DG SANTE, departamentul care elaborează și pune în aplicare politicile Comisiei Europene în materie de siguranță alimentară și sănătate publică, informează că se va trimite, înainte de sfârșitul lunii octombrie, propunerea de reautorizare a utilizării proteinelor animale procesate, respectiv PAP de pasăre în furajul pentru porci și PAP de porci în furajul pentru  păsări.

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) susține reautorizarea PAP. „Propunem președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) să dea un vot favorabil la reuniunea Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCOPAFF) care va avea loc în ianuarie 2021”, a precizat președintele ACEBOP, Mary Pană, adăugând că pașii imediat următori sunt: prezentarea propunerii de reautorizare a PAP în hrana păsărilor și porcilor în reuniune SCOPAFF de la începutul lunii noiembrie 2020; apoi votul statelor membre în ianuarie 2021.

Mary Pană menționează că intrarea în vigoare a propunerii DG SANTE este posibilă la mijlocul anului 2021.

Din ce în ce mai căutate, produsele tradiționale au mereu loc în Revista Fermierului, vorbim despre ele cu producătorii: ce au fost, ce au ajuns și ce vor fi, dar și cu cei care le caută pentru a le pune pe masă. Pentru Călin Matieș, subiectul „produse tradiționale” este ca respirația, el însuși fiind producător al unor bunătăți tradiționale. În același timp, interlocutorul nostru a inițiat asocierea în acest domeniu și este azi președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România, el reușind promovarea imaginii României și a calității produselor autentice românești în Europa. Pe Călin Matieș l-am cunoscut în urmă cu mulți ani la Hanul Rustiq, la Sântimbru (Alba), unde am venit și m-a servit cu „Pită de Sântimbru” (adică cu pâine, precum cea de toate zilele, dar numită în graiul local), de care ne-a mărturisit, încă de la început, că este îndrăgostit. 

„Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională.”

Reporter: Pită, nu pâine. Pită. De ce pită? 

Călin Matieș: Pentru că aşa se zice la noi, aici, în Ardeal. Nu „mere” nimeni... eu vreau să vorbesc, acum, așa cum se vorbeşte la noi ... nu „mere” nimeni la magazin să spună „dă-mi o pâine”. Toată lumea zice „dă-mi o pită”. De aia m-am gândit să păstrăm cuvântul ăsta, pentru că începem tot mai mult să vorbim limba engleză... nu că n-ar fi un lucru foarte bun, dar să nu uităm şi cuvintele noastre frumoase, cuvintele din casa bunicii, care zicea, în loc de „acum”, „amu”, care la „pâine” zicea „pită”, care, în loc de „să meargă”, spunea „las’ să margă” şi aşa mai departe... foarte multe cuvinte frumoase de care eu eram şi sunt îndrăgostit şi de aia trebuie să le păstrăm. Cu asta o să rămânem: cu identitatea naţională. Povesteam cu un mare actor, cu Mircea Albulescu, Dumnezeu să-l ierte, şi vorbeam: „Eu chiar aş muri pentru ţara mea”. Înainte, îmi spunea cineva: „Dar care-i ţara ta?”. Pentru că sudul e vândut la libanezi (sau la nu mai ştiu cine...). Banatul, Ardealul sunt vândute la italieni, Moldova e vândută, și ea, la alţii, resursele naturale sunt vândute la nu ştiu care, deci „care-i țara ta, pentru care ai muri?”. Şi, încercând să fiu un pic inteligent, îi spuneam maestrului Mircea Albulescu: „Morala e că nu ştiu dacă aş mai muri pentru ţara mea”. El îmi spune: „Țara ta sunt oamenii care sunt îngropaţi acolo, e graiul ăsta frumos, sunt produsele astea tradiţionale frumoase, e jocul, portul popular, aia e ţara ta!”. Şi am stat şi m-am gândit că într-adevăr graiul şi portul, şi produsele, aia e ţara mea, cu aia mă regăsesc, şi dacă oriunde în lume am bucăţelele astea trei-patru, pot să spun că sunt în ţara mea... E, într-adevăr, păcat că încet-încet partea materială care înseamnă România începe să dispară. Dar... să ne bucurăm că se apropie Crăciunul, vin sărbătorile astea minunate, româneşti... care așa ca la noi nu mai sunt nicăieri... cu colinzi... mai ales în zona rurală, unde încă se ţin sărbătorile şi se mai munceşte de sărbători. Îmi aduc aminte când de sărbători se lucra inclusiv în sâmbăta aceea, nu existau patru zile înainte, patru după şi poveşti de genul ăsta. Mama avea ceva probleme de sănătate şi înainte de sâmbăta respectivă mă trezea dimineaţa la 6 să frământ colacii, după aia ea mergea la lucru, eu mergeam la şcoală... Iar la 12, când era dospit, ne întorceam să coacem colacii. Gătam undeva pe la 6 seara, când se întuneca... eram rupţi de oboseală, dar era o oboseală aşa de faină! O oboseală fericită, nu ştiu cum s-o numesc, mi se face pielea ca de găină. Ne bucuram. Pe urmă, meream la colindat până la 10-11 seara (meream la toate scările de bloc sau meream în oraş, iar a doua zi meream la sat la bunici să colindăm). Indiferent cât eram de obosit, era o oboseală fericită, o oboseală plină de farmec. Acum... mă duc și cumpăr trei colaci de la magazin, de Paşti cumpăr ouăle gata vopsite... Cumpăr cadouri – stric o roabă de bani... atunci, îmi  amintesc, îmi făceau cadou, de Crăciun, părinţii mei, o pereche de bocanci cu două mărimi mai mari ca să-mi fie buni şi la anul! Dacă-mi cumpărau un trening, nu mi-l dădeau în septembrie, mi-l dădeau doar de Crăciun (până atunci mai umblam cu celălalt), şi atunci mi-l dădeau cu vreo două mărimi mai mari, să-mi fie bun încă un an şi ceva. De Paşti, de multe ori, primeam o batistă. Amu nu ştii ce să le mai cumperi la copii... nu ştim câţi bani să mai stricăm... şi facem o pradă la alimente! Aruncăm la alimente, Dumnezeule mare! Văd şi la mine şi cred că în toată casa de români se întâmplă treaba asta, din păcate. Cât, Dumnezeu, poţi mânca în două zile de sărbători? Cât, Dumnezeu?... Că restul, după două-trei zile, se aruncă! Umblăm pe la hipermarketuri, facem vârfurile de coşuri, prăduim o roabă de bani şi, după aia, aruncăm. Şi ne gândim: am muncit (că munceşti vreo două luni pentru alea două zile), am muncit două luni de zile ca să aruncăm....! Și, tot cu sărbătorile... mai sunt și românii din diaspora… eu ştiu că le e dor de casă, eu ştiu că li se rupe sufletul pentru ăştia de acasă, pentru noi... dar îşi pot face bucăţica lor de Românie cu o pită făcută în casă, cu o slănină pusă la afumat... chiar erau nişte povești de prin Canada că românii şi-au tăiat porcul. Foarte bine! Dacă ăla e obiceiul nostru...

