știulete). Ovarul are o singură ovulă și sunt grupate pe 8-20 rânduri longitudinale pe știulete. Stigmatele (mătasea) sunt lungi și sunt receptive pentru polen pe toată lungimea lor. Capacitatea de receptare pentru polen durează 6-10 zile.

Știuletele este protejat de pănuși. Știuleții se formează în jumătatea inferioară a plantei, la subsuoara frunzelor. Oscilațiile de temperatură între zi și noapte, înainte de fecundare, fac ca anterele să rămână seci, iar grăunciorii de polen, mici și deformați, inapți pentru fecundare.

Temperatura optimă pentru procesul de polenizare – fecundare este de 23°C.

Polenizarea și fecundarea la porumb în condiții normale se desfășoară astfel: polenizarea constă în deplasarea polenului de la antere la stigmatul lipicios. Fecundarea are loc prin germinarea grăunciorului de polen, ajuns pe stigmat, și formarea tubului polinic care crește și înaintează spre ovul. În tubul polinic pătrunde mai întâi nucleul vegetativ, urmat de cel generativ, care la rândul său se divide în doi gameți bărbătești.

Când tubul polinic ajunge la ovul (fig. 4), pătrunde prin micropil până la sacul embrionar. Aici, unul din gameții bărbătești se unește cu oosfera și formează zigotul, viitorul embrion, iar celălalt se unește cu nucleul secundar al sacului embrionar și formează viitorul endosperm.

În final, ovulul se transformă în sămânță, iar ovarul în fruct.

Cum s-au desfășurat aceste procese în vara 2024?

În multe zone din țară s-a manifestat o secetă extremă. Marele necaz nu a fost, în primul rând, seceta pedologică, cu lipsă de apă din sol, ci seceta atmosferică, deoarece umiditatea relativă a aerului a scăzut la 20-30% și arșița a depășit 39-40°C la umbră, cu 50-60°C la nivelul solului. În aceste condiții, au loc dereglări până la coagularea citoplasmei celulare și moartea plantelor, fără a mai vorbi de polenizare și fecundare. Temperaturile exagerate și aerul uscat au produs uscarea totală a plantelor în câteva zile.

Fermierul Laurențiu Baciu din jud. Bacău, fost președinte LAPAR, arată că a semănat anul trecut peste 1.000 ha cu porumb. Când era în plină vegetație evaluase 9-10 t/ha. Au venit trei zile cu temperaturi peste 40°C și s-a uscat totul, calamitate 100%.

Dr. ing. Dumitru Manole (renumit fermier din județul Constanța, de la Amzacea), cunoscând climatul dobrogean, a înființat loturi cu porumb semănat și conform recomandărilor fitotehnice la 5-10 aprilie 2024, dar și semănat timpuriu, în luna martie.

Hibrizii însămânțați în martie au parcurs perioada de vegetație înainte de apariția arșiței și polenizarea-fecundarea s-au desfășurat normal, au rezultat știuleți bine legați, cu boabe pe toată lungimea. Aceiași hibrizi semănați în aprilie au întârziat în vegetație, fenomenul de polenizare-fecundare nu a mai avut loc, au rezultat știuleți fără nicio boabă.

Învățăminte trase

Pentru un risc mai scăzut în lupta cu seceta și arșița este necesar ca în sezonul rece să se asigure acumularea și conservarea în sol a fiecărei picături de apă din precipitații. În primăvară să se facă cât mai puține intervenții, o singură trecere cu combinatorul, până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul, pe mari adâncimi, cu pierderi de apă de până la 28-29%.

O altă concluzie este că trebuie folosiți hibrizi mai timpurii care sunt mai toleranți la temperaturi scăzute.

Însămânțarea porumbului trebuie făcută mai devreme, la 6-7°C și mai superficial, la 4-5 cm.

