Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sector Vegetal – UNCSV anunță sărbătorirea, pe 5 iulie 2025, a celei de-a 103-a ediție a Zilei Internaționale a Cooperativelor, celebrată în fiecare an în prima sâmbătă a lunii iulie, sub egida ONU și a Alianței Cooperatiste Internaționale (ICA). Tema din acest an, „Cooperativele: Promovarea unor soluții incluzive și durabile pentru o lume mai bună”, reflectă misiunea și valorile pe care mișcarea cooperatistă le susține în mod constant: solidaritate, echitate, democrație, sustenabilitate și dezvoltare locală.

„În contextul actual, cooperativele demonstrează că reprezintă singura șansă pentru dezvoltarea agriculturii durabile, sprijinirea fermierilor din România să fie competitivi cu cei din UE și mai ales state NON-UE, conservarea comunităților, tradițiilor și protejarea mediului. Prin colaborare și solidaritate, membrii cooperativelor agricole reușesc să facă față provocărilor economice și climatice, asigurând în același timp securitatea alimentară și sustenabilitate economico-socială”, precizează Florentin Bercu, director executiv UNCSV.

Cooperativele agricole din țara noastră au evoluat considerabil în ultimii ani, ajungând la înființarea de cooperative naționale de grad 3, câte una pe sector, care reunesc peste 500 de fermieri fiecare. Prin mobilizarea UNCSV, BOVICOOP, HORT INTEGRA și COOP RO s-a trecut la o nouă etapă de consolidare, în baza căreia se lucrează pentru a adăuga valoare producției primare agricole. „Această etapă presupune intrarea pe piață a produselor finite obținute începând cu sectorul lactatelor și brânzeturilor. Este nevoie să se treacă de la declarații la fapte din partea rețelelor comerciale, printr-o stimulare a efortului de asociere în cooperative naționale de grad 3 a fermierilor, prin promovarea masivă a brandului și produselor obținute și comercializate local. Cooperativele agricole sunt astăzi adevărate motoare de incluziune, reziliență și inovație. Ele încurajează participarea tinerilor, a femeilor, a micilor fermieri, contribuind totodată la coeziunea rurală, reducerea sărăciei, creșterea rezilienței climatice și tranziția către o agricultură durabilă”, subliniază Florentin Bercu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 2023–2025 s-au desfășurat două sesiuni de depunere a proiectelor pe schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile destinate autoconsumului în sectorul agricol și industria alimentară. De acest sprijin pot beneficia întreprinderile din agricultură și industria alimentară, precum și organizațiile de îmbunătățiri funciare, pentru realizarea de capacități de producție (cu sau fără stocare) din surse solare sau eoliene, destinate consumului propriu. Finanțarea schemei este asigurată din Fondul pentru modernizare, gestionat de Ministerul Energiei, în timp ce Ministerul Agriculturii, prin AFIR, este administratorul schemei de ajutor de stat.

În cele două sesiuni de depunere desfășurate în perioada 2023–2025, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit 2.377 de proiecte cu o valoare totală de aproape 490 milioane de euro. Până în prezent, au fost semnate 583 de contracte de finanțare aferente primei sesiuni, cu o valoare cumulată de 110,5 milioane de euro, iar patru proiecte au fost deja finalizate.

Procesul de evaluare pentru a doua sesiune este în curs de finalizare, fiind deja analizate 910 cereri de finanțare în valoare de 92,4 milioane de euro. „Susținem fermierii și procesatorii români să devină independenți energetic și competitivi prin investiții în surse regenerabile. Este un pas esențial pentru modernizarea fermelor și reducerea costurilor de producție, mai ales într-un context climatic și economic tot mai dificil”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aceste culturi reprezintă zestrea poporului român din cele mai vechi timpuri. Ele se cultivau și prelucrau în sistem gospodăresc, când aproape fiecare familie de la sat își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu aceste culturi, constatăm că cele mai mari suprafețe s-au cultivat în perioada anilor 1975-1989, când inul s-a cultivat pe 70.000 ha, iar cânepa pe 40.000 ha, pentru a se obține 45.000 tone fibre de in și 30.000 tone fibre de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale s-a avut în vedere consumul de energie mai scăzut pentru realizarea acestora comparativ cu cele sintetice. De asemenea, au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având un debușeu excelent de export în Canada, SUA și unele țări din Europa Occidentală.

Suprafețele cultivate în special la inul de fibre au excedat zonele și terenurile favorabile. Dificultățile de aplicare a tehnologiilor de cultură și a gradului redus de recoltare mecanizată a tulpinilor de in și cânepă au condus la producții scăzute la hectar, în majoritate culturile fiind pe pierdere.

După 1989, fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Topitoriile existente pentru prelucrarea primară a tulpinilor și de extragere a fibrelor au dispărut și ele, utilajele acestora fiind date la fier vechi. Din 28 de topitorii, astăzi mai există doar patru. Neavând unde să predea producția, cultivatorii au dispărut și ei.

Dispariția legăturilor între cei trei agenți economici a condus la situația actuală, când inul de fibre se cultivă pe câteva sute de hectare, iar cânepa de fibră pe vreo 1.500 ha.

Argumentele de revigorare a acestor culturi sunt relevante, în special la cânepă. Este cazul fabricii de ulei din semințe de cânepă din Salonta (județul Bihor), constituită cu ajutorul fondurilor europene, printr-un proiect SAPARD. Uleiul produs aici este destinat în procent de 85% pentru export, fiind folosit ca supliment alimentar, la fabricarea cosmeticelor, sau în industria farmaceutică.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Un alt exemplul îl constituie firma olandeză Hemp-Flax, care cu o investiție de cinci milioane de euro a realizat în județul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor de cânepă prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Toată fibra de cânepă este destinată exportului pentru industria textilă și în industria auto pentru confecționarea panourilor de uși, sau a tablourilor de bord a mașinilor BMW, Mercedes, Bugatti și altele. Puzderia rezultată este folosită ca material ecologic (puzderia în amestec cu var hidratat) la realizarea zidăriei caselor de locuit sau a halelor industriale.

