Potrivit studiilor interne de piață ale marilor producători de motocoase, motofierăstraie și motocultoare, seniorii din mediul rural, deținători de mici gospodării, dar și fermierii care dețin suprafețe de pășune (în general crescătorii de animale) au găsit soluția la lipsa forței de muncă (zilieri și nu numai): motofierăstraie și motocoase cu pornire ușoară, motocultoare adaptabile grădinăritului hobby, cât și altor activități, respectiv motocoase profesionale cu carburație.

„Nu mai există forță de muncă în zonele rurale. În sate au rămas oamenii cu dizabilități și bătrânii. Ca urmare, seniorii cumpără, mai nou, gama de utilaje cu acumulator, unul dintre cele mai vândute produse fiind motofierăstraiele și motocoasele cu pornire ușoară Stihl”, a declarat pentru Revista Fermierului Andrei Motoc, reprezentant tehnic Stihl.

Vorbim de acumulatori de mare capacitate, baterii care furnizează curent de la 45 de minute în sus folosire efectivă, implementate pe unelte ușoare, eficiente, care fac față cu brio suprafețelor cu masă verde din curți și pășuni, precum și debitării șaibelor din butuci cu diametre care orbitează în jurul a 10 centimetri, chiar și mai bine, dar și activităților peisagistice.

În cazul motocultoarelor, pe lângă săpat, ingeniozitatea consumatorilor români a transformat agregatul dotat cu anvelope în loc de săpători în unealtă de tractat cu ajutorul implementelor-remorcă.

„Nu este ușor să tai iarba cu o motocoasă cu hamuri și carburație la 75-80 de ani. Acest tip de produs (pe benzină) are consumatorii săi țintă: crescătorii de animale de la deal și munte (și nu numai). Vorbim aici de trimmere, gama medie și Profi. Ce facem însă cu bătrânii!? Aceștia au înțeles puterea exemplului și au transpus în realitate munca de lămurire a distribuitorului”, a conchis Motoc, referindu-se la reorientarea către achiziția de produse pe acumulatori și la motocultoarele cu aplicabilitate multiplă.

În țara noastră, gamele de motounelte cu acumulator cresc de la an la an, în prezent comercializându-se peste 22 astfel de echipamente (motofierăstraie, motocoase, foarfeci de grădină, suflante, motodebitatoare). În acest an compania va pune pe piață noi astfel de modele, în gama D, destinate profesioniștilor.

Totodată, compania Stihl Romania a implementat un sistem de comerț online care le permite dealerilor să își integreze business-ul într-o platforma online de vânzări.

„Până în prezent, la Stihl Online Platform (SOP) au aderat 30 de dealeri, care sunt repartizați uniform pe teritoriul țării. Lucrăm la implementarea acestui sistem de peste doi ani și ne bucurăm că partenerii noștri locali și l-au asumat într-un număr atât de mare. Sistemul va permite fiecărui dealer local să își păstreze și să își administreze clienții locali, la fel ca până acum, doar că acum mai au încă un canal de comunicare și vânzare deschis către ei”, a explicat Ioan Mezei, director general Stihl România.

Compania continuă dezvoltarea rețelei de dealeri, în prezent activând aproximativ 200, cu 375 de magazine.

„Ne aflăm într-o extindere continuă cu rețeaua de dealeri, fiind în permanență în căutare de parteneri noi, cu viziune de business și înclinații tehnice. Dezvoltarea unui astfel de business local se poate face relativ ușor, dacă se respectă un set de reguli și standarde. Aportul investițional propriu minim este de minim 10.000 de euro, iar nivelul la care se poate ajunge cu business-ul este foarte ridicat. Spre exemplu, anul trecut am avut trei dealeri care au atins un nivel al vânzărilor de peste 1 milion de euro, fiecare. Iar anul acesta ne așteptăm la încă 5-6 parteneri care să atingă aceeași performanță”, a declarat Ioan Mezei.

Compania a anunțat recent că în acest an va mai avea loc o schimbare majoră la nivelul produselor. Gama VIKING, destinată amenajării grădinilor și peisagisticii, va suporta un rebranding la nivel mondial, toate produsele fiind transferate către brandul Stihl.

Din punct de vedere al business-ului, firma a atins în primele patru luni ale acestui an nivelul înregistrat în 2017. La nivel mondial, compania a anunțat recent rezultatele financiare, care arată o creștere spectaculoasă de 9,7 procente, cifra de afaceri atingând 3,8 miliarde de euro.

Pe lângă segmentul produselor cu motoare cu ardere, compania precizează că această creștere s-a datorat și utilajelor cu acumulator, introduse pe piață în ultimii ani, dar și digitalizării produselor, prin implementarea de soluții inteligente.

Potrivit calculelor efectuate de specialiștii Farm Europe, printre propunerile Comisiei Europene (CE) privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, prezentate oficial miercuri, 2 mai 2018, se ascunde și posibila „gaură” de 27,4 miliarde de euro din viitorul buget al Politicii Agricole Comune (PAC), sumă care, în prezent, este parte integrantă a sprijinului acordat agricultorilor din blocul UE28.

În ciuda informațiilor deținute de reprezentanții marilor fermieri din România, potrivit cărora plafonarea plăților „ar fi exclusă” (limitarea plăților directe către toți fermierii europeni la suma de 60.000 euro/beneficiar/an), iar diminuarea bugetului PAC ar fi de doar 4,5 la sută, specialiștii de la Bruxelles ai Farm Europe afirmă că cifra reală ar fi alta (7,2 la sută în următorii șapte ani), iar birocrații europeni mărturisesc franc că diminuarea este de „aproximativ 5%” pentru agricultură, și același procent pentru politica de coeziune.

Practic, dacă ar fi acceptată de statele membre UE și de Parlamentul European (PE), afirmă cei de la Farm Europe, proaspăta propunere a Comisiei ar duce la o reducere a bugetului PAC cu 7,2% în următorii șapte ani și ar constitui o scădere de 11,2% în 2027. Mai exact, impactul asupra plăților directe ca urmare a reducerii bugetului ar fi considerabil, susțin analiștii Farm Europe, cu un deficit pentru agricultori de 10% în decursul perioadei de execuție și de aproximativ 15% în ultimul an de implementare – 2027.

Viitorul buget pentru agricultură nu și-ar asuma astfel doar proiectul de act normativ european care consfințește impactul Brexit asupra PAC, unul de 18,9 miliarde de euro ci ar deveni și contribuabil cu 8,5 miliarde de euro la implementarea de către Uniunea Europeană (UE) a altor politici.

„În cele din urmă, PAC ar reprezenta doar 30,4% din bugetul european”, mărturisesc specialiștii Farm Europe.

Nu în ultimul rând, conform simulărilor organizate de Farm Europe, luând în calcul ponderea plăților directe în veniturile finale ale fermei, propunerea bugetului CE ar avea un impact imediat, cu o scădere cu 8,15% a veniturilor agricultorilor europeni în 2027, fără modificarea parametrilor actualei PAC. Declinul ar atinge 26,4% în Danemarca și 13% în Republica Cehă - țări în care ponderea plăților directe este cea mai mare. În Germania și Franța, veniturile agricole ar scădea cu aproximativ 6,5% în politica agricolă constantă și cu aproximativ 3,5% în Italia și Spania.

CE: „Răspuns onest la realitatea actuală”

Potrivit artizanilor din spatele propunerii, acest buget ar fi un „răspuns onest la realitatea actuală”, în care se așteaptă ca Europa să joace un rol mai important în asigurarea securității și a stabilității într-o lume instabilă, într-un moment în care Brexit va lăsa un gol considerabil în vistieria comună a Uniunii.

„Propunerea Comisiei răspunde acestei duble provocări prin reduceri de cheltuieli și prin noi resurse în egală măsură”, se menționează în comunicatul de presă al CE de miercuri, 2 mai 2018.

Concret, Comisia propune un buget pe termen lung de 1.135 de miliarde de euro în credite de angajament (exprimate în prețurile din 2018) pentru perioada 2021-2027, echivalentul a 1,11% din venitul național brut al UE27 (VNB). Acest nivel al angajamentelor se traduce în 1.105 miliarde de euro (sau 1,08 % din VNB) în credite de plată (în prețurile din 2018).

În ceea ce privește agricultura europeană, CE afirmă că a examinat în mod critic domeniile în care se pot face economii și în care se poate îmbunătăți eficiența. Astfel, Comisia propune o reducere moderată a finanțării pentru PAC și politica de coeziune de aproximativ 5% în cazul fiecăreia dintre ele, „pentru a reflecta noua realitate a unei Uniuni cu 27 de state membre”.

