plati - REVISTA FERMIERULUI
Duminică, 05 Decembrie 2021 10:22

Vremuri mai bune sau doar iluzii?

Un rezumat al lui 2021, după mine, arată cam așa: întregul sector agroalimentar și-a văzut de treabă, a cotizat la bugetul statului, iar statul, la fel, și-a văzut de treabă. Adică, per ansamblu, guvernanții au făcut și în acest an ce știu și fac de zeci de ani, își văd de propriile interese.

Al doilea an pandemic, pentru români, a fost tot cu scandaluri pe scena politică, cu instabilitate și lipsă de responsabilitate în actul de guvernare. Agricultura și industria alimentară merg, cei implicați în aceste domenii ale economiei țării continuă să producă, chiar cu toate greutățile, pe care n-are rost să le mai amintesc, știute fiind de toată lumea. Încă un final de an la care tragem aceeași veșnică deja concluzie: interesul național nu este o prioritate pentru clasa politică românească. Și încă un final de an în care se schimbă calimera politică dând speranțe, poate de data asta nu-s deșarte, pentru Anul Nou ce vine.

Vine un nou ministru la Agricultură, nominalizat fiind Adrian Chesnoiu, din partea PSD, actualul președinte al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, fost director general al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) în perioada 2017-2020. Fermierii își pun mari speranțe în Chesnoiu, mai ales că actualul șef al MADR nu a fost iubit și nici măcar plăcut de aproape nimeni din agricultură și spațiul rural. Adrian Oros nici nu s-a evidențiat cu ceva notabil. A fost doar o păpușă manevrată de partidul care l-a propulsat, PNL. Oros se poate apăra spunând că a dat subvențiile, că a sprijinit fermierii prin tot soiul de programe. Cu sau fără Oros, subvențiile oricum trebuiau date, programele, în mare parte, sunt preluate de la fosta conducere și continuate, sub o formă sau alta. Prin urmare, nici liberalul Adrian Oros nu se poate mândri că a elaborat politici agricole ori vreo strategie. Așa cum nici social-democrații nu se pot lăuda că de-a lungul timpului au construit politici agricole sau strategii în agricultură și mediul rural.

La momentul în care scriu aceste rânduri, 23 noiembrie 2021, noul guvern încă nu și-a intrat în drepturi, iar Guvernul Cîțu continuă lupta pentru ciolan. Încă nu avem buget pentru anul viitor, la Ministerul Agriculturii se face Planul Național Strategic pe genunchi, că trebuie predat Bruxelles-ului la finalul lunii. Fermierii sunt ocupați cu câmpurile și animalele lor, așteptând vremuri mai bune.   

Adrian Chesnoiu a ieșit cu o declarație care va trebui să fie susținută de fapte: „După o perioadă lungă, într-un moment extrem de dificil pentru noi toți, suntem în situația de a privi cu încredere spre viitor. Dincolo de divergențe doctrinare sau de opinii personale, interesul național a devenit cu adevărat o prioritate. România și românii au nevoie de unitatea forțelor politice, de valorificarea ideilor bune și de implicarea tuturor pentru relansarea economică, revenirea la o normalitate socială pe care toți românii o așteaptă. Vremea vorbelor a trecut, suntem în fața provocărilor, cu o istorie tristă a ultimilor doi ani, și cu un popor plin de așteptări și dornic de liniște. Este momentul faptelor, al relansării economice și al stabilității. Mă onorează încrederea colegilor mei care au văzut în mine omul potrivit să aduc încredere, stabilitate și predictibilitate într-un sector strategic – Agricultura, cel care asigură securitatea hranei populației. În perioade de criză, aceasta este una din prioritățile oricărei guvernări. Programul Partidului Social Democrat, pentru agricultură, vine cu măsuri economice și legislative care să asigure creșterea competitivității, productivității și performanței, în vederea securizării alimentare a populației. Un program realist, rezultat nu doar al experienței noastre de guvernare, ci în special prin consultarea cu reprezentanții fermierilor și federațiile din industria alimentară, cei care cunosc cel mai bine realitățile din agricultură. Rămân lângă ei, un partener deschis de dialog, de consultare, cu respect pentru truda lor, pentru perseverența de a nu renunța în favoarea unor munci mai lesne de făcut. Le propunem românilor un set de politici agricole prin care să asigurăm stabilitatea, dezvoltarea și sustenabilitatea sectorului agro-alimentar: venituri sigure pentru fermieri, investiții durabile în satul românesc, hrană proaspătă, de calitate și la prețuri rezonabile, stabilitatea a sute de mii de locuri de muncă în agricultură și industria alimentară”.

De vorbe frumos meșteșugite și de promisiuni, toți suntem sătui. Până la fapte, să ne vedem sănătoși în 2022.

La mulți ani!

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Caricatură de: A.F. Badiu

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Editorial

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că în cursul lunii decembrie 2021 se depun cererile de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2022, la centrele judeţene ale APIA sau al municipiului Bucureşti pe raza cărora sunt situate exploatațiile agricole pentru care se solicită ajutorul de stat sau unde au fost depuse cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, a dispus ca, pentru anul viitor, să se realizeze o analiză în vederea implementării unor soluții care să vizeze renunțarea la anumite documente ce trebuie să însoțească cererile de sprijin.

Beneficiarii schemei de ajutor de stat:

a) producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt înregistraţi în Registrul agricol, Registrul fermelor, Registrul plantaţiilor viticole, alte evidenţe funciare, care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;

b) producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute, după caz, care sunt înregistraţi în Registrul naţional al exploataţiilor şi care deţin, cresc sau exploatează animale, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;

c) organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri

funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, aşa cum sunt definite în Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138 / 2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) organismele/organizaţiile de cercetare, respectiv universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanţare, al căror scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie.

Persoanele fizice pot fi acceptate ca potențiali beneficiari ai prezentei scheme dacă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data primirii notificării privind acordul prealabil, dar nu mai târziu de data depunerii primei cereri trimestriale, se autorizează ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, conform OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare. Condițiile de acordare în funcţie de sectorul/sectoarele vegetal, zootehnic şi/sau îmbunătăţiri funciare în care îşi desfăşoară activitatea sunt:

a) să fie înscrişi în Registrul unic de identificare (RUI) al APIA (să deţină ID fermier);

b) să fie înscrişi în evidenţele APIA cu suprafeţele de teren pe care le exploatează sau în Registrul plantaţiilor viticole, după caz;

c) să fie înscrişi în Registrul agricol cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spațiile protejate (sere și solarii), precum și cu efectivele de

bovine/ovine/caprine/porcine/ păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;

d) să fie înregistraţi în Registrul naţional al exploataţiilor (RNE) al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau să deţină document de înregistrare/autorizare sanitară veterinară pentru porci/păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;

e) suprafeţele de teren pe care le exploatează să fie de minimum un hectar inclusiv, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solarelor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha și/sau după caz, să dețină un număr minim de animale. Pentru legume cultivate în sere și solare, pentru care se acordă schema de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Prin excepție, pentru ciuperci sa iau în considerare suprafețele din adeverințele emise de primării.

f) să exploateze/să deţină/să crească animale/păsări/familii de albine/viermi de mătase în vederea obţinerii producţiei agricole pentru care solicită ajutorul de stat;

g) să utilizeze instalaţii de irigat acţionate cu motoare termice.