Am o mare dorință: să nu aducem aminte de tradiţii doar de 1 Decembrie, de Crăciun şi de Paşti. Să ne aducem aminte de tradiţii şi de produsele româneşti și în timpul anului. Produsele românești sunt extraordinare. Credeţi-mă, cu mâna pe suflet vă spui, avem produse de zece ori mai bune, mai curate de tot felul de chimicale, decât în toată Europa. Când mergeţi la un hipermarket, nu vă uitaţi numai după culoarea ambalajului, nu vă uitaţi după brand. Uitaţi-vă unde scrie produs românesc, produs în România, așa daţi de lucru la nişte oameni, puteţi să ajutaţi nişte ţărani, puteţi să ajutaţi nişte tractorişti, nişte fermieri, nişte brutari... efectiv o să ne meargă mai bine. Dacă tot ne uităm după produsele din Franţa, din Spania şi din Italia, cu siguranţă tractoristul, fermierul, brutarul din Franţa o să aibă de lucru, iar noi o să murim şi o să dispărem ca naţiune, o să fim la mâna lor. De aia e musai să ne aducem aminte de produsele româneşti şi în timpul anului, nu numai de sărbători.

„Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară.”

Reporter: Haideți să ne întoarcem la „Pita de Sântimbru”, produsul principal al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din judeţul Alba, la vremea când ne-am cunoscut...

Călin Matieș: „Pita de Sântimbru” o facem de 22 de ani. Înainte exista, aici, o brutărie (pe vremea lui Ceauşescu) de prin ’70 făcută. Încă ţin minte că, atunci când eram copil, se aducea pită în sat, o dată la trei zile, cu căruţa cu coviltir. Peste căruţă era bătută tablă, făcută ca un arc de cerc... Sunt mândru că astăzi „Pita de Sântimbru” este un produs tradițional certificat cu calitate europeană.

După ce România a rămas ultima din Europa în ceea ce privește schemele de calitate națională și promovarea produselor tradiționale în comunitatea europeană, am reușit, anul acesta, recunoașterea acestor produse nu doar de către români, ci și de către Europa. Din momentul acesta, Europa recunoaște produsul tradițional ca un produs de calitate europeană superioară, sănătos. Prin urmare, produsul tradițional românesc este recunoscut pe plan european. Acest lucru înseamnă că nouă produse tradiționale românești sunt certificate cu calitate europeană superioară. Pe produsul tradițional nu a existat o astfel de schemă de calitate și a fost notificat de Europa în această primăvară, iar primul produs tradițional notificat de Europa este „Pita de Sântimbru”. Până acum, România a pierdut șase milioane de euro pentru că nu avea scheme de calitate naționale. O schemă de calitate națională înseamnă un produs de calitate garantată de Uniunea Europeană. Produsul tradițional este prima schemă de calitate înregistrată la nivel european de către România.

Reporter: De la cine ați moștenit tradiția cu Pita de Sântimbru?

Călin Matieș: De la bunica şi de aici, din Sântimbru. Bunicul meu, în Sântimbru, era meşterul care făurea cuptoare. Le repara, le construia. Bunica mea de la Cluj, de la Şoimeni, comuna Vultureni, avea 6 copii, cu nevestele lor 12 şi cu nepoţii 24, erau vreo 40 acolo în casă...

Reporter: Într-o casă?

Călin Matieș: Păi, într-o casă, că dormeam şi în şură, şi în podul poieţii, deasupra; avea 6 bivoli şi deasupra bivolilor dormeau bărbaţii şi în casă dormeau femeile. Şi toţi bărbaţii dormeau pe câte un pled din ăla ca şmirghelul, de ăla de lână. Aşa era când mergeam acasă la buna. Făcea la pită de, săraca, cred că se ura câtă pită făcea, ca să ne şi deie nouă acasă şi să şi mâncăm toţi… deci, de la ei am moștenit… noi încercăm acum să continuăm, iar Ministerul Agriculturii, în 2015, a declarat „Pita de Sântimbru” produs tradiţional al anului 2015. La fel, în 2017, în urma unui sondaj al unui ziar din Alba, pâinea de Sântimbru și-a câştigat cu 50% din voturi renumele de cea mai bună pită din judeţul Alba. Ne mândrim cu lucrurile astea, ne mândrim că reuşim să ducem tradiţia mai departe. Mă mândresc că de-a lungul timpului am reuşit la nivel naţional să creăm o Federaţie a Producătorilor de Produse Tradiţionale. În federaţie sunt 21 de asociaţii judeţene, fiecare asociaţie are producători de produse tradiţionale, ecologice, de casă sau locale, depinde cum le-au denumit dânşii.

Încet-încet, asociaţiile încep să-şi pună cuvântul: o asociaţie umanitară construieşte un spital, o asociaţie face presiuni pentru autostrăzi, o asociaţie coagulează producătorii de produse tradiţionale... sunt asociaţii făcute de oameni simpli, nu de marile multinaţionale. Marile multinaţionale au şi banii necesari, au şi logistica, şi şapte mii de avocaţi şi de jurişti, au creat asociaţii ca să-şi creeze favoruri. În schimb, asociaţiile mici, de care v-am spus, se fac cu voluntari. La noi, în Federaţia de Produse Tradiţionale, nu există niciun salariat, nu se iau nici măcar banii pe motorina cu care se merge la Bucureşti sau se organizează ceva evenimente. Ca federaţie investim în informarea consumatorului, în promovarea și dezvoltarea produsului tradiţional, pentru că, vedeţi, produsul tradiţional... toată Europa dă bani pentru dezvoltarea mediului rural. Să nu plece omul de la sat, să dezvolte afaceri. Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară. 