Ar fi indicat să se realizeze și o analiză cold test (n.r., test la rece) înainte de semănat, iar dacă germinația este peste 85%, este bine.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde

Patul germinativ și semănatul de calitate asigură recolte bogate

De ce trebuie redus gradul de îmburuienare din culturile agricole

Într-un moment în care agricultura românească are nevoie mai mult ca oricând de soluții sustenabile și inovație științifică, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător COACH-USV prezintă rezultatele remarcabile ale cercetătorilor care modelează viitorul. Centrul, care are sediul în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, oferă servicii psiho-socio-juridice și servicii de mentorat și coaching studenților, cadrelor didactice și cercetătorilor din întreaga Regiune de Dezvoltare N-E a României. Articolul de față prezintă parcursul profesional și contribuțiile remarcabile ale cercetătorului dr. Ioan Cătălin Enea, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava, un reper național în domeniul agronomic.

Într-o lume agricolă tot mai afectată de schimbările climatice, degradarea solurilor și presiunea pe resursele naturale, cercetarea românească își caută cu și mai multă intensitate vectorii de inovație. Unul dintre aceștia este dr. Ioan Cătălin Enea, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava, o instituție cu aproape 80 de ani de activitate și o misiune clară: să aducă știința în slujba fermierului și a consumatorului român.

Un lider format în teren, laborator și comunitate științifică

Ioan Cătălin Enea are 49 de ani și peste două decenii de experiență în cercetare agricolă. A absolvit în 2001 Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, și-a aprofundat studiile printr-un masterat în evaluarea și conservarea terenurilor agricole, iar în 2012 și-a susținut doctoratul cu o temă actuală: combaterea biologică a gândacului din Colorado prin utilizarea bioinsecticidelor și a metaboliților vegetali autohtoni.

Dr. Ioan Cătălin Enea a urcat treptat în ierarhia profesională, de la asistent de cercetare stagiar în 2003, la cercetător științific, apoi secretar științific, și din 2021, director general al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava. Parcursul său reflectă nu doar o traiectorie profesională solidă, ci și o fidelitate rară față de o instituție și o regiune.

SCDA Suceava, un bastion al agriculturii durabile

Stațiunea, fondată în 1946, este prima unitate de cercetare agricolă din Regiunea de Nord-Est a României. Activitatea sa se axează pe cultura plantelor de câmp, ameliorarea genetică și dezvoltarea de tehnologii sustenabile pentru protecția plantelor.

Până în prezent, stațiunea a creat și omologat 64 de soiuri și hibrizi adaptați zonelor cu climat rece și umed, un sprijin crucial pentru agricultura din Regiunea de Nord-Est a României și nu numai.

Infrastructura de cercetare este complexă: laboratoare moderne, sere, casă de vegetație, un laborator de condiționare și depozitare semințe cu o capacitate de 6.000 de tone, bibliotecă și spații experimentale pe 570 de hectare, plus puncte satelit la Pojorâta și Moldova Sulița. Centrul experimental de la Pojorâta este unicul din România specializat în testarea rezistenței cartofului la patogenul de carantină Synchytrium endobioticum.

Hibrizi și soiuri pentru provocările viitorului

Sub conducerea lui dr. Ioan Cătălin Enea, SCDA Suceava a făcut pași importanți în modernizarea agriculturii românești. Un exemplu concret este hibridul de porumb Suceava M – extratimpuriu, rezistent, cu adaptabilitate largă, dar și soiurile de cartof Event și Impuls, premiate internațional pentru productivitate, calitate și rezistență la stres climatic, datorită cercetătorului Dumitru Bodea.

În plus, stațiunea desfășoară în prezent programe de ameliorare genetică pentru cinci specii majore: grâu, secară, orzoaică, porumb și cartof. „Am reușit să creștem randamentele la porumb, cartof și plante furajere de peste patru ori față de perioada de început. Aceste rezultate nu rămân în reviste, ci ajung pe câmp, în hambare și, în cele din urmă, în buzunarul consumatorului”, precizează dr. Ioan Cătălin Enea.

Protecția plantelor, o misiune cu miză ecologică

Pentru dr. Ioan Cătălin Enea, protecția plantelor nu este doar o disciplină academică, ci o responsabilitate față de mediu și societate. Activitatea sa s-a concentrat pe dezvoltarea de metode ecologice de combatere a bolilor și dăunătorilor, raționalizarea utilizării pesticidelor și promovarea insecticidelor bioraționale. Este un adept al agriculturii sustenabile și al echilibrului ecosistemic. „Știința trebuie să lucreze cu natura, nu împotriva ei”, afirmă cercetătorul.