Cererea de acord prealabil se depune însoţită de următoarele documente:

a) copie a documentelor de identitate și a documentelor de înregistrare;

b) adeverinţă eliberată de Primărie cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spaţii protejate /cu efectivele de animale/păsări/familii de

albine/viermi de mătase, după caz;

c) adeverinţă eliberată de către Oficiul Național al Viei și al Produselor Vitivinicole pentru suprafețele cu vie, după caz;

d) situația suprafețelor și a structurii estimative a culturilor pentru care solicită ajutorul de stat și/sau producția de ciuperci estimată;

e) copia documentului care atestă înregistrarea/autorizarea sanitară veterinară pentru porci/ păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;

f) situația privind calculul efectivului rulat /mediu estimat anual, în funcție de specie, întocmită de beneficiar ;

g) dovada că solicitantul nu figurează ca debitor la organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare, precum şi la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, furnizorul de apă şi de electricitate, după caz;

h) copie de pe contractul de irigaţii/furnizare a apei, după caz;

i) cantitățile de motorină pentru care se solicită ajutorul de stat sub formă de rambursare pentru sectorul îmbunătățiri funciare;

j) angajamentul solicitantului persoana fizică cu privire la autorizarea ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, conform OUG nr.44/2008, cu

modificările și completările ulterioare, conform modelului anexa 5 din ordin.

Acordul prealabil pentru finanţare prin rambursare se emite de către centrele APIA judeţene, în termen de cel mult 20 zile lucrătoare de la data-limită de depunere a cererii de acord.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Duminică, 21 Noiembrie 2021 11:49

Bătaie pe o bucată de pâine

FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) vorbește de multă vreme despre o lipsă a alimentelor, care începe să-și facă simțită prezența pe fondul actualei pandemii prin care trece întreaga planetă. Într-un studiu recent se arată că efectele pandemiei, care vor aduce „o contractare atât a ofertei, cât și a cererii de produse agricole, vor afecta toate elementele sistemului alimentar, de la producție la procesare, trecând prin comerț și sistemele logistice naționale și internaționale, și ajungând la cererea intermediară și finală”. Impactul pandemiei va fi resimțit în mod diferit, în funcție de tipul de industrie și de stadiul de dezvoltare în care să află fiecare țară, spun specialiștii FAO.

România, trebuie să recunoaștem, e o țară săracă sau, să mai îndulcim starea nației, e o țară în curs de dezvoltare. Agricultura e aceea care mai produce și cine știe cât va mai putea să o facă, având în vedere viitoarele strategii europene, Pactul Verde și De la fermă la furculiță. Până la implementarea strategiilor respective, cine știe câți agricultori vor mai exista… Seceta ultimilor ani oricum i-a falimentat pe unii, în timp ce schimbările climatice afectează întregul sector agroalimentar. Acum, s-au scumpit toate input-urile, iar bucuria prețurilor bune la cereale a fost scurtă, pentru că la reluarea ciclului de producție în această toamnă fermierii au trebuit să scoată mai mulți bani din buzunar decât preconizaseră, pentru sămânță, pentru îngrășăminte, pentru motorină, pentru gaze. Totul s-a scumpit. Și creșterile de preț nu se opresc aici. E o criză a metalului, ceea ce va genera o creștere de preț a utilajelor.

Prin urmare, criza alimentară bate la ușă, iar clasa politică are altă agendă, pe care cetățeanul român nu are loc. Guvernanții nu realizează, oare, că ciolanul pe care se bat este produs de popor?!

2021 se apropie de final, guvern n-avem, buget pentru 2022 n-avem, bani pentru agricultură, în afară de cei europeni, n-avem. Și uite așa securitatea alimentară, asigurarea hranei, este lăsată la voia întâmplării. Și, din nou, cum ne-a prins pandemia cu chiloții în vine, așa ne va prinde și criza alimentară, goi-pușcă.

Eu, ca agricultorii pe vremea lui Petre Daea, am zis că Ministerul Agriculturii nu face destul pentru agricultura României. Dar când văd „realizările” lui Oros, îmi dau seama că n-a existat în toată istoria țării un ministru mai slab, mai nepregătit și mai potrivnic agriculturii.

Revenind la Petre Daea, recent, a avut o ieșire în care a anunțat criza alimentară, cu argumente. „Creșterea prețurilor la input-urile folosite în agricultură, de la simplu la cvadruplu și mai mult, pune piedici serioase agricultorilor și lucrătorilor din industria alimentară. Prețul azotatului de amoniu a crescut de la 900 de lei la 3.920 lei/tonă; brutăriile care folosesc gaze, de la contracte de 6.000 lei/lună pentru gaze au trecut la contracte cu 30.000 lei/lună; prețurile la pesticide, motorină, utilajele agricole, piese de schimb și serviciile pentru toate acestea au crescut.”

Ce fac agricultorii în această situație? Majoritatea celor mici va dispărea, alții vor schimba structura culturilor, însă pe produsul finit cumpărătorul va trebui să plătească mai mult. În fermele mici care vor continua activitatea, în gospodăriile țărănești și în fermele mijlocii vor scădea randamentele pe unitatea de suprafață, producțiile vor fi mai mici și de slabă calitate, susține fostul șef de la Agricultură. Fermele mari vor continua să obțină producții cu randamente ridicate, ce vor putea atinge potențialul biologic al soiurilor și hibrizilor folosiți.

„Însumând aceste posibile scenarii, rezultă că vom avea pe piață o producție mai mică, la costuri mari, ce se va constitui într-o ofertă scăzută și scumpă, care nu va putea fi asimilată de consumatorul român, din cauza puterii reduse de cumpărare. Se adaugă lipsa unei rețele proprii pentru comercializarea produselor românești. Toate acestea la un loc vor crea dificultăți în aprovizionarea populației cu hrană”, arată Petre Daea.

Să vedem despre ce fermieri vorbim. Avem micii agricultori și gospodăriile care dețin suprafețe sub un hectar, circa 1,8 milioane, reprezentând în jur de 640.000 ha. Între un hectar și zece hectare sunt aproximativ 1,5 milioane de agricultori, reprezentând circa 4,3 milioane ha. Marii fermieri sunt în număr de aproape 90.000, cu o suprafață totală de vreo 7,6 milioane ha.

Putem contracara sau atenua efectele crizei alimentare? Probabil că da, dacă se sprijină financiar agricultura, și de la bugetul statului.

„Dacă astăzi se vorbește despre sănătate și pandemie, guvernanții bătându-se politic pe morții zilei, în anii care urmează, cu siguranță, dacă nu acordăm atenție agriculturii, acum și tot timpul, ne vom bate toți pe o bucată de pâine, dacă vom avea de unde să o procurăm sau cu ce să o cumpărăm”, concluzionează fostul ministru Petre Daea.