Pentru revigorarea culturilor de in și cânepă, fermierii sunt sprijiniți financiar sub diverse forme, cum ar fi plata unică pe suprafață, ajutoare naționale tranzitorii, sprijin cuplat pe venit, sprijin complementar pentru tinerii fermieri etc.

Aș adăuga că ar fi binevenit un sprijin suplimentar pentru cultura cânepii, aceasta fiind o plantă ecologică care produce și o cantitate importantă de lemn la hectar (lemnul produs la hectar echivalează cu cantitatea de lemn produsă anual pe un hectar de pădure matură de brad).

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU

Pe 11 aprilie 2025, în cadrul târgului Agraria, va avea loc întâlnirea fermierilor din sectorul ovin și caprin, organizată de Consorțiul Rețelei CoopNet, în parteneriat cu Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Taurin - BOVICOOP (UNCST-BOVICOOP) și Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV). Crescătorii se vor întâlni la standul DLG Intermarketing, de la ora 15. Agraria, târgul care anul acesta ajunge la ediția cu numărul 30, se desfășoară în perioada 10 – 13 aprilie 2025, în județul Cluj, la Jucu.

Evenimentul va reuni crescătorii de oi și capre pentru a discuta despre oportunitățile de dezvoltare a cooperativelor și beneficiile formării unei uniuni de ramură în sectorul ovin și caprin. Uniunile de ramură sunt structurile asociative care oferă suport tehnic, juridic și financiar cooperativelor, reprezentând interesele membrilor săi în fața instituțiilor publice și private.

În România există mai multe uniuni de ramură care reprezintă fermierii la nivel național și european. Printre cele mai active sunt Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), cu peste 61 de cooperative membre și 814 fermieri, precum și Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Taurin - BOVICOOP (UNCST-BOVICOOP), cu peste 23 de cooperative membre în uniune, care reprezintă peste 1.000 de fermieri.

Printre invitații întâlnirii se numără Florentin Bercu (director executiv UNCSV) și Iasmina Blidar (director executiv UNCST-BOVICOOP), care vor împărtăși experiențe și perspective despre beneficiile asocierii fermierilor în uniuni de ramură.

Totodată, evenimentul va include și prezentări despre oportunitățile oferite gratuit prin Rețeaua CoopNet și studii de caz despre bune practici în cooperativele de succes. „Credem în nevoia existenței și a bunei funcționări a cadrelor precum cel oferit de o uniune de ramură, prin care cooperativele agricole să își poată face auzite vocile în relație cu autoritățile. Existența și buna funcționare a formelor asociative specifice sectorului cooperatist (uniunile de ramură și federațiile) duc la profesionalizarea domeniului și la creșterea rezilienței cooperativelor agricole în fața diverselor provocări de ordin social, economic și chiar politic cu care acestea s-ar putea confrunta”, arată Ovidiu Mărginean, managerul Rețelei CoopNet.

Participarea la eveniment este gratuită, iar fermierii și reprezentanții cooperativelor trebuie să completeze un formular scurt, disponibil aici:  https://forms.gle/earrGeQScFxEwhuA7.

Evenimentul este organizat în cadrul programului CoopNet 3.0 – Creștem capacitatea cooperativelor micilor fermieri, implementat de Fundația Civitas pentru Societatea Civilă Cluj, împreună cu Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară (CMSC) și Asociația Centrul Român de Politici Europene (CRPE), cu sprijinul Romanian-American Foundation (RAF).

Despre CoopNet

CoopNet (www.coopnet.ro) este o rețea informală care sprijină cooperativele mici și mijlocii din România în dezvoltarea lor, facilitând accesul la resurse, parteneriate și modele de bună practică. Este esențială dezvoltarea uniunilor de ramură, structuri conduse de profesioniști din agricultură, care pot reprezenta cu eficiență interesele fermierilor și cooperativelor în fața autorităților și pe piața agricolă.

Despre UNCSV

Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV (www.uncsv.ro) este o organizație profesională înființată în 2017, care reunește majoritatea cooperativelor agricole din sectorul vegetal din România și își propune să reprezinte, să apere și să promoveze interesele acestora în relațiile cu autoritățile publice și instituțiile naționale și internaționale.

Despre UNCST-BOVICOOP

UNCST-BOVICOOP (www.bovicoop.ro) este uniunea de ramură națională care reunește 23 de cooperative agricole specializate în creșterea bovinelor, provenind din 11 județe ale României. Reprezentând aproximativ 500 de exploatații agricole și un număr de circa 1.000 de fermieri, membrii acestei uniuni livrează zilnic 190.000 de litri de lapte pe piața românească, deținând peste 35.000 de bovine. Fondată în 2021, UNCST-BOVICOOP s-a afirmat rapid ca un actor esențial în sectorul taurin, promovând valorile cooperatiste și contribuind la dezvoltarea parteneriatelor interinstituționale în zootehnie.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui la nivelul UE27 cu o pondere de 28% din total producție europeană. Efectele interzicerii neonicotinoidelor vor fi devastatoare pentru agricultura României, așa de greu încercată și aflată într-un val de falimente.

În cifre, România produce circa 2,7 – 2,8 milioane tone semințe anual, cu excepția anilor extrem de secetoși. România acoperă cererea internă de procesare pentru consumul intern și furnizează materie primă pentru Franța, Olanda, Germania, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, țări unionale, precum și pentru Turcia, țară din afara UE. În anii cu producție bună, semințele românești ajung și în zone îndepărtate cum ar fi Pakistan.

Capacitatea de procesare la nivel local furnizează populației necesarul de ulei pentru consum, având o stratificare în funcție de nivelul tehnologic al procesatorilor.