Cercetătorul dr. Ioan Cătălin Enea este autor sau coautor a zece cărți de specialitate și peste o sută de lucrări științifice. A fost implicat în numeroase proiecte naționale și internaționale, în calitate de director, coordonator sau cercetător, acumulând o experiență vastă în cercetare aplicativă. În 2016, a fondat Revista Bucovina Agronomica, cu scopul de a disemina rezultatele cercetării agricole și de a sprijini formarea fermierilor prin informații accesibile, actualizate și relevante.

Printre distincțiile recente pe care le-a obținut se numără Premiul „Nicolae Săulescu” al ASAS pentru lucrarea „Cultura bobului”, medalii de aur și diplome de excelență obținute în 2023 pentru soiurile de cartof dezvoltate la Suceava. Dar poate cea mai valoroasă contribuție rămâne formarea tinerilor specialiști. „Stațiunea și-a îndeplinit misiunea nu doar prin soiurile create, ci și prin oamenii pe care i-a format. Tineri care înțeleg cât de importantă este știința pentru viitorul agriculturii”, subliniază directorul SCDA Suceava.

Provocările prezentului: climă, resurse, subfinanțare

Cercetarea agricolă se confruntă însă și cu dificultăți majore. De la schimbări climatice accelerate, la rezistența crescută a dăunătorilor, lipsa apei și degradarea solurilor, până la subfinanțarea cronică a sistemului de cercetare. În plus, decalajul dintre cercetare și aplicare practică rămâne un obstacol greu de depășit. „Chiar și așa, nu ne putem opri. Cercetarea trebuie să livreze soluții rapide, sustenabile și adaptate realităților de azi. De asta are nevoie agricultura, de știință, nu de improvizație”, afirmă dr. Ioan Cătălin Enea.

Tinerii interesați de agricultură primesc un mesaj direct: „Primul sfat ar fi… să-și dorească! Da, e greu, da, e un domeniu subfinanțat. Dar impactul pe care îl poți avea este uriaș. Dacă vrei să schimbi lumea, cercetarea e locul potrivit.”

Dr. Enea încurajează formarea încă din facultate: participare la conferințe, proiecte, cercuri științifice, dar și deschiderea spre noile tehnologii: senzori, drone, software agricol. „Trebuie să știi să vorbești cu fermierul, să-i traduci știința în soluții simple și aplicabile.”

Pentru directorul SCDA Suceava, cercetarea agricolă este o misiune globală, un domeniu care nu doar creează cunoștințe, ci influențează direct hrana, sănătatea și echilibrul ecologic al planetei. Pentru dr. Ioan Cătălin Enea, cercetarea agricolă este mult mai mult decât o activitate științifică, este o misiune cu miză globală, care combină știința, natura și responsabilitatea socială. Într-un context marcat de schimbări climatice, insecuritate alimentară și presiuni tot mai mari asupra mediului, rolul cercetării este vital. „Facem asta pentru a hrăni o lume în creștere, pentru a proteja natura și pentru a aduce știința mai aproape de oameni. Iar dacă nu facem asta acum, s-ar putea să nu mai avem timp să corectăm ce se poate încă salva”, afirmă cercetătorul.

Dincolo de laboratoare, hibrizi, soiuri și grafice de producție, munca unui cercetător agricol înseamnă curajul de a inova și răbdarea de a construi pe termen lung, chiar și atunci când resursele sunt limitate. Este o chemare care cere pasiune, perseverență și o viziune clară asupra viitorului, un viitor în care agricultura sustenabilă devine cheia echilibrului dintre om și natură.