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Caricatură de: AF Badiu

Publicat în Editorial
Miercuri, 17 Noiembrie 2021 18:41

Bugetul UE pentru 2022

Luni, 15 noiembrie 2021, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene, au ajuns la un acord politic informal privind bugetul UE pentru 2022, al doilea în cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2021-2027.

Acordul are ca obiect angajamente în valoare de 169,5 miliarde euro și plăți în valoare de 170,6 miliarde euro. „Odată adoptat, bugetul ar permite UE să mobilizeze fonduri semnificative pentru un răspuns continuu al UE la pandemia de COVID-19 și la consecințele acesteia, pentru a lansa o redresare durabilă, precum și pentru a proteja și a crea locuri de muncă. Acesta ar atrage investiții suplimentare într-o Europă mai verde, mai digitală și mai rezilientă, protejând în același timp persoanele cele mai vulnerabile din vecinătatea sa și din întreaga lume”, se menționează într-un comunicat de presă al Comisiei Europene.

Referitor la acordul politic de luni, comisarul Johannes Hahn, responsabil cu bugetul și administrația, a declarat: „Acest acord confirmă faptul că toate instituțiile sunt pregătite să ajungă la un compromis în interesul unui buget, care va sprijini o redresare durabilă și tranziția necesară a UE, în beneficiul tuturor”.

 

Alocări financiare

 

Bugetul convenit va direcționa fondurile către domeniile în care acestea pot avea cel mai mare impact, în funcție de nevoile cele mai importante în materie de redresare ale statelor membre ale UE și ale partenerilor UE din întreaga lume.

S-a convenit să se aloce:

  • 49,7 miliarde euro în angajamente pentru a sprijini redresarea, stimulând investițiile în coeziunea economică, socială și teritorială;

  • 53,1 miliarde euro Politicii Agricole Comune și 971,9 milioane euro Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime, pentru fermierii și pescarii din Europa, dar și pentru consolidarea rezilienței sectorului agroalimentar și a sectorului pescuitului și pentru asigurarea anvergurii necesare a măsurilor de gestionare a crizelor;

  • 12,2 miliarde euro Programului Orizont Europa, pentru a sprijini cercetarea UE în domenii precum sănătatea, sectorul digital, industria, domeniul spațial, clima, energia și mobilitatea și 613,5 milioane euro Programului privind piața unică, sprijinind competitivitatea și IMM-urile, inclusiv în sectorul turismului;

  • 839,7 milioane euro Programului „UE pentru sănătate” în vederea sprijinirii Uniunii Europene a sănătății și pentru a oferi un răspuns cuprinzător la nevoile în materie de sănătate ale cetățenilor europeni;

  • 1,2 milioane euro în cadrul Fondului pentru o tranziție justă pentru a asigura faptul că tranziția către neutralitatea climatică este benefică pentru toți și 755,5 milioane euro în cadrul Programului LIFE pentru sprijinirea acțiunilor în domeniul mediului și al combaterii schimbărilor climatice;

  • 2,8 miliarde euro Mecanismului pentru interconectarea Europei, sumă destinată investițiilor într-o infrastructură de transport modernă, de înaltă performanță, pentru a facilita conexiunile transfrontaliere;

  • 3,4 miliarde euro Programului Erasmus+, pentru a investi în tineri, și 406 milioane euro pentru sectorul cultural și cel creativ, prin intermediul Programului Europa creativă;

  • 1,1 miliarde euro Fondului pentru azil migrație și integrare și 809,3 milioane euro Fondului de gestionare integrată a frontierelor în vederea intensificării cooperării în domeniul gestionării frontierelor externe, inclusiv 25 de milioane euro pentru protecția frontierei cu Belarus, precum și în ceea ce privește politica în domeniul migrației și azilului, care include, de asemenea, fonduri suplimentare pentru angajamentele de relocare;

  • 227,1 milioane euro Fondului pentru securitate internă și 945,7 milioane euro Fondului european de apărare pentru a sprijini autonomia strategică și securitatea europeană;

  • 15,2 miliarde euro pentru sprijinirea vecinilor noștri și a dezvoltării și cooperării internaționale.

Acordul include majorări specifice pentru Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală (190 de milioane euro, cu o atenție deosebită acordată Afganistanului și Siriei, precum și pentru programul de ajutor umanitar (211 milioane euro) pentru a aborda situațiile de criză din întreaga lume.

Defalcarea completă pe rubrici

buget

Împreună cu bugetul pentru 2022, instituțiile UE au convenit să aprobe amendamentele propuse la bugetul pentru 2021, astfel cum au fost prezentate de CE la începutul acestui an în proiectele de buget rectificativ 5 și 6. După finalizarea procesului de aprobare, Comisia va fi în măsură să majoreze ajutorul umanitar pentru refugiații sirieni din Turcia și să contribuie la accelerarea vaccinărilor la nivel mondial prin furnizarea unui număr suplimentar de 200 de milioane de doze pentru țările cu venituri reduse.

În paralel cu bugetul anual pentru 2022, țările UE se vor baza în continuare pe sprijinul oferit de instrumentul de redresare NextGenerationEU și de Mecanismul de redresare și reziliență. Comisia a adoptat în prezent evaluări pozitive ale planurilor de redresare și reziliență prezentate de 22 de state membre. Ulterior, Consiliul a aprobat fiecare dintre aceste evaluări. Până în prezent, CE a plătit 52,3 miliarde euro sub formă de plăți de prefinanțare către 17 state membre.

Urmează ca bugetul anual pentru 2022 să fie adoptat în mod oficial de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Miercuri, 17 Noiembrie 2021 14:27

Vremuri complicate și pentru apicultori

De la un an la altul se produce tot mai puțină miere. Schimbările climatice, dar și prețul mic de pe piață îi determină pe apicultori să-și reducă numărul familiilor de albine sau chiar să-și lichideze stupina.

Cristian Ciocan, apicultor din județul Timiș, de la Giulvăz, se plânge că mierea se face tot mai greu, deși are 200 de familii de albine. „Circula la un moment dat o glumă pe net: «Un cumpărător întreabă un apicultor: ce an este această miere? Apicultorul răspunde: este un an de mijloc, adică e mai bun decât cel care va veni și mai slab decât cel care a trecut». Din păcate, cam așa ni se întâmplă de niște ani încoace. Se simte un pic de poluare care afectează direct producția de miere, ca și schimbările climatice de altfel. Culesurile sunt mult mai scurte, uneori chiar le pierdem, adică trebuie să fii foarte, foarte bine pregătit să prinzi câteva zile de cules și să poți să faci ceva miere. De exemplu, noi abia în această primăvară am resimțit seceta din toamna anului trecut, atunci când floarea de salcâm a secretat  mult mai puțin nectar”.

zootehnie 221 apicultori 3

Anul apicol slab este confirmat și de doamna Ida Șuța, vicepreședintele Asociației Crescătorilor de Albine din județul Caraș-Severin, care consideră vital sprijinul statului pentru apicultori. „Știm foarte bine că un an secetos este urmat de unul în care producția de miere la salcâm sau tei nu prea este grozavă. În acest an, înghețul târziu ne-a dat foarte mare bătaie de cap, s-a prelungit perioada rece, culesul la rapiță a fost sărac și de scurtă durată și am mai recuperat câte ceva la floarea-soarelui. Cheltuielile apicultorilor pentru  întreținerea stupinelor sunt din ce în ce mai mari, tocmai de aceea, asociația noastră la nivel național – ACA – a solicitat Ministerului Agriculturii un ajutor de minimis, care ar însemna în jur de 23,7 lei pe familia de albine.”

