„În ultimii cinci ani, Syngenta și-a reîntinerit portofoliul hibrizilor de porumb. Ca urmare a acestui demers, la ora actuală, 80 la sută din produsele care vor fi lansate prin politica comercială în sezonul 2018 sunt reprezentate de hibrizi nou-lansați în ultimii trei-patru ani. Sunt foarte mulți hibrizi pe grupa timpurie”, a declarat Ionuț Nae, manager cultură de porumb, Syngenta România, joi, 25 ianuarie 2018, în cadrul evenimentului de lansare a Artesian, noua generație de hibrizi de porumb ai companiei.

În viziunea reprezentantului companiei, din perspectivă agronomică, este foarte important ca producătorii agricoli români să-și propună o eșalonare a producției prin opțiunea oferită de un hibrid cu recoltare timpurie.

„Recomandat este să se meargă în ciclurile de producție cu minimum doi hibrizi din două grupe de maturitate diferite”, a adăugat Nae.

„Asigură-ți profitul prin producții stabile și timpurii, cu recoltare la STAS” - SY Chorintos

Primul produs din gama Artesian, prezentat de Ionuț Nae în cadrul galei, a fost SY Chorintos, un hibrid timpuriu cu un spor de producție important prin posibilitatea recoltării precoce. Ca particularități, angajatul companiei a enumerat adaptabilitatea la condiții diferite de climă și tehnologie, înflorirea timpurie cu pierdere rapidă a apei din bob, arhitectura modernă a plantei cu toleranță sporită la bolile tulpinii și știuletelui, toleranța la cădere, perioada de vegetaţie de 110 - 120 zile, respectiv talie înaltă. Ca densități (boabe germinabile/ ha), în cazul culturilor neirigate, compania recomandă 60.000 - 67.000, iar în cazul celor irigate - 70.000 - 80.000.

Cu ajutorul acestui nou produs Syngenta, a menționat Nae, fermierii care au optat pentru el vor fi primii care vor intra la recoltat din multitudinea de opțiuni ale portofoliului adoptat în tehnologie în sezonul 2018.

„SY Chorintos este un hibrid precoce cu recoltare timpurie și care are o capacitate foarte bună de producție, atât în condiții intensive, cât și condiții precare de cultură”, a contiuat Ionuț Nae. „Ca exemple de producții obținute în condițiile de tehnologie din fermă, în anul 2017, în cazul SY Chorintos, am obținut niveluri care variază între 8,6 și 15,3 tone la hectar”.

„Pentru producții de top, în condiții vitrege de climă și tehnologie” - SY Orpheus

Cea de-a doua opțiune a gamei Artesian, disponibilă pentru fermierii români în 2018, este SY Orpheus, hibrid mai avansat din perspectiva grupei de maturitate, a mărturisit Nae auditoriului. Potrivit spuselor specialistului companiei, acesta se află la granița dintre hibrizii timpurii și semitimpurii, de grupă FAO 340.

În cazul SY Orpheus, vorbim de un produs adaptat la condiții diferite de climă și tehnologie, cu o arhitectură modernă a plantei, având printre cele mai bune toleranțe la bolile tulpinii și știuletelui (incidență scăzută a atacului de Ostrinia nubilalis), pretabil pentru semănat timpuriu cu vigoare bună la răsărire, cu o rădăcină puternic dezvoltată, cu toleranță sporită la secetă și arșiță, o perioadă de vegetaţie variind între 120 și 130 de zile, cât și o talie înaltă.

Ca densități (boabe germinabile/ ha), în cazul culturilor neirigate, compania recomandă 60.000 - 67.000, iar în cazul celor irigate - 70.000 - 80.000.

Ionuț Nae a explicat celor prezenți la eveniment că SY Orpheus are cel mai dezvoltat sistem radicular din tot portofoliul companiei, ceea ce înseamnă că are acel plus de toleranță la secetă și arșiță.

Mai mult, din punct de vedere al adaptabilității, hibridul SY Orpheus poate fi semănat atât în condiții intensive, cât și în condiții moderate de tehnologie sau de incidență de secetă și arșiță. Totodată, el poate fi semănat devreme, cu o vigoare la răsărire și o incidență scăzută a atacului de Ostrinia Nubilalis și de Helicoverpa Armigera.

În ceea ce privește acest produs, din perspectiva elementelor de productivitate, Ionuț Nae a vorbit despre o medie a numărului de rânduri pe știulete de 16-18, iar din perspectiva rezultatelor de producție obținute, au fost obținute cantități de aproape 15 tone, cu umidități de 13 la sută. Nu în ultimul rând, el consideră că o producție de 7-8 tone, în condiții de secetă și arșiță, ar trebui să fie nu neapărat satisfăcătoare, ci relativ mulțumitoare (minimum 8 tone, maximum 15,3 tone/ha).

Artesian, noua generație de hibrizi de porumb Syngenta, adaptați pentru utilizarea eficientă a resurselor de apă în condiții diferite de climă și tehnologie

Conform declarațiilor de principii, obiectivele noilor hibrizi de porumb Artesian sunt atât utilizarea eficientă a resurselor de apă, cât și obținerea de producții constante, inclusiv în anii cu incidență de secetă și arșiță, adaptabilitatea la condiții diferite de climă și tehnologie, respectiv atingerea potențialului de producție în condiții optime.

Sintetizând, principalele caracteristici ale hibrizilor Artesian sunt un sistem radicular bine dezvoltat ce permite explorarea în profunzime a resurselor de apă și a nutrienților, o vigoare bună la răsărire și dezvoltare rapidă în vegetație, o toleranță la cădere și frângere, menținerea plantelor verzi până la maturitate, toleranță la bolile tulpinii și știuletelui, îmbunătățirea procesului de polenizare și pierderea rapidă a apei din bob.

Nu în ultimul rând, benefiiciile utilizării hibrizilor Artesian sunt stabilitate în producții, indiferent de condițiile climatice, adaptabilitate la toate zonele de cultură din România, spor de producție în condiții optime de climă și tehnologie, recoltare devreme, fără costuri de uscare, ce ajută la obținerea unui preț de vânzare cât mai avantajos, precum și plante sănătoase cu incidență scăzută de Fusarium spp. (atac redus de Ostrinia Nubilalis).

„Estimările arată că până în 2050, planeta va avea nouă miliarde de locuitori. Viitorul resurselor de hrană depinde de viitorul agriculturii”. Acesta este mesajul transmis de Bayer cu ocazia primului Media Fair, eveniment organizat chiar la sediul companiei din București. Cinci subiecte de actualitate pentru specialiști și consumatori au fost explicate de experți din cadrul Bayer, într-un format interactiv.

Toți cei prezenți, reprezentanți ai presei agricole, am fost invitați la un fel de târg cu standuri, în fapt, ateliere de lucru, cinci la număr. Aveam să constat la fața locului că toate cele cinci standuri erau aranjate special, în cerc, în așa fel încât echipe de câte patru jurnaliști să treacă, prin rotație, pe rând, prin toate subiectele propuse de specialiștii companiei.

Că această întâlnire era altceva față de formatele obișnuite de media lunch, însăși Ruxandra Pirojoc, Head of Communications România și Bulgaria al Bayer, a ținut să precizeze de la început: „Este un format nou, destinat dialogului și transparenței între compania Bayer și presă. Transparență și dialog nu sunt doar niște cuvinte aruncate”.

Fiecare echipă a avut la dispoziție 15 minute pentru a obține informațiile necesare de la specialiștii de la standuri și astfel a fost dat startul evenimentului Bayer „Media Fair”.

Utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor

Primul atelier la care am participat a fost cel cu informații despre utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor (PPP), amfitrioană fiind Maria Niculiu, specialist omologări. Fără prea multe prezentări, domnia sa a început prin a ne explica faptul că această industrie de protecția plantelor este una dintre cele mai reglementate din domeniul industriilor chimice. „Există foarte multe regulamente. Costurile privind omologarea produselor au crescut în ultimii zece ani până la, spre exemplu, un nivel de 200%, atunci când vorbim despre investiția necesară omologării unui produs de protecția plantelor. Totodată, vorbim de o creștere de 118%, dacă ne referim la siguranța mediului”, a specificat Maria Niculiu.

Când s-a discutat despre interzicerea aplicărilor aviochimice de produse pentru protecția plantelor, inevitabil am întrebat de ce aplicările aeriene sunt interzise în România. „Se interzic din cauză că pulverizările aeriene determină așa-numitul fenomen de drift. Adică, nori masivi de produse care nu ajung pe cultura cărora le este destinată, ci ajung pe culturi învecinate sau pe păsări și alte animale care suferă din acest motiv. Cu excepția a cinci produse care sunt acceptate, restul aplicărilor aeriene sunt interzise. Noi avem două produse cu aplicabilitate aeriană: Zantara 216 EC și Nominee 400 SC”, a specificat Maria Niculiu.

Discuția a fost apoi mutată pe gradul de utilizare a echipamentelor de protecție de către fermieri, atunci când manevrează PPP-uri. Am aflat la acest atelier din Media Fair-ul Bayer că mai bine de 60% din totalul fermierilor intervievați de companie spun că folosesc echipament de protecție în manevrarea produselor de protecția plantelor (măcar de bază, adică minimum mănuși). Specialistul Bayer în omologări a recunoscut că numărul celor care se protejează este în creștere, dar și că fermierii găsesc mereu soluții de protecție, să le spunem, mai neortodoxe, cum ar fi măștile de gaze de tip militar.

În cadrul acestui atelier, am aflat informații despre soluțiile profesionale Bayer de protecție a operatorilor care lucrează constant cu produse de protecția plantelor. „Riscul este reprezentat de toxicitatea multiplicată de expunere. Dacă noi nu putem modifica toxicitatea unui produs, putem influența expunerea la el. Protecția feței, a corpului și a picioarelor sunt cele mai importante”, a atras atenția Maria Niculiu.