Articol de: prof. univ. dr. ELENA-BRÂNDUŞA STEICIUC - director COACH USV & drd. OANA GROSU - consilier psiholog & lector dr. SERGIU RAIU - consilier sociolog COACH USV

Materialul a fost realizat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV)”

Agricultura României are o tradiție incontestabilă, recunoscută prin pionierate la nivel mondial în cercetare, prin fertilitatea ridicată a solului, prin potențialul ridicat de dezvoltare și progres, prin tehnologiile și genetica de înaltă performanță. Țara noastră are un potențial agricol fantastic, însă cercetarea e în regresie. Pe 20 noiembrie 2024, în inima Bucureștiului la Hotel Sheraton, are loc cea de-a doua ediție a conferinței AGROW, care-și propune să aducă agricultura românească în dialog, între unii dintre cei mai reputați experți și fermieri. 

Romania a fost, este și va rămâne o țară preponderant agrară, cu o contribuție semnificativă la Produsul Intern Brut. Potențialul agricol al României este unul foarte mare, susținut de amplasarea geografică a țării, diversitatea solurilor și fertilitatea acestora, bazinul hidrografic foarte dezvoltat care poate deservi o suprafață irigabilă considerabil mai mare decât în prezent și, nu în ultimul rând, potențialul uman prin apetitul pentru agricultură, dorința de dezvoltare, tehnologizare și performanță a acestuia. 

Cercetarea agricolă românească s-a dezvoltat continuu până în anii ’90, în concordanță cu necesitățile agriculturii în ceea ce privește ameliorarea principalelor culturi agricole, agotehnica și protecția plantelor. Declinul agriculturii din anii ’90 a dus, inevitabil, și la o destabilizare a cercetării agricole, astfel încât, în prezent, cercetarea agricolă este în continuă regresie.

Conferința AGROW aduce față în față specialiști marcanți din diferite domenii ale agriculturii și fermieri cu experiență vastă sau la început de drum, astfel încât să se creeze un dialog din care cu toții să poată extrage ceea ce se pliază pe activitatea fiecăruia dintre participanți.

Tematicile conferinței

Panelurile vor fi moderate de Nicoleta Dragomir, expert în jurnalism agricol și comunicare, care va genera o serie de discuții constructive alături de unii dintre cei mai respectați specialiști din domeniul agricol.

Într-un an al provocărilor de tot felul, conferința AGROW, alături de vorbitori cu multă experiență aculumată în câmp, își propune să lămurească și să aducă soluții la întrebări precum:

• Solul nu mai răspunde nevoilor plantelor?

• Controlul bolilor și al dăunătorilor ne creează mari probleme?

• Clima nu ne mai ajută, iar plantele nu știu cum să reacționeze la șocurile termice tot mai frecvente și cu intensitate ridicată?

• Credem că ținem totul sub control, iar la final producțiile sunt nesatisfăcătoare în raport cu costurile pentru realizarea recoltei?

Acestea sunt o parte dintre întrebările și problemele care vor fi dezbătute în cadrul conferinței.

„Fiecare segment al agriculturii noastre cunoaște transformări majore, cu impact diferit asupra solurilor, culturilor, producțiilor, veniturilor și investițiilor din fermele românești. Se discută frecvent de inovații genetice de înaltă performanță și, totuși, remarcăm faptul că totul este relativ, că nimic nu poate garanta stabilitatea producțiilor. Încercăm să aplicăm tehnologii de ultima generație, dar nu luăm în considerare faptul că, în prezent și în viitorul apropiat sau mai îndepărtat nu putem și nu vom putea controla doi factori determinanți care condiționează producțiile: apa și temperaturile”, arată organizatorii, care promit o conferință altfel. „AGROW va fi o conferință dinamică, încrâncenată și, totodată, relaxantă, prin însăși programul conceput, concentrat, la obiect, dar și destins prin surprizele pe care le-a pregătit.”

AGROW reprezintă conferința în care dialogul, dinamismul, întrebările cheie și răspunsurile prompte își propun să construiască o perspectivă de creștere continuă, de încredere, de deschidere, de înțelegere și de acțiune a agriculturii românești, a fermierilor, în direcția asigurării progresului genetic și tehnologic.