Atacurile în valuri făcute de Tanymecus sunt dezastruoase. Efectiv, pe înțelesul tuturor, taie planta abia răsărită și aceasta moare, provocând pagube imense fermierilor.

În regulamentul Comisiei Europene nr. 1107/2009, este stipulat clar prin articolul 53, citez: „prin derogare de la articolul 28, în circumstanțe speciale, statele member pot autoriza, pe o perioadă de maximum 120 de zile, introducerea pe piață a unor produse fitosanitare destinate să fie aplicate în mod limitat și controlat, atunci când se consideră că astfel de măsuri se impun, deoarece sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu altfel de mijloace rezonabile”.

Altfel spus, se limitează perioada și se controlează aplicarea. Se raportează, se documentează, se utilizează tehnologie cu deflectoare și multe alte lucruri ce efectiv mențin și controlează mediul în timpul alocat.

Constat cu amărăciune cum cele două ONG-uri trâmbițează acest succes, și anume interzicerea tratamentului cu neonicotinoide în România. Bucuria acestora este oarecum suspectă și este afișată public.

Prin acțiunile lor, aceste două ONG-uri aruncă o umbră asupra activității lor și ridică semne de întrebare. O veche zicală spune: „Qui prodest est felcit”, adică cine a comis crima, aceluia îi folosește. Pentru că acțiunile sunt ante-factum față de acțiunile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Ceea ce așază extrem de multe umbre asupra acestora. Multe suspiciuni se ridică în mod firesc dacă analizăm cronologia și modul de lucru.

Apicultorii din România au relaționat foarte bine cu fermierii la nivel național. Fie și numai dacă ne uităm la progresul numărului de apicultori și al familiilor de albine raportate la MADR. Fermierii au relații extrem de bune cu apicultorii, colaborează și cooperează, iar asta se vede prin cifrele din tabelul de mai jos.

Suntem de acord cu controlul și limitarea produselor în cauză, dar întreb cu mult bun simț: Securitatea Alimentară a României unde este? MADR unde a fost și unde este?

În 2009, când a fost dată această decizie a Comisiei Europene, atunci trebuia contestată de către România, cu dovezi extrem de clare, cum că acest dăunător Tanymecus pentru floarea-soarelui și viermele sârmă pentru porumb, sunt specifici României și Bulgariei.

Încă o dovadă a lipsei de profesionalism, competențe și dedicație pentru resursele alimentare ale României, propagată de autoritățile competente de la noi din țară. România și Bulgaria trebuiau în mod clar exceptate. Sunt singurele țări care au probleme cu acești dăunători.

Efectele vor fi devastatoare pentru agricultura României, așa de greu încercată și aflată într-un val de falimente. Și enumăr câteva dintre ele înainte de a trage concluzii dure:

• Producția de semințe de floarea-soarelui și porumb se va diminua extrem de mult. Extrem de mult înseamnă că nu va supraviețui pe termen mediu;

• Fermierii vor fi împinși în faliment și într-o piață neagră cu produse contrafăcute din țări non-UE, față de până acum, când aveam zona de timp reglementată și sistem de raportare și control bine definite;

• România va ajunge dependentă de import de ulei din țări non-UE și putem nominaliza fără de tăgadă Ucraina. Identic și la porumb. Efectiv suntem reduși la tăcere, conduși spre disoluția agriculturii și a fermelor;

• Procesarea de oleaginoase va fi efectiv distrusă la nivel local prin lipsa semințelor de floarea-soarelui. Procesatorii din România nu vor avea ce să proceseze, iar din Ucraina nu poți importa semințe. Statul ucrainean își protejează materia primă prin nerambursarea TVA la export la care se adaugă o taxă de export de 10%;

• România suplinește UE27 cu semințe de floarea-soarelui. De unde se va aproviziona Uniunea Europeană cu materie primă? Ținem minte că 28% din total producție se întâmplă în România. Exportatorii/comercianții nu vor avea ce să ofere;

• Securitatea alimentară va deveni instrument de presiune asupra României. Și nu este o glumă, este realitate. În urma procesării rezultă nu doar ulei, ci și șroturile, atât de dorite în zootehnie, zațurile și glicerinele, utilizate în industria cosmetică;

• Locurile de muncă din procesare vor fi pierdute, precum și cele din industriile conexe.

Concluzii:

• Este un atac premeditat la adresa securității alimentare naționale;

• Se dorește crearea dependenței României și la acest capitol;

• Se dorește ca agricultura românească să meargă spre o disoluție clară;

• Industria românească de procesare merge spre aceeași directivă și asta o spunem de mult;

• Ca și în cazul cărnii de porc, vom devein dependenți și șantajabili;

• ONG-urile responsabile de acest lucru sunt activate cu siguranță, au obiective bine trasate, desemnate și finanțate. Ceea ce nu face altceva decât să minimizeze ONG-urile ca funcție în multe domenii;

• Înțeleg că dorim ecologie, dar nu numai la Cluj. Se cultivă floarea-soarelui la Cluj? Și dacă da, în ce pondere față de restul teritoriului național?

• Sau se merge pe sintagma că Europa se termină la arcul carpatic? Și ceea ce este peste numai aparține de Europa. Este din păcate un curent propagat de multă vreme.

Articol de: CEZAR GHEORGHE, fondator AGRIColumn

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 20 martie 2025, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), în care au fost dezbătute teme de interes pentru membri. Totodată, a fost aleasă conducerea asociației pentru perioada 2025 – 2028.

În Adunarea Generală a membrilor APCPR au fost aleși președintele, vicepreședinții și membrii Consiliului Director pentru un nou mandat pe perioada 2025-2028.

Componența Consiliului Director al APCPR:

• Președinte - Adrian Balaban;

• Vicepreședinți: Adrian Iorgulescu, Ioan Ladoși, Sorin Lupașcu;

• Membri ai Consiliului Director: Ioan Antoci, Marius Boc, Ionel Chiriac, Cătălin Ene, Tudor Neculoiu, George Scarlat, Goran Panici, Iosif Pazuric.