„Aceste politici vor fi modernizate pentru a se asigura că ele pot produce în continuare rezultate, consumând mai puține resurse, și că pot inclusiv sprijini noi priorități”, spun birocrații de la Bruxelles.

Unul dintre aceștia, Günther H. Oettinger, comisarul responsabil pentru buget și resurse umane, a declarat: „(...) Continuăm să finanțăm politicile tradiționale, dar modernizate, cum ar fi politica agricolă comună și politica de coeziune, deoarece beneficiem cu toții de pe urma standardelor ridicate ale produselor noastre agricole și a regiunilor care recuperează decalajele economice”.

Laurențiu Baciu, președinte LAPAR: „Bugetul este mai mic cu 4,5 la sută față de cel vechi”

Într-o intervenție telefonică pentru Revista Fermierului, președintele LAPAR, Laurețiu Baciu, a precizat că bugetul PAC ar urma să fie mai mic cu 4,5 la sută față de cel vechi, iar plafonarea ar fi „exclusă”.

El consideră că informațiile vehiculate în România, potrivit cărora este dată ca sigură o limitare a plăților directe către toți fermierii la suma de 60.000 euro/beneficiar/an sunt „false” pentru că, afirmă el, lucrurile stau cu totul altfel la nivelul CE sau la nivelul Bruxelles-ului.

„Nu este o decizie definitivă a Comisiei, ci doar o propunere, una care va fi dezbătută. Nu putea nimeni să avanseze vreo cifră, atâta timp cât nu se știa încă acel cuantum al bugetului pe agricultură și care a fost anunțat astăzi; nu era nimic definitivat. Știm prea bine că în ceea ce înseamnă bugetul pe agricultură sunt discuții foarte aprinse, care nu s-au terminat, privind plafonul. De asemenea, știm prea bine că Marea Britanie va ieși din UE și, atunci, bugetul va fi afectat, nu cu prea mult, așa cum se avansează niște cifre total aiurea. Dacă nu se mai îmbunătățește, diminuarea va fi de 6-9 la sută. Știm, de altfel, din discuțiile purtate cu cei doi actori principali ai Uniunii – Franța și Germania – amândouă își doresc găsirea de soluții pentru suplimentarea bugetului pe agricultură, nicidecum diminuarea lui. (...) Ne surprinde faptul că sunt țări cu ferme foarte mici care nu susțin plafonarea, cum ar fi Danemarca și Finlanda cum, de altfel, Germania este cea mai interesată să nu existe acea plafonare. Până la decizia finală încă se mai joacă. România nu va fi afectată, pentru că nu beneficiem decât de subvențiile acelea mici”, a afirmat fermierul băcăuan.

Tot el nutrește speranța că România va avea „o poziție oarecare” în negocieri, ținând cont de faptul că la anul vom deține și președinția Consiliului UE.

„Zic eu că acesta este un atu. Depinde cum știm să-l gestionăm. Foarte important cum îl vor gestiona ai noștri. Îmi pare rău că apar pe piață zvonuri, ca să nu spun știri pe surse”, a conchis Baciu.

Condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept

În informarea transmisă publicului miercuri, 2 mai 2018, Comisia Europeană prezintă și o altă viziune a sa cu privire la CFM, și anume „o inovație majoră în cadrul bugetului propus”, mai exact consolidarea legăturii dintre finanțarea UE și statul de drept. Politicienii de la Bruxelles spun că respectarea statului de drept reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea UE.

„Comisia propune, prin urmare, un nou mecanism care să protejeze bugetul UE de riscurile financiare legate de deficiențele generalizate care afectează statul de drept în statele membre. Cu ajutorul noilor instrumente propuse, Uniunea va putea să suspende, să reducă sau să restricționeze accesul la finanțarea din partea UE în mod proporțional cu natura, gravitatea și amploarea deficiențelor care afectează statul de drept. O astfel de decizie ar urma să fie propusă de Comisie și adoptată de Consiliu prin vot cu majoritate calificată inversă”, se menționează în documentul de presă.

Astfel, crede europarlamentarul român S&D, Emilian Pavel, această condiționare poate fi folosită discreționar dacă nu este bine reglementată și în cele mai multe cazuri, dacă nu chiar în toate, va fi probabil atacată în instanță de către statele afectate.

El consideră că acest element va atrage cel mai mult atenția în România (o țară care are procent de aproape 100 la sută absorbție plăți directe în agricultură) și așteaptă să „vadă matematica din spatele acestor posibile decizii și definiția pe care o vom adopta împreună”.

În plus, politicianul atrage atenția că ar putea exista derapaje, iar birocrații europeni ar putea face uz de această unealtă pentru a-și impune propriile viziuni în țările membre UE și spune că excluderea Parlamentului European din acest proces, înainte de orice, este inacceptabilă, în condițiile în care PE votează bugetul UE,.

„Banii primiți de o țară sunt și banii pe care acea țară i-a vărsat la bugetul comun, pentru obiectivele comune. Eu cred că ne îndreptăm spre probleme inimaginabile care nu doar că nu vor ajuta, dar și vor eroda coeziunea Uniunii Europene”, afirmă Pavel. „Piața Unică este, așa cum îi spune numele, o piață. Dincolo de populismul din spatele acestei propuneri – care încă este vagă, eu nu vreau să văd cazuri în care mai multe state se aliază, din motive de stat de drept, împotriva altora, pentru câștiguri comerciale!”.

Consiliul UE, factor decizional

Decizia privind viitorul buget pe termen lung al UE va reveni Consiliului, care va hotărî în unanimitate, cu aprobarea Parlamentului European.

În ceea ce privește negocierea pe viitoarea propunere bugetară, la momentul acesta există două direcții de negociere ca urmare a Brexit-ului: diminuarea bugetului sau mărirea contribuției statelor membre. Franța, Italia și Germania au căzut de acord să se mărească procentual contribuția statelor membre, astfel încât să nu existe reduceri ale bugetului PAC, însă țările nordice, mai puțin interesate de acest sector, se opun deocamdată. Discuțiile se poartă în contextul în care Brexit a diminuat bugetul UE cu peste 12 miliarde euro, iar prioritățile CE sunt securitatea, migrația și apărarea.

În acest moment există două mari curente de opinii. Primul este acela în care CE gândește un scenariu în care statele membre să își mărească procentual contribuția la bugetul UE cu 0,1%, scenariu în care PAC și politica de coeziune vor suporta reduceri ale bugetului cu 5-6% (un procent oricum mult mai redus decât acel scenariu de tăiere cu 30% a fondurilor). Al doilea curent de opinie vine de la Parlamentul European, un scenariu în care contribuția statelor membre să se mărească cu 0,3-0,4%, dar să nu existe tăieri ale fondurilor destinate agriculturii. Desigur, negocierile între statele membre, Parlament și Comisie vor stabili cuantumul exact al acestor propuneri.

„România trebuie să își apere punctul de vedere care a rezultat în urma Consultărilor Naționale pe tema viitoarei Politici Agricole Comune în cadrul negocierilor dure care urmează, iar Gabriela Zoană, în calitate de vicepreședinte AGRI, comisie care va fi în prim-planul negocierilor bugetului viitoarei PAC, va juca un rol extrem de important”, se menționează într-un comunicat de presă al europarlamentarului S&D Gabriela Zoană, transmis presei în data de 2 mai 2018.

Într-o discuție avută cu Antonio Tajani, președintele Parlamentului European (PE), vicepreședintele Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European (COMAGRI), Gabriela Zoană, a reiterat ideea potrivit căreia pentru țara noastră este importantă reducerea decalajelor între fermierii din diferitele state membre, precum și nevoia de a găsi variante pentru susținerea în continuare a marilor fermieri, în contextul în care una dintre cele trei propuneri vehiculate la Bruxelles sunt de a plafona plățile către agricultori la suma de 60.000 de euro.

Într-o declarație transmisă recent presei, Zoană a precizat că a susținut și susține în continuare poziția României la Bruxelles, menținerea bugetului Politicii Agricole Comune (PAC) la același nivel și susținerea sistemului plăților directe, fără plafonare, iar dacă va fi impusă prin decizia majoritară plafonarea, aceasta să fie lăsată la dispoziția statelor membre/plafonarea voluntară.

„România va fi în continuare favorizată de Politica Agricolă Comună (PAC) și după 2020. Fermierii mici și mijlocii vor fi favorizați, dar va trebui să găsim variante pentru susținerea în continuare a marilor fermieri”, a spus vicepreședintele COMAGRI.