Accesul la conferință se poate realiza prin înregistrarea pe site-ul oficial: www.agrow.ro, iar participarea este gratuită. Programul detaliat îl găsiți pe pagina de internet a Conferinței AGROW.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Se apreciază că pe glob există aproximativ 1.800 de specii de râme. În Europa sunt 400 de specii, iar în țara noastră se întâlnesc șapte genuri cu 47 de specii de râme. În solurile din România, cea mai răspândită râmă este Lumbricus terrestris.

Părțile componente ale unei râme sunt: gura, faringele, esofagul, gușa, stomacul, intestinele, inima, ganglionii și aparatul de reproducere, masculin și feminin.

De regulă, în sol se pot găsi de la 80-100 râme/m² până la 400 râme/m², cu o biomasă de 200 g/m². În acest caz, solul nu are nevoie de lucrări de afânare, râmele fiind considerate un adevărat „plug biologic”.

Galeriile formate de râme până la 80-100 cm adâncime asigură o bună afânare și permeabilitate solului pentru a favoriza acumularea și conservarea necesarului de apă în sol.

Râmele pot trece prin corpul lor între 40-50 t/ha/an până la 300-400 t/ha/an sol amestecat cu materie organică, cu care se hrănesc.

În intestinele râmelor, în excrețiile lor și în galeriile căptușite cu mucilagiul acestora, are loc o activitate microbiologică intensă de descompunere a resturilor vegetale de către microorganism, cu formarea de humus și substanțe nutritive pentru plante. În asemenea condiții, cantitatea de bacterii fixatoare de azot este de o sută de ori mai mare.

Râmele acționează sezonier în stratul superior al solului, primăvara și toamna, iar în perioada de vară și iarnă se retrag în adâncime, fiind foarte sensibile la temperaturi scăzute, la minus 1-2°C mor.

Pentru o bună activitate, râmele trebuie să găsească în sol suficientă materie organică, temperatură și umiditate. Ele pot acționa și asupra materialelor mai greu digerabile, precum celuloză, lignină, amidonul, care sunt degradate și transformate în humus.

Într-o zi, râmele pot transforma în humus o cantitate egală cu jumătate din greutatea corpului lor.

Resturile vegetale tocate de combine, mărunțite de grapele cu discuri la dezmiriștit și parțial descompuse de microorganisme sunt preluate de râme, sunt frământate cu pământ de intestinele lor prin mișcări peristaltice și apoi eliminate sub formă de agregate glomerulare.

Prin amestecarea intimă a materiei organice cu cea minerală în corpul râmelor, mineralele argiloase se combină cu substanțele humice și formează complexul coloidal argilo-humic, cu rol important în structurarea solului. În acest fel, solul cu râme are structura glomerulară, are porozitate, permeabilitate și drenaj optime și are activitate microbiologică intensă, eliminând zilnic 75 kg CO₂/ha. În acest sol, regimul aerohidric, termic și de nutriție este foarte favorabil pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, cu potențial de recolte bogate, de bună calitate.

Se apreciază că, în câteva decenii, întregul strat arabil de sol trece prin corpul râmelor. Marele naturalist Ch. Darvin (1809-1882), care a studiat amănunțit activitatea râmelor, afirmă: „Tot pământul fertil existent în lume a traversat și va traversa intestinul râmelor”. Într-un profil al solului, se întâlnesc neoformațiile biogene care rezultă din activitatea organismelor din sol și care sunt reprezentate de coprolite – aglomerări de excrețiuni trecute prin aparatul digestiv al râmelor; precum și de certocine – canale realizate de râme sau alte animale mici din sol.

În ultimul timp, s-a trecut la folosirea râmelor pentru obținerea diferitelor materiale fertilizante ca Biohumussol – îngrășământ natural folosit la remedierea solurilor afectate de folosirea îndelungată a substanțelor chimice.

Cel mai bun humus de râme este cel obținut de la specia Eisenia foctida, Vermicom fiind un produs obținut cu râme din Olanda.

Prin urmare, datoria cultivatorilor este să asigure condițiile necesare, pentru că râmele știu ce au de făcut.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

Hrănirea unei populații globale care va ajunge la aproape 10,3 miliarde până la mijlocul anilor 2080¹ și îmbunătățirea modului de trai reprezintă o oportunitate extraordinară pentru agricultură de a deschide calea.