Deflectorul, o inițiativă a companiei Bayer în colaborare cu Syngenta, este un echipament care redirecționează particulele de praf și pesticid antrenate de vânt de la mașina de însămânțat pneumatică de porumb și floarea-soarelui, către sol. Prin abraziune și antrenarea pneumatică, oricât de mult s-ar încerca lăcuirea seminței tratate, apare praful prin abrazare. Deflectorul îl redirecționează către sol, acolo unde este necesară substanța activă. Costul unui astfel de dispozitiv este în jur de 360 de euro. „Avem 50 de echipamente Deflector deja în România, distribuite fermierilor sau distribuitorilor”, a menționat specialistul Bayer. De asemenea, Maria Niculiu a prezentat sistemul de degradare a influenților fitosanitari, denumit sugestiv Phytobac. Sistemul este format dintr-un recipient impermeabil la mediul exterior, cu versiunea mai scumpă din beton și cea mai ieftină compusă din ambalaje din plastic destinate industriei alimentare și care sunt rezistente și la produse chimice, la care se adaugă diverse materiale filtrante (paie, pământ) și zone de evaporare. „Avem în jur de 20 de echipamente Phytobac deja instalate la ferme. Costul este de aproximativ 560 de euro”, a adăugat Maria Niculiu. Ea a continuat să vorbească despre „Easy Flow M”, un echipament de transfer închis de ultimă generație (și care se va implementa în 2018 și în România), unul care duce la diminuarea până la zero a riscului operatorului în manevrarea pesticidelor. „În afară de mănuși, când este ridicat bidonul și apoi vărsat în echipamentul de stropit pentru prepararea soluției, nu mai este nevoie de protecție. Echipamentul are un sistem etanș prin care o piesă se atașează de gura bidonului, se întoarce recipientul, acesta are un sistem închis de tăiere a sigiliului și un sistem închis de clătire. Totul se scurge prin sucțiune în vasul de preamestec al echipamentului”, a arătat specialistul Bayer în omologări.

Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor

În cadrul celui de-al doilea atelier - „Viitorul Agriculturii”, directorul Bayer România și șeful diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, Pascal Cassecuelle, a explicat că motivul „întâlnirii altfel” cu presa de specialitate este și acela de a disemina viziunea Bayer cu privire la agricultura modernă și sustenabilă.

Pascal Cassecuelle este de părere că agricultura modernă și sustenabilă nu înseamnă mai multă tehnologie – mașini, utilaje și implemente mai mari și mai complexe, ferme de dimensiuni extinse, utilizarea unei palete mai mari de pesticide –, ci trecerea de la paradigma creșterii cantității de tehnologie utilizată la cea de majorare a nivelului de cunoaștere. „Credem că fermierii de succes din viitor vor fi aceia care dețin competențele necesare, astfel încât să integreze tehnologia corespunzătoare, în timp util, pe suprafețele care au nevoie de aceasta. Viziunea noastră este bazată pe trei piloni: semințe, protecția plantelor (incluzând aici și produsele biologice), precum și digitalizarea, a afirmat Pascal Cassecuelle. Cred că viitorul nu înseamnă mai multe, ci, poate, mai puține pesticide. Am putea recomanda fermierilor să utilizeze o combinație diferită de semințe și varietăți, dar credem că trebuie să dezvoltăm mai multe servicii. Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor.”

Șeful Bayer România a ținut să menționeze că a venit în România în urmă cu un an, timp în care s-a întâlnit cu „fermieri incredibili”, cu viziune și deschidere la nou. „Chiar dacă aceștia sunt puțini la număr, întotdeauna este nevoie de o minoritate profetică. Agricultura acestei țări are nevoie de lideri care să accepte să se implice mai mult în actul managerial comun, să fie modele, să educe, să-i inspire și pe alții. Este nevoie de asociații profesionale mult mai puternice”, a punctat Pascal Cassecuelle.

Siguranță alimentară

Directorul de dezvoltare și omologare, Ion Mutafa, coordonatorul atelierului Siguranță Alimentară, ne-a întâmpinat cu un test rapid. Într-o cutie similară celei pentru stocarea pălăriilor, reprezentantul Bayer a plasat trei produse – un recipient închis cu un pesticid, un produs pentru combaterea țânțarilor utilizat în orice gospodărie și o pungă cu cafea. Am fost întrebați, ca la o demonstrație a unui magician, care produs credem noi că este mai periculos. Răspunsurile au fost care mai de care. Explicația a venit din partea lui Ion Mutafa: „Dacă produsele de protecția plantelor sunt utilizate în conformitate cu reglementările de pe etichetă, număr de tratamente, intervalul de la ultimul tratament la recoltare, fructele și legumele pentru care ele sunt destinate conțin mai puține substanțe carcinogene decât o ceașcă de cafea. Limitele Maxime de Reziduuri (LMR) sunt acele urme măsurabile care rămân în fructe și legume sau pe ele. Aceste reziduuri sunt strict reglementate. Ca exemplu, repelentul pentru combaterea țânțarilor poate fi uneori mult mai periculos dacă recipientul în care este plasat este compromis; să citim cu toții eticheta”.

Merită insistat asupra unei informații importante pentru fermieri și în legătură cu posibila sistare a utilizării cloronicotinilelor. „Din păcate, pe termen lung cred că nu le mai vedem (n.r. cloronicotinilele). Cred că CE (n.r. - Comisia Europeană) le va interzice și în culturile de cereale sau în celelalte culturi. Comisia s-a îndreptat acum și spre cerealele de toamnă și a luat în discuție interzicerea cloronicotinilelor și la acestea”, a spus directorul de dezvoltare și omologare de la Bayer România.

Agricultura digitală, deschizătoare de drumuri

Penultimul atelier la care am participat a fost cel de Agricultură Digitală, coordonat de Sorin Dărăban, director de marketing. Potrivit spuselor sale, în viitorul apropiat va conta foarte mult calitatea informației deținute, prin deciziile care urmează să fie luate de fermier. „Cu cât informația aceasta va fi de o acuratețe mai mare, cu atât deciziile luate vor fi mai bune, a explicat reprezentantul Bayer. În continuare, fermierul va lua deciziile. Mulți spun că agricultura digitală mută decizia de la fermier la calculator. Nu. Calculatorul analizează și oferă variante de lucru și decizionale. Ca urmare, cunoscând solele și situația la fața locului, fermierul va lua cea mai bună decizie pentru suprafețele în cauză. Secretul este viziunea integrată. Pe viitor, producătorii agricoli nu vor mai gândi punctiform, oarecum îngust, în sensul real al cuvântului, nu în sensul negativ. Trebuie gândit totul în sistem integrat: rotații, hibrizi, protecție a solului, resurse de apă, lucrări agricole. Nu se mai poate gândi îngust.”

L-am întrebat pe Sorin Dărăban care sunt soluțiile ca producătorii agricoli din țara noastră să fie din ce în ce mai competitivi pe piața din regiune și nu numai. Răspunsul a venit imediat: „Aplicația mobilă”. „Poate că, la această oră, aplicația mobilă nu este un reprezentant al agriculturii digitale stricto senso, dar este deschizătoare de drumuri. Aplicația Bayer Agro Sollution este deschizătoare de drumuri către agricultura digitală în Bayer. La un târg de agricultură de la sfârșitul anului trecut, s-a lansat o aplicație care se numește Weed Scout. Această aplicație va face și mai ușoară identificarea ierburilor dăunătoare. Cu ajutorul telefonului, se realizează o fotografie a buruienii respective, programul accesează baza de date și se oferă operatorului o soluție cu un anumit grad de acuratețe. Bayer va lansa aplicația mobilă astfel încât să fie funcțională și credibilă de la bun început, dar ea va gândi ca și un principiu Waze. Mai exact, pe măsură ce fermierii vor introduce mai multe poze, nu numai că-și vor construi un profil de fermă: acuratețea programului va tinde către sută la sută. În România, cel mai devreme la sfârșitul anului acestuia, începutul anului viitor, programul va fi disponibil. Programul este creația Bayer și în prezent se află în testare”, a precizat directorul de marketing, adăugând că pe măsură ce furnizorii de astfel de servicii vor fi suficient de abili să prezinte beneficiile acestora într-un mod accesibil, fermierii se vor muta către ele atât organic, cât și forțați de concurență. „Nu va fi loc de reticență, va trebui să accelerăm rata de adopție și de implementare astfel încât să rămânem competitivi pe piața liberă. Probabil, aceste servicii vor fi structurate în funcție de ce vor oferi, iar cele de bază vor fi gratuite. Vor fi incluse, probabil, într-o ofertă, într-un program de fidelizare, vom vedea cum se va construi. Serviciile complexe vor fi, categoric, contra cost. Am auzit prețuri variind de la câțiva euro la hectar, undeva 3-5 euro/ha, până undeva la 10-20 euro/ha, în funcție de cât de sus, ca tehnicitate, merge serviciul respectiv”, a afirmat Sorin Dărăban.

Oficialul Bayer a mai arătat că agricultura digitală va veni la pachet cu servicii localizate, iar sistemul se va construi organic. În viziunea sa, acesta va fi unul ascendent și se va construi o etapă peste cealaltă. Totodată, el consideră că toți jucătorii din industria de protecția plantelor vor dezvolta soluții in-house, dar vor apărea și parteneriate.

Sorin Dărăban îndeamnă fermierii români să țină foarte aproape de aplicația mobilă Bayer Agro Sollution, care este deja lansată, urmând să apară în perioada imediat următoare prognoza și avertizarea, ca module separate. „Vom implementa acel serviciu de identificare a buruienilor – Weed Scout, vom veni cu asigurări agricole la capitolul servicii, cu parteneri agreați și specializați”, a conchis directorul de marketing.