În cadrul acestor demersuri, europarlamentarul român a avut în luna martie o întâlnire cu Antonio Tajani, președintele Parlamentului European (PE), căruia i-a prezentat poziția României în cadrul negocierilor care urmau să aibă loc și i-a solicitat ca viitoarea PAC să țină cont de specificitatea agriculturii românești.

În plus, comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan, a avut mai multe discuții cu europarlamentarul Gabriela Zoană, toate vizând poziția României pentru viitoarea PAC.

Cu ocazia discuției cu Tajani, Gabriela Zoană a punctat necesitatea menținerii bugetului PAC, fără conceptul de cofinanțare națională.

„După cum știți, domnule președinte, România deține una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Uniunea Europeană. Menținerea PAC este extrem de importantă pentru a susține producția la nivelul Europei, pentru a o valorifica și pentru a limita, pe cât posibil, importurile din afara Uniunii Europene. Vă solicit, pe această cale, sprijinul pentru menținerea bugetului PAC și al celor doi piloni, pentru menținerea plăților directe fără cofinanțare națională și pentru continuarea plăților SAPS. Pentru România este importantă reducerea decalajelor între fermierii din diferitele state membre”, a precizat eurodeputatul S&E.

Miercuri, 2 mai 2018, este planificată prezentarea de către Comisia Europeană (CE) a variantei de buget propusă pentru perioada post-2020, iar în data de 30 mai 2018, la Strasbourg, vor fi prezentate propunerile de reformă.

Înainte de acest moment decizional, discuțiile purtate la nivel european lăsaseră loc unor speculații în ceea ce privește bugetul PAC, un buget care la acest moment reprezintă aproximativ 38 la sută din bugetul total al Uniunii Europene (UE).

Conform documentului de presă transmis de europarlamentarul Gabriela Zoană, nu au fost puțini cei care au susținut diminuarea masivă a fondurilor destinate acestei zone, iar cel mai dur scenariu prezentat inițial de CE prevedea o scădere chiar și de 30 de procente a fondurilor alocate PAC 2020.

Negocierile se îndreaptă în acest moment către trei direcții principale și este extrem de probabil ca miercuri, 2 mai 2018, CE să prezinte următoarele principii pe care va fi construit bugetul PAC 2020:

1) Sprijinirea micilor fermieri și a tinerilor fermieri și limitarea plăților directe la 60.000 Euro/beneficiar/an - CE are în vedere o limitare a plăților directe către toți fermierii la suma de 60.000 Euro/beneficiar/an. Acesta este un scenariu care NU va afecta fermierii de mărime medie și mijlocie dar va afecta marile exploatări agricole. În plus, micii fermieri vor fi considerați prioritari și vor fi sprijiniți printr-un mecanism care este gândit ca fiind complementar actualului sistem, inclusiv prin suport european și național oferit pentru a înțelege și aplica managementul riscului în agricultură, în ceea ce privește producția și desfacerea produselor agricole. În România, ponderea o dețin micii fermieri, acesta fiind un motiv pentru care în acest scenariu va exista un impact mai redus în țara noastră față de alte țări europene, cu o agricultură mai dezvoltată și mai tehnologizată.

Cu toate acestea, în viziunea europarlamentarului Gabriela Zoană trebuie protejați și cei cei care dețin mari exploatări agricole, context în care trebuie gândit un mecanism prin care fondurile europene să fie direcționate și către marii fermieri, peste acel plafon gândit de Comisia Europeană pentru plățile directe. În acest fel s-ar putea proteja atât producția agricolă, cât și veniturile din exporturile agricole, menținându-se competitivitatea României pe plan extern. În contextul în care majoritatea statelor membre vor fi în favoarea plafonării, europarlamentarul român consideră că ceea ce ar putea să obțină România este o plafonare voluntară, lăsarea la latitudinea statelor membre să decidă asupra plafonării;

2) Existența a nouă principii de bază a viitoarei PAC - a) Sprijinirea fermelor și exploatărilor agricole viabile pentru creșterea securității alimentare în UE; b) Creșterea competitivității și a orientării producției pe nevoile pieței de desfacere; c) Îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului alimentar; d) Creșterea contribuției agriculturii la îmbunătățirea condițiilor climatice; d) Promovarea dezvoltării sustenabile și managementul eficient al resurselor naturale; e) Conservarea naturii și conservarea peisagistică; f) Atragerea tinerilor către sectorul agricol; f) Creșterea numărului locurilor de muncă în agricultură, a incluziunii sociale și dezvoltarea economică a zonelor rurale dependente de agricultură; g) Satisfacerea nevoilor și așteptărilor societății în ceea ce privește alimentația;

3) Identificarea variantei optime de ajustare a contribuțiilor sau reducerea fondurilor către alte sectoare pentru a nu exista tăieri semnificative ale bugetului viitoarei PAC.

În ceea ce privește negocierea pe viitoarea propunere bugetară, la momentul acesta există două direcții de negociere ca urmare a Brexit-ului: diminuarea bugetului sau mărirea contribuției statelor membre. Franța, Italia și Germania au căzut de acord să se mărească procentual contribuția statelor membre, astfel încât să nu existe reduceri ale bugetului PAC, însă țările nordice, mai puțin interesate de acest sector, se opun deocamdată. Discuțiile se poartă în contextul în care Brexit a diminuat bugetul UE cu peste 12 miliarde euro, iar prioritățile CE sunt securitatea, migrația și apărarea.

În acest moment există două mari curente de opinii. Primul este acela în care CE gândește un scenariu în care statele membre să își mărească procentual contribuția la bugetul UE cu 0,1%, scenariu în care PAC și politica de coeziune vor suporta reduceri ale bugetului cu 5-6% (un procent oricum mult mai redus decât acel scenariu de tăiere cu 30% a fondurilor). Al doilea curent de opinie vine de la PE, un scenariu în care contribuția statelor membre să se mărească cu 0,3-0,4%, dar să nu existe tăieri ale fondurilor destinate agriculturii. Desigur, negocierile între statele membre, Parlament și Comisie vor stabili cuantumul exact al acestor propuneri.

„România trebuie să își apere punctul de vedere care a rezultat în urma Consultărilor Naționale pe tema viitoarei Politici Agricole Comune în cadrul negocierilor dure care urmează, iar Gabriela Zoană, în calitate de vicepreședinte AGRI, comisie care va fi în prim planul negocierilor bugetului viitoarei PAC, va juca un rol extrem de important”, se mai menționează în documentul de presă.

Protocolul existent, încheiat între Agenția de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) și Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) are, începând de joi, 26 aprilie a.c., trei linii noi de cooperare instituțională, amintind aici identificarea și prevenirea fraudei și a neregulilor, anunță APIA prin intermediul unui comunicat de presă, noul document fiind parafat pentru partea română de Adrian Pintea, directorul general al APIA, și de omologul său moldovean, Nicolae Ciubuc, directorul AIPA.

„Prezentul protocol, semnat astăzi, adaugă trei linii noi de cooperare interinstituțională. Astfel, APIA va acorda sprijin în vederea dezvoltării sistemului privind identificarea și prevenirea fraudei și a neregulilor, soluționarea sesizărilor, reclamațiilor și neregularităților înregistrate și va oferi suport consultativ privind depunerea on-line a cererilor de sprijin, implementarea și dezvoltarea aplicației on-line. De asemenea, părțile vor colabora în sensul preluării bunelor practici în crearea, dezvoltarea și gestionarea sistemului integrat de administrare și control, crearea LPIS, precum și în ceea ce privește sistemul de control intern și sistemul de control managerial”, se precizează în documentul de presă.

Reînnoirea protocolului de cooperare reconfirmă dinamica accentuată a relaţiilor de cooperare româno-moldovene prin continuarea seriei schimburilor de experiență şi bune practici iniţiate şi derulate în cursul anilor precedenți între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) şi Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) din Republica Moldova.

Cooperarea între cele două instituții a debutat prin semnarea unui protocol de cooperare în anul 2010 având ca obiect stabilirea procedurii de cooperare interinstituțională, prin realizarea unui program de schimburi de informație în domeniul asistenței financiare şi al modului de organizare instituțională.

Fostul cadrul militar, Ionuț Piuaru, inginer auto și om de afaceri provenit din businessul cu materiale de construcții (inclusiv din zona de construcții civile), este de câțiva ani crescător de taurine Charolaise și, alături de un alt fermier din comuna Dacia, județul Brașov, au devenit primii doi furnizori ai Filierei Calității „Carne de Mânzat”.

Potrivit afirmațiilor lui Piuaru, animalele sale cresc liber și sănătos pe pășuni de munte, hrănite 100% natural cu iarbă proaspătă, fân și cereale, oferindu-i astfel cărnii un gust savuros.