 

Mierea românească n-are loc pe piața autohtonă

 

Din păcate, nici vânzările nu i-au ajutat anul acesta foarte mult pe apicultori. Aceeași poveste pare că se repetă an de an obsesiv, pe de-o parte prețurile la vânzările angro sunt foarte mici, iar pe de alta, pe piața românească intră miere de proastă calitate, însă la un preț mult mai mic decât cea autohtonă. Taxele de raft fac și ele aproape prohibitiv accesul mierii românești pe rafturile supermarketurilor, la care se adaugă în cele din urmă educația precară a românilor pentru consumul de miere. Toate acestea constituie piedici aproape de netrecut pentru apicultori. „Consumăm mai mult zahăr, motiv pentru care crește numărul bolnavilor de diabet, consumăm surogate de miere în loc să consumăm un produs de calitate. Din păcate mierea care se importă este de proastă calitate și de multe ori este pusă în vânzare ca o miere locală. O mică victorie am obținut în ceea ce privește etichetarea. Practic, pe etichetă este specificată țara din care provine mierea respectivă, nu doar produs UE sau nonUE. Ți se spune că mierea vine din Polonia, Ucraina sau Moldova, dar nu se specifică și cât este cantitatea de miere din Ucraina și cât e din România. În condițiile astea, în borcan poate fi 99% miere din Ucraina și doar 1% din România”, arată Petre Doda, președintele Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) Timiș.

Daniel Chiș, apicultor orădean profesionist, ridică la rândul său îndreptățite semne de întrebare legate de raportul calitate/preț al mierii din marile magazine. „Cum se justifică la raft să ai un preț de 30-35 de lei pe kg, când anul acesta la angro s-a cumpărat mierea de salcâm cu peste 30 de lei kilogramul? Unde se regăsesc în preț transportul, distribuția, ambalajul și adaosul comercial? Ceva nu este în regulă. Din păcate, consumatorul o cumpără pentru că este mai ieftină. După părerea mea, nu există interes pentru rezolvarea acestei probleme. Marii comercianți sau distribuitori și-au asigurat legea în așa fel încât să fie acoperiți”, ne-a spus apicultorul din județul Bihor.

Cu toate că majoritatea apicultorilor sunt afiliați la asociații profesionale sau cooperative de profil, rafturile supermarketurilor sunt așezate mult prea sus pentru mierea românească, consideră Ida Șuța, vicepreședintele ACA Caraș-Severin. „Costurile de expunere în aceste magazine sunt foarte mari. Eu am avut câteva negocieri cu supermarketurile, însă nu am ajuns la nicio concluzie. O asociație sau o cooperativă ar putea asigura cantitatea necesară la vânzare, dar din păcate nu poate negocia la preț”.

O soluție de piață ar mai fi distribuirea mierii în școli, ceea ce ar însemna nu numai un produs alimentar sănătos pentru copii, ci și o educație în ceea ce privește consumul de miere și nu în cele din urmă o mână întinsă pentru apicultorii români. Din păcate, deși există o lege în acest sens, publicată în urmă cu mai bine de 15 ani, ea nu a fost aplicată niciodată. Petre Doda, președintele ACA Timiș, spune că stuparii timișeni pot asigura în orice moment calitatea și cantitatea de miere necesare pentru acest program. „Aplicarea legii este amânată a nu știu câta oară și fiecare guvern care vine spune «mâine, anul viitor sau peste doi ani», dar când ajungi la termen ți se spune că se aplică... data viitoare. Anul acesta, ACA Timiș a achiziționat o linie de îmbuteliat miere pentru a fi pregătiți tocmai pentru acest moment, când vom avea acces cu mierea în școli.”

zootehnie 221 apicultori 2

Pentru ca tabloul să fie complet, la toate acestea se adaugă explozia prețurilor la combustibil și energie electrică, fapt care va duce inevitabil la o creștere a prețului la miere, ceea ce o va face și mai inaccesibilă pentru consumatorul român. Vremuri complicate...

 

Ajutor de minimis în valoare de 23,7 lei/familia de albine

 

În ședința de guvern din data de 17 noiembrie 2021 s-a aprobat Hotărârea privind schema „Ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2021 asupra sectorului apicol”.

Ajutorul de minimis de 23,7 lei/familia de albine se acordă apicultorilor pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2021 asupra sectorului apicol, astfel încât să se asigure continuarea ciclului de producţie. Potrivit actului normativ, fenomenele hidrometeorologice nefavorabile sunt secetă, grindină, ploi torenţiale și vânt puternic.

2.246.866 familii de albine intră la acordarea ajutorului de minimis, iar resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis sunt în sumă de 53.250.724 lei şi se asigură din bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2021. Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc beneficiarilor într-o singură tranşă, în anul 2021.

Perioada de depunere a cererilor şi documentelor însoţitoare este cuprinsă între a doua zi lucrătoare după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri și 26 noiembrie 2021. Schema se derulează prin centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar termenul de plată este 31 decembrie 2021.

Valoarea totală a ajutorului de minimis care se acordă unei întreprinderi/întreprinderi unice nu poate depăşi suma de 20.000 euro pe durata a 3 exerciţii financiare, în cursul exerciţiului financiar actual, respectiv anul depunerii cererii şi în cele două exerciţii financiare precedente.

stupi munte 1

În termen de două zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile pentru agricultură județene, respectiv a municipiului București, transmit aparatului central al APIA, în format letric și electronic, lista beneficiarilor și sumele acordate acestora. În termen de două zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu” (ANZ) transmite aparatului central al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în format letric și electronic, lista apicultorilor cu numărul de stupi și numărul de familii de albine înscrise în baza de date naţională apicolă la data de 1 martie 2021.

 

Condiții de elgibilitate pentru beneficiari

 

  • Să aibă familii de albine înscrise în baza de date naţională apicolă la data de 1 martie 2021, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, gestionat de ANZ;

  • Să aibă stupine înregistrate/autorizate la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, la data depunerii cererii;

  • Să fie înregistrați în registrul unic de identificare, denumit în continuare RUI și să dețină cod unic de înregistrare atribuit de către APIA. Solicitanții care nu dețin cod unic de înregistrare în RUI, înainte de solicitarea ajutorului de minimis au obligația obținerii acestuia de la centrele județene ale APIA, prin completarea și depunerea formularului prevăzut în anexa nr.1 la Ordinul ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.22/2011 privind reorganizarea Registrului fermelor, care devine Registrul unic de identificare, în vederea accesării măsurilor reglementate de politica agricolă comună.