Semințele certificate asigură succesul

Ultimul atelier la care am participat a fost cel de ameliorare a semințelor. Marius Stanciu, reprezentantul Departamentului semințe și culturi de câmp al Bayer, a povestit despre îmbunătățirea caracteristicilor plantelor, astfel încât acestea să satisfacă nevoile omului. El ne-a vorbit despre viața seminței de la ameliorare la comercializare, un drum anevoios de 8-12 ani. A mai vorbit despre introgresia caracterelor (n.r. - pătrunderea genelor unei specii în zestrea genetică a altei specii prin hibridare interspecifică), care se întinde pe relativ aceeași perioadă, precum și despre testarea produselor rezultate și decizia de lansare.

Ulterior ameliorării, spune Marius Stanciu, intră în acțiune conceptul de agronomic services, în fapt partea de dezvoltare, mai exact testarea soiurilor în câmp, astfel încât să se vadă că, într-adevăr, dau rezultatele așteptate. Nu în ultimul rând, am aflat despre multiplicarea semințelor, care durează și ea doi-trei ani, lansarea pe piață, precum și despre durata de viață a unui soi, a unui hibrid, care este de patru ani, în medie. „Se face un efort substanțial pentru o perioadă lungă, astfel încât să avem varietăți pe placul fermierilor și al consumatorilor, timp de patru ani, în medie. Sunt și varietăți care stau pe piață mai mult, altele, mai puțin, ca urmare a apariției unor soiuri îmbunătățite. În tot acest timp, producătorul se gândește la market acceptance, la aspecte legale etc. Ameliorarea tradițională durează între 8 și 10 ani, începe cu un plan, cu o misiune, și anume cu așa-zisa «viziune a amelioratorului». Astăzi, ca exemplu, el trebuie să gândească ceea ce va trebui creat, dar care iese în piață peste 12 ani. După stabilirea planului, au loc încrucișarea, crearea de linii cosangvinizate, testarea, lansarea ș.a.m.d. În ultima parte a ameliorării, avem așa-numitele nurseries, cinci locuri în România unde facem sute de hibrizi, dar avem și în Bulgaria. Testăm în România tot ceea ce iese din breeding. Este singura soluție ca să avem succes în piață”, a explicat specialistul de la Bayer.

L-am întrebat pe reprezentantul Departamentului semințe și culturi de câmp ce noutăți a pregătit compania Bayer în acest an pentru fermierii români. „În fiecare an, venim cu hibrizi noi. În 2018, pentru România, vorbim de intrarea pe piață a brandului InVigor. Anul acesta, fermierii vor avea acces la hibridul de rapiță InVigor 1022, lansat anul trecut, iar anul viitor vor putea beneficia de performanțele hibridului InVigor 1165”.

Agricultura modernă, la răscruce de drumuri

Atât la începutul Media Fair, cât și la final, Pascal Cassecuelle, director Bayer România și șef al diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, a ținut să ne împărtășească viziunea companiei asupra agriculturii moderne, durabile. „Intenția noastră este să împărtășim viziunea noastră asupra agriculturii moderne, durabile, o viziune bazată pe știință și tehnologie și, în același timp, o viziune care pune accentul pe agricultura durabilă și pe producția alimentară. Înțelegem că, într-o societate în care încrederea în noile companii și instituții este scăzută, este nevoie de o mai mare transparență și de un dialog mai intens. Bayer a făcut deja primul pas în acest sens, prin lansarea inițiativei de transparență – Transparency Initiative”.

Anul 2017 a fost unul dinamic și pozitiv pentru Bayer în România, în condițiile în care vânzările companiei pe plan local s-au apropiat de 200 de milioane de euro, iar echipa de la noi din țară s-a extins la aproape 230 de persoane. „Succesul companiei se bazează pe inovație, iar clienții noștri beneficiază în fiecare zi de cele 4,4 miliarde de euro pe care compania le investește anual în cercetare și dezvoltare”, a concluzionat Pascal Cassecuelle.

De reținut rămâne faptul că agricultura modernă se află la răscruce de drumuri. Societatea și autoritățile așteaptă de la agricultori să se confrunte cu provocarea formidabilă a creșterii producției de alimente cu 50% în următorii 30 de ani. Însă, în același timp, cele două entități pun sub semnul întrebării practicile producătorilor agricoli și unele dintre tehnologiile de care au nevoie pentru a îndeplini această ambiție. Personal, consider că este nevoie și în perioada următoare de astfel de interacțiuni cu marile companii, astfel încât retransmiterea informațiilor primite să fie eficientă, iar beneficiarii ei, la curent cu tot ceea ce este nou în sector.

În urma unei laborioase activități detectivistice, adunând informații din mai multe zone, producătorul agricol teleormănean Marian Popa, deținător al unei ferme care exploatează circa 1.500 ha de teren arabil, a aflat că în spatele multor „investitori” români, dar mai ales străini, se ascund „grei” care provin din fosta Uniune Sovietică.

Comentariul a fost făcut de Popa în contextul unui interviu realizat de publicația noastră cu domnia sa la evenimentul de lansare a hibrizilor de porumb Artesian, dezvoltați de compania Syngenta.

La întrebarea dacă ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, va putea să se țină de promisiune și să comunice public, în următoarele două luni, cât teren agricol se află în proprietatea străinilor, Popa a precizat că nu crede că se va ajunge la vreun rezultat.

„Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică”, a afirmat fermierul teleormănean.

Reamintim că întrebat fiind câte din cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni de zile să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Pe lângă altele, în cadrul interviului, administratorul SC Polirom Prod SRL din localitatea Scurtu Mare, județul Teleorman, și președintele Terenord Cooperativa Agricolă a mai spus că apa pentru irigat se află la doar 100 de metri de ferma sa, singura problemă fiind aceea că nu are acces la ea deoarece barajul este concesionat piscicultorilor, iar porumbul său „moare de sete”.

Despre producții, traderi, țepe date de unii achizitori neserioși micilor fermieri, randamente și producții valorificate prin cooperativă, în cele de mai jos.

Revista Fermierului: Ce suprafață arabilă utilizați în momentul de față în procesul anual de însămânțări? De asemenea, în prezent, care este structura culturilor din ferma dumneavoastră?

Marian Popa: Lucrez aceeași suprafață ca și anul trecut, și anume aproximativ 1.500 de hectare. N-am avut în intenție să mă extind, însă dacă va fi loc, poate, dar foarte puțin, este suficient pentru o fermă de familie din punctul meu de vedere. Revenind însă, din acest total de circa 1.500 ha, aproape 400 de hectare sunt în proprietate, iar restul de 1.100 ha, în arendă.

În ceea ce privește însămânțările, în toamna lui 2017 am semănat 600 ha cu grâu, 300 de hectare însămânțate cu rapiță, porumb am pus pe 280 ha, iar floarea-soarelui pe circa 220 de hectare. De menționat este faptul că grâul semănat anual este de sămânță. Obțin dublu la valorificare și este suficient pentru mine pe această zonă.

R.F.: Din punctul de vedere al arendei, proprietarii de teren cu care ați semnat contracte sunt mulțumiți în momentul de față? Care este media cantităților sau plăților efectuate către arendatori?

M.P.: Din fericire, aproape toți proprietarii de teren doresc să încaseze arendă sub forma banilor și nu în produse. Arendatorii cu care am semnat contracte sunt în general proveniți de la oraș și nu au ce face cu materia primă obținută de noi în fiecare an agricol. Ca exemplu, noi am acordat la finele campaniei de anul trecut aproximativ 530 de lei pe hectar. Asta înseamnă o cantitate de peste 800 kg de grâu Arenda a crescut în general în România, în ultima perioadă. Asta, ca urmare și a concurenței dintre fermieri. Toți vor să se extindă. De asemenea, în ultimii patru-cinci ani, producțiile au permis obținerea unor cantități mai mari de cereale.

R.F.: Aveți în vedere să vă extindeți?

M.P.: Am o relație foarte bună cu toți arendatorii. Este și o tendință. Unii vor să vândă în continuare suprafețele. Eu sunt pregătit să mențin această exploatație la suprafața la care a ajuns și nu forțăm pe nimeni să vândă. Dacă vor să o facă totuși, avem dreptul de preemțiune.

R.F.: Pe ce baze faceți calculul arendei? Totul se bazează pe calitatea solului sau sunt și alte elemente de luat în calcul? Se face, spre exemplu, o cartare a terenului pe bază de prelevare de mostre?

M.P.: Legea arendării cam așa spune, sunt mulți factori care influențează nivelul arendei (n.r. - art. 14, Legea arendării 16/1994 - suprafața, potențialul de producție, structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări). În ceea ce ne privește, categoria de fertilitate la noi în zonă este cam a III-a, nu este un pământ prea bun. Sunt alți factori care influențează însă nivelul arendei. În primă instanță, vorbim de concurența între fermieri. Am auzit de niveluri de arendă chiar și de peste două tone de grâu la hectar. Eu îi consider aventurieri pe acești fermieri. Probabil că oamenii aceștia s-au apucat de agricultură acum doi ani de zile și au văzut că se obțin 8-9 tone de grâu la hectar (cum am reușit și eu în acest an). Să spunem că în ani precum 2017 poți da o cantitate mai mare, însă noi vrem să menținem nivelul arendei constant. Este un contract care variază între 5 și 10 ani în care ai prevăzut niște clauze și un nivel de arendă; într-un an faci mai puțin și trebuie să dai tot mult.

R.F.: Știm că aveți în coordonare și o cooperativă agricolă. Despre ce este vorba?

M.P.: Așa este. Sunt președintele Terenord Cooperativa Agricolă, formă asociativă cu peste 40 de membri și suprafețe lucrate variind între 200 și 1.500 ha. Suntem afiliați LAPAR, Terenord fiind prima cooperativă pentru cultură mare înființată în județul Teleorman, acum șapte ani. Suprafața totală lucrată în cooperativă este în prezent de peste 20.000 ha, teren arabil utilizat. Am spus mai bine de 40 de membri pentru că la această formă asociativă aderă constant membri noi, fiind recunoscuți inclusiv pentru susținerea celor care au aplicat pentru proiecte europene.