„Animalele noastre sunt crescute pe pășune, sunt crescute liber, așa cum sunt crescute majoritatea animalelor de carne, sunt furajate cu iarbă de cea mai bună calitate și produse agricole realizate numai în fermă. În felul acesta reușim să controlăm tot acest proces și să asigurăm o hrănire ecologică, fără produși chimici sau de orice altă natură care să aducă prejudicii cărnii pe care noi o livrăm”, a menționat crescătorul în cadrul conferinței de lansare a Filierei Calității „Carne de Mânzat”, eveniment care a avut loc în data de 26 aprilie 2018 la București.

În Mușăteștii de Argeș, pe Valea Vâlsanului, în perioada de început a afacerii cu vaca de carne, Piuaru a investit într-un grajd vechi, destinat inițial creșterii taurinelor de lapte, 2014-2015 fiind în viziunea sa anii grei în ceea ce privește dezvoltarea. Anul trecut însă a fost unul încheiat cu profit după un 2016 pe creștere, iar așteptările pentru 2018 sunt la fel de pozitive, în condițiile colaborării cu Carrefour.

„Anul 2017 l-am încheiat pe profit. Din punctul meu de vedere, estimând cantitățile de animale pe care le vom livra către Carrefour, vor fi creșteri în ceea ce privește cifra de afaceri ca și profit. Primii doi ani de dezvoltare a fermei au fost grei, pentru că am reușit să preluăm la Vâlsănești o fermă veche, s-o modernizăm și s-o adaptăm pentru creșterea animalelor de carne (era o fermă proiectată în anii 80 pentru creșterea vacilor de lapte). Astfel, 2014-2015 au fost doi ani de dezvoltare și de investiții foarte mari, inclusiv în ceea ce privește achiziția de utilaje, comasarea terenurilor din zonă, achiziția de animale. Din 2016 am reușit să trecem pe plus și creșterea este progresivă”, a mai afirmat Piuaru în cadrul conferinței de presă.

Tot el a afirmat că este pe piață de cinci ani, iar startul cu taurine din rasa Charolaise a reprezentat mai mult o pasiune personală, în condițiile în care piața din România, în proporție de poate 70 la sută, este dominată de rasa Angus.

„A fost decizia mea, mi-a plăcut Charolaise, poate cea mai mare rasă de bovine de carne la nivel mondial, în valori absolute, singura rasă albă. Am adus lotul-matcă din zona Charolles, Franța, unul de aproape 30 de capete, care a sosit în 2014. A urmat o creștere progresivă a numărului de animale, fără a forța lucrurile; 80 la sută din dezvoltarea animalelor din fermă s-a realizat pe baza lotului-matcă. În acest moment sunt aproape 80 de capete în fermă. Dorim ca anul acesta să mai facem o achiziție din Franța de încă 20-30 de capete, astfel încât să ne încadrăm în planul și angajamentul pe care l-am făcut față de Carrefour”, a continuat fostul ofițer.

Trei mari abilități!

În cadrul conferinței de presă, Piuaru și-a exprimat părerea că un fermier român ar trebui să aibă trei mari abilități, și anume să știe să facă agronomie, astfel încât să producă furaje pentru animalele lui, să știe să facă zootehnie (să știe să-și crească animalele) și, nu în ultimul rând, să știe să facă comerț, să-și vândă produsele la un preț avantajos.

„Pentru noi, integrați în această filieră a calității Carrefour, am reușit să rezolvăm al treilea punct, acela de a vinde la un preț bun produsele noastre, iar acest aspect rezolvă primele două puncte. Reușim în acest moment să ne ocupăm de ceea ce știm noi mai bine – să creștem animale și să facem furaje pentru ele”, a precizat crescătorul de taurine Charolaise. „Acest parteneriat este un lucru bun pentru noi, prin faptul că avem astfel o previziune pe termen mediu și lung privind numărul de animale livrate. Acest lucru ne asigură atât un suport financiar pe termen lung, cât și un suport moral”.

Fermierul exploatează în prezent aproape 50 de hectare de teren, dintre care 25 ha reprezintă teren arabil și restul este fâneață.

„Noi cultivăm și aproape 50 ha de teren într-o zonă de deal, destul de greu de lucrat, dar producem furajele strict necesare pentru fermă. Nu comercializăm nimic din ceea ce obținem de pe terenurile noastre. Producem lucernă, producem porumb și cu porumbul și orzul facem uruială, produsul care se dă animalelor ca supliment nutrivit pe timp de iarnă, iar vara sunt pășunate începând cu luna mai până spre final de octombrie”, a mai punctat argeșeanul.

Chiar dacă la începutul afacerii, Piuaru nu părea mulțumit că din vaca de carne nu încasează bani decât o dată pe an, el a ținut să precizeze că bucuria oricărui fermier este ca produsul său să fie savurat de cât mai mulți români.

„Cea mai mare bucurie pentru orice fermier român este ca produsele sale să fie savurate de cât mai mulți consumatori, iar parteneriatul cu Filiera Calității Carrefour este cea mai bună metodă prin care rezultatul muncii mele să ajungă pe mesele românilor. Având această susținere mă pot concentra acum pe ce știu eu să fac cel mai bine: creșterea animalelor și oferirea unui produs sănătos, gustos și de calitate”, a conchis Ionuț Piuaru, deținătorul Fermei Agricole Vâlsănești din județul Argeș.

Marfa livrată acoperă doar 20 la sută din cererea rețelei Carrefour la nivel național

Prezent la evenimentul de lansare, Silviu Diaconu, coordonatorul proiectului Filiera Calității Carrefour a precizat la rândul său că estimările interne ale companiei spun că până la final de an ar urma să fie livrate doar către magazinele din București cel puțin 100 de tone de carne, pachet comun de la cele două ferme.

Chiar și așa, mai precizează reprezentantul retailerului, cantitățile nu sunt suficiente pentru întreaga rețea de magazine din țară.

„Produsele se vor găsi doar în București. Acesta este primul pas al proiectului. (...) Suntem în momentul de față în discuții cu vreo 5-6 parteneri”, a mai declarat Diaconu. „Cred că aceste 100 de tone de carne vor veni peste vânzările pe care le avem în mod obișnuit pentru carnea de mânzat (n.r. - circa 500 de tone). Și spun carnea de mânzat și nu de vită, pentru că este un alt angajament pe care l-am făcut clienților noștri, să aducem în fața clientului carne de tineret bovin care are calități gustative mult mai bune decât vita mai în vârstă. Sperăm ca în câțiva ani să ajungem la 50 la sută din cantitatea de carne de mânzat pe care o vindem”.

Carnea provenită din cele două ferme este tranșată și ambalată într-un abator specializat aflat în Râmnicu Vâlcea, iar produsele astfel obținute sunt livrate către hipermarketurile Carrefour din București, putând fi găsite în zona de Măcelarie-Autoservire.

Filiera Calității Carne de Mânzat se alătură celorlalte trei lansate de Carrefour în România, începând cu 2008, pentru porc, morcov și cartofi, asigurând controlul calității produselor oferite, prin monitorizarea și verificarea continuă a standardelor de calitate setate împreună cu partenerii de către o echipă de experți. Produsele sunt disponibile în toate hipermarketurile Carrefour din București, dar și la comandă, pe platforma BRINGO.

„Carrefour promovează produsele românești și producătorii locali, dovada fiind ponderea substanțială pe care produsele autohtone o au în magazinele noastre. Spre exemplu, pe segmentul carne regăsim carne de pasăre 100% românească, carne de vită în proporție de 90% din producție locală și aproximativ 60% carne de porc de la fermele din România. Prin lansarea celei de-a 4-a Filiere a Calității pentru carnea de mânzat Carrefour își continuă angajamentul de a oferi clienților produse românești proaspete și gustoase, având garanția calității prin monitorizarea atentă și verificarea continuă a standardelor agreate cu partenerii”, a spus Florin Căpățână, Director dezvoltare durabilă și relații instituționale Carrefour.

Carrefour România lansează Filiera Calității „Carne de Mânzat”, continuându-și astfel misiunea și angajamentul de a le oferi clienților produse românești de calitate, proaspete și gustoase, cu gust autentic, la un preț competitiv, prin dezvoltarea de parteneriate durabile cu micii producători locali.

Una dintre cele 1.050 de vaci la muls aflate în proprietatea lui Nicușor Șerban este și Sorina, un frumos exemplar Holstein avându-l ca ascendent patern pe vestitul taur „Blitz” i-a oferit crescătorului bucuria a peste 100.000 litri de lapte de-a lungul a șase lactații, devenind astfel numărul unu în exploatația Agroserv Măriuța.