 

Documente care trebuie să însoțească cererea

 

Apicultorii trebuie să completeze cererea de solicitare a ajutorului de minimis în funcție de numărul de familii de albine care se încadrează în sumele rămase şi potenţial a fi primite prin prezenta schemă, și o depun însoţită de următoarele documente:

  • Copie a BI/CI al/a solicitantului persoană fizică sau, după caz, împuternicire/procură notarială şi o copie a BI/CI al/a reprezentantului legal;

  • Copie a atestatului de producător în cazul beneficiarilor care dețin un astfel de act;

  • Copie a certificatului de înregistrare la Registrul comerţului/Registrul naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor sau a actului în baza căruia îşi desfăşoară activitatea, în cazul persoanelor juridice, precum şi copie a BI/CI al/a împuternicitului persoană fizică;

  • Dovadă cont activ bancă/trezorerie;

  • Copia documentului de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a stupinei/stupinelor, eliberat de către direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, pe a cărei rază teritorială se desfăşoară permanent activitatea stupinei.

Cererea, însoţită de documentele de mai sus, poate fi transmisă la centrele județene APIA și respectiv al municipiului București şi prin mijloace electronice și/sau poștă/curierat. Documentele transmise prin mijloace electronice trebuie să fie semnate și datate, iar copiile trebuie să fie certificate „conform cu originalul” de către solicitant. În situaţia în care solicitantul deţine în exploataţie mai multe stupine care sunt situate în unități administrative teritoriale diferite, acesta va formula și depune o singură cerere la centrele județene APIA, respectiv al municipiului București unde are domiciliul/sediul social sau deține numărul cel mai mare de familii de albine.

Responsabilii desemnați cu primirea cererilor din cadrul centrelor județene APIA, respectiv al municipiului București, înainte de înregistrarea cererii, verifică existența tuturor documentelor obligatorii, efectuează verificarea datelor din cerere cu datele din documente și completează rubrica aferentă verificării documentelor. Lipsa unui document obligatoriu conduce la neînregistrarea cererii. După verificare, cererea se înregistrează în Registrul electronic de gestionare a cererilor de ajutor de minimis.

Reamintim că, proiectul de hotărâre care a intrat miercuri, 17 noiembrie, la aprobare în ședința de guvern a fost publicat pentru dezbatere publică pe site-ul MADR în luna septembrie din 2021 (https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/5082-23-7-lei-familia-de-albine-ajutor-de-minimis-cu-termen-de-plata-31-decembrie-2021.html).

Articol scris de: MIHAI NISTOR & MIHAELA PREVENDA

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Publicat în Zootehnie

Odată cu trecerea timpului, pe lângă problemele politice, și nu sunt puține, la care se alătură o pandemie fără de sfârșit și o criză economică care începe să se desfășoare cu toată forța pe zi ce trece, se adaugă și problemele agriculturii, care la nivel european sunt exprimate prin noile strategii asumate de Comisia Europeană, respectiv Green Deal și Farm to Fork.

Dar pentru început este de menționat argumentația oferită de către vicepreședintele Comisiei Europene, domnul Frans Timmermans, care într-un limbaj birocratic spunea următoarele: ,,Criza provocată de noul coronavirus a demonstrat cât de vulnerabili suntem cu toții și cât de important este să restabilim echilibrul între activitatea umană și natură. Strategia în domeniul biodiversității și strategia „De la fermă la consumator” ocupă un rol central în Pactul verde european și pledează pentru un echilibru nou și mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate – pentru a proteja sănătatea și bunăstarea populației și, în același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența UE. Cele două strategii sunt o parte esențială a acestei tranziții majore către care ne îndreptăm.”

Din păcate, ceea ce cred că ar fi trebuit să spună domnia sa și din păcate este un subiect ,,tabu” atât la Bruxelles, dar și în celelalte capitale europene, mai ales cele vestice, este că acest concept progresist al unei Europe unite a fost gândit pentru un grup de țări relativ apropiate ca dezvoltare economică și unde s-a anticipat (sau poate nici nu a existat acest lucru) că o eventuală viitoare criză (atunci erau luate în calcul crizele economice) va fi traversată umăr la umăr, lucru posibil ca și concept, dar între țări similare ca nivel de dezvoltare economică.

Acest aspect al impactului nivelului diferit de dezvoltare în modul de funcționare a relațiilor intracomunitare s-a înțeles de unii oameni politici din Germania, Olanda, Belgia și Franța și chiar dacă la momentul lansării conceptului de ,,Europă unită, dar cu două viteze”, nu exista pandemia, alte argumente au fost suficient de puternice de a susține această abordare care punea pe tapet o formă de divizare a unității europene (pare un pleonasm), lucru de neacceptat în principiu de țările estice, care se simțeau excluse din viitorul comun.

Odată cu pandemia, s-a constatat de foarte mulți că unitatea europeană are de suferit, iar principiul celui mai puternic rămâne sfânt, în condițiile în care din păcate se uită că și omul este tot un animal, este drept, dotat cu inteligență și abilități speciale, dar care de foarte multe ori în situații de criză extremă acționează bazat pe instincte și mai puțin rațional, iar în alte momente raționalul este expresia unor interese ,,animalice”.

Pentru a fi mai clar înțeles, mă refer la momentul în care, la apariția crizei, statele puternice s-au aprovizionat cu produse medicale bazându-se pe influențe proprii, fără să se mai gândească și la ceilalți parteneri comunitari. Și sunt numeroase situațiile, mă refer la cazul României, când ni s-au suflat produsele medicale de sub nas, chiar dacă aveam contracte, fără regrete și menajamente.

Ne uităm acum la criza gazelor în care fiecare țară se descurcă cum poate în relația cu Rusia, începând cu Germania, care și-a făcut propria conductă de gaze directă, chiar în condiții de embargo și sancțiuni americane, în timp ce alte țări, inclusiv România, au stat în colțișorul lor, salivând în speranța unor ,,oscioare” viitoare.

Revenind la problemele noastre de natură agricolă, am dorit să reliefez prin acest preambul că, în general, deciziile se iau în interesul celor puternici, în primă fază, și abia apoi, dacă mai este loc, în interesul celor mulți.

În acest sens, cei care sunt neîncrezători în afirmațiile mele să se gândească la faptul că fermierii români mai beneficiază de derogare la utilizarea neonicotinoidelor, nu fiindcă demnitarii noștri s-au jertfit pe altarul patriei, ci din cauză că Franța și Germania aveau probleme cu cultivatorii de sfeclă de zahăr și care aveau nevoie de tratamente cu aceste produse, și pe lângă ei, ca o ,,șopârlă” mică și neînsemnată, ne-am strecurat și noi, ca beneficiari ai tratamentului, asta dublat și de faptul că UE este importator net de porumb.

La fel, să nu uităm că și problema diferențierii subvențiilor agricole a rămas la fel, un subiect nerezolvat, cum nerezolvate sunt și multe altele.

Dar asta nu înseamnă că exprim sentimente antieuropene, nici nu înseamnă că nu cred și nu recunosc beneficiile unei Europe unite, cred însă că este corect, ca parteneri într-un proiect comun, să fim capabili să spunem ce ne doare și ce considerăm că este incorect din punctul nostru de vedere în politicile agricole pe care dorim să le implementăm.