Ce vreau însă să subliniez este faptul că în ciuda lucrurilor bune dovedite, ceilalți fermieri din județ nu prea au încredere în cooperativă. Încă nu-și dau seama de utilitatea asocierii, însă încet-încet au început să se orienteze către noi și să vadă avantajele înscrierii într-o coooperativă agricolă.

R.F.: Cum procedați cu achiziția necesarului pentru începerea unui nou an agricol?

M.P.: Ne întâlnim la negocierile pentru achiziția inputurilor, spre exemplu. Negociem și când vindem producția. Cooperativa are prerogative atât pentru valorificarea cerealelor produse, cât și pentru achiziția de inputuri la prețuri atractive.

R.F.: Ce cantitate de produse ați valorificat, împreună, în acest an?

M.P.: Toată rapița, floarea-soarelui și porumbul le-am valorificat prin negocieri cu firme specializate. În general, noi vindem produsele către cumpărători serioși. Ca o paranteză, există încă pe piața de achiziții de cereale anumiți achizitori dubioși. De exemplu, timp de doi ani, la noi în zonă a activat o firmă care cumpăra cereale și care provenea din Constanța. Timp de doi ani, această companie a dat dovadă de seriozitate, însă în 2017 i-a păcălit pe toți fermierii mici din județ: a adunat tot grâul și nu l-a mai plătit. Mulți dintre micii fermieri sunt în acest moment în pragul falimentului din această cauză.

Revenind, noi lucrăm cu achizitori serioși, cum este și cazul Bunge. Este o firmă care nu mai are nevoie de recomandări. Se știe că este un jucător serios. Prelucrează marfa aici, la Fetești; vorbim de rapiță și de floarea-soarelui. Apoi, pe piața porumbului un alt jucător important este CHS.

R.F.: Ați vorbit până acum de porumb și de oleaginoase. Grâul, unde îl valorificați?

M.P.: La grâu este o problemă. Aici nu prea putem face front comun toți membrii cooperativei, din mai multe motive. În primul rând, aș spune că nu putem valorifica toată cantitatea de grâu produs în comun deoarece calitățile obținute de membrii Terenord sunt diferite. În acest caz se negociază pe calități, pe indici, pretențiile sunt mai mari la grâu. Apoi, unii vor să vândă, alții nu; vor să mai pună prin magazii. Însă soluții sunt și aici. Mai exact, ne sunăm, ne sprijinim, ne informăm, chiar dacă fiecare vinde individual grâul.

R.F.: Care a fost media prețului la principalele produse agricole comercializate de cooperativa Terenord în 2017?

M.P.: În medie, grâul s-a cumpărat cu prețuri între 0,65 lei și 0,68 lei, în funcție de parametrii de calitate. La floarea-soarelui, la care am făcut contract, am obținut 1,35 lei kilogramul, iar la rapiță, 1,5-1,6 lei kilogramul de materie primă.

R.F.: Dar ca volume?

M.P.: Numai eu am comercializat vreo 2.000 de tone de floarea-soarelui. La nivel de cooperativă însă, am vândut circa 8.000 de tone de floarea-soarelui și la rapiță vreo 4.000 de tone, în condițiile în care suprafața cu rapiță este mai mică la noi.

Am baraj la 100 de metri de fermă. Aștept să fiu lăsat să irig

Revista Fermierului: Să discutăm puțin și de porumb. Nu vă întrebăm de prețuri și volume comercializate, ci de hibrizii utilizați la dumneavoastră în exploatație.

Marian Popa: Vorbim de firme consacrate în cultura porumbului, cum sunt Pioneer și Monsanto. Ele nu mai au nevoie de prezentare.

R.F.: Pioneer, cel puțin, are o istorie în România, ei sunt „pionerii” în domeniu...

M.P.: Eram eu pionier de când sunt ei în România! Am fost Gostat-ist la viața mea, am lucrat în IAS, iar pe acele vremuri, în comunism, singurul brand care a ajuns în România cu hibrizi a fost firma Pioneer.

Revenind la perioada actuală, sigur, au apărut și firme noi care dezvoltă hibrizi de porumb. Syngenta, spre exemplu, este o firmă care nu a excelat până nu demult la hibrizii de porumb. Anul acesta, la mine în societate, am înființat câmpuri demo de porumb și floarea-soarelui, cu semințe furnizate de principalii competitori de pe piața de sămânță de porumb: Pioneer, Monsanto, KWS și... Syngenta. În toamnă s-a alăturat și această ultimă companie din listă, astfel încât să fac o paletă de produși cultivând și hibrizii lor. Am avut surpriza, cam la toate firmele, să se obțină cam șapte tone de porumb boabe la hectar în nordul județului Teleorman. Am avut surpriza să descopăr la mai toate firmele hibrizi care s-au ridicat la nivelul așteptărilor. (...) Iată cum SY Orpheus de la Syngenta, pe care l-am și achiziționat pentru vreo 50 ha din 300 ha cât însămânțez anual, a făcut o producție similară cu hibrizii Monsanto și Pioneer.

R.F.: Câte boabe de porumb SY Orpheus de la Syngenta ați semănat la hectar în toamna lui 2017?

M.P.: Eu am semănat anul trecut (și am plusat un pic) 70.000 de boabe/ha. Am și nimerit-o că a plouat puțin mai târziu, dar a plouat. A avut apă porumbul și am nimerit-o.

Făcând referire puțin la vremurile apuse, pe atunci se lucra pe economie maximă. Luai bătaie dacă nu semănai 70.000 de boabe în cazul hibrizilor Pioneer. Nu este treaba aceea cu „Rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Într-adevăr, nu faci o producție mai mică dacă pui densitate mare. Am pus anul acesta 70.000 de boabe pentru că, și la ei, dezvoltarea materialului semincer după semănat depinde de mai mulți factori (germinație etc.); dacă îți rămân 65.000 de boabe viabile însămânțate este bine.

R.F.: Aveți acces la apa pentru irigații?

M.P.: Problema irigațiilor, am spus nu o dată, este mai importantă decât programul cu oaia sau cel cu porcul de Bazna și Mangalița. Aș fi foarte mulțumit eu, ca fermier de cultură mare, dacă s-ar construi centre de colectare a apei în fiecare județ, modele care să dovedească faptul că se poate. Gravitațional, apa curge la vale, de la munte către Dunăre și nimeni n-o oprește ca să udăm atunci când trebuie; n-aude nimeni.

La mine se vede cu ochiul liber că pot iriga toată ferma. Anul acesta, voi achiziționa un pivot de origine franțuzească, o investiție de circa 100.000 de euro. Fac o investiție pe cont propriu, deși ar trebui să primesc sprijin din partea statului pentru a face performanță. Ulterior, voi chema presa și voi arăta tuturor celor interesați că se poate.

Am apă lângă mine și aștept să fiu lăsat să irig. Barajele construite pe timpuri au fost luate de niște șmecheri pe 50 de ani, le-au populat cu pește (de parcă de asta aveam nevoie), dar nu s-a gândit nimeni că mai trebuie să și irigăm. Să ne dea statul bani, că facem alte baraje. Sunt atâtea locuri în România unde se pot face și de unde udăm fără o nevoie suplimentară de stații și canale sau să aduc 100 km apă de la Dunăre către mine...

R.F.: Sunteți departe de o sursă de apă?

M.P.: Barajul este lângă mine, la 100 de metri de sediul fermei și unde am însămânțat porumb în acest an agricol. Porumbul meu „stă” și „se uită” la apă, „moare de sete” cu apa lângă el.

R.F.: La modul general, din punctul de vedere al producției, la ce să ne așteptăm la finele sezonului 2017-2018?

M.P.: Până în acest moment, eu consider că lucrurile sunt aproximativ similare cu cele din 2017.

În ceea ce ne privește, în zona noastră avem puțin exces de umiditate; băltește apa, sunt lacuri, deja. Nu sunt însă afectat prea tare. Am făcut anumite lucrări în fermă și, până la 1,5 metri adâncime, solul este permeabil.

R.F.: Știm că ați investit ceva bani în lucrări de îmbunătățiri funciare în ferma dumneavoastră. Ar fi bine să primiți fonduri și de la stat? Actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, are ca prioritate declarată și irigațiile.

M.P.: Este marcat de epoca în care a făcut multă agricultură domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea), cu vizite, hai cu oaia, hai cu... glume d-astea. Pe atunci, se făcea așa ceva și vrea să ne readucă aminte. Chiar nu trebuie să se urce pe fiecare tractor, ci, din birou, să dispună un program de îmbunătățiri funciare. Mie nu-mi trebuie mai mult de o săptămână să regularizez toată ferma.

R.F.: Ministrul Agriculturii a promis că în două luni ne spune cât teren aparține străinilor. Să-l credem?

M.P.: Nu cred că se va ajunge la vreun rezultat. Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică.

R.F.: Cum ați aflat aceste informații?

M.P.: Ajungi la originea lucrurilor, dacă vrei cu adevărat să te informezi.

Spre exemplu, la mine în zonă am aflat că 110 ha suprafețe de teren au fost cumpărate de un ceh, vândute apoi unui danez, iar cehul este cuplat cu un rus. Și acesta nu este un caz singular. Poți găsi teren aflat în scripte în proprietatea unui român, dar în realitate acesta să nu beneficieze de bunurile obținute (n.r. - uzufruct).

Apoi, ce să faci când firmele cu capital majoritar străin sunt înființate în România și prin intermediul lor este cumpărat terenul? Acum, lupta va fi una economică, suntem în război. Pentru a putea câștiga, trebuie să fim sprijiniți. Mie nu mi-e frică de niciun fermier străin. De ce? De atâta timp, știu mai multă meserie decât el și știu secretele zonei...