Potrivit spuselor lui Șerban cu ocazia celei de-a doua zi a seminarului „Noutăți în ameliorarea și nutriția vacilor de lapte”, eveniment organizat în exploatația sa cu implicarea Ambasadei SUA la București, în prezent, inclusiv ca urmare a faptului că de aproximativ cinci-șase ani în Agroserv Măriuța se fac eforturi de orientare către grupa de vaci aflate în pregătire pentru fătare și grupa de bovine proaspăt fătate, a unui management eficient, dar și a unei nutriții corespunzătoare, văcuța Sorina a trecut pragul de 102.000 litri de lapte.

„Sorina a depășit 100.000 de litri de lapte pe viață productivă. Este o vacă născută la noi în fermă dintr-o vacă crescută la noi în fermă, dintr-un taur american – Blitz. Are 11 ani și la a șasea lactație a reușit să depășească 100.000 de litri de lapte. Acum are 102.000 litri și astăzi, 24 aprilie 2018, este ziua ei de naștere”, a mărturisit fermierul.

El a împărtășit cu cei prezenți câteva din „secretele” care l-au propulsat pe locul II la producția de lapte de vacă în România, unul dintre ele fiind și acela de utilizare a subvențiilor ca formă de dezvoltare a exploatației, nu ca element de ajustare a costurilor.

Mai mult, spune Șerban, una dintre cheile reproducției pleacă de la repausul mamar și chiar mai din față, de cum se înțarcă vaca.

„O vacă care se înțarcă grasă, sigur va avea probleme să rămână gestantă în lactația următoare. Este un ciclu de producție la care toate lucrurile sunt importante. Este adevărat, unele un pic mai importante decât altele. Nu trebuie nimic neglijat dacă vrem să avem peste 50 la sută vaci gestante din total efectiv, dacă vrem să avem un service period (n.r. - perioada până când vacile, în medie, rămân gestante) sub 130 de zile, dacă vrem să avem un consum de material seminal sub 2,5 paiete pe gestație la vacă și sub 1,4 – 1,3 la vițică, dacă vrem să facem bani din lapte, fără subvenție. Subvenția trebuie să ne gândim s-o folosim pentru dezvoltare. Este necesară pentru dezvoltare, este binevenită, dar să n-o luăm ca și element de ajustare a costurilor”, a precizat Șerban.

Tot el a detaliat aspectul legat de majorarea producției, eficienței și performanței în fermă, și anume cel de prioritizare a unor grupe de vaci, și anume cele aflate în pregătire pentru fătare și cele proaspăt fătate. Aceste zone reprezintă cheia de atingere a vârfului producției de lapte.

„În primii ani, când veneam în fermă, prima grupă de vaci unde mă duceam erau vacile cu producție înaltă, pentru că mi se părea că acolo este cel mai important să fiu eu prezent, să fiu atent, să iau măsurile care trebuie. De vreo cinci-șase ani, cred, fac eforturi și acționez în altă direcție – cele mai importante grupe de vaci într-o fermă, pentru a avea producție, eficiență și performanță este grupa de pregătire de fătare și cea de proaspăt fătate. O consider, dacă vreți, ca lucrarea de bază a solului, pentru că sunt agronom de meserie și spun că dacă ai făcut o lucrare de bază, corespunzătoare, dacă ai dat îngrășăminte de bază, corespunzător, ai șanse – dacă Dumnezeu te ajută – să faci o producție bună. Același lucru este cred că este valabil și la vaca de lapte. Dacă o pregătim pentru fătare cum trebuie, dacă după fătare urmărim ca plecarea să fie în regulă, avem șanse ca la 40 de zile după fătare să fie pe vârful producției de lapte. Dacă reușim să ținem vârful de la 40 de zile până la 120 de zile, când vaca trebuie să fie gestantă, eu vă garantez că veți avea peste 10.000 de litri pe vacă producție pe 305 zile”, a continuat șeful Agroserv Măriuța.

În prezent, crescătorul își permite chiar să și comercializeze animale aflate sub media producției de lapte a fermei și a vorbit în acest context de conceptul de selecție pozitivă. El recunoaște, de asemenea, că nu este mulțumit nici de vacile care reușesc performanțe de 70-80 litri pe cap de animal, adică mult peste ștacheta actuală din Agroserv Măriuța.

„De la 1 ianuarie 2018 și până acum cred că am scos undeva la 50 de animale care erau sub medie (n.r. - 37-38 de litri pe cap de vacă furajată). A dat Dumnezeu să ne permitem acest lucru. Eu visez de mult timp la treaba aceasta, să pot face o selecție pozitivă, adică să păstrez numai animale bune. Nu sunt fericit cu animalele cu 70-80 litri producție de lapte pe cap. Sunt foarte fericit cu cât mai multe animale de 40-50 de litri și sunt foarte fericit că am reușit într-un an și jumătate, de la 14 litri media grupei de înțărcare, să ajungem la 25 de litri. (...) Într-un an, sperăm să înțărcăm cu 28, poate chiar cu 30 de litri pe cap de vacă furajată. Aici este sursa de creștere a producției medii”, a completat Șerban.

Nu în ultimul rând, a mai recunoscut fermierul, ești liniștit și dormi bine atunci când contul din bancă este în creștere ca urmare a faptului că reușești să comercializezi juninci gestante chiar și cu 2.000 de euro bucata.

„Putem spune că în ultimul an am vândut peste 130-140 de juninci gestante, ultimele chiar și cu 2.000 de euro bucata. Merită orice efort pentru genetică și tehnologie în creșterea tineretului femel. Nu este nicio cheltuială. Totul este o investiție care se poate întoarce în fermă cu profit foarte bun. (...) Secretul este rația până la opt luni. Forțați-o, forțați-o, forțați-o pentru că animalul dacă este sănătos, este capabil să pună masă musculară, os, încât la fătare aproape să nu faci diferența dintre junincă și vacă”, a conchis el.

Pe partea zootehnică, societatea Agroserv Măriuța deține un număr de 2.600 de animale, din care 1.050 de vaci la muls. La ora actuală sunt mulse 900 de vaci, cu o producție medie în această perioadă între 37-38 de litri pe cap de vacă. În plus, ferma lui Nicușor Șerban are o producție medie pe 305 zile de lactație standard de 11.830 de litri de lapte.

De asemenea, fermierul ialomițean lucrează aproximativ 3.500 de hectare de teren arabil și recunoaște că a început businessul în zootehnie în 1998, cu o singură vacă.

Datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) valabile la data de 16 aprilie 2018 relevă că doar 12 crescători au reușit să recepționeze 94 de purcei din rasele Bazna-Mangalița, în timp ce numai 80 de capete au fost livrate în Buzău pentru material de reproducție.

„Până la această dată, derularea programului de sprijin pentru rasele Bazna-Mangaliţa a condus la livrarea unui număr de 94 de purcei de la 10 furnizori către 12 crescători, respectiv: patru furnizori din judeţul Sibiu au livrat la patru crescători din acelaşi judeţ 38 de purcei, un furnizor din judeţul Hunedoara a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Sălaj a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Ialomiţa a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Dâmboviţa a livrat către doi crescători din acelaşi judeţ 18 purcei, doi furnizori din judeţul Alba au livrat către trei crescători din acelaşi judeţ 26 de purcei”, se menționează într-un document de presă al MADR. „De asemenea, Ministerul Agriculturii precizează că un furnizor a livrat 80 de purcei în judeţul Buzău, în afara programului, pentru material de reproducţie”.

Tot în comunicatul de presă, se precizează că perioada de înscriere în programul de sprijin pentru rasele Bazna-Mangaliţa s-a finalizat, astfel că, la nivelul ţării, s-au înscris 304 furnizori, 30 de procesatori şi 6.186 de crescători de porci.

„Până la data de 16 aprilie 2018 inclusiv, participanţii la programul de sprijin pentru crescătorii de porci din rasele Bazna şi Mangaliţa, respectiv furnizorii de purcei din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa, crescătorii de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa şi procesatorii/alte persoane juridice, în baza unei cereri, au solicitat înscrierea în program. Aceştia au avut la dispoziţie o perioadă de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern 9/2018 privind aprobarea schemei «Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc». Astfel, la nivelul întregii ţări, s-au înscris în program 304 furnizori, 30 de procesatori şi 6.186 crescători”, se menționează în comunicat.

Contactat telefonic, Ioan Ladoși, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), a precizat pentru Revista Fermierului că șefia MADR nu a discutat deloc pe această temă cu reprezentanții asociației.

În plus, șeful APCPR afirmă că, pentru suma alocată de Guvern acestui program, numărul de scroafe ar fi trebuit să fie dublu.