Obiectivele prioritare ale Consiliului Director pentru perioada 2025-2028 au fost stabilite ținând cont de principalele provocări cu care se confruntă, în prezent, sectorul de producere a cărnii de porc, transmite APCPR. Dintre acestea, amintim: prezența activă în relațiile cu autoritățile naționale și europene, colaboratori și mass-media pentru promovarea și susținerea intereselor membrilor asociației; demararea campaniei de promovare a cărnii de porc produsă în România; continuarea activității APCPR în proiectul european WelFarmers.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Abatorul Periș SA și subsidiarele sale, Cathedral Distribution SRL și Policalita SRL, au înregistrat o creștere semnificativă a cifrei de afaceri în 2024, ajungând la peste 700 milioane lei, o majorare de 12% față de anul precedent.

Performanța financiară notabilă a fost însoțită de o îmbunătățire considerabilă a profitabilității înainte de dobânzi, impozite și amortizări (EBITDA) de la negativ 3,5 milioane lei la peste 26 milioane lei (+850%), compania reușind să treacă de la o pierdere netă de 13,2 milioane lei în 2023 la un profit net estimat care a depășit patru milioane lei în 2024, ceea ce reprezintă o creștere de 131%.

„Apreciem sprijinul acordat de stat industriei de porcine din România, puternic afectată de pesta porcină africană începând cu anul 2017. Această criză a avut un impact devastator asupra producției interne, schimbând structura pieței și crescând dependența de importuri. Programul guvernamental de repopulare a fermelor a contribuit semnificativ la revitalizarea sectorului, facilitând creșterea producției locale și stabilizarea prețurilor porcului viu. În plus, este de salutat și susținerea de care am beneficiat din partea Exim Banca Românească, care a acordat companiei un credit pentru capital de lucru în valoare de 48 milioane lei, finanțare acordată în cadrul schemei de ajutor de stat Ucraina. O finanțare care a fost esențială pentru desfășurarea activităților companiei în condiții optime și pentru menținerea lanțului de aprovizionare”, a declarat Alin Zamfira, președintele Consiliului de Administrație Abatorul Periș SA.

Exim Banca Românească a implementat, în baza mandatului special primit din partea statului român, schema de ajutor de stat în contextul crizei economice generate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, în cadrul căreia companiile mari și IMM-urile au putut accesa garanții de stat și credite cu dobândă subvenționată.

„Flexibilitatea și adaptabilitatea Exim Banca Românească ne permit să implementăm rapid soluții financiare complexe, astfel încât să ne onorăm promisiunea de susținere a companiilor românești, mai ales atunci când traversează contexte mai puțin favorabile, precum pandemia sau conflictul din Ucraina. De aceea, ne bucurăm de fiecare dată când vedem că, prin demersurile noastre, contribuim efectiv la dezvoltarea afacerilor locale, așa cum este și cazul Abatorului Periș, jucător de top din industria agroalimentară românească. Acest lucru ne motivează să continuăm să inovăm, să venim cu soluții financiare smart pentru toți antreprenorii, astfel încât să ne menținem statutul de partener financiar preferat de business”, a precizat Traian Halalai, președinte executiv Exim Banca Românească.

Ca parte a strategiei de dezvoltare, în primul trimestru al anului 2024, Abatorul Periș SA a finalizat achiziția a două unități specializate de procesare a cărnii - Cathedral Distribution SRL și Policalita SRL. Aceste achiziții sunt parte dintr-un plan strategic de diversificare a portofoliului de produse și de extindere a prezenței pe piață, consolidând astfel poziția companiei în industria cărnii.

Un alt factor cheie în redresarea și dezvoltarea companiei a fost sprijinul acționarului majoritar, Jabbar Kanani, care, prin intermediul CCI Cardinal Equity SRL, a asigurat o finanțare de 20 milioane lei. Această infuzie de capital a permis companiei să își susțină planurile de dezvoltare, să optimizeze procesele operaționale și să-și îmbunătățească performanța financiară.

Datorită poziționării sale strategice în proximitatea celei mai mari piețe de consum din România – București și județele învecinate – precum și în apropierea centrelor de distribuție ale marilor lanțuri de retail internațional, Abatorul Periș beneficiază de un lanț logistic optimizat. Combinând această localizare strategică cu dotările tehnice moderne și respectarea celor mai înalte standarde de calitate, Abatorul Periș oferă consumatorilor garanția prospețimii și calității superioare a produselor sale.

„Grupul Periș își reafirmă angajamentul de a furniza produse de înaltă calitate și de a contribui la dezvoltarea durabilă a industriei cărnii din România, prin investiții continue, modernizare tehnologică și strategii de creștere sustenabilă”, a punctat Alin Zamfira. Pentru următorii ani, Grupul va continua planul de investiții anuale de aproximativ 20 milioane lei, pentru eficiența tehnologică prin modernizarea echipamentelor și creșterea gradului de automatizare. Compania urmărește, de asemenea, extinderea canalelor de distribuție pentru produsele de calitate superioară, abordare care va permite grupului să răspundă cerințelor pieței în schimbare și să se dezvolte pe termen lung, având în vedere tendințele actuale de consum din țara noastră.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Bugetul alocat intervenției DR 22 - „Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole” se suplimentează cu 249 milioane de euro, a anunțat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu.

Pentru intervenția DR 22, la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) au fost depuse 420 de proiecte de finanțare, cu o valoare publică totală de 1,1 miliarde de euro.

„Prin această suplimentare de fonduri valoarea totală a contractelor se ridică la 621 milioane de euro, inclusiv contribuția privată. Finanțăm, astfel, construirea mai multor fabrici românești care să preia materia primă de la fermierii noștri și să o transforme în produse alimentare”, a spus Florin Barbu.