Există la noi o exploatație de 4.000 ha, daneză, teren cumpărat de la trădători români, undeva în zona Blejești-Cosmești, și am înțeles că au dat faliment și că vor să vândă – Agri Consortium (n.r. - AgriInvest, prin Agri Consortium Videle); de doi ani, au dat pierderi. Dacă acum, când toți fermierii din România spun că este bine, atunci când va fi secetă, ce vor mai face? Acolo sunt 60 de acționari care au adus un manager din Danemarca și care a lucrat cum a știut el, fără arătură și alte asemenea, șmecherii d-alea d-ale lor. Cine știe ce pământ au ei, acolo? Acum, știind asta, statul ar trebui să evalueze proprietatea și să ne propună nouă, românilor, cu credite la dobânzi avantajoase, pe 50 de ani, să recuperăm terenul respectiv, comasat deja. Ne putem asocia 4-5 fermieri și cumpărăm exploatații de acest gen.

R.F.: Este adevărată afirmația potrivit căreia fermierul mare trăiește bine, iar cel care și-a vândut terenul moare de foame?

M.P.: Dat fiind faptul că agricultura nu a fost atractivă în prima parte după 1989, oamenii au vândut pământul. Acum a devenit atractivă. Vine PSD-ul și dă ajutoarele sociale. Sunt unii care încasează câte 300 de lei, nu vor să vină la muncă și se gândesc ce mai pot fura sau sunt mulțumiți cu traiul de subzistență.

Eu, echipei pe care o am, îi asigur un trai decent – suntem 16 cu toții, inclusiv TESA. Fac inclusiv zootehnie hobby, astfel încât să-mi asigur autoconsumul – oi, porci, vaci. Am cantină unde valorific aceste produse și unde, între 12,00 și 13,00, zilnic, avem masă caldă și supliment, după-amiaza. Avem bucătăreasă și se gătește la comandă. Mâncarea se face în circuit intern și este gratuită. Oamenii sunt din sat, le asigurăm transportul la locul de muncă cu microbuze. Dacă eu sunt foarte bogat, iar ceilalți de pe lângă mine sunt foarte săraci, ce câștig din asta? Am tot ceea ce am nevoie. Sunt salarii bune și nu mai pleacă nimeni de la mine.

ACUZE. Nicolae Sitaru, membru marcant în stafful LAPAR, acuză direct șefiile din ultimii ani ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru neimplicarea în susținerea financiară a apartenenței organizațiilor de fermieri români la COPA COGECA, o puternică organizație de lobby de la Bruxelles, și face apel la unitate, astfel încât toate organizațiile din sectorul agroalimentar autohton să se unească sub o singură umbrelă, potentă financiar.

„Fac un apel la unitate a tuturor asociațiilor profesionale din România să încercăm o dată pentru totdeauna să ne unim într-un efort de a putea reprezenta cum trebuie fermierul din România în fața instituțiilor de la Bruxelles. Din păcate, cei care știu, noi am fost primiți de vreo trei ori până acum la COPA COGECA și am fost dați afară de vreo două ori pentru neplata cotizației”, a afirmat Sitaru în deschiderea congresului „Fermieri pentru fermieri”, organizat joi, 25 ianuarie 2018, la București. „Cred că, din păcate, Ministerul Agriculturii, ministrul Agriculturii, oricare a fost el, nu ne-a dorit niciodată puternici. O organizație foarte puternică în România nici măcar domnul (n.r. - Valeriu) Tabără (n.r. - nu a reușit să pună bazele), dacă tot este în fața mea, aici... ”.

Tot el a precizat că o organizație puternică de fermieri în România ar face „mult bine” mediul agricol din România și consideră că ar trebui să preluăm un model de la francezi.

„(...) că tot Arnaud (n.r. - Perrein) este francez și tot vorbește el despre cotizația voluntar-obligatorie cum se întâmplă și în Franța; nu inventăm noi roata. Așa se întâmplă acolo și cred că așa este bine. Astfel, sarcina aceasta a finanțării asociațiilor profesionale să fie mai mică pentru fiecare fermier și să ajungă pentru reprezentarea noastră și la Bruxelles”, a adăugat Sitaru. „Problema cu reprezentarea noastră la Bruxelles este celebra cotizație care ajunge pe la vreo 500.000 de euro și, deocamdată, nicio organizație profesională din România nu a fost în stare să strângă acești bani în fiecare an și să se ducă cu ei la Bruxelles. Asta înseamnă că trebuie s-o facem împreună, împreună toate organizațiile și cu mâna întinsă către ministrul Agriculturii”.

Conform aprecierilor fermierului român, soluția propusă de francezul Arnaud Perrein i-ar scuti pe omologii săi „de o umilință” și „de situația de a ne duce cu căciula-n mână în fața ministrului” (n.r. - Agriculturii), oricare ar fi el, pentru a-i cere banii necesari achitării cotizației la COPA COGECA.

Și asta, în ciuda orgoliilor producătorilor agricoli de la noi din țară.

„Deși (...) spunem că suntem fermieri mari și tari, când ajungem să fim reprezentanți acolo, nu suntem. (...) Deocamdată, trăim în România, câteodată, cu prea multe orgolii, și ar trebui să le lăsăm la o parte și să încercăm să vedem care este soluția ca, împreună, să fim o voce unitară la nivelul țării”, a conchis el.

Agrostar se opune finanțării de la stat

Încă din 2016, Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe Agrostar afirma prin vocile sale autorizate că nu era de acord cu intenția de pe atunci a MADR de a modifica HG privind acordarea de cotizații unor organizații profesionale din domeniul agricol și agroalimentar, pentru reprezentare în cadrul structurilor europene, în scopul decontării serviciilor lingvistice în valoare de peste 2,8 milioane lei, anual, bani ce se acordă de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii.

„În primul rând, doresc să subliniez faptul că Agrostar nu susține acordarea acestor cotizații de la bugetul de stat către niște entități private cum sunt organizațiile profesionale și considerăm că acești bani, dacă sunt disponibili la bugetul de stat, pot fi folosiți pentru susținerea agricultorilor. Totodată, ne întrebăm cât de independente vor mai fi aceste organizații, dacă ele primesc bani de la bugetul de stat, prin MADR? În plus, organizațiile care urmează să primească acești bani nu trebuie să justifice cum i-au cheltuit. Prin modificările pe care le propune acum MADR, este eliminat criteriul de reprezentativitate. Ne întrebăm cine are interesul să dea cu orice preț acești bani, care sunt prinși în bugetul MADR pe anul acesta, unor organizații profesionale din domeniul agricol?”, declara secretarul general al AGROSTAR Horațiu Raicu.

Cei de la Agrostar mai consideră că dacă Ministerul Agriculturii dorește ca fermierii să fie reprezentați la COPA COGECA, atunci ar trebui reorientată atenția către Legea Camerelor Agricole.

„La COPA COGECA, sunt afiliate camerele agricole naționale ale statelor sau patronate puternice din agricultură, dar, din păcate, la noi această lege nu funcționează, din diferite motive. Noi, în sectorul agricol, nu avem un patronat, fapt ce ar trebui să pună semne mari de întrebare”, erau de părere șefii Agrostar.

Chiar dacă țara noastră deţine 33% din numărul total de exploataţii agricole la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește suprafața utilizată în agricultură, ţara noastră se află în spatele unor state precum Franţa sau Spania, a declarat, vineri, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Tudorel Andrei, într-o conferinţă de presă.

Acesta a precizată că o singură ţară, Polonia, deține o pondere mai mare de 10% din total număr exploatații la nivel UE, și anume 13,2 la sută.

„Într-o perioadă scurtă de timp, de aproape şapte ani, la nivel european, numărul exploataţiilor agricole a scăzut cu 26%. Suprafaţa agricolă a scăzut, dar foarte-foarte puţin, cu 0,1%, la nivelul unui an. Ce rezultă? Rezultă exploataţii agricole cu o dimensiune mai mare. Alte statistici foarte interesante se referă la repartizarea exploataţiilor agricole pe ţări. România deţine numărul cel mai mare de exploataţii agricole la nivelul Uniunii Europene. Deţinem 33% din numărul total de exploataţii agricole. O singură ţară, Polonia, cu 13,2%, are o pondere mai mare de 10% din numărul total de exploataţii. Celelalte ţări au un număr mai mic, indiferent de dimensiunea agricolă a ţării respective”, a afirmat Tudorel Andrei.

Conform spuselor sale, din punctul de vedere al suprafeţei utilizate în agricultură, cu 7,5%, România se află în spatele altor ţări, pe primele locuri fiind Franţa, cu 15,9%, Spania, cu 13,3%, Marea Britanie, cu 9,9%, Germania, cu 9,6% şi Polonia, cu 8,3%.

Nici oficialii guvernamentali și nici cei prezenți la dezbaterea organizată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) referitoare la Comunicarea Comisiei Europene (CE) privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii, din data de 11 ianuarie 2018, nu agreează ideea unei renaționalizări a Politicii Agricole Comune (PAC), iar Planurile Naționale Strategice (PNS) nu ar trebui să conducă la această direcție, atât în ceea ce privește PNDR, cât și partea de plăți directe.

Potrivit spuselor lui Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul MADR, cu ocazia unui amplu interviu transmis în direct pe pagina de Facebook @fermierului (disponibil și în prezent), ca urmare a faptului că fermierii s-au exprimat cu privire la PAC că devine din ce în ce mai mult descriptivă și penalizatoare, a fost înaintată o propunere potrivit căreia statele membre ale blocului comunitar ar urma să realizeze planuri strategice care vizează direct această politică.

„În principiu, concluzia ar fi următoarea: în baza unui obiectiv general la nivelul european al PAC, se dorește ca statele membre să-și constituie aceste planuri strategice care să fie mai adaptate nevoilor locale”, a afirmat Potor.

El a atras însă atenția că în cazul în care aceste Planuri Naționale Strategice (PNS) ar reprezenta un pretext pentru a naționaliza PAC, de a aduce decizia finală la nivelul statului membru și, prin naționalizare, să se înțeleagă acea contribuție masivă a fondurilor naționale în finanțarea obiectivelor PAC la nivelul fiecărei țări, atunci România nu este de acord cu generarea acestor planuri strategice la nivel național.