„Aș face niște precizări: 1) Noi, ca asociație, nu am fost niciodată consultați asupra acestui program; 2) Noi susținem din toate punctele de vedere orice inițiativă de revigorare a raselor noastre tradiționale. Acestea sunt două puncte esențiale. După ce au ajuns și la noi știrile și legea din mass-media, noi ne-am exprimat oarecum părerea prin care spuneam că, din cunoștințele noastre, pentru a acoperi suma respectivă din program, ar trebui să existe un număr mult mai mare de scroafe de Mangalița și Bazna în România decât știm noi că sunt. După cunoștințele noastre, ar trebui să fie un număr dublu, ca să se consume fondurile alocate. De asemenea, noi nu am reușit să înțelegem cum anume va funcționa acel mecanism între cineva care are purceii - persoana X sau ferma Y -, acea persoană care livrează, de fapt, unui intermediar care este procesatorul și care, tot el, trebuie să ducă animalele la îngrășătorie. Cum va funcționa tot acest mecanism? Noi n-am reușit să-l înțelegem pe deplin care îi va fi funcționalitatea”, a precizat Ladoși.

Ministerul Agriculturii a ținut să precizeze prin vocile sale autorizate că în urma întâlnirii din data de 6 noiembrie 2017, care s-a desfăşurat la sediul instituţiei, au fost agreate toate detaliile privitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească participanţii la acest program. La şedinţa condusă de ministrul de resort, Petre Daea, au participat experţi ai Direcţiei Generale Politici Agricole, vicepreşedintele ANSVSA, Laszlo Nagy Csutak, directorul general al ANZ, Iacob Lelior, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Suine Autohtone Mangaliţa şi Bazna, Alexandru Nagy, preşedintele Romalimenta, Sorin Minea, precum şi majoritatea crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna şi Mangaliţa.

Conform comunicatului, la aceeaşi întâlnire s-a stabilit de comun acord că pentru un purcel livrat la o greutate de minimum 10 kilograme, valoarea corectă este de 250 de lei/cap, preţ care să acopere cheltuielile cu producerea şi creşterea acestuia.

Cu privire la perioada care trebuie să treacă de la data înţărcării, când purcelul are 7 kilograme, până la atingerea greutăţii de 10 kilograme - greutatea minimă de livrare, Ministerul Agriculturii precizează că este nevoie de maximum 30 de zile, ţinând cont că sporul în greutate la această vârstă este între 100 de grame şi 150 de grame/zi.

Conform MADR, din cauză că cele două rase erau pe cale de dispariţie, materialul de reproducere identificat nu putea asigura o livrare imediată pentru toţi cei care doresc să devină crescători ai acestor rase, dar se urmăreşte atent livrarea materialului biologic, astfel încât, în timp, să poată fi asigurată toată cererea de purcei pentru toţi cei interesaţi.

Hotărârea Guvernului nr. 9/2018 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc” a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 în data de 16 ianuarie 2018.

Ajutorul de minimis reprezintă purceii primiţi cu titlu gratuit de crescătorii de suine care îşi desfăşoară activitatea în sectorul producţiei primare, pentru aplicarea programului de susţinere a producerii cărnii de porc din rasele Bazna şi Mangaliţa, pentru creşterea, îngrăşarea şi livrarea porcilor din aceste rase către un procesator/altă persoană juridică. Termenul până la care s-au putut realiza înscrierile în program a fost de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern.

Precipitațiile consistente din punct de vedere al cantităților căzute, precum și episoadele de ger din ultimele săptămâni au lăsat în urmă condiții neuniforme de dezvoltare a culturii de rapiță în statele membre ale Uniunii Europene, însă pierderile previzionate de specialiști până la acest moment sunt interpretate la forma că totalul recoltei din această vară ar urma să fie unul de nivel mediu.

„Viziunea noastră este că recolta de rapiță a UE ar urma să atingă un nivel mediu sau să fie una care să depășească ușor acest prag”, a declarat Benoit Fayaud, specialist Strategie Grains, citat de Reuters.

„Dezvoltarea culturii (n.r. - de rapiță) este întârziată. Suntem însă optimiști în condițiile în care vremea caldă previzionată pentru perioada următoare va ajuta la înflorire și la dezvoltarea generală a plantelor”.

O vreme mai caldă și mai însorită, previzionată pentru această săptămână în Franța, ar urma să susțină intrarea plantelor de rapiță în etapa de înflorire, chiar dacă unele din ele au suferit în urma atacului puricilor cerealelor (n.r. - în acest caz Phyllotreta vittula) susținut de o toamnă blândă și de un exces de umiditate din iarnă, a mai adăugat Fayaud.

Media precipitațiilor căzute în luna martie 2018, în Hexagon, s-a situat la un nivel mai mare decât media pe sezon cu 60 de procente, fapt care a dus la băltiri în multe din parcelele însămânțate cu rapiță.

Cu toate acestea, previziunile Strategie Grains cu privire la recolta 2018 de rapiță a Franței sunt de stabilitate, în condițiile în care producția de anul trecut care a totalizat 5,3 milioane tone. Și vorbim în acest caz de stabilitate ca urmare a echilibrului generat de un nivel mai mare al însămânțărilor în comparație cu randamente estimate mai mici.

În Germania, așteptările cu privire la producție sunt de reviriment față de un an 2017 slab, ca urmare a urmare a absenței prezenței relativ scăzute a înghețului la sol.

„Sunt anumite zone din nordul și estul Germaniei unde sunt semne că rapița a fost afectată de îngheț, ca urmare a frigului tardiv, însă la nivel național, cultura ar urma să atingă un nivel rezonabil de productivitate”, a precizat la rândul său un analist german, citat de aceeași agenție internațională de presă.

„Randamentele nu vor fi fantastic de mari în acest an, însă ar trebui să atingă un nivel decent la nivelul întregii țări”.

Asociația Cooperativelor Agricole din Germania previzionează la rândul său că totalul producției de rapiță a țării ar urma să atingă în acest an un nivel de 4,67 milioane tone, în creștere cu 9,5 la sută față de 2017, dar în scădere față de media cincinală de 5,2 milioane tone.

În Polonia, recolta totală de rapiță ar urma să scadă cu 19 la sută până la un total de 2,26 milioane tone, ca urmare a diminuării suprafețelor semănate și a impactului episoadelor de frig sever care și-au făcut simțită prezența în regiunile nordice și centrale, potrivit aprecierilor lui Wojtek Sabaranski, specialist agribusiness la Sparks Polska.

„Pierderile cauzate de îngheț la rapiță este destul de severă în zonele menționate, în condițiile în care, local, nivelul distrugerilor este de 20-25 din totalul plantelor”, a mai adăugat polonezul.

„Starea culturii de rapiță din sudul țării, sud-vest și sud-est este mult mai bună, în condițiile în care vremea este mai blândă cu aceasta”.

În ceea ce privește situația din Marea Britanie, acolo, ca urmare a vremii umede și reci, riscul de afectare a culturii de rapiță este în creștere.

„Suntem cu mai bine de o lună în urmă în ceea ce privește dezvoltarea culturii de rapiță. De aceea, sunt motive să ne temem că vom pierde potențial de producție”, a adăugat Jack Watts, consultant-șef, departament culturi combinte, din cadrul Național Farmers Union.

Condițiile de umezeală au împiedicat aplicarea fertilizanților, fapt care ar duce la o vulnerabilitate și mai mare a plantelor la vremea nefavorabilă prognozată pentru lunile următoare, a precizat britanicul.

Potrivit unui studiu privind intențiile de orientare privind culturile agricole, condus de Agriculture and Horticulture Development Board (AHDB) din Marea Britanie, însămânțările la rapiță au crescut față se anul agricol anterior cu 11 procente, până la un total de 622.000 hectare, fapt care ar duce la finalizarea unui cincinal de declin.

În ceea ce privește România, singurele informații privind cultura rapiței sunt cele de la ANM. Astel, potrivit prognozei agrometeo valabilă în perioada 14-20 aprilie 2018, în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, la cultura de rapiţă se va semnala înfrunzirea (5-16 frunze), precum şi apariţia inflorescenţelor, local în vestul şi sud-estul ţării.

Conform Jurnalului Agricol al ASAS, valabil la data de 12 aprilie 2018, în ceea ce privește culturile de grâu, orz și rapiță, starea de vegetație pentru această dată relevă că stadiile de dezvoltare sunt devansate față de anii precedenți.