Reporter: Da, dar nu e suficient să-l găsim doar la piaţă, pentru că poate nu toată lumea se duce la piaţă. Tocmai pentru ca tot ceea ce este bun să poată fi la îndemâna oricărui consumator din ţara asta, să fie uşor de ajuns la produsele tradiționale, ar trebui să aibă posibilitatea să fie vândute şi în magazine.

Călin Matieș: Da. Doar că în unele magazine, se cere o cantitate... noi, ca produs tradiţional, nu putem să facem mai mult de 150 kg de produs pe zi. Ei, s-ar putea ca cutare hipermarket să vrea la nivel naţional 5.000 kg, pe care nu le putem face. Deci, cu siguranţă, produsele tradiţionale sunt greu de găsit în hipermarket. Se pot găsi în hipermarketuri locale, dar nu la nivel naţional. Pot fi găsite în micile magazine din oraş, în magazine cu specific, în magazinele tradiţionale, pentru că, vedeţi... Şi acum facem o comparaţie destul de plastică: nu găsești un parfum foarte bun la hipermarket, îl găseşti într-un magazin dedicat; un produs foarte bun şi care se face într-o serie limitată, o rochie a unei case de modă, nu-l găseşti la hipermarket, îl găseşti într-un magazin specializat.

Un lucru foarte bun pe care l-a făcut Ministerul Agriculturii, împreună cu organismele subordonate, este acea aplicaţie: CPAC, Catalogul Produselor Certificate Româneşti, ceva de genul ăsta… doar produsele atestate... Îmi descarc aplicația pe telefon și, în mod automat, dacă eu sunt în Sântimbru, îmi dă ce produse tradiţionale am în Sântimbru... ce produse ecologice am, ce produse montane am, ce reţete consacrate am, ce produse înregistrate la nivel european găsesc în zona respectivă. Dacă mâine mă duc la Hunedoara, la fel, o să caut în aplicaţie şi o să-mi dea aplicaţia în şi lângă Hunedoara ce produse tradiţionale sau montane găsesc. E un lucru extraordinar... Şi e simplu pentru consumator. Pe deasupra, vedem de multe ori un cap cu un batic la piaţă şi gata, ne ducem să cumpărăm de la ea. Sunt şi oameni fără frică de Dumnezeu, sunt şi falsuri...

„Român, cinstit și harnic, pentru Senat”

Reporter: Li se spune comercianţi.

Călin Matieș: Mda, comercianţi fără bun-simţ, adică iau de la hipermarket cârnaţiul, îl ţin o zi la mine la fum şi după aia mă duc şi-l vând, de trei ori preţul, că-i produs tradiţional.

Cred că avem o problemă în legislaţie. Și eu și colegii mei din federație ne implicăm în rezolvarea tuturor problemelor și încercăm să găsim o soluții împreună cu toți factorii de decizie, avem tot timpul întâlniri la Ministerul Agriculturii, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și chiar la Parlament.

Reporter: Acolo, la Parlament, vreți și dumneavoastră să vă mutați biroul, dar nu și brutăria, pita își va continua tradiția în Alba, la Sântimbru. V-ați hotărât să intrați în politică și candidați la alegerile parlamentare din acest an din partea Partidului Social Democrat. „Român, cinstit și harnic, pentru Senat” este sloganul ales de dumneavoastră.

Călin Matieș: Sunt nou în acest domeniu, de circa două luni am intrat în politică și am făcut-o cu sufletul deschis, convins fiind că de acolo de la București, de unde se fac legile, îi voi putea ajuta pe producătorii români, pe cei care fac produse tradiționale, produse locale. Să știți că de mai bine de 20 de ani, atât eu cât și colegii reprezentanți ai asociațiilor județene de produse tradiționale și ecologice mergem la toate întâlnirile cu autoritățile statului, la toate târgurile, la toate evenimentele, mergem pe banii noștri. De cele mai multe ori, în solicitările noastre ne-am lovit de ziduri, în care am și reușit uneori să facem uși, pe care apoi le-am deschis. Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională. În martie, când toate țările și-au închis granițele, când n-au mai exportat alimente neștiind cum va evolua pandemia generată de acest nou coronavirus, ar fi trebuit să ne speriem. Dacă la un moment dat nu vom mai avea cum să alimentăm hipermarketurile, ce mâncăm? Producătorii noștri nu sunt primiți în marile lanțuri de magazine, care nu înțeleg că nu putem alimenta magazinele pe plan național, că fiecare vrea să fie în magazinele din zona lui, din regiunea lui, ceea ce acum nu se poate. În prezent, nu mai sunt târguri, ce facem noi, producătorii de produse tradiționale? Încă sunt foarte multe probleme în acest domeniu și asta m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru Senatul României, pentru că sunt convins că de acolo din Parlament pot ajuta sectorul produselor tradiționale, îmi pot ajuta colegii, producătorii să rămână în piață, să nu închidă, să ducă mai departe obiceiurile și tradițiile românești, să dezvolte spațiul rural și să asigure un trai decent comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Federația LEADER România solicită autorităților continuarea măsurii LEADER și a submăsurii 16.1 pe perioada de tranziție către viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC).

„Având în vedere că alocarea pentru Strategiile de Dezvoltare Locală a fost în mare parte contractată, iar la nivelul Comisiei Europene nu au fost emise regulamentele aplicabile PAC și implicit statele membre nu au depus Programele Naționale Strategice pentru perioada 2021-2027, în situația în care Programul LEADER nu va beneficia de facilitatea de tranziție, la nivelul teritoriilor LEADER va urma o perioadă de stagnare de aproximativ doi ani, în care nu vor fi finanțate proiecte de dezvoltare. În această situație, există riscul ca o parte dintre Grupurile de Acțiune Locală să își înceteze activitatea.

Astfel, finanțarea Strategiilor de Dezvoltare Locală și a cheltuielilor de funcționare a GAL prin intermediul facilității de tranziție este vitală pentru continuarea Programului LEADER în România.

De asemenea, este oportun ca în perioada de tranziție, în cadrul Strategiilor de Dezvoltare Locală finanțarea să fie direcționată preponderent către activități dezvoltate de mediul privat și investiții pentru realizarea serviciilor de bază pentru populația din mediul rural, care contribuie direct la dezvoltarea economică a comunităților.