„Dacă reușim să păstrăm partea bună, cea care a fost exprimată, de flexibilizare, de adaptare la nevoile locale, acesta este un principiu sănătos și pe care putem să-l menținem. Nu ne dorim însă ca acesta să fie pretextul pentru o contribuție națională, mai ales că aceste PNS nu se referă numai la Pilonul II, ci și la Pilonul I, partea de plăți directe. Unii experți ar putea argumenta că, oricum, în momentul de față, Pilonul II face obiectul unui asemenea PNS – este vorba de PNDR (n.r. - Programul Național de Dezvoltare Rurală). Și asta, pentru că el a fost agreat plecând de la Regulamentul european și, ulterior, aprobat cu statul membru, dar asta s-a referit la Pilonul II, nu și la Pilonul I”, a continuat Alexandru Potor.

Convergență, dar nu pe bani naționali

Intrând în detaliu cu discuția, a fost atins și subiectul delicat al convergenței externe a plăților directe, prin compensarea cu bani de la bugetele naționale (pe fondul crizei generate de Brexit). Concluzia unanimă la care au ajuns participanții la eveniment a fost aceea că dacă se va ajunge și va fi acceptată această formă de reducere a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește sprijinul PAC, România nu va fi de acord ca această convergență să fie realizată prin bani naționali.

„România va susține convergența pe partea comparativă între plăți directe. Este un subiect care deja generează la nivel european contradicții. Țările din Europa Centrală și de Est deja și-au exprimat poziția față de favorizarea convergenței plăților directe. În 25 ianuarie 2018, voi participa la Budapesta la o reuniune a Grupului de la Vișegrad în format 4+4, adică vor fi prezente și România, Bulgaria, Croația și Slovenia, alături de Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria, în care se va discuta despre poziția acestor țări față de Comunicare (n.r. - documentul lui Phil Hogan). În subiectul acesta, toate aceste țări tind să susțină o creștere a convergenței plăților directe. Asta este și poziția pe care o va susține România”, a mărturisit Potor. „S-ar putea însă să se ajungă la situația în care să i se spună unui stat membru că dacă își dorește să ajungă la același nivel de plată cu alte state, să folosească bani naționali. Or, lucrul acesta nu este de dorit și noi nu-l vom susține. Practic, ne dorim o convergență reală. Mai exact, din resurse financiare mobilizate în cadrul PAC, să ajungem la o echilibrare între statele membre. Altfel, convergența externă ar fi un cadou otrăvit. Am ajunge din nou la un dezechilibru. Resursele financiare pe care România ar putea să le utilizeze pentru altceva să fie duse spre o echilibrare a unei inechități la nivel european? Este ca și cum ai lua banii dintr-un buzunar și i-ai pune într-un altul”.

În viziunea reprezentanților marilor producători agricoli din România, „Comunicarea CE are un caracter orientativ și nicidecum obligatoriu pentru statele membre, comisia permițând statelor membre și chiar încurajându-le să-și dezvolte propriile politici agricole, conform caracteristicilor proprii”. De asemenea, fermierii sunt de părere că în concordanță cu conținutul Comunicării, „politica agrară trebuie făcută la nivelul fiecărei țări, iar limitarea/reducerea subvenției, pentru România, este o măsură inacceptabilă, măsură care este cerută de anumite state europene care au suprafețe arabile mici”.

„Această măsură afectează agricultura românească și competitivitatea pe piață, solicitându-se susținerea celor care fac performanță și aduc plusvaloare, punct de vedere împărtășit și de alte țări membre ale UE”, se mai arată într-un document al unei asociații de fermieri.

„Către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă”

Potrivit documentului „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, în modelul de atingere a obiectivelor pe care îl va presupune viitoarea PAC, Uniunea Europeană ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite.

„Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de ODD (n.r. - obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU). Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de furnizarea unei monitorizări și a unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la asigurarea bugetului”, se menționează în Comunicare.

În cadrul capitolului „Către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă” din cadrul Comunicării se mai arată că un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte.

„Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și intensifica contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE. Statele membre ar menține structurile actuale de guvernanță - care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică -, dar ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile).

„Pentru a spori valoarea adăugată europeană și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de realizare a obiectivelor va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea creșterii la maximum a contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință.

„Procesul de planificare ar trebui conturat mult mai simplu, rămânând în mod clar sub nivelurile de complexitate exemplificate de actuala programare în domeniul dezvoltării rurale. Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare.

„Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici. În conformitate cu logica abordării Comisiei «buget axat pe rezultate», un viitor sistem de îndeplinire a obiectivelor ar trebui, așadar, să fie mai concentrat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea sarcinii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile simplificate în materie de costuri și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei sarcini, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

„În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

„O altă funcție esențială a Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și asigurare. În acest scop, procesul de asigurare ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe”.

Regulamentul care simplifică - Omnibus

Nu în ultimul rând, în cadrul interviului s-a vorbit pe larg și despre Regulamentul Omnibus, mai exact Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

Despre modificările cu impact asupra agriculturii românești în perioada imediat următoare și care au la bază Regulamentul Omnibus, în cea de-a doua jumătate a interviului online.

În cea mai nouă postare pe propria pagină a unei rețele de socializare, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Petre Daea, laudă activitatea centrului local APIA Răcăciuni din Bacău, unde „din cei șase specialiști ai centrului, cinci erau la muncă”.

Șeful MADR a pornit marți, 9 ianuarie 2018, într-un alt periplu de-al său după cel de la Slatina, din 7 ianuarie a.c., unde a verificat starea de vegetație la orz, grâu și rapiță, respectiv după cele din data de 5 ianuarie 2018 de la Cervenia și de la Furculești, acolo unde i-a vizitat pe bătrânii din centrul de îngrijire din localitate și le-a oferit acestora șosete și pături de lână.

„Am plecat pe teren astăzi pentru a vedea starea culturilor din Bacău. În drumul meu, m-am oprit la centrul local APIA Răcăciuni, unde au fost înregistrați până acum 1.809 fermieri, din care au primit subvenții la zi un număr de 1.602 beneficiari.

În acest moment, din cei șase specialiști ai centrului, cinci erau la muncă, unul fiind în concediu. Șefa centrului, doamna Iliana Iroftie, este de profesie agronom cu o vechime în muncă de 35 de ani, fiind în APIA încă de la înființare.

Am avut surpriza plăcută să îi găsesc pe toți în fața calculatoarelor, procesând drepturile cuvenite pentru încă 100 de fermieri. Apreciez in mod deosebit devotamentul, munca si atitudinea acestor colegi față de fermieri și vreau să ii asigur de toată prețuirea mea”, a menționat Daea.

„Nu știm ce se va întâmpla cu noi de la 1 ianuarie 2018”, Elena Constantinescu, Sindicatul Național APIA

Aflată în prima linie a protestelor din fața Executivului de la finele lunii noiembrie 2017, Elena Constantinescu, președinta Sindicatului Național al APIA, mărturisea presei că protestatarii militează în continuare pentru o echitate atât în ceea ce privește nivelul de muncă, cât și în ceea ce privește salarizarea aparatului APIA central.

„Mulțumim pe această cale colegilor din sediul central care ne-au dovedit respectul și loialitatea lor atunci când au ieșit în stradă săptămâna trecută. Singura noastră solicitare pentru care am militat și vom milita în continuare este să fim salarizați conform Legii 1/2004 și noi, în continuare, să funcționăm ca o singură agenție. În Legea 1/2004 este vorba despre o agenție ca un tot unitar. Este singura doleanță a noastră și remarcați nemulțumirea salariaților APIA din toată țara”, a menționat funcționarul. „Nu știm ce se va întâmpla cu noi de la 1 ianuarie 2018. Domnul ministru (n.r. - Petre Daea) ne-a transmis să stăm liniștiți și să muncim. La îndemnul dumnealui am dat un răspuns chiar în ziua în care am protestat prim dată în fața MADR că muncim, că fermierii nu vor fi afectați, că plățile se vor efectua, ne-am organizat în așa fel încât activitatea APIA să decurgă în continuare la parametri normali”.

Ea a ținut să-i liniștească pe fermieri și să le comunice faptul că autorizarea plăților va continua să fie efectuată în parametri normali, în ciuda protestelor.

„Noi, salariații APIA, am stabilit ca munca să ne-o ducem până la capăt. Asta va însemna, probabil, nopți nedormite, dar noi ne vom face datoria în primul rând față de oameni, față de fermieri. Fermierii nu trebuie să sufere pentru nemulțumirile noastre, deși fermierii ne-au înțeles doleanțele, ne-au înțeles nemulțumirile și o parte dintre dânșii sunt aici, alături de noi. Oamenii nu vor suferi. Autorizarea plăților se va face în parametri normali, în timp util, pentru că, până la urmă, dezvoltarea unei exploatații agricole depinde în mare măsură de subvențiile de la UE, cât și de la statul român”, a conchis Mateescu.

Și Octavian Mateescu, președintele Federației Naționale a Sindicatelor APIA, preciza pe atunci că angajații APIA sunt în continuare alături de fermieri și le promite acestora că nu vor pune în pericol plata subvențiilor către aceștia.

„Asta în situația în care sperăm să ne rezolvăm și noi problemele”, a menționat el.

În vizorul gurilor rele și de Revelion

Nici la pauza dintre ani, Daea nu a avut liniște. Acesta a trebuit să ofere un punct de vedere oficial cu privire la participarea sa la petrecerea de Revelion de la Poiana Braşov.