„Procesul de înfrățire la cerealele de toamnă care a fost favorizat de condițiile agro-meteorologice din zilele precedente va fi încetinit datorită reducerii umidității stratului superficial de sol și a concurenței dintre frați. Creșterea în înălțime a plantelor se va accelera treptat”, se mai menționează în document. „Atac de boli și dăunători - condițiile au devenit favorabile și pentru majoritatea insectelor dăunătoare, dar pe moment situația pare să se încadreze în limitele obișnuite pentru această perioadă a anului. Pierderi – Staționar”.

La nivelul lunii februarie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, preciza că starea de vegetaţie a culturilor agricole semănate în toamnă este bună, iar temperaturile ridicate au ajutat la răsărirea şi înfrăţirea culturilor, însă există o problemă la rapiţă, mai ales în partea de sud a ţării.

„(...) Avem o problemă la rapiţă, pentru că perioada de însămânţare a rapiţei a coincis cu o perioadă aspră, pentru că seceta a înăsprit solul. Nu a creat condiţii optime pentru crearea unui pat germinativ corespunzător. Fermierii erau obligaţi să însămânţeze pentru că ieşeau din perioada optimă şi din nefericire aici avem goluri în cultură în anumite zone şi îndeosebi în partea de sud a ţării. Aici solul a scuipat pur şi simplu utilajele, nu le primea, nu puteau să intre în sol, să-l mobileze să-l mărunţească şi au fost răsăriri în etapă. În unele locuri nu a răsărit deloc, sunt goluri, e o densitate neuniformă. Sigur, aceste culturi sunt în aşteptare, dar specialistul le urmăreşte”, afirma ministrul cu mai de o lună în urmă.

În demersul nostru de a afla mai multe despre ce anume înseamnă să fii producător de usturoi, l-am contactat pe viceprimarul vestitei comune Copălău („Patria” acestei legume și condiment, deopotrivă), Constantin Bălineanu, și am aflat de la el că se poate obține marfă „curată” pentru piață chiar și de pe un hectar, în ciuda faptului că pentru acest sector nu există, deocamdată, un program de sprijin, cum este în cazul tomatelor, al cărnii de porc, al lânii etc., iar forța de muncă lipsește aproape cu desăvârșire.

Recunoaștem că interviul survine la doar două zile de la întâlnirea de lucru de la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) la care au participat principalii producători de usturoi din zonele consacrate, printre care și Copălău (Botoșani), Teleorman, Dolj, Mehedinți, Iași și Timiș, precum și reprezentanți ai ministerului de resort, ai marilor importatori din România, interesați de contractarea unor cantități mari și constante de marfă produsă autohton, respectiv reprezentanți ai direcțiilor de specialitate din cadrul MADR și ai Direcției Măsuri de Piață și Comerț Exterior din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Am vrut să trecem dincolo de un simplu comunicat care preciza sec că, la noi în țară, suprafața cultivată cu usturoi în anul 2017 a fost de 9.936 de hectare, cele mai multe suprafețe fiind mici și foarte mici, exploatate de ferme de familie și de mici fermieri.

Voiam să aflăm mai multe decât generalitățile din comunicat referitoare la dificultățile întâmpinate de cultivatorii de usturoi (costuri mari de producție, deficitul de sămânță din soiuri autohtone, gama de mașini și utilaje necesare eficientizării acestei culturi, slaba asociere a micilor producători, valorificarea producției către piață, depozitarea, păstrarea și ambalarea corespunzătoare, astfel încât să fie satisfăcute nevoile pieței).

De asemenea, nu eram pe deplin lămuriți de fraza din documentul de presă potrivit căreia „interesul comercianților de a încheia contracte ferme cu producătorii, în contextul în care preferințele consumatorilor români sunt tot mai mult orientate spre produsele autohtone de o calitate ridicată”, în condițiile în care ne-am săturat de usturoi adus din Asia și aproape doar acest tip de marfă găsim în retailul românesc.

Eram curioși de ce MADR a recunoscut atât de târziu că „este pentru prima dată când instituția a așezat la aceeași masă producătorii de usturoi, importatorii și autoritățile pentru a sprijini eficientizarea culturii usturoiului, care a pierdut tot mai mult teren în România din cauza importului masiv din țări terțe”. Povestea usturoiului străin nu este de ieri, de azi.

Discuția cu viceprimarul fermier Bălineanu a fost lungă, dar vă asigurăm că interesantă (am redus la maximum din informațiile obținute). Pentru a vă provoca la lectură, vă spunem doar că singura reprezentantă a importatorilor la ședința de la MADR este de baștină dintr-o comună vecină cu Copălăul, dar a prezentat invitaților pretențiile atât de mari ale celor pe care i-a reprezentat, încât producătorii au plecat dezamăgiți de acolo, dar și că tinerii refuză salarii de 2.000 de lei, preferând să fie „sclavi” printre străini.

Atât, deocamdată. Despre prețuri, suprafețe, desfacere, nevoi, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Domnule viceprimar Constantin Bălineanu, ați fost prezent marți, 10 aprilie 2018, la sediul MADR, la întâlnirea de lucru pe filiera usturoiului românesc. Cu ce impresie ați plecat de la această primă reuniune?

Constantin Bălineanu: Am purtat o primă discuție pe subiect. Pentru a vă răspunde la întrebare, de la întâlnirea aceea am plecat cu un oarecare optimism. Rămâne să vedem ce și cum se vor concretiza cele discutate acolo, așteptăm rezultatele. (...) La prima impresie, ministrul Agriculturii, Petre Daea, ne dă speranțe. Mie, cel puțin, din ce discuții am avut cu domnia sa până acum, mi-a dat speranțe că începem s-o luăm pe drumul cel bun.

R.F.: Care vă sunt debușeele de desfacere a usturoiului obținut pe terenurile dumneavoastră din Copălău?

C.B.: Personal, în prezent am parafat un contract destul de bun cu un retailer care a intrat însă destul de greu în piață, abia anul trecut (...), în condițiile în care cu Agrocoop Copălău eu am pornit de vreo cinci ani și mai bine. N-am găsit însă înțelegere la lume de la bun început. Îi adunam la masă, discutam, totul era OK, iar când ieșeau de acolo, lucrurile se schimbau.

R.F.: Poate privesc în urmă la cooperativizarea forțată. N-ar fi o noutate pentru România.

C.B.: Pot vorbi doar despre mine - personal, am luat-o pe cont propriu. Azi am mai avut o discuție cu celălalt asociat și i-am spus că avem nevoie de încă doi parteneri pentru a porni la drum cu Agrocoop Copălău. (...) Singuri, ne este greu. Nu mai avem forță de muncă, nu mai avem cu cine lucra, am devenit cerșetori pe la poarta muncitorilor, astfel încât să îi aduci la muncă. Deja este foarte greu.

R.F.: Revenind la ședința din 10 aprilie 2018, cu această ocazie, oficialitățile au vehiculat o cifră de 9.936 ha însămânțate cu usturoi, anul trecut. La o medie de cinci tone de usturoi la hectar, unde sunt cele 50.000 de tone de marfă? În supermarket, găsim usturoi chinezesc...

C.B.: La noi, în Copălău, în prezent sunt însămânțate 90 de hectare cu usturoi. (...) Așa cum ați menționat și dumneavoastră, să mergi la minimum, la cinci tone la hectar, facem un calcul și vedem unde suntem. Este o aberație cifra! Nu cred. Copălăul, cât este el, și tot s-a ajuns ca suprafața cu usturoi să fie diminuată până la o treime din tot ceea ce era înainte.

La adunarea care s-a făcut la MADR, când am auzit că sunt unii care au și 500 ha însămânțate cu usturoi... m-am mirat. Unde se vinde toată marfa asta? Care sunt piețele de desfacere? Noi când mergem prin piețe, ne mai cunoaștem unul cu celălalt, producătorii între noi. Dar din Banat? Am rămas surprins. Cineva de la masă a vehiculat cifra aceasta și aproape că m-a bufnit râsul.

R.F.: Noi știm însă că, în cazul dumneavoastră, situația este tocmai inversă. Ați sărit de la 40 de ari însămânțați cu usturoi, în 2016, la peste un hectar, în toamna lui 2017.

C.B.: Da, sezonul acesta a lăsat de dorit. Cu toate acestea, eu am semănat un hectar cu usturoi și am făcut niște calcule. Până anul trecut, însămânțam 30-40 de ari (3.000 – 4.000 de metri pătrați). Anul acesta, am pus un hectar, să vedem ce se întâmplă, care sunt cheltuielile exacte și cât vom pierde.

În ceea ce privește însămânțările pe cooperativă, anul viitor, ne-am propus să semănăm 20 ha.

R.F.: Și? Ați reușit să gestionați costurile în mod eficient? Sau ați fi avut nevoie de sprijin de la stat?