Pentru continuarea implementării Stategiilor de Dezvoltare Locală în același ritm, este necesară asigurarea unei alocări în cadrul facilității de tranziție de aproximativ 200 de milioane de euro pentru Programul LEADER”, transmite Federația LEADER România.

Pandemia COVID-19 a schimbat obiceiurile companiilor în ceea ce privește lansările de produse, evenimentele acestui an desfășurându-se majoritar în mediul virtual. Așa s-a întâmplat și astăzi, 22 octombrie 2020, când a fost lansat un tractor, evenimentul fiind transmis în direct prin intermediul Facebook și Youtube.

Însă lansarea IPSO Agricultură din această după-amiază, aproape de ora la care apune soarele, a fost inedită, oferindu-ne ocazia să ne bucurăm de frumusețile naturii în timp ce aflăm noutățile aduse de companie în țara noastră.

Dacă până acum utilajele agricole au fost prezentate pe câmp, acolo unde de altfel le e locul, tractorul John Deere 8RX a fost lansat pe apă, în cadrul mirific oferit de Dunăre, pe mijlocul fluviului, între Călărași și Ostrov. O astfel de „bijuterie” merita o lansare „mai altfel”.

Să rămânem puțin pe bacul evenimentului IPSO Agricultură și să vă spunem câte ceva despre 8RX. Echipat cu 4 șenile, noul tractor John Deere are 410 CP, putere nominală, motor JD de 9 litri și o transmisie complet integrată și armonizată cu revoluționarul sistem de șenile.

Specialistul IPSO Agricultură pentru tractoarele John Deere, Marian Grigore, a punctat că 8RX „salvează 56 de euro pe hectar prin optimizarea presiunii pe sol”.

Cu informații espre noul tractor, care poate fi văzut la lucru în demonstrații pe câmp, vom reveni și aici pe site, și în Revista Fermierului – edițiile print.

Parlamentul a aprobat prin Lege Ordonanţa 130/2020, privind acordarea de granturi în economie. Cu 242 voturi pentru, zero abțineri și zero împotrivă, Camera Deputaților a adoptat varianta aprobată de Senat pe 2 septembrie 2020, aducând câteva amendamente. Astfel, prin modificările aduse Ordonaței 130 se completează coduri CAEN ale sectoarelor economice afectate de actuala criză și care au fost excluse inițial de guvern în textul ordonanței din 6 august. Prin urmare, domeniul producerii vinurilor și cel al distribuției tradiționale de bunuri de larg consum, împreună cu alte domenii economice, au devenit eligibile la finanțare prin legea adoptată ieri, 20 octombrie 2020, și trimisă președintelui țării pentru promulgare.

„De asemenea, legea schimbă grila de punctaj din Anexa 4, Criteriile de selecție la finanțare a proiectelor de investiții”, punctează Ovidiu Gheorghe, președintele ACDBR (Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România).

Cele două sectoare economice, producerea vinului și distribuția tradițională de bunuri de larg consum, au o cifră de afaceri estimată la cinci miliarde de euro.

Ovidiu Gheorghe arată că într-un răspuns primit în 15 septembrie de la Comisia Europeană de Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România se subliniază: „Reglementările UE stabilesc reguli generale de eligibilitate pentru fonduri, în timp ce statele membre stabilesc alte reguli de eligibilitate în conformitate cu obiectivele strategice ale finanțării și normele naționale. Totuși, deoarece ajutorul acordat de stat pune beneficiarii săi într-o poziție favorabilă față de competitorii acestora (spre exemplu, oferirea de lichidități financiare), statele membre trebuie să se asigure că, în baza puterii lor discreționare, selecția beneficiarilor ajutoarelor să fie bazată pe criterii stabilite obiectiv, pentru a limita denaturarea competiției din piață”.

Sectoarele vitivinicol și distribuția tradițională de bunuri sunt furnizori ai HoReCa, fiind drastic afectate de căderea acestei piețe, atât prin diminuarea vânzărilor, cât și prin retururile primite. În funcție de profilul de business al distribuitorului și al producătorului de vinuri, scăderea cifrelor de afaceri a variat la nivelul lunilor martie, aprilie a.c. între 30% și 120% , comparativ cu lunile similare ale anului 2019.

„Fără sprijin financiar de la guvern pentru menținerea viabilității companiilor, vom genera diminuarea profitabilității și șomaj, cu impact major asupra încasărilor la bugetul de stat, povara financiară fiind atât asupra antreprenorilor, cât și asupra statului. Ordonanța de urgență a fost publicată în 6 august, aprobarea schemei de sprijin financiar a fost primită de la Comisie ulterior, în 27 august. Această cronologie ne determină să credem că, dacă președintele României va promulga rapid legea, guvernul își poate însuși imediat modificările și să lanseze Măsurile „Capital de lucru” și „Investiții” în cursul săptămânii viitoare, notificând în paralel Comisia Europeană. Ministrul Economiei, domnul Virgil Popescu, trebuie să nu distorsonieze piața prin măsuri discriminatorii, nu trebuie să se grăbească și să pună în aplicare o Ordonanță de Guvern cu omisiuni, împotriva voinței Parlamentului României, așa cum a declarat zilele acestea, că măsura „Capital de lucru” va fi activă la 22 octombrie. Puterea juridică a legii în fața ordonanțelor și interesul general trebuie să primeze întotdeauna într-un stat democrat. În opinia noastră, președintele țării și Guvernul României sunt chemați să pună în practică modificările propuse de mediul de afaceri și aprobate în unanimitate de 242 de deputați”, a evidențiat Ovidiu Gheorghe.

Federația Națională PRO AGRO anunță cooptarea unui nou membru, al cincisprezecelea, respectiv aderarea Asociației Aberdeen Angus România la organizația care are reprezentativitate pentru agricultura, zootehnia și industria alimentară românești.

„În plină campanie de strângere de specialiști pentru reprezentarea fermierilor români la nivelul Uniunii Europene, respectiv prin participarea la grupurile de lucru și lucrările COPA-COGECA, organizație care reunește vocile fermierilor europeni, această adeziune nu face decât să întărească și să consolideze poziția PRO AGRO la nivel național. Suntem convinși că doar împreună putem reprezenta onorabil fermierii din România și doar împreună putem să ne asigurăm că suntem auziți de factorul decident atât la nivel național, cât și la nivel european”, a declarat președintele Federației PRO AGRO, Ionel Arion.