Astfel, potrivit Agerpres, ca urmare a unor afirmaţii apărute în mass-media cu privire la participarea ministrului Petre Daea la „cea mai scumpă petrecere organizată în România, la Poiana Braşov”, pentru corecta informare a opiniei publice, ministrul Agriculturii făcea anumite precizări: „În perioada 29 decembrie 2017 - 2 ianuarie 2018, am ales să petrec, împreună cu soţia şi alături de fermieri din toată ţara, buni români, pe care am avut plăcerea să îi întâlnesc în noaptea dintre ani, un sejur în valoare de 4.630 lei/2 persoane, achitat cu factura HPV 55107/29.12.2017, la hotelul de 4 stele, Piatra Mare, în regim de demipensiune. Acesta a inclus şi cina festivă de Revelion (organizată într-o sală cu o capacitate de aproximativ 450 de persoane), eveniment la care au putut participa toţi cei care au avut rezervări şi au cumpărat pachetul turistic respectiv, la fel ca mine şi ca orice persoană interesată să petreacă la acest hotel.

De aceea afirmaţiile cu privire la faptul că a fost cea mai scumpă petrecere din România, la care au participat doar cei mai bogaţi români, sunt nefondate şi nu au o bază reală (...)”.

Se spune că românii au memoria scurtă și își uită cu ușurință trecutul, chiar și evenimente din istoria recentă. Este o afirmație valabilă în proporție covârșitoare, însă unul dintre atuurile adevărului istoric este și acela că, măcar o fațetă a sa, oricât de ștearsă sau plină de praf, învinge timpul și guma de șters/penița tocită a „binevoitorilor”.

Recunosc, nu o dată am pășit pe holurile facultăților din USAMVB-TM, inclusiv pe ale celei de Agricultură, însă nu am avut timp să „miros” istoria, să întreb cine a pus umărul la construirea viitorului agriculturii din Banat. Indiferență? Lipsă de timp? Teama că articolul nu interesează pe nimeni? Toate la un loc și poate chiar mai mult.

Sunt sigur că mulți dintre cititori știu că Regele Mihai I a fost mereu apropiat de Timișoara și, pe lângă faptul că a ctitorit catedrala, a înființat două universități și Filarmonica. Dacă nu, acum este momentul să aflăm.

Vorbim de acel Decret Regal nr. 660/1944, practic actul de naştere al Universității de Vest din Timişoara, a patra universitate a ţării după cele din Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Printr-un alt decret, din 1945, Majestatea Sa a înființat Facultatea de Agronomie care a stat la baza Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara (USAMVBT). Doi ani mai târziu, în 15 aprilie 1947, Regele Mihai I a semnat și actul de înfiinţare a Filarmonicii de Stat.

Să revenim însă la ceea ce ne interesează. În demersul meu jurnalistic, am aflat că Facultatea de Agricultură reprezintă de peste șapte decenii o instituție de referință în spațiul național și internațional al învățământului superior agronomic. Până în anul 1989, facultatea a funcționat doar cu specializarea Agricultură, celelalte fiind înființate ulterior, ca răspuns la exigențele societății bazate pe cunoaștere.

În urma Dictatului de la Viena, Facultatea de Agricultură din Cluj s-a refugiat la Timișoara, funcționândîn cadrul Școlii Politehnice. La data de 30 iulie 1945, Regele Mihai I a promulgat Legea 617 pentru înființarea Facultății de Agronomie din Timișoara, lege considerată ca fiind „actul de naștere” al acestei instituții. Cu această ocazie, facultatea a fost dotată și cu o serie de ferme: Timișoara, Ceala-Arad, Voiteni, Teremia Mare.

Ca urmare a reformei învățământului din 1948, s-a înființat Institutul Agronomic din Timișoara, care a funcționat cu această denumire, în structuri diferite, până în anul 1990. În timp, Institutul a avut în componența sa, pe lângă Facultatea de Agronomie, și Facultatea de Medicină Veterinară, și Facultatea de Zootehnie.

Mesaj de condoleanțe transmis de rectorul USAMVBT „Regele Mihai I al României”, prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu

Documentarea jurnalistică m-a îndrumat, de asemenea, și pe prima pagină a site-ului USAMVBT, acolo unde rectorul universității, prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu, vorbește de personalitatea marcantă a monarhului român și deplânge moartea sa, transmițând totodată familiei îndoliate condoleanțele întregii comunități universitare românești.

„Comunitatea noastră este îndoliată și profund marcată de trecerea la cele veșnice a celui care, în anul 1945, a devenit ctitorul Facultății de Agronomie din Timișoara: Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Prin personalitatea sa marcantă, prin activitățile de promovare a spiritului național și de păstrare a valorilor societății românești, Majestatea Sa va rămâne veșnic în gândurile, inimile și spiritul tuturor celor care l-au cunoscut și care astăzi îi sunt recunoscători.

Trecerea în neființă a Majestății Sale Regele Mihai I al României a înlăcrimat întreaga noastră comunitate academică, în numele căreia transmit Casei Regale a României cele mai sincere mesaje de condoleanțe și de susținere, în aceste momente cu o încărcătură emoțională inegalabilă.

Odihnească-se în pace cel al cărui nume va fi purtat de universitatea noastră pentru totdeauna: Regele Mihai I al României!”, este mesajul emoționant al prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu.

Regele-grădinar

O carte de istorie ar putea fi scrisă de pe urma vieții tumultuoase a Majestății Sale, Mihai I, Rege al României. Că pe lângă aviație și alte domenii, Mihai I a iubit și sectorul agrozootehnic, se vede poate mai mult decât niciodată în exil. Interesant este cât de devotat a fost familiei sale Mihai I și cât de multă tărie de caracter a trebuit să aibă acest om de a trece de la cârmuirea unei țări la munca în fermă.

Pentru a ajunge însă la acest reper din viața sa, trebuie adusă în atenție cronologia evenimentelor. Astfel, în noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare, Regele Mihai a participat la Londra la nunta actualei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, unde a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma. Monarhul român, atunci în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat în uniforma aviaţiei române, a fost salutat milităreşte de către fiica de 24 de ani a prinţului René de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei.

La numai o săptămână de la prima lor întâlnire, Regele Mihai i-a cerut mâna Principesei Ana de Bourbon-Parma la Lausanne, în Elveţia. În ciuda abdicării şi a exilului, cei doi se căsătoresc pe 10 iunie 1948 la Atena, pentru că nicio ţară nu a dorit să se implice în organizarea nunţii din cauza refuzului Papei de a le da binecuvântarea. Ana de Bourbon era de religie romano-catolică, iar Suveranul Pontif a condiţionat binecuvântarea de angajamentul regelui de a-şi boteza copiii în religia catolică, şi nu cea ortodoxă, lucru refuzat de Mihai I.

Și am vrut să vorbesc și de Regina Ana pentru că dimensiunea trecerii de la o viață de monarh la una de... fermier este greu cuantificabilă pentru oameni obișnuiți ca noi, susținerea necondiționată venită însă din partea partenerei de viață a Regelui Mihai I fiind definitorie pentru ceea ce avea să urmeze.

După abdicarea din 30 decembrie 1947, Regele Mihai I şi-a continuat viaţa în exil ca oricare alt om, fiind nevoit să-şi câştige existenţa ca fermier, pilot, antreprenor la o companie de electronică sau broker la Bursa de pe Wall Street.

Până la sfârşitul anului 1948, cei doi au locuit la Vila Sparta lângă Florenţa, locuinţa reginei-mamă Elena, iar din 1949, la Lausanne, unde se naşte prima fiică, principesa Margareta. Tot la Lausanne, se nasc principesele Elena şi Irina. În 1950, familia se stabileşte în Marea Britanie, unde va locui timp de şase ani, până în 1956, la Bramshill House în Hampshire, şi apoi la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire, pe o proprietate a Lordului Brocket.

De aici devine însă totul interesant (pentru noi, cel puțin). Pentru a-şi câştiga existenţa, Regele și Regina au înfiinţat o fermă de găini şi gâşte şi au construit un mic atelier de tâmplărie. Au muncit în grădină, au dat de mâncare păsărilor, iar produsele obţinute în gospodăria ţărănească, ouă, carne şi legume, le vindeau pentru a-şi câştiga existenţa.

Într-un interviu acordat British Pathe în anul 1953, Regele și Regina vorbeau cu un optimism uimitor despre mica lor fermă: „Fac tot ce pot. Am grijă de copii și de găini, lucruri de genul acesta”, spunea, zâmbind, Ana de România, în engleză, cu accentul ei franțuzesc.

Rege la șase ani, tată, familist, fermier cu demnitate în exil.

Restul este de prisos. Nu mi-am dorit o poveste lacrimogenă, ci o pildă. Poate și de aceea, n-am abuzat de epitete și de fraze colorate.

Drum bun, Majestate!

Președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, i-a luat în vizor pe distribuitorii de semințe din România (și, indirect, și pe reprezentanții producătorilor de material semincer) și i-a acuzat pe aceștia de dublu standard în ceea ce privește declarațiile din certificatele de calitate, pe de-o parte, și realitatea din teren, pe de altă parte, la doar câteva minute în urma discursului directorului executiv al Alianței Industriei Semințelor din România (AISR), Antonia Ivașcu, în cadrul căruia domnia sa a dezvăluit că a angajat o agenție de detectivi particulari pentru a depista falsurile din sector.

Acești investigatori privați au inclusiv un rol de consultanță proactivă acordată beneficiarilor (fermierilor), astfel încât aceștia să nu achiziționeze semințe contrafăcute de pe piață.

„Începând de anul acesta – și vreau să anunț public – AISR a demarat deja și avem primele rezultate pe lunile octombrie și noiembrie cu un proiect cu un cabinet de detectivi particulari prin care vom încerca să descoperim contrafacerile de semințe; acoperim absolut toată țara. Vă veți trezi, la un moment dat, cu detectivi ca vă vor spune să nu luați de la anumiți furnizori căci semințele sunt false”, a afirmat Ivașcu în cadrul unui eveniment de bilanț al AISR care a avut loc joi, 14 decembrie 2017, la București.