C.B.: Măcar dacă statul ne-ar da și nouă cum dă prin programul guvernamental „Tomate în spații protejate”, să ne susțină măcar trei-patru ani, cât să ne punem pe picioare, și tot am putea să le demonstrăm și celorlalți producători că se poate. Până nu văd ceea ce trebuie să vadă, și anume realitatea din teren, deocamdată fiecare produce usturoi cât știe că poate comercializa.

R.F.: Am avea o șansă să-i oprim pe tinerii din Copălău să emigreze și să-i susținem să producă usturoi în România?

C.B.: Asta cu plecatul în străinătate nu se va rezolva. Dacă ar fi să ni se dea un ajutor, cum a fost în cazul tomatelor, tind să cred că 20 la sută dintre ei ar rămâne totuși în România. Pentru unii, este mai ușoară sclavia; s-a învățat. Credeți-mă, știu. Am fost fost și eu sclav opt ani, cât am fost în Grecia.

Apropo de forța de muncă, eu mai lucrez cu cineva și sunt nevoit să-i dau 15 la sută din încasări! Pe el nu-l interesează că eu am investit 35.000 de euro în tractor, în sculele necesare, când se strică, n-are treabă. El vine și spune că vrea 15 la sută. Am încercat să le ofer emigranților un salariu de 2.000 de lei pe lună și n-a mers. Preferă să tragă la bălegar pe 500 de euro în alte țări.

R.F.: Chiar și cu sprijin guvernamental, tot n-am văzut prea multe tomate românești în toate supermarketurile, chiar și în vârf de sezon. În cazul dumneavoastră, unde vă putem găsi, ținând cont de faptul că, deocamdată, statul nu vă sprijină? Ajungeți cu usturoiul de Copălău și în piețele bucureștene?

C.B.: Noi prin piețele bucureștene nu ajungem. Nici nu avem loc în ele. Dacă mă duc într-o piață, eu merg acolo unde se vinde marfa. Pe piața bucureșteanului este greu de intrat. Sunt și la noi samsari, dar au decență în ei. La București este „pe rupere”.

R.F.: La ședința de la minister au fost prezenți retaileri sau doar importatori?

C.B.: Din câte îmi aduc aminte, la întâlnire a fost prezentă o reprezentantă a importatorilor, o doamnă blondă, de baștină chiar de pe lângă Copălău, din Sulița. Am rămas însă dezamăgit de cerințele celor pe care îi reprezenta. Aceștia vor marfa aproape pusă la raft. (...) Eu, cu cine am încheiat contract, nu mi-a cerut altceva decât 200 de tone de usturoi, iar eu am semnat documentul și le-am și livrat 40 de tone de produs. În plus, nu mă pot apuca să produc cantități mari până nu am contracte ferme, o hală de stocare, forță de muncă, utilajele necesare. Apropo, pe noi ne omoară lipsa utilajelor. În comuna Copălău, dacă am avea un set de utilaje, cel puțin o semănătoare care să-mi pună usturoiul calibrat, altfel ar sta treaba.

R.F.: Vi-o permiteți de unul singur sau este nevoie de o finanțare?

C.B.: Ne-o putem permite doar printr-un program de finanțare. Asta este și discuția. De asta am ajuns și la Ministerul Agriculturii. Chiar asta i-am spus și ministrului, să ne ofere o direcție din două: - fie ne îngropăm de tot, ne luăm gențile și plecăm, fie primim un ajutor. Pachetul acela de utilaje nu l-aș folosi numai pentru Agrocoop Copălău. Numai așa poți să-i dezvolți și pe ceilalți.

R.F.: Cât ar costa acest pachet de utilaje?

C.B.: Cred că undeva la 100.000 de euro. Vorbim de o semănătoare, o prășitoare și o mașină de recoltat. Apoi, ne-ar trebui o hală pentru depozitarea producției.

R.F.: Care este media productivității la usturoi în exploatația familiei dumneavoastră?

C.B.: Am avut ani și cu trei tone producție, cu două tone etc. În toamna lui 2016, am lăsat-o mai moale cu însămânțările, drept pentru care am obținut în iunie-iulie 2017 doar vreo 200 de kilograme, pe care le-am dat sub formă de obligații și diverse. Anul trecut însă, în toamnă, am semănat un hectar întreg. În plus, am vreo două loturi experimentale de un ar, două.

R.F.: Pentru a exemplifica, vă rugăm să ne spuneți care este media cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și recoltarea unui hectar cu usturoi?

C.B.: O tehnologie completă de cultură, inclusiv cheltuielile cu recoltatul, poate atinge un total de 24.000 – 25.000 de lei. Asta înseamnă să-i dai usturoiului tot ce are nevoie și să obții șapte-opt tone la hectar. Este posibil ca randamentul să fie și mai mare dacă nu avem atac de boli.

În ceea ce privește cazul meu, până la ora actuală nu am cheltuit bani cu bulbii și nici cu mecanizarea, ci doar cu manopera, cu motorina și cu restul de bulbi. Toate acestea m-au costat cam 8.000 de lei pe tot hectarul (fără recoltat).

Revista Fermierului: Ne-ați mai împărtășit un „secret”, și anume acela că în anul 2018 veți recolta un usturoi mai curat. Vă așteptați la diminuări de randament?

Constantin Bălineanu: În acest sezon – toamnă 2017 - vară 2018 – nu i-am aplicat culturii mele nicio formă de tratament, ci doar un complex în toamna anului trecut și un azotat în primăvara această, fără fungicide. Și da, când produci usturoi curat, cum îi spuneți dumneavoastră, unul fără tratamente, ai diminuări de producție. Dacă recoltez în această vară patru tone de usturoi de pe acest hectar însămânțat în toamnă, consider că sunt „tare”. Mizez pe precipitații, care să-l facă mai mare.

R.F.: În calitate de viceprimar, ne puteți spune câți producători de usturoi sunt în Copălău, cu aproximație?

C.B.: Mulți, asta vă pot spune. Pentru a detalia puțin, din 4.050 de locuitori ai comunei, jumătate sunt plecați. La 1.000 de familii, cam pe fiecare curte tot găsim 10-20 de ari însămânțați cu usturoi. Alții pot avea un hectar, o jumătate de hectar, cinci ari, trei ari... Să ținem totuși cont că lumea rămasă este îmbătrânită. N-am însămânțat cu usturoi niciun ar în plus peste 90 ha.

R.F.: Cam care ar fi producția medie la hectar în Copălău?

C.B.: Aproximativ cinci tone de usturoi la hectar.

R.F.: Și cu cât se vinde usturoiul la recoltă?

C.B.: La noi, kilogramul de usturoi se vinde la un preț de 11-12 lei vrac, cu coadă cu tot. Frăncuit însă, cumpărătorul câștigă 100%. Într-adevăr, este de muncă la el. Trebuie căutat, împletit, transportat, vândut la piață.

R.F.: La un calcul simplu, asta ar însemna că, în vara aceasta, fermierii din Copălău ar urma să obțină aproximativ 450 de tone de usturoi.

C.B.: Dacă vorbim de marfa pentru piață, totalul ar fi de cam 400 de tone (50 de tone se mai strică), iar 100 de tone rămân pentru sămânță. Astfel, 300 de tone tot pleacă pe piețele din Bacău, Iași, Suceava, fiecare pe unde își are locul de valorificare.

Personal, vă pot spune că am vândut mult usturoi și prin curierat.

R.F.: Prin comenzi online?

C.B.: Am păstrat un anunț postat cu ani în urmă și oamenii continuă să mă sune. Așa cum văd lucrurile, pentru micii producători asta este soluția – livrarea pe comandă. Din ce ne dăm noi seama, cam acesta este viitorul.

R.F.: Dacă ați putea, ați vrea să vă extindeți suprafețele cultivate?

C.B.: Noi avem un italian aici, în zonă, iar din 2.000 ha suprafață agricolă a comunei, 700 sunt vândute lui. Dacă aș vrea să cumpăr un hectar de teren și să mă extind și mai mult, în prezent, nu mai am de unde. (...) Ar trebui să umblu după acte și proprietari, pentru suprafețe foarte mici.

R.F.: Să înțelegem că aveți și suprafețe de cultură mare?

C.B.: Dețin aproximativ 12 ha pe care le cultiv cu floarea-soarelui, cu grâu... fac rotație. (...) Majoritatea materiei prime produse pe zona de cultură mare este dusă în piață. (...) Am avut unde vinde, am dus și în Comcereal (...), însă tot din usturoi trăim. Aceasta este sursa de venit a comunității, în afară de cei care au plecat să muncească în străinătate.

Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.

„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.

În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.

În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.

„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.

Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.

„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.

Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.

La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.

Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.