Potrivit Raportului de selecție publicat de AFIR pe 28 ianuarie 2025, pentru intervenția DR 22 au intrat la finanțare șapte proiecte de investiții în unități de procesare agroalimentară, în valoare totală de 41,4 milioane euro.

CITEȘTE ȘI: SCDP Băneasa, din cenușăreasă, astăzi un model

Agri Trade Summit 2025, ediția a treia

248 lei/cap de tineret femel ovin/caprin, sprijin de urgență

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 27 februarie 2025, în pavilionul B1 de la Romexpo București, se va desfășura cea de-a treia ediție Agri Trade Summit. Principalul eveniment de Agri Trade al României reunește interesele regionale și definește rolul strategic al țării noastre pe piața internațională de agribusiness.

Agricultura și agribusinessul românesc, două elemente esențiale pentru securitatea agro-alimentară, au nevoie de actori predictibili și sustenabili. În contextul actual, marcat în primul rând de condițiile climatice, dar și de turbulențele generate de spectrul politic, este esențială o abordare coerentă și sustenabilă.

„Evenimentul se adresează tuturor categoriilor de jucători de pe piața locală și internațională de Agri Trade, conexând interesele comerciale, trading-ul de mărfuri, conectând tehnologia și logistica precum și serviciile financiare - garanția unui pod solid pentru business. Agri Trade Summit își îndeplinește rolul de a agrega interesele pe toate palierele într-un singur loc, într-o singură zi, oferind condițiile și cadrul în care afacerile se conexează și consolidează, pentru beneficii mutuale. Informația și conexiunea sunt elementele principale prin care businessul poate dezvolta valențe profitabile. Businessul este creat de oameni, de cei care activează în agribusiness. Camera de Comerț și Industrie a României și Romexpo recunosc valoarea și complexitatea evenimentului, precum și impactul său în creșterea relațiilor comerciale dintre parteneri, oferind suportul necesar dezvoltării acestuia în fiecare etapă”, a declarat Cezar Gheorghe, organizator Agri Trade Summit, analist, expert în comerțul cu cereale și fondator AGRIColumn.

Pe 27 februarie 2025, Agri Trade Summit va reuni și va coagula interesele fermierilor și ale companiilor de top din domeniile tradingului, distribuției, procesării, geneticii, logisticii, utilajelor și tehnologiei, inovației și digitalizării, precum și ale instituțiilor financiare. Scopul este dezvoltarea de noi parteneriate, consolidarea celor existente și creșterea potențialului României pe piața agribusiness-ului internațional.

„Agri Trade Summit 2025 va aduce împreună cei mai relevanți actori din agribusiness. Vom avea parte de discuții de impact, parteneriate strategice și o viziune clară asupra viitorului acestui sector”, a punctat Cezar Gheorghe.

Până în prezent, s-au înscris 45 de companii din agribusiness-ul local și european, acoperind toate segmentele industriei, atât în calitate de sponsori, cât și de expozanți.

Printre sponsorii ediției a 3-a sunt: Corteva, ADM, Bunge, Al Dahra, Agrinvest, Comvex, Precom, UBM România, Deutsche Leasing, Ecofol, Romtextil, ING Bank, Euronext, Stone X, Qemetica, Porsche Inter Auto, precum și numeroși expozanți cu standuri de prezentare.

Au fost achiziționate deja 750 de bilete, prețul acestora fiind 150 euro + TVA. Fermierii din țara noastră beneficiază de un preț special de 150 lei + TVA, cu prezentarea unei dovezi a activității. Toate detaliile și achiziția biletelor sunt disponibile aici: https://agritradesummit.com/index.php/ro/bilete/. Biletele pot fi cumpărate până în preziua evenimentului.

Edițiile anterioare ale Agri Trade Summit au creat un standard de excelență și au ridicat așteptările la un nivel înalt. AGRIColumn, organizatorul evenimentului, rămâne fidel acestui principiu, oferind o tematică complexă și relevantă. Aici se vor reuni cei mai importanți actori din agribusiness-ul național și internațional, de la fermierii României până la marii jucători europeni și non-europeni. Ca de obicei, speakerii vor fi la cel mai înalt nivel, cu expertiză și influență în industrie.

CITEȘTE ȘI: Agri Trade Summit 2024, o ediție reușită, pentru viitorul agribusiness-ului european

Peste 500 de participanți din 14 țări la primul eveniment internațional de agribusiness din țara noastră

Acces la servicii de tranzacționare a cerealelor și consultanță de înaltă calitate 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În județul Vâlcea, acolo unde se fac produse din carne după tradiții oltenești, în comuna Mihăești, am aflat rețete și povești de altădată. Interlocutorul nostru este Petre Simion, managerul fabricii „Ca Altădată”.

Reporter: Când a început povestea „Ca altădată”?

Petre Simion: Povestea „Ca altădată” începe în copilăria noastră, noi suntem născuţi la sat, în județul Vâlcea, şi din copilărie am crescut cu produsele „Ca altădată”. Sunt reţete pe care le făceau bunicii, străbunicii, părinţii noştri în gospodăria lor, la noi la ţară. Astăzi, e o poveste frumoasă, zic eu, venită dintr-o necesitate, gospodăria ţărănească trebuia să se autoîntreţină. Suntem din comuna Roşiile, acum ne-am tras un pic mai la oraş unde e amplasată fabrica, în comuna Mihăeşti, suntem lângă Ocnele Mari, părinţii noştri veneau din comuna Roşiile la Ocnele Mari şi cumpărau sarea pe care o foloseau în gospodărie, sarea fiind un element foarte important şi definitoriu în produsele noastre. Folosim sarea de la Ocnele Mari, aşa cum şi părinţii noştri o foloseau. Pe locul Ocnelor Mari înainte era cetatea dacică Buridava, care de atunci exporta sare sau, după ce ne-au cucerit romanii, era trimisă pe Olt şi pe Dunăre şi apoi probabil cu carele spre Roma. Acum în zonă avem mai multe cetăţi dacice, în ultimul timp se fac noi descoperiri, avem una la Grădiştea, chiar în comuna vecină a Roşiilor, la Tetoiu, suntem o zonă încărcată de istorie. Ne place istoria, ne place tradiţia, dacă avem cu ce să ne lăudăm vrem s-o facem, că e un lucru firesc, o mândrie a vâlcenilor, a oamenilor din comunele noastre. Practic promovăm ceea ce suntem noi. Trăim într-o lume modernă şi trebuie să avem şi noi produse de schimb, că altfel satele noastre ce fac? Nu mai au ce să producă. Şi căutăm să ne ridicăm, să venim cu ceva în sensul ăsta, să facem ca gospodăria ţărănească să continue, să fie adaptată la timpurile moderne.

„Căutăm să facem ca gospodăria ţărănească să continue, să fie adaptată la timpurile moderne.”

Reporter: Ne spuneți, vă rugăm, câteva cuvinte despre istoria fabricii și primele produse „Ca Altădată”?

Petre Simion: Firma este înfiinţată în 1992, iar din 1993 funcţionează aici, la Mihăeşti. S-au cumpărat terenul şi clădirile care erau, am mai construit. Iniţial era şi abatorizare, şi fabrică de produse din carne, apoi în decursul timpului au venit normele europene de înregistrare şi s-a renunţat la abatorizare şi s-a rămas doar pe procesare. În timp ne-am gândit că avem reţete, e o nişă pe care putem să ieşim şi am trecut la producerea produselor tradiţionale din reţetele bunicilor noştri. Au fost două faze de atestare. Noi am fost mereu cu aceleaşi produse, şi în prima, şi în a doua fază. „Cârnaţii din topor”, cu care am crescut din copilărie, jumările, carnea la garniţă, toba, caltaboşul, muşchiul perpelit, ceafa perpelită, pulpa perpelită le-am autorizat în primă fază, s-au autorizat foarte multe. Au venit apoi alte norme, mai stricte, şi am reluat şi a doua oară autorizarea. În momentul acesta avem 13 produse atestate tradiţional.

Cârnații din topor și carnea la garniță, produse etalon

Reporter: Care sunt produsele etalon?

Petre Simion: Cârnaţii din topor şi Carnea la garniţă putem spune că sunt cele mai reprezentative şi încercăm acum să le atestăm şi european, şi pe lângă ele sunt şi Jumările, şi Cârnaţii cu miroase, de usturoi, şi Muşchiul perpelit. Avem produsele tradiţionale de sărbători: Toba, Caltaboşul, Lebărul – în perioada Crăciunului, a sărbătorilor de iarnă, şi Drobul – în perioada sărbătorilor de Paşti.

Reporter: Care este istoria Cârnaţilor din topor din Vâlcea?

Petre Simion: Eu vă povestesc din copilăria mea, cum am luat eu contact cu Cârnaţii din topor. Se tăia porcul, iarna la noi în curte, se afuma cu paie, veneau rudele, veneau vecinii, era ca o sărbătoare, un eveniment. Bărbaţii terminau treaba lor şi venea treaba femeilor, cu spălat de maţe, cu tocat de carne, cu pregătire, taică-meu avea sarcina să săreze carnea, s-o pună în molde (n.r., albie, covată), să o pregătească, după aceea pe plită se făcea pomana porcului, se scotea un vin de la beci, o varză murată şi oamenii stăteau pe lângă masă şi începeau tot felul de poveşti. Eu eram copil şi eram cu ochii căscaţi, să ascult, să nu-mi scape nimic. După ce se termina toată treaba asta, a doua zi aveam de umplut la cârnat. Şi atunci am luat contactul cu Cârnaţii din topor. Atunci procesul de umplere era mult mai greu, pe timpul ăla nu exista nici maşina de tocat şi ei se umpleau cu o nuia de salcie: rupeai nuiaua, îi făceai un fel de nod ca să lărgeşti un pic maţul, ca să poţi să bagi. Şi era destul de anevoios. Eu poate voiam să plec şi eu la zăpadă cu copiii, dar trebuia să stau la umplut de cârnaţ. Dar făcând, prinzi drag. Atunci, copil, poate nu-ţi dai seama, dar timpul trece şi îţi rămân în memorie lucrurile astea. Îi făceai, îi puneai lângă sobă la scurs, după aceea îi urcai în podul casei la afumat, noi aveam şi un cuptor jos, mare, în care se făcea pâinea, şi în cuptorul larg atârnam cârnaţii şi ei erau lăsaţi, mai dădeam foc, mai nu, şi îi simţeam. Şi acum îmi vine în minte foşnetul acela de cârnaţ din topor.

Reporter: Ce conțin Cârnații din topor, ce piese din porc intră în compoziția lor?

Petre Simion: Produsul tradiţional e un produs care necesită multă manoperă, multă cunoaştere, amprenta umană e definitorie. Foarte multe procese se fac manual. E foarte importantă alegerea cărnii. În general, se pune carne de pe spate, de deasupra pulpelor, de pe şa, e o carne mai tare, şi slănina la fel, se evită slănina moale sau osânza. E foarte important procesul de alegere a cărnii, ăsta este chiar unul dintre secrete, dintre factorii care-l diferenţiază ca produs. Apoi vine procesul de tocare a cărnii, care se făcea cu toporul şi cu barda. Practic uneltele ce le aveai în gospodărie. Şi tocarea cărnii cu toporul e iar o particularitate foarte importantă. Şi în momentul ăsta, dacă toci carnea în alt fel sau cu altceva, gustul nu mai este acelaşi. Adică un pic dacă intervii în tot procesul acesta, gustul se schimbă. După ce se toacă, carnea şi slănina se pun la macerat cu sare de la Ocnele Mari, se lasă câteva zile, în fiecare zi se dă prin ea, se intervine, s-o amesteci, sarea să se topească bine şi să se pătrundă, şi apoi, când s-a terminat maturarea, se amestecă cu condimentele care clar sunt condimente naturale. Avem cimbru, piper, usturoi. Reţeta este destul de simplă, dar şi gustul, şi savoarea, şi textura practic redau simplitatea ei şi condimentele naturale, fără adaosuri, fără alţi conservanţi.

„Produsul tradiţional e un produs care necesită multă manoperă, multă cunoaştere, amprenta umană e definitorie.”

Reporter: Practic ei se conservă doar cu sare.

Petre Simion: Exact. E un lucru natural, firesc şi de ce să nu-l facem? Practic în conservare intervine după aceea afumarea, care iar se face la lemn de fag şi pe celulă de lemne, cu foc.

Reporter: Care este termenul de garanţie pe care-l au produsele tradiţionale?

Petre Simion: Cârnaţilor noi le dăm un termen de 30 de zile. La ţară, noi îi puneam în pod şi acolo erau buni câteva luni, dar e clar că omul care-l cumpără din magazin nu mai are podul acela în care să-i ţină atârnaţi, şi atunci am venit cu termenul acesta de 30 de zile. Am fost la târg la Hanovra, în Germania, şi acolo am atârnat cârnaţii şi nu au avut absolut nimic, ba chiar sunt mult mai buni după ce stau la aer şi se mai usucă puţin. Părinţii, bunicii plecau la muncă. De exemplu, în vremurile alea taică-meu cu încă vreo doi-trei băieţi din comună plecau în nordul judeţului la munte, la tăiat de lemne cu joagărul. Şi ce să facă? Urcau în pod, îşi lua câţiva cârnaţi, îşi lua o carne la garniţă, nişte ceapă, nişte brânză, o ţuică şi pleca la muncă. Era o muncă fizică destul de grea, nu existau utilajele astea moderne, şi trebuia să fii sănătos şi în forţă.

Reporter: Să vorbim şi despre Carnea la garniţă.

Petre Simion: Practic, trebuia să valorifici toate părţile din porc, care se creştea destul de greu, oamenii trăiau în condiţiile alea şi trebuiau cumva să-şi asigure pe o perioadă mai lungă mâncarea. Şi atunci se folosea afumarea, prăjirea, şi aşa s-a ajuns la garniţă, garniţa fiind un vas. Exista termenul de „carne la garniţă” şi „carne la oală”, fiecare ce avea în gospodărie.

Reporter: De obicei în Vâlcea se folosea oala de lut, nu?

Petre Simion: Da. Acum noi chiar ne-am făcut atelier de olărit propriu, în care am făcut oală de lut în care să putem să venim cu carnea la garniţă în oală. Aveam nevoie de atelier ca să controlăm procesul, să nu fie materiale chimice în oală, să folosim totul ecologic, să nu aducem atingere produsului tradiţional. Carnea la garniţă se face din spată, pulpă, cotlet, ceafă, se lasă la sare câteva zile, după aia se scurge şi are loc afumarea. După afumare se taie în bucăţi mai mici şi se prăjeşte. În compoziţia Cărnii la garniţă vin şi Cârnaţii din topor sau Cârnaţii cu miroase, care se taie în bucăţi mai mici şi se puneau în garniţă. După ce puneai carnea şi cârnaţii, se acopereau cu untura în care au fost prăjiţi şi puteai să o ţii câteva luni bune. De pildă, eu, personal, vara mă duceam la coasă şi luam carne la garniţă în pachet şi mâncam la coasă, când nu aveam timp să vin acasă…

Reporter: Acolo nu numai carnea, ci şi untura era valorificată, ca şi acum, de altfel.

Petre Simion: Da, nu se pierdea absolut nimic. Practic am stat şi eu de poveşti cu bunicii mei şi am înţeles că au fost vremuri grele, fiecare gospodărie trebuia să muncească. Nu munceai – nu aveai. Se făceau schimburi, de exemplu, dacă aveai ceva în gospodărie de prisos plecai în jos să vinzi din ele. Poveștile cu oltenii care pleacă cu căruţa şi căţelul sunt adevărate. Sau cum v-am povestit cu taică-meu, el pleca la munte să taie la lemne. Acolo aveai nevoie şi de un ban în gospodărie, şi în felul ăsta se făcea. Familiile erau numeroase, maică-mea a avut 9 fraţi, taică-meu 4…

Reporter: Gospodăria trebuia să supravieţuiască, trebuia să fie fiecare membru hrănit, dar schimburile comerciale de care aminteam – şi lemnul era mijloc de schimb, adică pentru obţinerea de venituri, dar şi sarea, se mergea în sud şi de acolo se venea cu grâne.

Petre Simion: Da, corect. Se pleca la Ocnele Mari cu căruţele, vorbeau mai mulţi în sat, se făcea un convoi de vreo 15 căruţe, erau vremurile în care ţi-era un pic frică să mergi singur. Mai înainte erau poveşti cu haiduci şi cu tot felul de pericole, mai era pericolul cu animalele sălbatice, în zonă fiind haite de lupi, şi atunci oamenii se strângeau în grup, plecau 15-20 de căruţe, astfel aveau probabil şi curaj – te duci la Ocne şi nu ştii ce găseşti acolo, e sare sau nu, aştepţi, se ajutau unii pe alţii. Chiar îmi povestea maică-mea că se întorcea cu bunica ei, erau cu carul cu boi, şi erau ultimii în convoi şi bunica a rugat-o pe maică-mea să stea un pic, că aţipeşte şi ea. Şi maică-mea a aţipit şi ea, şi când s-au trezit plecase convoiul. Speriate… au strigat, le-au aşteptat… De fiecare dată când o aduceam pe maică-mea la Vâlcea treceam prin pădurea Cotoşmanului şi-mi povestea că aici a rămas ea cu căruţa…

Materie primă, doar din România

Reporter: Ce trebuie făcut pentru a respecta calitatea produsului, să nu te abaţi deloc?