La doar câteva minute de informațiile prezentate de reprezentanta AISR, Laurențiu Baciu - „primul fermier al țării” (așa cum i-a plăcut doamnei Antonia Ivașcu să-l descrie pe fermierul băcăuan) - a recunoscut că în decursul anului a avut „ceva divergențe” în ceea ce privește calitatea semințelor și a arătat cu degetul către zona producătorilor de material semincer (indirect) și către distribuitorii acestora (în mod direct).

Din experiența acestui an, Baciu a împărtășit cu cei prezenți la eveniment că a fost nemulțumit de un lot de semințe care promitea mult, dar care s-a dovedit în final că nu are o capacitate de producție decât de circa 44.000 de plante la hectar, fără însă a specifica numele furnizorilor în cauză și nici specificul culturii agricole.

S-a ajuns în mod indirect inclusiv la acuza că certificatele de calitate ar fi „cumpărate” de cei care pun în piață semințe de slabă calitate.

„Nu știu dacă sunteți într-adevăr dumneavoastră, producătorii (n.r. - de semințe), cei vinovați, că este posibil să fie distribuitorii. Aveți rețeaua aceasta în care nu știu dacă la fermier ajung informațiile corecte. Chiar dacă dumneavoastră sunteți de cea mai bună credință, gândiți-vă că aceia care vă distribuie marfa sunt interesați să scape de ea ca să-și ia banii. (...) Și dumneavoastră trebuie să vă faceți businessul, dar și noi trebuie să ne facem businessul. Nu aș vrea să se mai întâmple (...) ca anul acesta, când am obținut o densitate de 44.000 de plante cu o germinație anunțată de 90, iar lucrurile în teren au stat altfel. În jurul acelei parcele, am avut «n» martori care mi-au demonstrat că pe aceeași structură, pe același teren, cu aceleași lucrări, cu totul identic, într-un fel stau lucrurile aici și într-un altul mai încolo. N-aș vrea acum să fac acuzații că acele certificate de calitate ar fi fost «cumpărate», dar nici nu este posibil așa ceva. Toată tehnologia am aplicat-o pentru o densitate de 70.000 de plante la hectar; am avut însă aproape jumătate”, a afirmat Laurențiu Baciu.

În plus, el a precizat că materialul semincer oferit în prezent fermierilor români este atât de scump (și slab calitativ, în mai toată Europa de Est), încât ajunge să genereze costuri exagerate de până la 30% din cheltuieli cu înființarea culturilor.

„Nu vorbesc că prețurile sunt cele care sunt. Există companii în care 30 la sută din cheltuieli sunt reprezentate cu sămânța, ceea ce este extraordinar de mult. Când te mai trezești și cu o densitate de 44.000 de plante la hectar, chiar că-ți iei câmpii”, a mai punctat producătorul agricol. „N-aș vrea să se speculeze faptul că fermierii nu au posibilitatea să-și facă analizele sau ar putea să le ducă la un laborator, dar de obicei – și asta este o practică – distribuitorul îți aduce sămânța cu o săptămână înainte de semânat; tu nu mai ai timp. Am primit foarte multe sesizări din teritoriu, începând de la Satu Mare și până la Constanța, în care s-a reclamat calitatea seminței, iar anul 2017, la condițiile meteo care au fost, și dacă scăpai sămânța fără s-o încorporezi, trebuia să răsară planta. Au fost precipitații suficiente și condiții extraordinare, optime pentru răsărire. Faptul că n-am avut densitate elimină orice alt motiv”.

Într-un alt discurs al său din data de 27 octombrie 2017, Antonia Ivașcu amintea că grupări infracționale care au ca „obiect de activitate” producerea ilegală și contrafacerea semințelor în zonele cu activitate agricolă puternică vând sămânța contrafăcută care nu corespunde indicilor cantitativi și calitativi pentru semănat.

Prin utilizarea materialului semincer contrafăcut, spunea Ivașcu în cadrul evenimentului „Ziua semințelor certificate” de la finele lunii octombrie a.c., apare riscul pierderii culturii, al efectului negativ asupra consumatorului și contaminarea mediului inconjurător. Tot atunci au fost prezentate însemnele speciale pe care le au sacii cu sămânță certificată, fermierii fiind atenționați să nu se mai lase atrași și să achiziționeze semințele de la furnizori neautorizați, mai ales datorită prețului scăzut.

Materialul semincer certificat reprezintă o sămânţă de calitate superioară care are o serie de avantaje clare comparativ cu sămânţa necertificată (din hambar). În primul rând, producătorii agricoli se pot baza pe o puritate fizică şi genetică garantată pentru soiul sau hibridul pe care l-au ales în cultură (cu siguranţă plantele care rezultă vor avea exact acele calităţi pe care le menţionează producătorul). Sămânţa certificată este întotdeauna însoţită de un certificat de calitate unde fermierul poate găsi valorile exacte ale germinaţiei, purităţii, MMB.

În cazul seminţei certificate, germinaţia boabelor este la nivel optim, putând fi asigurată o densitate optimă. Sămânţa certificată dă siguranţa obţinerii unor producţii stabile din punct de vedere calitativ şi cantitativ şi permite totodată şi utilizarea mai eficientă de către plante a îngrăşămintelor, pesticidelor, în condiţiile utilizării tehnologiilor moderne de înfiinţare şi întreţinere a culturilor. Când vorbim despre „seminţe certificate” înţelegem implicit faptul că acestea au identitate, puritate, germinaţie, stabilitate şi garanţie proprie soiului de bază din care provin.

Cu toate că obiectivele europene prioritare post-2020 - cercetare (cunoaștere) și inovare (C&I) - fac parte din premisele progresului în privința tuturor provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale UE atât de natură economică sau socială, precum și legate de mediu, țara noastră mai are de lucru în acest sens - implementarea Măsurii 16 din PNDR și înființarea grupurilor operaționale - singurul demers concret realizat de guvernanții noștri până în 2017 fiind contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale... sunt chiar inovații.

Potrivit spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț Alexandru Potor, dacă până la data la care a avut loc review-ul anual al Comisiei Europene (CE) din 7-8 decembrie 2017, instituția din care domnia sa face parte și-ar fi dorit lansarea Măsurii 16 – cooperarea 2014-2020 la începutul lunii în curs, pe parcursul întâlnirii ar fi apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Vorbim mai exact de posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate.

„În ceea ce privește grupurile operaționale, Măsura 16 din PNDR este o prioritate pentru mine, personal, precum și pentru cabinetul pe care îl conduc, și anume aceea de a obține o activare a acestei măsuri și implementarea acestor grupuri operaționale. Reprezintă o oportunitate, dar și o noutate absolută pentru România implementarea acestei măsuri și a grupurilor operaționale”, a precizat Potor în cadrul sesiunii științifice internaționale de cercetări de economie agrară și dezvoltare rurală cu tema „Economia agroalimentară și dezvoltarea rurală din perspectiva integrării europene”. „Vă pot spune că, până în momentul de față, am parcurs niște pași care erau esențiali, iar unul dintre pașii esențiali la care vreau să mă refer acum este că am finalizat contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale sunt chiar inovații, pentru că de fapt acesta era un element esențial în activarea și implementarea acestor proiecte. Avem nevoie de o părere externă a cuiva care să confirme că acele inovații chiar sunt inovații și trebuie finanțate. Am făcut pași concreți. Estimarea noastră era să lansăm chiar până la sfârșitul lunii decembrie această măsură. Din păcate, în urma comunicării pe care am avut-o cu CE la review-ul anual din 7-8 decembrie 2017, a apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Este o observație în legătură cu posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate; își propun să influențeze și schemele de calitate. Este o chestiune tehnică pe care o vom rezolva”.

În Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017, se menționează că inovațiile din diverse domenii (în agronomie, de exemplu soluții bazate pe natură, inovații legate de ameliorarea animalelor și a plantelor, de agricultura verticală, zootehnie, biologie, tehnologie, domeniul digital, organizare și produse) sunt la îndemână și pot fi de folos caracterului multifuncțional al sistemelor agricole și alimentare din UE.

Nevoile și contribuțiile zonelor rurale ar trebui să se reflecte clar în agenda de cercetare a Uniunii Europene (UE), iar viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) va trebui să stimuleze și mai mult sinergiile cu politica de cercetare și inovare pentru dezvoltarea inovării.

Sprijinul acordat pentru cunoștințe, inovare și tehnologie va fi esențial în procesul de pregătire a PAC pentru viitor, susțin inițiatorii documentului strategic de orientare, aflați sub coordonarea comisarului european pentru Agricultură, Phil Hogan. Schemele menite să consolideze performanțele economice și de mediu, precum și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora vor fi legate de serviciile de consiliere care oferă consultanță, competențe și inovare.

Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (EIP-AGRI) și Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei și-au dovedit valoarea, mobilizând sectorul agricol în direcția inovării. EIP-AGRI a finanțat proiecte-pilot cu participanți multipli și creează rețele peste tot în Europa pentru a face disponibile noile cunoștințe pe scară largă.

„Succesul său depinde de performanța combinată a consultanților, a formării pe teme de agricultură și a sistemelor de educație, a cercetătorilor și a organizațiilor de fermieri, la care se face adesea referire sub numele de Sistemul agricol de cunoaștere și inovare (AKIS) și care funcționează foarte diferit de la un stat membru la altul. Rolul consultantului agricol se distinge ca având o importanță deosebită”, mai spun cei care decid la Bruxelles.

O PAC modernă ar trebui să sprijine consolidarea serviciilor de consiliere agricolă din cadrul sistemelor agricole de cunoaștere și inovare. Aceasta ar trebui să devină o condiție pentru aprobarea planurilor strategice privind PAC. Consolidarea serviciilor de consiliere agricolă ar trebui să fie facilitată prin intensificarea sprijinului pentru realizarea de schimburi de experiență, pentru crearea de rețele și cooperarea dintre fermieri inclusiv prin organizațiile de producători (OP), deoarece aceste elemente pot fi vectori importanți ai schimbului de cunoștințe, ai inovării și ai reducerii costurilor pentru fermieri în mod foarte regulat.