Aberdeen Angus România este singura asociație acreditată pentru conducerea Registrului genealogic la această rasă de taurine în România. În cadrul asociației crescătorilor de taurine pentru carne din rasa Aberdeen Angus sunt peste o mie de membri, cu mai bine de 70.000 de animale.

„Asociația Aberdeen Angus România are un personal a cărui medie de vârstă este sub 30 de ani. Suntem convinși că viitorul aparține tinerilor. Reprezentanții Asociației Aberdeen Angus România au confirmat acceptarea și implementarea obiectivelor PRO AGRO, urmând ca în perioada imediat următoare să ne sincronizăm modul de lucru și implementarea să se finalizeze. PRO AGRO rămâne o organizație deschisă dialogului și parteneriatelor care pot aduce plusvaloare în activitatea de reprezentare activă a intereselor fermierilor din țara noastră”, a precizat Ionel Arion.

Nu este ceva nou în paginile acestei reviste ceea ce vom spune acum. Ne-a preocupat mereu chestiunea educației, pe care o considerăm punctul de plecare al unei adevărate strategii de țară, adică un program de dezvoltare pe termen mediu și lung, făcut cu responsabilitate și inteligență, de niște oameni care-și iubesc neamul și țara mai mult decât propriul cont – că nu mai ține nimeni banii în buzunar. Până se vor naște acei oameni, noi continuăm să spunem, în mod repetat, că educația este începutul lucrurilor. Primii educați ar trebui să fie adulții, ca, la rându-le, să poată da o educație bună copiilor lor, în primii ani, când, de fapt, contează. Să îi învețe aspectul cel mai important al vieții, care să pătrundă în cele mai adânci fibre ale sufletului, respectul pentru muncă, conștiința că bunăstarea și poziția de onorabilitate vin prin munca onestă, nu prin șmenuri de tot felul.

Alergătura din ziua de azi după educația teoretică, care nu creează nicio abilitate reală, în afara impresiei – falsă, de altfel – că știm de toate și ne pricepem la orice, a dus la criza aceasta de forță de muncă în aproape orice domeniu – nu minimalizăm exodul, vinovat și el de această situație.

S-a mai spus, dar repetăm și noi, dacă în justiție, în medicină, în industriile de tot felul, oamenii care activează trebuie să aibă o calificare atestată, de ce agricultura, o meserie care produce direct hrana noastră cea de toate zilele, poate să fie practicată de oricine, fără nicio calificare, ce să mai zicem atestată? Mai ales că în asemenea condiții nici nu se pune problema că se poate ajunge la performanță. Agricultura este o afacere și ar trebui gestionată ca atare, cu profesionalism și responsabilitate. Altfel, vaiete și jale.

Bine, veți spune, cum ajungem la aceste deziderate, cine să dea aceste direcții, în situația în care de la nivel politic nu se întrezărește o astfel de inițiativă? Vă vom răspunde: liderii. Cine să-i formeze? Mediul privat, pentru că, se pare, mediul politic creează alt fel de lideri, cu abilități de lichelism.

De aceea ne bucurăm că în ultima vreme, mediul privat, interesat să găsească o forță de muncă calificată, a renunțat să mai aștepte, în zadar, ca sistemul de educație să furnizeze așa ceva și a început să investească direct în educarea concretă a tinerilor.

Salutăm programul pe care Grupul Agricover, prin asociația Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, l-a lansat în noiembrie anul trecut și pe care îl va continua și anul acesta, „Tineri Lideri pentru Agricultură”, tocmai pentru că prin obiectivele sale susține ce am spus mai devreme, pregătirea tinerilor pentru a participa activ la reprezentarea profesională a intereselor agriculturii românești în structurile administrației publice din România și de la Bruxelles, asigurarea continuității afacerilor în agricultură, dobândirea de competențe de business și comunicare, cât și creșterea implicării acestora în proiecte de responsabilitate socială.

Vreau să citez ceea ce directorul general al Agricover Holding SA, Liviu Dobre, a zis legat de acest program: „Viitorul agriculturii înseamnă informație specializată și tehnologie digitală, puse în practică de către tineri ambițioși, pregătiți să devină antreprenori și arhitecți ai unei agriculturi românești sustenabile și competitive”. Așa credem și noi.

Implicarea lor nu se rezumă la organizarea acestor cursuri de excelență, din acest an acordând și burse pentru 10 tineri, fii de fermieri, care nu au posibilități financiare suficiente pentru a le urma. Ele acoperă integral costurile educaționale, de transport, cazare și masă, valoarea individuală fiind în cuantum de 10.000 de euro pentru un an de studiu. Tineri din programul „Burse Agricover 2020” au fost selectați de un juriu format din doi membri ai consiliului de administrație al Agricover Holding SA; un reprezentant al Clubului Fermierilor Români; un psiholog și un absolvent al primei serii a Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”.

Și pentru că am vorbit de absolvenții primului an al Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” al Clubului Fermierilor Români – dezvoltat împreună cu Fundația Leaders și care are ca parteneri educaționali Ascendis, Human Invest și Attitude Training, alături de specialiști cu experiență în business, afaceri de familie, training și mentoring –, vrem să cităm îndemnul pe care unul dintre ei, Ciprian Olteanu (Călărași), l-a făcut celor din generația sa pentru a merge pe drumul profesionalizării: „Eu sunt următoarea generație de fermieri din familia mea. Sunt tânăr ca și tine și îmi doresc să fac mai mult, mai bine și am avut posibilitatea să mă specializez urmând cursurile din cadrul Programului «Tineri Lideri pentru Agricultură» de la Clubul Fermierilor Români. Acest program de studiu este extrem de complex. Am dobândit cunoștințe care m-au ajutat să îmi dezvolt abilitățile de reprezentare în domeniul administrației publice, împreună cu cele de comunicare și afaceri. A fost o ocazie unică pentru mine și cu siguranță va fi și pentru tine.”

Încheiem și noi cu un îndemn: nu mai așteptați să vă dea statul, urmați exemplul acesta și, cu siguranță, împreună, vom crea o societate mai bună.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În rândurile de mai jos, vă prezentăm raportul pieței cerealelor din 19 octombrie 2020 realizat de Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români. Specialistul realizează săptămânal rapoarte privind piața agricolă.