De multe ori aceste implementări se fac fără analize de impact și fără o logică științifică sau economică, ci doar că așa este trendul, iar aceste lucruri se întâmplă fiindcă birocrații bruxellezi (mă refer la lideri, nu la funcționarii obișnuiți) se consideră de multe ori un fel de ,,rasă superioară” care dețin ,,adevărul absolut”, dar din păcate în spatele deciziilor stau de cele mai multe ori doar niște amărâte de interese de grup, este drept, transnaționale. 

Printre obiectivele estimate a avea impact foarte puternic odată cu implementarea voluntară (sau mai bine zis voluntar – obligatorie) a celor două strategii, se dorește atingerea următoarelor ținte - ,,Comisia va lua măsuri pentru:

  • a reduce cu 50 % utilizarea pesticidelor chimice și riscurile pe care acestea le reprezintă, până în 2030;
  • a reduce cu 50 % utilizarea pesticidelor periculoase, până în 2030.

Excesul de nutrienți în mediu este o sursă majoră de poluare a aerului, solului și apei și are un impact negativ asupra biodiversității și climei. Comisia va lua măsuri pentru:

  • a reduce cu cel puțin 50 % pierderile de nutrienți, fără a deteriora fertilitatea solului;
  • a reduce cu cel puțin 20 % nivelul de utilizare a îngrășămintelor, până în 2030.”

Bun, ne putem întreba și care este problema, fiindcă reducerea chimizării în agricultură este dorită de foarte multă lume (nu zic de toată lumea, fiindcă cei din sector, inclusiv eu, văd altfel problema), dar asta în condițiile în care cei care o clamează ar trebui să înțeleagă că este la fel ca și cum s-ar interzice medicamentele de sinteză, iar a doua zi pe toți bolnavii de cancer i-am trimite să bea ceai de urzică și să își pună comprese cu ceapă coaptă pe piept.

Asta nu înseamnă că medicina tradițională, bazată pe plante, nu este benefică, dar deocamdată nu poate suplini medicamentația de sinteză, lucru care este similar și în cazul plantelor.

De fapt, discuția în mod corect ar trebui să pornească de la faptul că nu la orice simptom de răceală trebuie să luăm un pumn de medicamente, ci trebuie să lăsăm și organismul să lupte pentru propria sănătate, lucru corect, în anumite limite și situații bine determinate.

Adică, în cazul agriculturii, trebuie să aplicăm produsele fitosanitare atunci când apar problemele sau măcar condițiile de mediu propice apariției de probleme fitosanitare și ar trebui să se renunțe la tratamentele preventive aplicate fără rost. O altă posibilitate poate consta în aplicarea de preparate biologice, pe măsură ce sunt disponibile, sau produse cu doză ultraredusă și unde probabilitatea unor probleme de toxicitate în sol este mult mai redusă sau inexistentă.

Dar problema principală care se pune la nivel de politică agricolă comunitară este cu echitatea și transparența aplicării acestor strategii, care, este de menționat, oficial nu sunt obligatorii, deoarece nu sunt parte a unei directive sau reglementări comunitare (lucru pe care foarte mulți funcționari români nu îl știu), dar se aplică indirect: Comisia face recomandări către statele membre, iar dacă recomandările nu sunt cuprinse în PNS-ul fiecărei țări, atunci acela nu trece, dar acest lucru nu se întâmplă cum am crede, la toată lumea, fiindcă nu o să se aplice Germaniei sau Franței, ci doar în cazul unor țări ca România și/sau Bulgaria.

Pentru a înțelege mai exact situația de fapt de la care plecăm, am trecut în tabelul de mai jos consumul de pesticide exprimat în kg/ha de substanță activă, cifre conform FAOSTAT și unde se vede discrepanța dintre statele puternice din Vest, adică Germania și Franța, unde consumul este de circa 4 kg/ha substanță activă, iar în cazul Belgiei ajunge la circa 8 kg/ha substanță activă, în condițiile în care despre Bulgaria sau România consemnăm circa 0,8-0,5 kg/ha substanță activă, adică de circa 12-15% din consumul statelor puternice agricol și nu numai.

grafic 1

Acum să nu se înțeleagă în urma parcurgerii graficului că avem un nivel de tehnologie atât de ridicat în agricultură, încât acesta este cauza consumului redus de pesticide, ci de fapt asta arată ,,primitivismul” agriculturii românești, care este consecința ,,strategiilor de succes” ale tuturor miniștrilor agriculturii de la Revoluție până acum și care au fost incapabili de ceva coerent în agricultura românească, iar aceste cifre sunt extrem de edificatoare în a sublinia acest lucru.

Am ajuns și la prima întrebare pe care ne-o punem, fiindcă oricum la nivel guvernamental fermierii nici nu au avut și nici nu au un interlocutor care să aibă minimum de capacitate intelectuală să priceapă dezastrul structural în care se află agricultura românească, respectiv cum se vor aplica reducerile consumului de pesticide în cadrul țărilor comunitare?

Oare Belgia va reduce, să zicem, 50% din 8 kg și va rămâne cu 4 kg/ha substanță activă, iar noi vom reduce 50% din 0,5 kg, adică vom rămâne cu 0,25 kg/ha substanță activă? Asta ar însemna, în priceperea celor care stau pe scaunele ministerului, că este același lucru?

Sau cum se interpretează substanța activă foarte redusă în cazul pesticidelor de tip sulfonilureic, unde dozele de aplicare sunt de zeci de grame, deci și substanța activă este foarte redusă?

Dar se aude că participarea la efortul de reducere a consumului de pesticide va fi prin înscriere voluntară, adică aceia mari vor reduce cât vor și noi, ăștia mai prăpădiți din estul Europei, vom duce ce rămâne, dar la modul vrem nu vrem, tot aia este?

Suntem la distanță de circa două luni de momentul când ar trebui să depunem PNS-ul pe care nu numai că nu l-am scris, dar el există eventual doar în mintea ministrului demis (fiindcă nu l-a văzut nimeni) și ne este frică să-l punem pe hârtie să nu se inspire eventual și alții, mai nepricepuți decât noi, dar din păcate nu prea sunt printre celelalte țări comunitare.

Dar să trecem la al doilea obiectiv ,,măreț” al funcționarilor bruxellezi, unde se dorește reducerea consumului de îngrășăminte chimice cu cel puțin 20% până în 2030. Dar și aici, ca și la pesticide, în timp ce țările vestice au, spre exemplu, la consumul de îngrășăminte cu azot pe hectar de peste 100-150 kg/ha substanță activă, iar în cazul Belgiei ne apropiem de 200 kg/ha substanță activă, noi nu avem nici jumătate, iar de această dată și bulgarii ne-au lăsat baltă în incompetența noastră. Deci cum vom face la negocieri?

grafic 2

Avem aceleași întrebări ca și la reducerea consumului de pesticide, dar, tot la fel, nu avem niciun fel de răspuns din partea autorităților române, care sunt plătite doar să caște gura și să înghită ,,hapul” așa cum se va decide de alții, drept rezultat al spiritului indolent și nepăsător care îi caracterizează pe majoritatea dintre ei.