Prin adoptarea unor practici inovatoare și durabile în agricultură, fermierii pot asigura producerea de alimente nutritive și sănătoase pentru toți oamenii, în timp ce creează un ecosistem care susține în mod natural oamenii, progresul și planeta.

În acest context, studii recente din ultimul an^2,3 demonstrează faptul că protecția solului, una dintre cele mai valoroase resurse naturale, este fundamentală pentru asigurarea unei agriculturi durabile. Solul nu este doar un substrat inert, ci reprezintă un ecosistem viu, esențial pentru producția alimentară. Menținerea sănătății și integrității solului este, astfel, o condiție esențială pentru viitorul agriculturii.

Solul reprezintă un ecosistem complex care găzduiește milioane de microorganisme vitale pentru ciclul de nutrienți și pentru fertilitatea naturală a terenurilor. Protejarea acestei resurse presupune așadar adoptarea unor practici agricole sustenabile care să prevină degradarea și eroziunea, iar una dintre metodele cheie este menținerea structurii acestuia și protejarea microorganismelor care trăiesc în el. Aceste microorganisme sunt responsabile pentru descompunerea materiei organice, fixarea azotului și multe alte procese vitale care susțin sănătatea solului. De aceea, soluțiile utilizate în agricultură trebuie să fie atent selectate, astfel încât să nu compromită aceste procese esențiale, iar o opțiune pentru fermieri din toatlă lumea sunt erbicidele care trebuie alese nu doar pentru eficiența lor în combaterea buruienilor, ci și pentru impactul redus asupra solului și microorganismelor benefice.

Controlul eficient al buruienilor cu ajutorul soluțiilor care să nu afecteze structura solului

Buruienile reprezintă un obstacol major pentru fermieri, reducând drastic randamentul culturilor și afectând negativ calitatea acestora. Controlul eficient al buruienilor este, așadar, esențial pentru asigurarea productivității agricole, prin apelul la soluții care să nu afecteze structura solului. Astfel, erbicidele formulate pentru a fi eficiente împotriva buruienilor fără a afecta negativ solul sunt esențiale pentru asigurarea unei agriculturi sustenabile.

Un exemplu de erbicid complex la care fermierii din România pot apela este Bizon™, formulat special pentru a aborda provocările actuale de mediu, parte din portofoliul de produse pentru protecția plantelor al companiei internaționale de cercetare și dezvoltare în agricultură Corteva Agriscience.

Cu o combinație de trei substanțe active, Bizon™ oferă un control excelent al buruienilor din culturile de cereale păioase, necesită aplicarea unei cantități mai mici de produs o singură dată pe sezon și, asigurând în acest fel un impact minim asupra structurii solului și asupra microorganismelor benefice. Prin selectivitatea ridicată a produsului, acesta permite țintirea buruienilor problematice fără a afecta alte plante sau organisme din ecosistem, contribuind astfel la menținerea unui echilibru ecologic.

Dumitrache Burlacu, fermier și administrator Neltic Agro - județul Brăila: „Anul trecut am semănat la începutul lunii octombrie grâu, și după răsărit, am aplicat Bizon™ în toamnă în doză de un litru la hectar. Odată ce am dat cu erbicidul în toamnă, nu mai există riscul de a îmburuiena lanul de grâu la primăvară. Chiar din primul an al apariției sale, am utilizat Bizon™ pe o suprafață de 50 de hectare și îl recomand tuturor fermierilor în erbicidarea de toamnă, pentru că este mult mai eficientă. În viitor nu am în plan să renunț la utilizarea erbicidului, pentru că oferă într-adevăr rezultate foarte bune la cultura de toamnă”.

Sustenabilitatea în agricultură este o necesitate pentru viitorul alimentației globale, iar Corteva Agriscience le asigură fermierilor soluții de care au nevoie pentru a atinge aceste obiectiv fără a avea un impact negativ asupra mediului înconjurător.

Articol de: JEAN IONESCU, Country Leader  Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!