GRÂU

În România, indicația de preț pusă de fermieri la 1.000 lei/tonă începe să fie prezentă în ofertele pentru loturile mari. Pe 15 octombrie 2020, pentru loturi de minimum 10.000 tone s-a ofertat cota de 1.000 lei/tonă, în zone din țară cum ar fi sudul României (Ialomița-Buzău), zona Telorman, zona mediană a Moldovei. Prețul CPT Constanța se situează între 995 - 1.000 lei/tonă. „Calitatea cerută a fost și ea pe măsură: minimum 77 kg/hl masă hectolitrică și baza 12,5% proteină, aspecte care se pot discuta și agrea de către părți, precum și alte detalii, cum ar fi cuantumul penalizărilor sau clauzele contractuale. În zona Mării Negre, licitațiile sunt tot mai frecvente. TMO – Turcia a ieșit la cumpărare pentru 175.000 tone. Iordania, de asemenea, dorește să achiziționeze 60.000 tone de grâu, la prețul de 272 USD/tonă CIF, cu livrare în februarie 2021 și 12,5% nivel de proteină indicație calitativă. Algeria, prin OAIC, a achiziționat 600.000 tone de grâu cu livrare în noiembrie 2020, la prețul de 264 USD/tonă CIF. Cu siguranță că originea nu va fi din bazinul Mării Negre, din cauza logisticii și a condiției de indice alveografic W. Aprovizionarea se va face din statele baltice, Franța și Germania. Seceta a făcut ca nivelul de recoltă să fie scăzut în țările din Orientul Mijlociu și Nordul Africii și va favoriza aprovizionarea din bazinul Mării Negre în ritm constant”, precizează Cezar Gheorghe.

Prețurile continuă să crească, susține specialistul. „EURONEXT a indicat la închiderea de vineri, 16 octombrie 2020, un preț de 209 euro/tonă pentru grâu. Și ceilalți indicatori, cum ar fi CBOT, mențin trendul. ICE London și BSW (Black Sea Wheat), de asemenea, indică prețul pentru noiembrie la 250 USD/tonă. La nivel european, cumpărătorii sunt neacoperiți din cauza producției europene scăzute, a cererii crescute dinspre Nordul Africii și Orientul Mijlociu și a apetitului insațiabil de cumpărare al Chinei. Navele franțuzești au, în proporție de 80%, destinație China. O nouă prognoză negativă a recoltei argentiniene indică o scădere de încă 1,5 milioane de tone. Plecând de la o prognoză inițială de 21 milioane, WASDE octombrie a indicat doar 19 milioane de tone, iar rectificarea de până la 17,5 milioane tone a venit din partea BAGE (Buenos Aires Grain Exchange)”.

Tendințele pieței:

• Piața va fi în cerere constantă, aspect care va alimenta ofertele în termen de preț.

• Între 10 august 2020 și 16 octombrie 2020 este o diferență raportată la EURONEXT de 32 EUR/tonă (177 EUR/tonă vs. 209 EUR/tonă), adică o creștere de 18%.

• Marea Baltică apare ca un competitor pentru Marea Neagră, cu prețuri mai mici cu 4-5 USD/tonă, calitate mai bună (12,5% proteină), dar logistica face ca accesul lor în zonele tradiționale din Orientul Mijlociu să fie dificil. Prin urmare, rămân în continuare focusați pe fostele colonii franțuzești: Maroc, Algeria, Tunisia.

• Lipsa volumelor din UE și bazinul Mării Negre vor alimenta trendul de creștere. Vom asista la o competiție între piața internă și cea de export, cu beneficii financiare pentru fermierii români.

PORUMB

În România, recoltatul este parțial întrerupt de apariția ploilor. Statusul rămâne, în pondere de 80%, identic cu cel de săptămână trecută. „Prețurile continuă să crească pe fondul lipsei de lichiditate generate de seceta pedologică. Prețurile generează întrebări privind momentul optim de vânzare. Ar trebui sau nu fermierii să mai aștepte până să-și vândă producția? În afară de acest aspect, lipsa unui acord bilateral al ANSVSA cu agenția omoloagă din China (IQSQ) penalizează producția românească cu un preț mai mic cu 3 până la 5 euro/tonă. În același timp, Bulgaria (în speță fermierii bulgari) are acces pe piața chineză, cu acest avantaj financiar în materie de preț”, arată consultantul Clubului Fermierilor Români.

Prețurile pentru porumb, în țara noastră: CPT Constanța: 900 lei/tonă; Nord-Vest: 680-720 lei/tonă și Moldova: 750 lei/tonă.

La nivel regional, seceta a lăsat urme adânci în potențialul de volum. „România a mai pierdut 1,5 milioane tone din producție, Franța a diminuat estimările cu încă 0,6 milioane tone, iar Ucraina estimează doar 34,8 milioane de tone producție. La nivel global, Argentina ajunge la 47 milioane tone, față de 50 milioane tone estimare inițială, SUA rămân la nivelul estimărilor raportului USDA, cu un minus de 6 milioane tone din stocuri și un minus de 3,5 milioane tone din scăderea productivității de la 11,17 tone/hectar la 11,15 tone/hectar. SUA ating nivelul de 43% nivel de recoltare”.

Cezar Gheorghe expune situația pe piețele mondiale, care sunt factorii de creștere a prețului porumbului:

1. Raportul WASDE a estimat o scădere a producției agregate la nivel mondial, cu doi actori în prim plan: SUA și Ucraina. Grupului i s-a alăturat și Argentina.

2. În același timp, WASDE a generat o tendință de liniștire a piețelor, căci a estimat și o scădere a consumului în SUA

3. Totul s-a schimbat când China a intrat în scenă, cu următoarele date:

• Au scos 56 milioane tone vechi de 5 ani de la rezerva de stat, iar acel stoc s-a îndreptat către producția de etanol, alimentată, la rândul ei, de creșterea cu 13% a vânzărilor auto, de după începutul pandemiei;

• Trei taifunuri și-au făcut apariția în China, determinând pierderi importante în producție și încetinind ritmul de recoltare;

• Companiile de trading locale fiind lipsite de lichiditate, au generat prețuri mai mari în atragerea mărfurilor;

• Bursa DALIAN a înregistrat un record, cotând porumbul la nivelul de 383 USD/tonă (echivalent 1.590 RON/tonă);

• Cota de importuri a Chinei de 7 milioane tone a fost atinsă deja;

• China își repopulează, totodată, fermele de porci, care au fost afectate de febra porcină. Concomitent, a fost impusă o interdicție pentru importul cărnii de porc cu origine Germania;

• Recoltele interne în China sunt estimate la 265 milioane tone, în timp ce cererea este cotată la 288 milioane tone. Există un deficit de 23 milioane tone, din care doar 7 milioane tone sunt acoperite din importuri;

• Principalele surse de aprovizionare ale Chinei sunt SUA și Ucraina, exact cei doi actori care au deficit de producție.

• Estimările arată o nevoie de cotă de import de minim 16 milioane tone, maxim 20 milioane tone în cazul Chinei.

• EURONEXT indica vineri seara – 16 octombrie 2020 un nivel de 186,26 euro/tonă vs. 163 euro/tonă cotație în 10 octombrie 2020. Există, deci, o creștere de 23 euro/tonă, adică o creștere de 14%.

„Sumarizând cele de mai sus, deficitul de producție la nivel mondial va fi afectat de cererea mare a Chinei. Agregarea celor doi factori conduce către creșterea prețului la porumb, conform graficului inserat. În același timp, trebuie ținut cont și de celelalte țări care importă în mod tradițional porumb, precum și de importurile Uniunii Europene”, spune analistul.

FLOAREA-SOARELUI

Trendul de creștere resimțit zilele trecute s-a calmat. Cererea și oferta sunt la locul lor, într-o stare latentă de echilibru. „Acest lucru este influențat de complexul uleiului de palmier și soia. În România, acest aspect se traduce printr-o cotație de 500-505 USD/tonă în paritatea CPT Constanța sau, exprimat în lei, 2.080-2.095 lei/tonă”, punctează Cezar Gheorghe.

În ceea ce privește semințele de floarea-soarelui high oleic, bonusul suplimentar pentru conținutul de acid oleic este limitat la 10 USD/tonă.

În plan regional, se constată o lipsă în recolte, respectiv: Ucraina - minus 2,7 milioane tone; Rusia - minus 1,5 milioane tone; România - minus 800.000 tone. Prin urmare, la nivel regional se constată un minus de 5 milioane tone de semințe de floarea-soarelui.

„Cererea va redeveni consistentă încă din decembrie 2020, cu potențare în ianuarie și februarie 2021, când, în mod tradițional, Turcia va dori să achiziționeze circa 400.000-500.000 de tone de marfă pentru procesarea internă. Stocuri de marfă există în țară, însă marja mai mică sau mai mare de profit va fi determinată de momentul vânzării. În Ucraina, interesul de achiziție a materiei prime este unul echilibrat. Un parțial dezinteres este arătat de procesatori, dar trendul rămâne stabil până la sfârșitul anului”, arată analistul.

Pentru raportul complet al Clubului Fermierilor Români privind piața cerealelor din data de 19 octombrie 2020, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-19-octombrie-2020/

Dumitru Grigorean, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR), atrage atenția că Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) solicită fermierilor documente, evidențe și situații imposibil de realizat de către crescătorii de animale, precum și de către societățile de ameliorare.

„În această perioadă se întâmplă un lucru foarte grav pentru crescătorii de bovine și societățile de ameliorare din țara noastră. Instituția care ar fi trebuit să sprijine crescătorii continuă lupta împotriva acestora! Astfel, se refuză autorizarea taurilor pentru reproducție, impunându-se condiții imposibil de îndeplinit, chiar dacă acești tauri îndeplinesc condițiile din Programele de Ameliorare aprobate și din Regulamentele Europene. Ne este cerut testul de filiație, de către Agenția națională pentru Zootehnie, în condițiile în care în România nu se poate face așa ceva, aberații peste aberații scoase de către așa-ziși specialiști care încurcă zootehnia românească. Da, se cer teste de filiație inclusiv pentru tauri aduși din Franța sau Ungaria, în urmă cu 2-3 ani, tauri care au fost autorizați/reautorizați, au sute de produși care au primit deja Certificat Zootehnic”, arată Dumitru Grigorean.

Conform ANZ, Oficiile Județene pentru Zootehnie trebuie să dețină următoarele documente:

1. Solicitare, în funcție de caz, de la deținători/proprietari de reproducători, societăți de ameliorare recunoscute, asociații de crescători autorizate ca părți terțe, pentru autorizarea punctelor de montă și al reproducătorilor;

2. Înregistrarea sanitar-veterinară a punctelor de montă naturală;

3. Certificatele zootehnice sau, după caz, derogările reproducătorilor prezenți pentru autorizare;

4. Documentele sanitar-veterinare prevăzute de legislația în vigoare;

5. Decizia directorului general pentru persoanele care fac parte din comisia de bonitare și clasare a reproducătorilor;

6. Solicitarea pentru efectuarea evaluării capacității de fertilizare a materialului seminal;

7. Buletine de analiză a materialului seminal;

8. Documente care să dovedească descendența reproducătorilor;

9. Declarația pe propria răspundere, în cazul în care nu se solicită evaluarea capacității de fertilizare a materialului seminal;

10. Certificate de genotipare pentru scrapie;

11. Certificate de filiație;

12. Fișele de evaluare (punctare, bonitare) ale reproducătorilor.

ACBCR cere conducerii ANZ să spună când a fost achiziționat/dotat și cât a costat laboratorul de la ANZ București și de ce nu funcționează. De asemenea, Dumitru Grigorean întreabă de ce asociația pe care o conduce nu a primit nici până acum rezultatele la probele trimise anul trecut, când s-au făcut testele de pornire a laboratorului. Unde pot efectua teste crescătorii de bovine/ovine și cum se pot face testele de filiație pentru taurii aduși din străinătate sunt alte nelămuriri ale crescătorilor.

„Se pregătește pe undeva prin țară vreun laborator privat, pentru că e rost de făcut bani pe spatele văcarilor? Atât noi, asociația, cât și fermierii dorim să facem testele de filiație pentru taurii născuți în România, pentru toți taurii utilizați la montă, la laboratorul ANZ, plătit din bani publici. Unde, cum și când trimitem probele?”, întreabă președintele ACBCR, Dumitru Grigorean.

Foto: Dumitru Grigorean

În rândurile de mai jos, vă prezentăm raportul pieței cerealelor din 12 octombrie 2020, realizat de Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români. Specialistul realizează săptămânal rapoarte privind piața agricolă.