Ceea ce este drept să nu credem că doar înalții noștri funcționarii sunt rupți de realitate, ci și cei comunitari, care s-au gândit că soluția reducerii consumului de îngrășăminte stă în culturile de leguminoase, gen mazăre, lucernă  sau soia, dar fără să analizeze că la acest moment cea mai performantă agricultură europeană, adică Franța, abia reușește o medie de doar… 5 kg/ha arabil substanță activă de azot biologic fixat, iar țările ca Germania sau Belgia abia se apropie de 2 kg/ha arabil azot fixat. Păi până pe la vreo 20-25 kg, cât am avea nevoie, de unde îl luăm?

În plus, acești ,,eminenți” funcționari habar nu au că îngrășămintele cu azot, de exemplu, sunt energofage, deci se produc prin țări mai ,,de la periferie”, extrem de volatile ca politică, ca Rusia, Georgia, Uzbekistan, Azerbaidjan, sau pe la bulgari și noi (ce a mai rămas în urma vandalizărilor de la privatizare), iar în aceste condiții UE importă circa 3 milioane de tone de produs final, la care se adaugă echivalentul a încă 3 milioane de tone pentru care importăm amoniacul necesar obținerii îngrășămintelor cu azot.

Apoi, pentru îngrășămintele cu fosfor mai este nevoie și de zăcăminte, care din păcate pentru noi, europenii, sunt în Maroc, Tunisia, Egipt sau Rusia, unde și aici importăm circa 1 milion de tone, ca să nu mai vorbim de cele 2 milioane de tone de îngrășăminte potasice care provin o parte din Rusia și a doua parte de la ,,mult prea cumintele” președinte al Belarusului, căruia recent i-a displăcut zborul unui avion pe cerul înstelat.

Deci chiar dacă intenția de principiu de a reduce dependența de importuri la îngrășăminte chimice este lăudabilă, nu prea este posibilă fără o reducere drastică a productivității și dublată de o reducere a gamei de produse, fiindcă sunt culturi unde pragul de rentabilitate și așa este scăzut, iar fermierii nu vor produce din solidaritate europeană, ci din profitabilitate economică.

În plus, reducerile consumului de îngrășăminte chimice sunt posibile doar când ai ce pune în loc, iar în cazul Europei este dificil, neavând capacități de producție și materii prime necesare și suficiente, iar ,,proliferarea atâtor amenințări” de genul Green Deal la adresa producătorilor de îngrășăminte a dus la scumpirea îngrășămintelor cu 200-250%, de ne vor ieși pe nas astfel de idei.

Pentru cei care nu știu, țările precum Maroc, Algeria, Tunisia sau Egipt au aceleași costuri de extragere și prelucrare a zăcămintelor cu fosfați ca și în ultimii ani, la fel în cazul Rusiei și al  Belarusului pentru potasiu, iar țările care produc îngrășăminte cu azot pe lângă Rusia, precum Georgia, Azerbaidjan, au gazele naturale la prețuri preferențiale în virtutea frăției cu fratele mai mare, deci de ce s-au scumpit îngrășămintele? Întreb și eu. Iar povestea cu cererea mai mare este doar o glumă, în condițiile în care consumul de îngrășăminte nu s-a modificat semnificativ în ultimii cinci-șapte ani la nivel mondial?

La aceste aspecte se adaugă lipsa de coerență strategică a funcționarilor bruxellezi, deoarece pe de-o parte dorim reducerea șeptelului de rumegătoare (oaie, capră, vacă) deoarece, vezi, Doamne, avem fermentație enterică (adică, mai popular, gaze care conțin metan și eliberate la rumegat) și sunt emisii cu efect de seră (GES), dar dorim creșterea agriculturii ecologice până la un nivel de 25% și unde vom fertiliza cu …??? Păi dacă le reducem și le tăiem, cine să se mai balege?

Chiar și cei cu orientare politică cum sunt verzii (ecologiștii), adepți ai unei alimentații de tip vegan, ar trebui să reflecteze că una este să ai toate legumele și fructele posibile pe masă și să faci un meniu și alta este dacă odată cu scăderea productivității se va servi zilnic la meniul vegan doar varză călită și iahnie de fasole (fără ciolan sau cârnat) cu ,,gazeificare de tip gaze GES”, de nu vor mai sta funcționarii în birouri, nici cu geamurile închise.

Mai doresc să menționez că abia acum Comisia Europeană dorește să pună în aplicare un organism independent de măsurare și certificare a emisiilor de gaze de seră – păi de ce, datele de până acum nu sunt bune?

Dar, apropo, cu milioanele de rumegătoare din Africa, când vom începe să le tăiem, că, nu-i așa, și acelea ,,râgâie gaze” după ce mănâncă? Ar mai fi multe de spus, dar oare ascultă cineva?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER DIN JUDEȚUL BRĂILA, MEMBRU LAPAR

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Gânduri de fermier

Consultările privind Planul Național Strategic (PNS) au intrat într-o nouă etapă, anunță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv: discutarea intervențiilor pe care MADR le propune și alocările financiare aferente pentru perioada 2023-2027.

Primele variante ale fișelor de măsuri din PNS propuse de Direcția Generală Dezvoltare Rurală AM PNDR, aflate în dezbatere din data de 4 noiembrie 2021 cu partenerii economici și sociali, pot fi găsite aici:  https://www.madr.ro/planul-national-strategic-pac-post-2020/documente-de-programare.html

p1

p2

p3

p4

p5

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Miercuri, 10 Noiembrie 2021 16:22

Jieţ – Petrila – Festivalul Brezelor

Pe 4 septembrie 2021, în localitatea Petrila, satul Jieţ, sub conducerea şi organizarea primarului oraşului Petrila, Vasile Jurca, şi a Registrului Genealogic Dacia Hunedoara, condus de subsemnatul, Gheorghe Neaţă, a avut loc în Valea Jieţului o excelentă festivitate de prezentare a oilor breze abia coborâte de pe păşunile din masivele Șureanu şi Parâng. S-au prezentat 40 de boxe a câte 5 oi şi berbeci de către crescătorii din aceste ţinuturi.

DJI 029900 00 31.5980002

Primarul Vasile Jurcă, un împătimit al oieritului din aceste ţinuturi, a ţinut să invite la această festivitate personalităţi precum prefectul judeţului, primarul oraşului Petroşani, precum şi pe preşedintele Asociaţiei Dacia Hunedoara, renumitul crescător de oi țurcane Dumitru Andreşoi.

Au mai participat la festivitate prof. dr. ing. I. Pădeanu, specialist în cadrul registrului genealogic, Ioan Vulc, secretarul asociaţiei Dacia şi alţi specialişti din judeţ, precum şi numeroşi crescători din judeţele ţării dornici de a vedea la ea acasă oaia brează de Jieţ.