Petre Simion: În procesul de atestare regulile sunt destul de clare. Acum nu e vorba doar de regulile pentru produsele atestate, ci şi de regulile generale pentru a funcţiona o fabrică de produse din carne. Vă daţi seama că trebuie să existe un proces de trasabilitate, noi avem inginer care se ocupă cu aşa ceva. În momentul acesta putem să spunem orice bucată de carne de unde provine, ce proces suportă, unde pleacă, în ce condiţii pleacă.

Reporter: De unde provine carnea pe care o folosiți în produsele „Ca Altădată”?

Petre Simion: Carnea provine de la unităţi autorizate din România. Este o carne de porc românească, porc crescut în România. Ar fi bine la un moment dat să fie crescut în gospodării, dar este un proces care probabil va mai dura, însă e o chestie benefică, la un moment dat se va întâmpla să fie abatoare în mai multe comune, ca să poţi să iei carne direct de la gospodăria ţărănească. Revenind la condiţii, produsele noastre sunt în toată ţara, dar şi în străinătate. Câteodată nu ştim nici noi toate magazinele unde se află. Produsele pot fi şi sunt luate de OPC sau de o altă autoritate de control şi duse la analize. Vă daţi seama că ce e pe etichetă trebuie să corespundă, şi a corespuns de fiecare dată, n-am avut niciodată probleme. Ce se întâmplă? Ai risca să pierzi atestatul, dar pierzi credibilitatea, în primul rând, care este cea mai importantă. Pierzi ce vrei tu să transmiţi clientului. Omul trebuie să vadă eticheta, de asta încurajez toţi clienţii să citească foarte bine eticheta. Am văzut că au apărut programe, aplicaţii şi online, se duc oamenii, scanează şi se arată acolo exact ce este. Nu cred că mai există în România cineva care să-şi permită să pună altceva pe etichetă. Dar în mare parte toată lumea trece exact ce este acolo, iar clientul este bine să fie informat, pentru că e vorba de sănătatea lui, de ce mănâncă, mai bine să dea banii pe o mâncare sănătoasă decât să-i dea pe medicamente.

Reporter: Apropo de „produse tradiţionale”. La ce trebuie să ne uităm în momentul în care mergem într-un magazin sau mergem chiar la o tarabă într-o piaţă şi acolo se spune „uite, eu am produse tradiţionale”, sau este un magazin doar cu produse tradiţionale?

Petre Simion: În primul rând, eticheta de produs are aplicată pe ea o siglă cu „produs tradiţional”. În acelaşi timp, legea prevede ca fiecare comerciant să aibă afişat atestatul de produs tradiţional. Citiţi eticheta, vedeţi atestatul. Este foarte important.

Reporter: Există deschidere din partea supermarketurilor, a magazinelor mari, către produsele tradiţionale româneşti?

Petre Simion: Este o reglementare care prevede că poţi să faci 400 kg de produse tradiţionale într-o zi, nu dintr-un produs, ci din toate. Deci, nu poți livra cantități mari. În ultimii cinci ani, lucrurile s-au schimbat în bine, şi s-au schimbat în bine în primul rând datorită clienţilor. Oamenii au devenit mai interesaţi de ce consumă, au început să citească etichetele, au început să se uite la calitate, la gust şi aşa mai departe, şi atunci cumva clientul a forţat şi magazinul, prin cerere, ca să fie aduse produsele tradiţionale. Există într-adevăr o deschidere cumva la unison, din partea supermarketurilor şi a băcăniilor, şi a tot felul de alte magazine.

Reporter: În ceea ce priveşte produsul tradiţional autentificat românesc, este nevoie de investiţii mari ca să poţi să ajungi să faci calitate continuu?

Petre Simion: Este nevoie de investiţii în permanenţă. Dacă nu eşti în priză tot timpul, dacă nu te adaptezi, ieşi de pe piaţă; sau dacă nu ai produsele cum trebuie. Sunt mulţi factori. Contează materia primă, contează producţia, contează ambalarea, contează transportul, contează marketingul, contează managementul şi aşa mai departe. Trebuie să te faci cunoscut, automat îţi trebuie chestii moderne ca să vii să te faci cunoscut.

„Este nevoie de investiţii în permanenţă. Dacă nu eşti în priză tot timpul, dacă nu te adaptezi, ieşi de pe piaţă.”

Reporter: Şi cea mai importantă investiţie, cred că sunteţi de acord cu mine, este în oameni.

Petre Simion: Absolut. Asta este cea mai importantă. Produsul tradiţional are foarte multă manoperă, e un produs care trebuie bibilit, trebuie să fii tot timpul atent, nu este o alarmă să sune şi să anunţe… trebuie să-l simţi. Avem oameni care lucrează de 16 ani la noi în firmă.

Reporter: La final, ce ne-aţi recomanda nouă, consumatorilor?

Petre Simion: Eu recomand produsele „Ca altădată” din toată inima. Spun  consumatorului să citească foarte bine eticheta, să fie informat. Că ia produsele noastre, că ia produsele altui producător – este loc pe piaţă pentru toată lumea –, dar să fie conştient, să ştie pe ce dă banul, să fie atent. Asta vreau. Este o chestiune valabilă pentru toţi consumatorii, pentru toţi românii. Plecăm cu produsele „Ca altădată” şi în străinătate. Ele se duc tot spre românii noştri din Italia, Spania, Belgia, Luxemburg, Germania. Am reuşit cumva să ne ducem peste tot. Atestând european, sperăm ca acest proces să crească. Până la urmă, sunt produse româneşti de export. Până la urmă, că tot avem balanţa deficitară mereu, haideţi să vindem şi noi la străini produse românești.

Articol de: ȘTEFAN RANCU