GRÂU

Grâul românesc gustă beneficiile prețului în creștere. Loturile mari încep să fie cotate, spune Cezar Gheorghe.

Cotațiile portuare în Constanta ajung în pragul de 980 – 998 lei/tonă în paritatea CPT.

Cotațiile unităților de procesare (morile) ajung la nivelul de 950 lei/tonă în paritatea FCA ferme în sudul României.

„Fermele cu stocuri au fixat un nivel de 1.000 lei/tonă FCA, punct de unde discuțiile încep să devină interesante. În plan regional, avem rezultatele licitației TMO – Turcia, 135.000 de tone. Prețul reprezintă marfă + transport. Din aceeași origine, bazinul Mării Negre, avem, de asemenea, rezultatele licitației din Pakistan, cu livrare 15 ianuarie 2021. Licitatia MIT – Iordania a fost anulată pentru moment, însă vor reveni și vor licita din nou. Prețul final este expresia matematică a prețului grâului livrat în origine, plus costurile de transport, la care adăugăm costurile suplimentare (de obținere a avizelor și autorizațiilor, a garanției de participare la licitație, a finanțării stocurilor, a costurilor de depozitare a mărfurilor până în ianuarie și, firește, a pierderilor din operare). Reducând totul la un nivel de FOB Constanța, ne rezultă un preț de 205-207 euro/tonă, cu marja de trading inclusă. Vizualizând Bursa Mării Negre (BSW), vedem loturi de grâu rusesc tranzacționate astfel: Cotație decembrie 2020: 244 USD/tonă; Cotație iulie 2021: 230,5 USD/tonă”, arată analistul.

În piața fizică, ofertele Novorossysk sunt cotate la 244 USD/tonă cerere versus 237 USD/tonă ofertă pentru luna noiembrie.

Argentina anunță deschiderea pieței pentru semințe de grâu GMO (seceta fiind principalul factor în luarea acestei decizii).

Ucraina anunță decizia UE de a permite semințelor de origine locală (destinate însămânțării) să fie vândute în UE.

Rusia prognozează un deficit de recoltă de 15-20% pentru sezonul viitor din cauza secetei și a înghețului nocturn.

PORUMB

„Piața rămâne fidelă principiului „când plouă crește prețul”, astfel încât imposibilitatea recoltării face ca lichiditatea să fie scăzută, iar portul trebuie alimentat când sunt nave la operare. Spirala prețului urcă astfel la niveluri de 170-173 euro/tonă CPT Constanța, din cauza lichidității alimentate, dar și de alte cauze”, spune Cezar Gheorghe.

Prețurile variază în funcție de regiunile țării, respectiv în regiunea Moldovei: 750 lei/tonă, în sud: 780 lei/tonă și în vest: 735-740 lei/tonă.

Fermierii din Ucraina recoltează cu dificultate din cauza ploilor căzute în sud-vestul țării, astfel că fenomenul din România este perpetuat la nivelul prețurilor. „Surse sindicalizate din Ucraina indică o scădere a potențialului de recoltă cu 2,3 milioane tone. Fermierii ucraineni încep să nu își poată onora contractele din cauza producțiilor mici și situația devine similară cu cea a României”, menționează consultantul Clubului Fermierilor Români.

La nivel de UE, prognoza pentru porumb este diminuată cu 1,3 milioane tone, până la un nivel de 65 de milioane de tone.

SUA sunt la un nivel de recoltare de circa 26%. Surse indică o scădere a randamentului la 11,15 tone/hectar, de la 11,17 tone/hectar luna trecută. Indicația de recoltă scade la 377 de milioane de tone, de la 374 de milioane de tone. Brazilia indică 105 milioane de tone, iar Argentina indică 47 de milioane de tone.

FAO indică, de asemenea, scăderi ale producției în UE, Ucraina și Rusia.

FLOAREA-SOARELUI

Calmul zilelor precedente a fost, în sens narativ, liniștea de dinaintea furtunii, este de părere Cezar Gheorghe. „Piața a început să se miște din nou în sus datorită agregării următorilor factori: uleiul de palmier continuă să se întărească din cauza scăderii stocurilor și a efectelor ploilor aduse de uraganul La Nina, care afectează zone întinse din Oceanul Pacific și riverane; cu stocuri micșorate, analiștii prevăd un ritm de creștere al cotațiilor uleiului de palmier în următoarele 2-4 luni; uleiul de soia primește prin acest efect colateral un surplus în sens de cerere și, automat, cotații de preț pozitive pe CBOT; cotațiile țițeiului influențează, la rândul lor, prin WTI 41 USD/baril și BRENT 43,17 USD/baril, în special din cauza uraganului Delta care a atins Golful Texas pe 9 octombrie; în Ucraina, procesatorii care au vândut în lipsă ulei brut nu găsesc marfă ieftină în piață, parțial datorită default-urilor generate de fermieri și de faptul că aceștia din urmă, stimulați de fostele prețuri, au așteptări mai ridicate; în privința prețurilor uleiului brut, 960 USD/tonă este nivelul indicat pentru noiembrie, în timp ce JFM (ianuarie-februarie-martie) indică 935 USD/tonă, în creștere față de ultimul raport”.

Concluzia este că piața florii-soarelui se mișcă în sus după agregarea factorilor de mai sus și în contextul în care România, Ucraina și Rusia ar avea un deficit de producție de cinci milioane de tone de semințe de floarea-soarelui. Piața se autocorectează întotdeauna după principiul cererii și al ofertei, niciun alt factor sau intervenție neputând suplini acești doi indicatori principali.

RAPIȚĂ

Stabilește un punct de referință la nivelul de 394 euro/tonă, MATIF. „Este susținută de complexul uleiurilor de palmier-soia, fiind influențată, de asemenea, de paritatea euro/dolar. Pe piața locală, oferta de achiziție este de MATIF noiembrie minus transport până la procesator, cererea fiind cotată însă cu 10-11 euro mai sus, datorită loturilor subțiate existente în stocurile fermierilor”, precizează Cezar Gheorghe.

ORZ

Prețul orzului indică o creștere, dar nu este spectaculoasă (circa 3 euro/tonă).

În piața internă, loturile se vând încet, pe măsura consumului necesar.

Pentru raportul complet al Clubului Fermierilor Români privind piața de cereale din 12 octombrie 2020, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-12-octombrie-2020/