Acest festival al oilor breze nu putea fi realizat fără participarea renumiţilor crescători ai zonei, precum: Ion Lupşa, Adi Boantă, Iulian Răduca, Dorel Dobre, Trăilă N. Vladislav Achian, Dumitru Jitea, Ovidiu Sălășan, Nistorică Lăban şi alţi crescători, până la completarea numărului de 35 de participanţi.

Toţi aceşti premiaţi crescători prezenţi în expoziţie au prezentat animale deosebite din punctul de vedere al dezvoltării corporale şi al prestaţiei rasiale.

0006100 00 00.8200001

Toate oile prezentau brezătura caracteristică rasei, care pleacă din zona frunţii sub formă de triunghi neregulat şi se termină în treimea superioară a botului, de multe ori cuprinzând buza superioară.

Această prezentare fenotipică le face pe Breze să se identifice de celelalte rase de Țurcană, ţurcana fiind o suprarasă.

Dezvoltarea corporală este mare ca dimensiuni, în talie de 70-75 cm, iar lungimile corporale de 90-110 cm, corpul înscriindu-se într-un trapez cu baza mare pe linia feselor.

Crescătorii de-a lungul timpului au făcut selecţie pentru a fixa aceste caractere şi pentru a creşte producţia de lapte a oilor, ajungându-se la performanţe de peste 2 litri de lapte pe zi, ceea ce face ca această rasă să se situeze la limita inferioară a raselor specializate în direcţia producţiei de lapte.

Dacă se are în vedere faptul că această producţie se realizează numai din iarba de pe pajiştile montane, ne dăm seama cât de valoroasă este această rasă.

Registrul genealogic al asociaţiei Dacia urmăreşte controlul oficial al producţiilor acestei caracteristici în vederea omologării ca rasă de sine stătătoare a acestei populaţii. Performanţele deosebite ale acestor oi nu s-ar putea realiza fără un sprijin deosebit din partea Composesoratului Obștea Jiană din Petrila, condusă de domnul Dumitru Răscolean, un remarcabil specialist în organizarea păşunatului alpin prin realizarea de stâne confortabile şi moderne pentru crescători, cu toate anexele specifice oieritului în zona de munte, drumuri de acces în teren accidentat şi toate celelalte utilităţi necesare pentru desfăşurarea acestei nobile meserii de cioban în zona de munte.

În cuvântul de deschidere, președintele Asociației Dacia, Dumitru Andreşoi, i-a asigurat pe crescători de tot sprijinul asociaţiei în omologarea acestei populaţii ca rasă.

Nu putem încheia această descriere a festivalului fără a-l aminti pe distinsul etnolog, om de litere dr. Dumitru Gălăţean-Jieţ, om al locului, fiu de crescători de oi – istorie vie a evoluţiei acestei populaţii de oi de Valea Jiului.

Performanțele deosebite, forţa fiziologică de adaptare la condiţiile din zonele colinare ale României au făcut ca această rasă să se răspândească pe tot teritoriul ţării, iar berbecii să fie folosiţi în cultivarea altor populaţii de țurcane, în special varietatea oacheşă.

zoo.219 breaza 3

Articol scris de: PROF. DR. ING. GHEORGHE NEAŢĂ

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Zootehnie

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță epuizarea fondurilor europene disponibile prin intermediul submăsurilor 6.4 și 6.2 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

În intervalul 2 noiembrie 2021 – 7 noiembrie 2021, AFIR a primit online 1.149 de cereri de finanțare pe submăsura 6.4 - Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole. Valoarea totală a fondurilor europene solicitate este de peste 204 milioane de euro, de două ori mai mult decât alocarea disponibilă, care a fost de 100 milioane de euro, iar fondurile disponibile pentru depunere au reprezentat un plafon de 150 de milioane de euro, însemnând 150% din alocare. Astfel, sesiunea de depunere a proiectelor s-a închis automat, înainte de termenul-limită, pentru că valoarea publică totală a proiectelor depuse (204.027.761 euro) a depășit plafonul din nivelul alocării sesiunii (150 milioane euro).

Solicitanții eligibili pentru sprijin sunt microîntreprinderile şi întreprinderile neagricole mici existente şi nou-înființate, adică start-up-urile din spaţiul rural. Altă categorie de beneficiari eligibili sunt fermierii sau membrii unor gospodării agricole autorizați cu statut minim pe PFA, care îşi diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unei activități neagricole în zona rurală, în cadrul întreprinderii deja existente, încadrabile în microîntreprinderi şi întreprinderi mici. Excepție fac persoanele fizice neautorizate.

De asemenea, AFIR anunță și epuizarea fondurilor europene disponibile prin intermediul submăsurii 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale, în primele cinci zile de la lansarea sesiunii de depunere a solicitărilor de finanțare.

Astfel, în intervalul 29 octombrie 2021 – 3 noiembrie 2021, AFIR a primit online 4.828 de cereri de finanțare, valoarea totală a fondurilor europene solicitate fiind de 300,8 milioane de euro, de șase ori mai mult decât alocarea disponibilă, care a fost de 50 milioane de euro, iar fondurile disponibile pentru depunere au reprezentat un plafon de 75 de milioane de euro, însemnând 150% din alocare. Sesiunea de depunere a proiectelor s-a închis automat, înainte de termenul-limită, pentru că valoarea publică totală a proiectelor depuse (300,8 mil. euro) a depășit plafonul din nivelul alocării sesiunii (75 mil. euro).

Sprijinul public este 100% nerambursabil și se acordă sub formă de sumă forfetară. Valoarea acestuia este de 50.000 de euro per proiect, cu excepția activităților de producție, pentru care valoarea sprijinului crește la 70.000 euro pentru un proiect.

Activitățile pentru care s-a solicitat finanțare prin submăsura 6.2 sunt cele aferente Anexei 7 la Ghidul solicitantului, respectiv Lista codurilor CAEN eligibile. Dintre acestea, amintim: prestarea de servicii medicale, sociale, sanitar-veterinare, producția de băuturi răcoritoare nealcoolice, producția de ape minerale și alte ape îmbuteliate, fabricarea produselor textile, producția de țesături etc.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În perioada 18 octombrie – 8 noiembrie 2021, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plată, în cadrul Campaniei de plăți în avans pentru anul 2021, suma de 1,10 miliarde de euro, pentru un număr de 697.603 de fermieri, reprezentând 90,54% din numărul total al fermierilor eligibili pentru acest tip de plată.

Situația plăților autorizate de către fiecare Centru județean al APIA se regăsește mai jos.

1

2

În ceeea ce privește Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic, speciile ovine și caprinepână la această dată, APIA a autorizat la plată un număr de 10.220 de fermieri, reprezentând 61,38% din fermierii care au solicitat sprijin în Campania 2021, iar suma autorizată este în valoare de 31,71 milioane de euro.

Situația plăților autorizate de către fiecare Centru județean al APIA pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine se regăsește mai jos, în tabel.

3

Plăţile finanțate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,9475 lei pentru un euro, iar plăţile finanțate din FEADR la cursul de schimb de 4,8683 lei pentru un euro.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Pagina 1 din 17

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista