Oficial, directorul general-adjunct al Direcției generale politici de piață din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Ion Roșu, este de părere că existența „băieților deștepți ai cărților de rasă” este în realitate doar o polemică și un lucru greșit înțeles, însă off the record, informațiile pe care le-am obținut, schematic, ce-i drept, indică în mod clar cine stă în spatele recentului scandal mediatic creat și care sunt resorturile ascunse.

Scandalurile care gravitează în jurul subiectului Registrului Genealogic al rasei și al Controlului Oficial al Producției (COP) suscită interes încă de la decizia țării noastre de a investi în păstrarea cărților de rasă și în testările calitative ale materiilor prime. Subiectul acestui interviu nu a fost însă nici pe departe de a aduce lămuriri într-un scandal iscat de o parte a presei agricole. Că există sau nu „băieții deștepți ai cărților de rasă”, noi nu ne putem pronunța, atâta vreme cât oficialitățile statului nu devoalează informațiile pe care le dețin; și le dețin!

De asemenea, că există interese din partea unor „crescători de animale”... fără animale, astfel încât să-și încaseze „și ei dreptul lor” sau din partea altora care vor mai mulți bani pentru că au abordat o anumită modalitate de analiză genomică specializată, despre asta... autoritățile vorbesc „off the record”, pe scheme hipersintetizate (o astfel de schemă se află și în posesia noastră).

Când am plănuit realizarea acestui interviu, ne gândeam că aceia care au prerogative în a prezenta publicului rezultatele preliminare sau finale ale supracontroalelor (constante) care vizează Registrele Genealogice ale raselor și Controlul Oficial al Producției (COP) vor devoala situația reală din acest domeniu de interes. Este bine-cunoscut faptul că se efectuează verificări asupra modului în care sunt ținute registrele genealogice și dacă sunt îndeplinite condițiile de acreditare. Așa, și? Autoritățile tac în realitate și spun doar ce se vrea să se audă.

În cadrul interviului de față, directorul general-adjunct al Direcției generale politici de piață din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Ion Roșu, afirmă că beneficiarul final al ajutorului financiar pentru ameliorarea animalelor este însuși fermierul și că ideea de „băieți deștepți ai cărților de rasă” (parafrazându-i pe colegii noștri de presă) nu este altceva decât „o polemică”, „un lucru greșit înțeles”.

Promitem că la următorul interviu insistăm să aflăm de la Ion Roșu detaliile schemei desenate, off the record, rămasă în posesia noastră, informații pe care noi le considerăm „incendiare” și care indică în mod clar cine stă în spatele scandalului mediatic creat și care sunt resorturile ascunse ale acestuia.

Mulțumim și de această dată Surse și Resurse (http://sursesiresurse.weebly.com).

Revista Fermierului: Să explicăm mai clar cititorilor noștri ce înseamnă acest proces de „ținere” a unui Registru Genealogic de rasă.

Ion Roșu: Aș porni în primul rând de la ceea ce înseamnă Registrul Genealogic și de ce este bine ca acest registru să fie condus. În vederea ameliorării unei rase de animale, aceasta trebuie neapărat să fie izolată reproductiv, să i se cunoască performanțele, precum și ascendenții și descendenții. De asemenea, Registrul Genealogic al rasei este instrumentul de izolare reproductivă.

Pentru a conduce un Registru Genealogic, este neapărat nevoie să cunoaștem performanțele productive ale animalelor, iar acest lucru se face prin controlul acestora. Dacă discutăm de taurine, în momentul de față există mai multe asociații acreditate pentru conducerea Registrului Genealogic al rasei. Sigur, aceste asociații au fost acreditate după o procedură specializată. Au depus un dosar de acreditare la Agenția Națională pentru Zootehnie, autoritatea competentă în domeniu. Dosarul acesta a fost evaluat și au primit acreditarea pentru conducerea Registrului Genealogic de diferite rase.

Din punctul meu de vedere, da, la acreditare, toate aceste asociații care astăzi sunt acreditate în vederea conducerii Registrului Genealogic al rasei au îndeplinit condițiile necesare în acest sens. Pentru fiecare rasă, sunt acreditate mai multe asociații. Într-un județ, pot fi acreditate chiar și două asociații pentru efectuarea controlului oficial al producției.

R.F.: Ce înseamnă efectuarea acestui control oficial al producției?

I.R.: Lună de lună, un controlor al unei asociații acreditate merge în ferme și prelevează probe de lapte după o anumită tehnică de la toate vacile care sunt în lactație în momentul acela. Ulterior, acele probe de lapte sunt trimise la un laborator, unde se realizează mai multe analize fizico-chimice. Cantitatea de lapte, împreună cu rezultatul analizelor de laborator, datele de producție, însămânțări, fătări și toate celelalte, intră într-o bază de date care se găsește și care este gestionată de către Registrul Genealogic al rasei.

R.F.: Să vorbim și de acest Control Oficial al Producției (COP). Care este rolul său, până la urmă?

I.R.: Rolul COP este acela de a cunoaște performanța exactă a fiecărui animal. Sigur, acest control de producție are și un rol în managementul fermei. Este bine ca toți crescătorii să cunoască animalele, performanța acestora și, de ce nu, dacă vorbim la vacă, de numărul de celule somatice, să cunoască și să poată acționa din timp și asupra stării de sănătate a animalului.

R.F.: Că România a decis să finanțeze Cartea de Rasă este bine-cunoscut acest fapt. Care sunt beneficiile pentru fermieri, până la urmă, ca urmare a existenței COP și a Registrului Genealogic? Ce câștigă crescătorul de animale de pe urma acestor acțiuni de verificare?

I.R.: Nu este adevărat că toți banii aceștia nu se dau pentru fermieri, că tot se vorbea de polemica „băieților deștepți ai cărților de rasă”. Beneficiarul final al acestui ajutor financiar pentru ameliorarea animalelor este fermierul. Chiar dacă, astăzi, acesta nu beneficiază de bani, el va avea parte în viitorul foarte apropiat de animale cu o productivitate mult mai mare, cu o calitate genetică evidentă. Astfel, de la o zi la alta, crescătorul va avea animale mult mai productive.

R.F.: Există sume care ajung direct la fermier pentru a-l sprijini sau asociațiile primesc acești bani în vederea derulării procedurilor menționate anterior?

I.R.: Așa cum actul normativ stipulează, beneficiarul final al acestui sprijin financiar este crescătorul de animale, dar banii aceștia nu ajung la crescătorul de animale. Sumele în cauză ajung la asociația care efectuează aceste servicii către crescător, indiferent că ele sunt serviciile de efectuare a COP sau servicii de menținere și de conducere a Registrului Genealogic.

R.F.: Care sunt cele mai performante asociații pe sectorul bovin? Întrebăm asta pentru că aici este interesul foarte mare. Presupunem că sunt anumite statistici efectuate cu privire la cheltuirea banului public.

I.R.: Nu putem discuta de asociații mai performante și de altele mai puțin. Pentru Bălțata Românească, astăzi, este acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic al rasei o singură entitate – Asociația Crescătorilor de Animale Bălțata Românească de tip Simmental de la Brașov. Eu vă pot spune că această asociație își desfășoară activitatea în condiții foarte bune, iar programul de ameliorare al acesteia este în desfășurare.

Pentru rasa Bălțată cu Negru Românească de tip Holstein Friză sunt acreditate două asociații, și anume Asociația Holstein RO și Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România. Și trebuie explicat și contextul: datorită specificității exploatațiilor, a fost aleasă această cale a împărțirii direcțiilor. Mai exact, la asociația Ho-RO sunt afiliați fermierii foarte mari, fermierii cu animale de valoare genetică foarte bună. În schimb, AGCT, care are filiale în întreaga țară, reunește sub cupola sa și exploatațiile crescătorilor de taurine cu capacități mai mici. Și la una, și la cealaltă, programele de ameliorare sunt în derulare.

R.F.: Cota de lapte a dispărut de ceva vreme. Consumatorul final așteaptă în continuare calitate din partea producătorilor. De la introducerea COP, nivelul calității laptelui autohton a crescut sau a rămas la fel, față de anii anteriori?

I.R.: Cu siguranță, calitatea laptelui a crescut din momentul în care s-a introdus COP. Și nu numai calitatea. Și aici mă bazez pe două argumente: marea majoritate a crescătorilor cu mai puține capete, care până la începutul COP mulgeau manual, au fost obligați să-și achiziționeze aparate de muls. În plus, vorbeam mai devreme de efectuarea unor teste calitative cu privire la producția de lapte; se determină inclusiv celulele somatice. Sigur, fermierul, având aceste rezultate ale analizelor de laborator, poate acționa, mergând până la scoaterea din efectiv a animalelor cu număr de celule somatice foarte mare.

R.F.: Continuă discuția cu privire la valoarea genetică a bovinelor de lapte, precum și la numărul acestora, mult mai mic față de primul deceniu de după Revoluție. Pe partea aceasta de Registru Genealogic al rasei s-a îmbunătățit ceva? Avem o filiație mai bună? O calitate mai ridicată a materialului seminal utilizat? Banii aceștia pe care Guvernul îi dă asociațiilor se justifică?

I.R.: Cu siguranță, investiția se justifică. În ameliorare nu ne putem aștepta la rezultate spectaculoase de la un an la altul. Progresul genetic nu se observă an de an. Știința ameliorării ne spune că progresul genetic este în „dinți de fierăstrău”. Acesta este de foarte multe ori mascat de variațiile mediului general și de ale celui special. Cu siguranță însă, observăm că, urmare a implementării COP, de la un an la altul (uneori mai sunt și sincope), performanța medie a efectivului de animale aflate în controlul oficial se îmbunătățește.

Să nu mergem doar la această producție de lapte, ci să ne uităm și la animalele pe care le obținem. Dacă în multe din fermele mai ales din zona colinară și din fermele mici, până la intrarea în COP, se efectuau monte cu tauri neautorizați, acestea au trecut la însămânțarea artificială. Astfel, produșii pe care îi obțin, cu siguranță, vor fi net superiori generației actuale. Ne putem aștepta – și cu siguranță așa va fi – ca în generația următoare să avem animale mult mai valoroase și mult mai productive decât este generația parentală.

R.F.: Am înțeles că, în momentul de față, sunt verificări asupra modului în care sunt ținute aceste Registre Genealogice de rasă și dacă sunt îndeplinite condițiile de acreditare. Ce a determinat statul să întreprindă aceste controale?

I.R.: Controalele acestea sunt efectuate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Este normal ca aceste controale să se desfășoare din timp în timp.

R.F.: Și care ar fi timpul determinat pentru aceste controale? Dacă tot am intrat pe această zonă...

I.R.: ANZ efectuează inspecția modului în care se efectuează controlul oficial, într-un procent de 5-10 la sută din controalele efectuate conform legislației în vigoare. În momentul de față, MADR nu caută ceva anume, ci dorește să se asigure că se fac lucrările din punct de vedere tehnic, corect.

R.F.: Ce înseamnă corect? Procedural vorbind...

I.R.: Se efectuează controalele, sunt emise datele către Registrul Genealogic al rasei, iar la sfârșitul fiecărui an, RG realizează o ierarhizare a animalelor în funcție de valoarea de ameliorare a acestora.

R.F.: RG de cine este ținut în momentul de față?

I.R.: Registrul Genealogic al rasei este ținut de către asociațiile de crescători de animale și care sunt acreditate în vederea conducerii acestuia.

R.F.: În baza unor programe de calculator?

I.R.: În baza unei documentații de acreditare pe care au depus-o la autoritatea competentă și au fost acreditați. Sigur că una dintre condițiile de acreditare era și existența unui soft pentru acest lucru sau contractul cu cineva care deține un asemenea soft.

R.F.: Mai departe, aceste pachete de date unde ajung?

I.R.: Mai departe, aceste date vin către ANZ și către MADR sub forma unor buletine statistice în care, an de an, sunt trecute toate exploatațiile care sunt afiliate RG, cu vacile care au încheiat producția, cu producția acestora.

Din aceste grupe sunt alese cele mai bune exemplare bovine – așa-numitele vaci-mame de tauri – care, în urma împerecherilor nominalizate, vor da acei tăurași foarte buni din punct de vedere genetic, care sunt crescuți în România și care nu vor avea așa-numita criză de aclimatizare. Sunt unele exemplare de tauri de import care au această problemă. De foarte multe ori, chiar dacă, spre exemplu, aceștia se află în Germania pe locul I, acest lucru nu este valabil și la noi. Exemplarul în cauză, cât și urmașii săi nu vor ocupa același loc, tocmai ca urmare a condițiilor de mediu de diferite.

R.F.: Tineretul taurin este, mai nou, orientat către zona de lapte sau către cea de carne? Se tot discută susținerea ultimei direcții...

I.R.: În direcția dezvoltării creșterii taurinelor pentru producția de carne s-au întâmplat lucruri frumoase. Din datele pe care le deținem la ora actuală de la APIA, pe sprijinul voluntar cuplat, în sectorul taurinelor de carne sunt cereri depuse pentru un număr de aproximativ 20.000 de capete. Lucrul îmbucurător este că din acestea, mare parte sunt animale de reproducție de rasă pură și care aparțin raselor specializate (Aberdeen Angus, Limousine și Charolaise).

R.F.: Exportăm animale de carne? Animale vii?

I.R.: Se exportă animale vii din România, dar nu neapărat exemplare de rasă pură de carne, ci animale metise.

R.F.: În final, credeți că există sau nu „băieții deștepți ai cărților de rasă”?

I.R.: În opinia mea, totul este o polemică și este un lucru greșit înțeles.

Miercuri, 13 septembrie 2017, ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, a făcut anunțul care cu siguranță îi va bucura pe fermierii români: Ministerul Agriculturii va beneficia de un plus bugetar de 1,8 miliarde de lei pentru plata integrală în avans a schemelor de plăți, astfel încât înființarea culturilor să nu fie în pericol, precum și pentru cofinanțarea proiectelor PNDR 2020 cu sursă financiară europeană FEADR.

„La Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au fost majorate fondurile cu 1,8 miliarde pentru schemele de plăți directe pe suprafață. Aceste sume vor asigura integral plata în avans pentru înființarea culturilor în anul 2018. Totodată, se va asigura cofinanțarea proiectelor depuse în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 finanțate din FEADR”, a afirmat ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, în deschiderea ședinței de guvern.

Prima rectificare a bugetului pentru 2017 a fost aprobată astăzi de guvern în condițiile înregistrării unei creșteri economice de 5,8% pe primul semestru, ceea ce a determinat o creștere a PIB cu 21,9 miliarde de lei, conform estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză, de la 815,2 miliarde de lei la 837,1 miliarde de lei.

Veniturile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.060,7 milioane de lei, cheltuielile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.705,2 milioane de lei, iar deficitul bugetar se menține la 2,96% din PIB, potrivit metodologiei cash.

Toate instituțiile publice au asigurate integral fondurile necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare. De asemenea, prin rectificarea bugetară se asigură plata majorărilor salariale pentru diferite categorii de personal din sistemul bugetar aprobate în acest an, extinderea acordării bursei studenților pe toată durata anului universitar, derularea Programului pentru stimularea înființării întreprinderilor mici și mijlocii „Start-up Nation-România”, începerea selecției beneficiarilor de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, plata în avans a fondurilor de sprijin pentru agricultori.

Irigațiile continuă să rămână și în septembrie 2017 un deziderat uneori dificil de atins pentru anumiți fermieri români (fără a discuta aici motivele impasului), chiar și în condițiile în care majoritatea profesioniștilor din sector este de acord că fără ele nu se poate face performanță.

În ciuda faptului că lucrurile au început să se miște și în acest sector al irigațiilor (ce-i drept, cu pași lenți), agricultorii speră în continuare ca natura și Divinitatea să le fie părtași și în următorul ciclu de producție și... sunt cu ochii pe cer.

Potrivit declarațiilor unei părți semnificative a gospodarilor din comunele călărășene (județ aflat printre fruntași în topul producțiilor), 2016-2017, per total, a fost un an bun pentru sectorul agricol. Însă, la anumite intervale de timp, un an bun aduce cu sine un sezon succesor cu probleme, unul care generează din start nevoia utilizării irigațiilor. Însă, așa cum ne-am învățat și ca urmare a „grelei moșteniri”, irigațiile rămân un deziderat greu de atins, ele nu pot ajuta la schimbarea definitivă de paradigmă, lăsând astfel, așa cum s-a mai spus, totul în... voia Domnului.

Că fără Divinitate, fără acea forță-motrice nevăzută, a cărei influență în viețile noastre este recunoscută sau nu în mod direct de majoritatea dintre noi, multe lucruri tind să se abată de la făgașul normal, este clar. Însă, noi, românii, mai avem și o altă vorbă: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă”. Nu este cazul și atunci când vorbim de cei care trudesc din greu pământul patriei, acești oameni care ne pun pâinea pe masă zi de zi. Însă, an de an, din ce în ce mai mult, este nevoie de schimbarea de paradigmă despre care se tot vorbește și de conștientizarea faptului că Divinitatea ne ajută, dar trebuie să ne ajutăm și noi înșine.

„Noi am avut noroc cu Dumnezeu. Dacă nu ne ploua, nu știu ce făceam, nu știu ce realizam, nu știu ce producții făceam”, recunoștea într-o intervenție radiofonică Ion Mihuț (administratorul SC Mihuț SRL), locul III în topul membrilor Consorțiului de Extensie și Dezvoltare Rurală Călărași, după SC ILYA SRL și SC ILDU SRL, cu ocazia Zilei Fermierului Călărășean și a Comunei Vâlcelele. „În medie, producțiile au fost bune. Urmează acum porumbul, la care estimăm o producție de 8-10 tone și poate dă Dumnezeu și o ploaie să iasă și rapița. (...) Să zicem că acest an agricol a fost bun. Ce urmează însă acum e mai greu. Am semănat rapița în praf. Așteptăm o milă de ploaie. Dacă aveam irigațiile, dădeam și noi o udare de aprovizionare, băgam 500-600 metri cubi de apă și răsărea rapița. Așa, stăm și ne uităm pe cer. Sistemul de irigații la noi în zonă a fost prin canale deschise. Era mai greu cu motopompe, dar era totuși bun și puteam face lucrări de irigat și la porumb, precum și udări de aprovizionare”.

Se simte oare nevoia, dar lipsește curajul? Sau nu există, pur și simplu, resurse de alocat pentru irigații?

Domnule ministru Petre Daea, iată că fermierii vor, dar nu au putere. Pe ei când veniți să-i vizitați? Și nu, nu au ciolanul în portbagaj...

Claudiu Iliuță: „Am irigat doar la cultura dublă”

Un exemplu de ambiție este Claudiu Iliuță (fiul celebrului deja șef al Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță) cel mai tânăr fermier din consorțiu. El a conștientizat că îmbinarea tehnologiei de ultimă oră cu darul Divinității – ploaia – reprezintă succesul în afacerile românești din agricultură.

Așa după cum bine recunoaște chiar el, în 2017 nu a avut nevoie decât de „o apă” pentru a contabiliza un an foarte bun în ceea ce privește producția de cereale.

„Anul acesta nu a fost nevoie de irigat. A fost un an foarte bun. A plouat foarte mult; economie de bani. Am irigat doar la cultura dublă de floarea-soarelui. Am semănat floarea-soarelui după orz. Am irigat până săptămâna trecută și a fost nevoie decât de o apă”, a menționat tânărul Iliuță în preziua sărbătoririi Zilei comunei Vâlcelele. „Lucrez 4.500 ha cu 20 de mecanizatori; am în plus. Mai bine să am rezerve. Se poate lucra la 4.500 ha și cu 15 persoane”.

MADR vrea sisteme de irigații pe două milioane de hectare

Până în 2020, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) are ca obiectiv realizarea unor sisteme de irigaţii care să acopere o suprafaţă agricolă de două milioane de hectare.

În opinia ministrului de resort, Petre Daea, „numai canalele de irigaţii care trebuie refăcute, recalibrate şi racordate la sistem, puse cap la cap, înseamnă drumul de aici până la Berlin şi înapoi”, a afirmat el în mai multe ocazii.

Pentru anul în curs, fondurile bugetate se cifrează la peste 1,41 miliarde de lei pentru refacerea unui număr de 40 de amenajări de irigaţii, care vor acoperi după finalizare circa 1,3 milioane de hectare.

Țara noastră prezintă un risc considerabil faţă de schimbările climatice, zonele cele mai afectate fiind situate în sud, în sud-est şi în est ale ţării, conform rapoartelor internaţionale relevante şi analizelor efectuate de Administraţia Naţională de Meteorologie.

Seceta, inundaţiile şi alte probleme legate de schimbările climatice au un impact semnificativ asupra stabilităţii producţiei şi securităţii alimentare naţionale, iar lipsa unei infrastructuri adecvate contribuie la limitarea oportunităţilor de dezvoltare economică, în pofida existenţei potenţialului din agricultură.

Studiile realizate în domeniu au estimat că România a suferit pierderi anuale medii legate de vreme în sumă de 8,45 de miliarde de dolari (0,26 procente din PIB), în perioada 1980 - 2011, din care 34 de procente au fost legate de secetă, se arată într-un document publicat pe site-ul MADR privind reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii.

Sistemele de irigaţii din România au fost construite până în anul 1990, suprafaţa amenajată pentru irigaţii ocupând circa 22% din suprafaţa agricolă a ţării şi circa 34% din suprafaţa arabilă. În prezent, România dispune de o suprafaţă amenajată pentru irigat de circa 3,1 milioane de hectare, din care 1,5 milioane de hectare reprezintă suprafaţa viabilă şi marginal viabilă, însă viabilă efectiv este de numai 823.000 de hectare.

Conform documentului, amenajările de irigaţii din România sunt într-un stadiu avansat de degradare, pe 75% din suprafaţa acestora irigaţiile nu sunt funcţionale, iar cele funcţionale sunt ineficiente din punctul de vedere al consumului de apă şi energie şi costisitoare pentru fermieri.

Prin intermediul Consorțiului de Extensie și Dezvoltare Rurală Vâlcelele, Ivan Dumitru (PF Ivan Dumitru) a reușit să vândă grâul pentru panificație cu 0,72 lei kilogramul, prețul acesta fiind însă obținut pentru că nu a comercializat cantitatea de materie primă realizată imediat după recoltat, a mărturisit Ivan Dumitru în cadrul Zilei Fermierului Călărășean și a comunei Vâlcelele, care a avut loc sâmbătă, 10 septembrie 2017.

„Eu n-am putut să vând grâu la momentul recoltării, ci l-am comercializat abia zilele trecute. Am avut alte calități față de colegii mei din consorțiu (n.r. - un grad înalt de panificație), însă o cantitate mult mai mică. Chiar și așa, am obținut un preț mai bun decât ei. De la 0,63 – 0,65 lei kilogramul de grâu, eu am obținut 0,72 lei/kg. Este o diferență care, pentru mine, este semnificativă, chiar dacă producția a fost mai mică. (...) Și eu am vândut tot prin consorțiu, dar în alte condiții de preț și calitate.”.

El recunoaște că și dacă este membru în consorțiu, are o politică independentă în a-și crea profit după posibilități.

„Suntem membri în consorțiu, dar fiecare își urmărește propriile interese: participăm la licitațiile din consorțiu, atât pentru inputuri, cât și pentru desfacerea produselor și faptul că suntem cu toții împreună ne ajută foarte mult”, a precizat Ivan în cadrul unei emisiuni radiofonice LIVE, din Parcul Central al comunei Vâlcelele, județul Călărași. „De ce este specific acest consorțiu: el îți dă libertatea să și alegi, să și decizi pentru tine, în cadrul aceluiași grup. Nu te obligă nimeni să vinzi, nimeni să cumperi. Alegi ce produse vrei, când vrei să vinzi – astăzi, mâine, poimâine”.

Pe de altă parte, Ivan Dumitru a ținut să puncteze că respectul față de ceilalți membri contează cel mai mult.

„Ceea ce este la noi mai presus de orice este o înțelegere între gentlemeni. Puțini înțeleg lucrul acesta. Ai spus astăzi că vinzi 100 de tone? Mâine, dacă este prețul mai mic, vinzi o sută de tone. Obrazul și respectul față de ceilalți membri contează cel mai mult”, a conchis fermierul.

Parcul Central al comunei Vâlcelele a fost pentru a XI-a oară gazda Zilei Fermierului Călărășean. Primarul PSD-ist, Ionel Tatu, a recunoscut că alături de colaboratorii săi a pregătit timp de o săptămână acest eveniment.

El a mulțumit predecesorilor pentru inițiativă și unora dintre membrii Consorțiului de Extensie și Dezvoltare Rurală Vâlcelele pentru susținerea financiară.

„Este a XI-a ediție, după ce am reușit și anul trecut s-o fac pe cea de-a zecea. Și trebuie să le mulțumim celor care au început prima ediție, și anume lui Iliuță Vasile și lui Gabi Oroianu (fostul primar), care au lansat ediția I. Eu am reușit să continui anul trecut. Sper să merg în continuare și anul viitor. Aceasta a fost ediția a XI-a. Aceste evenimente de amploare mare, care se află la noi, la Vâlcelele, și cu Ziua Fermierului Călărășean – Ziua Comunei –, fără sprijinul fermierilor din localitate și al Consorțiului de Extensie și Dezvoltare Rurală Vâlcelele nu ar fi putut să aibă loc. Marea majoritate a sponsorizărilor a venit de la fermierii mei din localitate și de la partenerii din agricultură, firmele din agricultură. Cam 80 la sută din sponsorizările pentru acest eveniment sunt asigurate de fermierii din localitate, cărora țin să le mulțumesc”, a precizat edilul în alocuțiunea sa de deschidere.

Vom reveni cu mai multe informații despre eveniment în zilele următoare.

Așa cum v-am obișnuit deja, partenerii noștri de la Surse și Resurse (http://sursesiresurse.weebly.com) continuă să ne ofere informații de primă mână, de această dată în posesia noastră intrând, în exclusivitate, un raport al celor de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA din București cu privire la calitatea grâului din recolta 2017.

Conform documentului, per total, „calitatea probelor analizate este bună și foarte bună”, cantitatea și calitatea proteinelor din grâul recoltat în acest an (indicatori proteine substanță uscată, test Zeleny în cm cubi) fiind și ele catalogate drept „foarte bune”.

Potrivit specialiștilor IBA, dintre cele mai performante soiuri de grâu se distinge „Litera” și, în ordine descrescătoare, „Glosa”, „Renan” și „Izvor”. Totodată, se remarcă probele din județele Arad, Călărași, Galați, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Prahova, Sălaj, Timiș și Vrancea. În plus, toate probele de Lovrin primite de la Timișoara au o calitate excepțională.

Pe de altă parte, raportul spune, cităm: „Dintre soiurile care au avut calitate mai slabă în anumite județe menționăm soiul Glosa. În ceea ce privește conținutul de gluten, se va face o corecție, în minus, de 3-4 procente, din cauza etalonării aparatului pe probe cu gluten mare”.

În județul Arad, marea majoritate a probelor au fost foarte bune (13 la număr), locul I fiind ocupat de soiul Simanida. În localitatea Siclău, acest soi semitimpuriu a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,2 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 69,9%, gluten 35,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 56,8 procente.

Glosa, Renan și Izvor au înregistrat calități bune și foarte bune în județul Argeș, cu un nivel ridicat al proteinei, respectiv gluten mult, de peste 22 la sută. Și calitatea glutenului este foarte bună, potrivit raportului Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA București, care a analizat șase probe din acest județ.

Pe de altă parte, tot în Argeș, soiurile Otilia și Miranda au prezentat un conținut de proteine și, implicit, de gluten umed mai mic, sub 11 și, respectiv, 22 la sută, dar se încadrează totuși în calitate satisfăcătoare.

În județul Argeș, în satul Ionești din comuna Buzoiești, locul I în topul soiurilor a fost ocupat de Izvor, unul precoce, cu o rezistență bună la cădere. Acesta a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,4 la sută, o umiditate de 11,9 procente, amidon (substanță uscată) 67,8%, gluten 36,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50 de procente.

Bacăul se poate „lăuda” cu toate probele analizate (cinci la număr) ca fiind de nivel satisfăcător. Concret, conținutul de proteine este mic, sub 11 la sută, dar conținutul în gluten umed depășește un nivel de 22 de procente, excepție făcând soiul Izvor, cultivat în comuna Berești-Bistrița, unde și conținutul de proteine și cel de gluten sunt mai mici decât limita minimum admisă. „Iese din tipar soiul Apache, cultivat în localitatea Sascut, acesta prezentând un conținut de proteine de peste 11 la sută și conținut de gluten umed peste 31%. În acest județ, pe locul I s-a clasat soiul Apache (nearistat, timpuriu) care a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 11,6 la sută, o umiditate de 12,5 procente, amidon (substanță uscată) 70,7%, gluten 26,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 31,6 procente.

Bistrița-Năsăud a transmis către IBA doar probe „bune și foarte bune” (trei la număr). Aici, pe locul I se situează soiul Renan. În localitatea Lechința, acesta a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 12,6 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 69,2%, gluten 29,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,8 procente.

Cu privire la situația din județul Botoșani, acolo, cu excepția soiurilor Apache și Arieșan, celelalte patru probe analizate au un conținut mare de proteină și, implicit, conținut de gluten. „Și calitatea nativă a glutenului este bună”, se mai precizează în raport. Topul soiurilor testate de IBA în acest județ este condus de soiul Glosa (precoce la înspicare). În localitatea Corni, testele au evidențiat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 68,1%, gluten 35,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50,2 procente.

Pentru Caraș-Severin, IBA raportează că cele trei probe analizate sunt foarte bune și satisfăcătoare. „Se remarcă soiul Ingenio, cu valori foarte bune ale nivelului de proteine, gluten și test Zeleny”, conform documentului intrat în exclusivitate în posesia colegilor noștri de la Surse și Resurse. În localitatea Măureni, acest soi aristat a relevat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,2 la sută, o umiditate de 10,5 procente, amidon (substanță uscată) 69,4%, gluten 31,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 42,2 procente.

În județul Călărași (locul II la calitate, dar nici măcar loc V în 2017 la cantitatea obținută), cu o suprafață totală însămânțată cu grâu în toamna lui 2016 de 111.128 ha și tot 111.128 ha recoltate, o productivitate medie de 5.350 kilograme/ha și o producție totală de 594.208 tone de materie-primă obținute în acest an, cu foarte puține excepții (soiul Miranda), cele 13 probe trimise IBA pentru analiză sunt foarte bune. În Călărași, locul I a fost ocupat de soiul Litera (pentru producția din localitatea Grădiștea), un soi comun de toamnă cu un nivel bun de rezistență la încolțirea în spic. În urma analizelor, mostrele au relevat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 15,2 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 66,2%, gluten 37 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 53,4 procente.

IBA a raportat pentru județul Constanța că toate cele 18 probe se încadrează atât în nivelurile foarte bune și bune, dar și în cel satisfăcător. În ceea ce privește topul soiurilor în urma testărilor calitative efectuate de institut, Glosa s-a evidențiat prin următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 11,3 procente, amidon (substanță uscată) 67,8%, gluten 33,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 45,5 procente.

Doljul are majoritatea probelor analizate calificate drept „bune” (patru la număr), cu excepția soiurilor Arezo și Rubisco. Doljenii din Plenița au făcut treabă bună cu soiul Dropia în acest an, acesta evidențiindu-se prin următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,1 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 68,2%, gluten 30,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 38,2 procente.

„Foarte bune” au fost catalogate cele 20 de probe primite din din Galați, și de această dată existând trei excepții, și anume soiurile Boema (două probe), respectiv Ionesco (o probă). Localitatea cu același nume cu județul – Galați – prin fermierii săi a obținut cu ajutorul soiului Izvor un procent de proteină (substanță uscată) de 14,4 la sută, o umiditate de 11,7 procente, amidon (substanță uscată) 66,5%, gluten 32,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 49,8 procente.

Gorjul are toate cele trei probe analizate catalogate drept „bune”, producătorii agricoli din județ obținând cu ajutorul soiului Odisej un procent de proteină (substanță uscată) de 13,2 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 66,3%, gluten 32,6 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,3 procente.

În ceea ce privește județul Hunedoara, cu o singură excepție (soiul Solveg), restul probelor (patru la număr) sunt de bună calitate. Concret, cu ajutorul soiului Renan, hunedorenii au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,3 la sută, o umiditate de 12 procente, amidon (substanță uscată) 66%, gluten 35,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 49 procente.

În cazul județului Iași, IBA a catalogat toate probele ca fiind „foarte bune”, chiar dacă acestea au fost doar două la număr. Soiul de grâu Miranda pare să fi făcut minuni în localitatea Țigănași, astfel că acolo s-au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,3 la sută, o umiditate de 12,6 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 32,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 42,7 procente.

Din cele trei probe transmise de județul Maramureș către cei de la IBA, toate catalogate de institut drept „foarte bune”, doar soiul Adesso a înregistrat în localitatea Miresu Mare un procent de proteină (substanță uscată) de 12,6 la sută, o umiditate de 13,6 procente, amidon (substanță uscată) 70,1%, gluten 31,2 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,1 procente.

Și Mehedințiul a transmis către IBA tot trei probe, toate trei analizate și catalogate drept „foarte bune”. În localitatea Gârla Mare, fermierii au obținut cu ajutorul soiului Panonicus un procent de proteină (substanță uscată) de 16,1 la sută, o umiditate de 11,2 procente, amidon (substanță uscată) 64%, gluten 44,7 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 64,9 procente.

Tot către IBA a transmis și Mureșul două probe pentru testare, acestea fiind catalogate drept „bune” de către specialiștii institutului. Fermierii din localitatea Bogota, cu ajutorul soiului de grâu Arieșan, au reușit să obțină un procent de proteină (substanță uscată) de 12,3 la sută, o umiditate de 12,2 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 27,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 34,1 procente.

Cele trei probe transmise de Neamț sunt și ele catalogate de IBA drept „bune”, fermierii din Piatra-Neamț înregistrând cu ajutorul soiului Estivus un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 12 procente, amidon (substanță uscată) 71,2%, gluten 35,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50,2 procente.

Șase probe au fost expediate de către olteni, cu două excepții – Attraction și Norin – probele analizate fiind catalogate de IBA drept „bune” și „foarte bune”. Concret, cu ajutorul soiului Boema, fermierii din județul Olt au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,6 la sută, o umiditate de 10,9 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 34,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,3 procente.

În cazul județului Prahova, toate cele cinci probe analizate au fost catalogate de cercetătorii IBA drept „bune” și „foarte bune”. În localitatea Balta Doamnei, cu ajutorul soiului Boema, producătorii agricoli au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,6 la sută, o umiditate de 15 procente, amidon (substanță uscată) 68,8%, gluten 32,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,5 procente.

Sălajul a transmis în acest an șase probe spre evaluare, toate acestea fiind catalogate de IBA drept „bune” și „foarte bune”. Fermierii din localitatea Camar au obținut cu ajutorul soiului de grâu MV Kolo în acest an locul I în top și următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 12,9 la sută, o umiditate de 12,4 procente, amidon (substanță uscată) 71,5%, gluten 31,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,5 procente.

În cazul județului Timiș, potrivit normativelor de studiu al calității după care SCDA Lovrin de această dată a testat 21 de soiuri de grâu anul acesta, nivelul de proteină trebuia să se situeze peste 12 procente, iar cel de gluten umed să fie mai mare de 22 la sută. Toate aceste soiuri (dintre care 19 românești) au trecut testele.

De asemenea, cei de la Lovrin au luat în calcul un nivel al indicelui Zeleny (ml) mai mic de 20 ml ca fiind nesatisfăcător, WS care variază între 20-34 ml calitate satisfăcătoare, WS 35-50 calitate bună, respectiv WS peste 50 ml calitate foarte bună, Ciprian (N120/K40), Ciprian (N0/P0), Faur, Lovrin 6107 și Lovrin 6110 situându-se peste nivelul de calitate foarte bună.

Campionul „Litera”, testat de specialiștii de la Lovrin (care l-au plasat pe locul VIII la capitolul proteină), a prezentat următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,5 la sută, o umiditate de 11,8 procente, amidon (substanță uscată) 69,9%, gluten 33,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 45,1 procente.

Județul Tulcea a avut spre testare șase probe de grâu din recolta acestui an. Potrivit datelor IBA, 50 la sută din acest total (adică trei probe) sunt catalogate drept „bune”. Fermierii din Agighiol au obținut cu ajutorul soiului Litera un procent de proteină (substanță uscată) de 12,5 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 70,4%, gluten 29,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,8 procente.

Din cele 10 probe analizate și provenite din județul Vaslui, două probe de grâu au indicatorii mai slabi, respectiv conținutul în proteine, gluten și testul Zeleny. „Restul probelor sunt foarte bune”, se specifică în raport. Fermierii vasluieni din tarlaua Cumpărătura, comuna Oltenești, au mizat pe soiul de grâu Glosa (locul I în top) și au obținut următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 13 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 67,6%, gluten 29,6 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 39,5 procente.

Nu în ultimul rând, cele 11 probe analizate de IBA și transmise de județul Vrancea sunt „bune” și „foarte bune” din punctul de vedere ai parametrilor de calitate. În acest caz, în top, locul I este ocupat de soiul de grâu Litera. Acesta a obținut următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 15,7 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 65%, gluten 38,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 59,6 procente.

Producția de grâu a sezonului 2016-2017, record istoric

Datele oficiale ale Ministerului Agriculturii, prezentate presei de către Petre Daea și Liviu Dragnea la finele lunii august 2017, relevă că de pe suprafața totală recoltată, de 2.101.552 ha, s-au obținut 10.163.887 tone de grâu, secară și triticale, adică o medie de 4.836 kilograme la hectar. Potrivit statisticienilor MADR, în acest caz vorbim de un record istoric al României, mai exact, de cea mai mare producție totală, respectiv de cea mai mare productivitate medie la hectar.

Datele ministerului român al agriculturii dau Constanța ca fiind pe primul loc la producția de grâu, secară și triticale, cu o cantitate totală obținută de 878.248 de tone, urmat fiind de Teleorman, cu 775.722 de tone, Dolj, cu 773.347 de tone, Timiș, cu 684.900 de tone, respectiv Olt, cu 683.854 de tone.

Top-randamente la grâu secară și triticale s-au înregistrat în acest an în localitatea Cujmir, județul Mehedinți, acolo unde de pe 4,75 ha s-au obținut 10,2 tone de boabe.

La nivelul zilei de 7 septembrie 2017, prețul CPT al grâului de panificație (port Constanța) este în creștere la CerealeColectDistribution - 685,18 lei, în timp ce oferta de cumpărare din fermă a Landmar Moldova FCA este la fel, în creștere, și se situa la nivelul a 630 lei tona metrică în data de 5 septembrie a.c.

Nu în ultimul rând, tot atunci, prețul CPT Constanța al grâului pentru panificație al celor de la United Grain este și el în creștere și atinge nivelul de 680,58 lei tona metrică.

Grâul ucrainean pentru panificație (la Marea Neagră) are un preț de 680,16 lei tona metrică și este și el în creștere.

Miercuri, 6 septembrie 2017, prețul grâului pe bursa din Paris era în scădere (704,72 lei tona metrică), în timp ce bursa de la Chicago afișa un preț de 597,18 lei tona metrică.

Culturile de floarea-soarelui și porumb însămânțate în părțile de vest și de sud-vest ale țării, precum și în cele din nordul și estul Moldovei ar putea întâmpina „anumite probleme” la finalul acestui sezon agricol, a declarat directorul general al Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), Elena Mateescu, miercuri, 6 septembrie 2017, cu ocazia lansării pe piață a Inovagria Meteo (aplicație suport pentru informare și decizie privind managementul fenomenelor meteo și agrometeo din România).

Informația este lansată în piață la doar 17 zile distanță de afirmațiile publice ale ministrului Agriculturii, Petre Daea, potrivit cărora procesul de recoltare a florii-soarelui a debutat cu aproximativ 10 zile mai devreme, pe fondul temperaturilor ridicate care au produs o coacere forțată a semințelor, lucrările fiind, pe atunci, în plină desfășurare în județele din sudul și sud-estul țării.

„Este posibil ca în părțile de vest și sud-vest ale țării să fie anumite probleme la culturile de floarea-soarelui și porumb și, nu în ultimul rând, în cele de nord și de est ale Moldovei”, a declarat pentru Revista Fermierului, Elena Mateescu. „Cu siguranță, tehnologia este foarte importantă în contextul așteptărilor privind producțiile, pentru că efectele sunt diferențiate. Astfel, dacă au fost aleși hibrizi cu perioadă diferită de vegetație - de la extratimpurii, timpurii și până la tardivi -, cu însămânțarea în diferite epoci și, nu în ultimul rând, cu un grad de rezistență la ceea ce înseamnă arșița și seceta în lunile de vară (observăm că fenomenele se accentuează în special în a doua jumătate a acestui anotimp), toate acestea pot asigura un procent bun de producție”.

Prezent la sediul ANM, vicepreședintele celei mai mari organizații de producători agricoli de cultură mare (LAPAR), Gheorghe Albu, a precizat pentru Revista Fermierului că producțiile de floarea-soarelui și de porumb nu le vor depăși pe cele de anul trecut, iar în ceea ce privește randamentele din ferma sa, acestea ar putea fi chiar puțin mai mici decât cele din 2016.

„În ferma mea nu am excelat cu producții față de anul trecut (și la porumb, și la floarea-soarelui), dar ne menținem pe aceeași linie, poate puțin mai jos față de 2016. Producția obținută, chiar în condițiile acestea de secetă, de arșiță, este satisfăcătoare și ne ajută la recuperarea cheltuielilor, a ne onora contractele de arendă și a plăti inputurile și datoriile către bănci, în care să ne mai rămână nu o cotă de profit, ci de dezvoltare”, a menționat oficialul LAPAR.

Tot el a spus că la nivelul fermierilor membri ai LAPAR, și prin raportări, precum și prin întâlnirile pe care aceștia le-au avut, s-a constat că la nivel de productivități, acestea se „mențin pe linia de plutire” față de anul trecut.

„Am avut colegi care au obținut în 2016 și 2.300 – 2.400 de kilograme de semințe de floarea-soarelui la hectar, dar și unii care au recoltat 4.000 kg/ha. La porumb, am avut membri LAPAR care au obținut cantități de porumb de 5-6 tone de boabe la hectar, iar alții (printre care și colegul nostru Sitaru) care au contabilizat chiar și 10-15 tone de porumb la hectar”, a spus Albu. „Pentru anul agricol 2016-2017, considerăm încheiat ciclul cu floarea-soarelui și cu porumbul pentru că o parte din ele le avem în hambar sau chiar le-am și valorificat. Avem producții realizate care variază între 2,3 și 4 tone la hectar la floarea-soarelui sunt unele care s-au realizat. Comparativ, producțiile de anul acesta sunt aproape egale cu cele de anul trecut”.

În ceea ce privește exploatația sa, Albu are sole de pe urma cărora a obținut și 3,6 tone de semințe de floarea-soarelui la hectar, iar pe altele, plasate pe alte forme de relief, nu a obținut decât maximum 2.000 kilograme/ha, în timp ce de pe doar 150 ha însămânțate cu porumb pentru boabe (suprafețe lucrate chiar de arendatori, pentru consum propriu), randamentul mediu a fost chiar și de 10 tone.

„Una peste alta, depășim o medie de 2,7 tone de floarea-soarelui la hectar producție, suprafața însămânțată fiind de 1.500 hectare”, a mai adăugat Gheorghe Albu. „La porumb, noi îl cultivăm în mare parte pentru furaje. Îl facem siloz și am obținut în jur de 40-45 de tone de porumb-siloz la hectar. O parte din suprafață, prin contractul de arendă, o avem dată proprietarilor de teren, pentru că marea majoritate sunt din mediul rural și au nevoie și de o plată în natură (porumb și grâu), iar acolo, pe aceste locuri, oamenii obțin în jur de 10 tone de porumb la hectar. Asta, bineînțeles, cu protecția perdelelor forestiere, cu aplicarea de tehnologii, cu mai puține treceri pentru a păstra apa în sol, cu introducerea de hibrizi rezistenți la arșiță și secetă. Ei cotă parte din suprafață, dar la nivel de fermă, la mine, totalizează aproape 150 ha suprafață însămânțată cu porumb pentru boabe”.

Anul trecut, țara noastră a ocupat primul loc în Uniunea Europeană (UE) atât la suprafața cultivată, cât și la producția de semințe de floarea-soarelui, cu cele 1,95 de milioane de tone de pe 1,01 milioane hectare. În schimb, la porumb a deținut supremația doar la suprafață, cu 2,49 de milioane hectare, fiind pe poziția a doua la producție, după Franța, cu circa 10 milioane de tone, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).

În 2017, suprafața programată pentru însămânțări a fost de 2,6 milioane hectare la porumb și de peste un milion de hectare la floarea soarelui.

Înființarea unei organizații-umbrelă sub care să se unească toate cooperativele din agricultura românească, una care să le reprezinte interesele la nivel european, precum și să instituie un dialog instituționalizat cu autoritățile din România, este dezideratul celor 11 organizații care au fost prezente la Ziua Cooperativelor de cultură mare din mai 2017 de la sediul Braicoop, uniune care ar urma să-și pună bazele în mod concret în septembrie.

Pentru că a fost amintit numele Braicoop, aceasta este singura cooperativă agricolă din România care a efectuat investiții pentru membrii săi, în valoare de 600.000 de euro, într-o bază unde se dorește construcția inclusiv a unui siloz și care este reprezentată cu succes de ing. Constantin Mocanu, președintele cooperativei.

Dar despre alte experiențe investiționale (din Republica Moldova, de această dată), unele mult mai consistente, în cele ce urmează.

Revenind la uniunea cooperativelor de cultură mare, acesta pare a fi panaceul tuturor tipurilor de forme asociative similare din agricultura autohtonă și care ar duce la revitalizarea situaţiei acestora. Potrivit afirmațiilor lui Florentin Bercu, directorul executiv al Pro Agro, este nevoie urgentă de dialog cu cei care decid în Europa, prin COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană), precum și de reprezentativitate în grupele de dialog civil ale Comisiei Europene (CE), acolo unde se realizează regulamentele și directivele care sunt obligatorii de implementat pentru statele-membre, dialog posibil doar prin unificarea punctelor de vedere ale liderilor cooperatorilor din România.

„Din păcate, cooperativele agricole din România nu au fost niciodată reprezentate acolo, ci doar prin organizația multisectorială a fermierilor, câteva luni în anul 2013”, a precizat Bercu într-o lucrare de specialiate.

În plus, cele 11 cooperative agricole văd în această uniune de ramură a cooperativelor de cultură mare un prim pas pentru încurajarea creării filierelor cu valoare adăugată, unele care să facă tranziție de la o Românie eminamente producătoare de materie-primă agricolă la o țară producătoare de valoare adăugată.

Susținere în acest demers vine inclusiv din partea sectorului privat. Florin Constantin, directorul de marketing al Adama, a explicat că firma pe care o reprezintă vine în această ecuație cu o expertiză istorică.

„Adama este o companie care s-a creat într-un mediu nepropice agriculturii, într-o cooperativă în kibuțurile din Israel, la sfârșitul anilor '40, acolo unde se punea aceeași problemă pe care o avem aici, în România, de organizare a filierelor agricole, a producției agricole și de valoare adăugată”, a afirmat oficialul Adama, adăugând că uniunea cooperativelor agricole reprezintă o formă superioară de guvernanță a agriculturii. „Este clară decizia tuturor cooperativelor de a-și crea o structură asociativă care să le reprezinte în dialogul civil, să poată să trateze problemele lor de fond”.

Totodată, potrivit specialistului Pro Agro Florentin Bercu, în momentul de față, o astfel de uniune de ramură ar trebui să se implice activ în urmărirea procesului legislativ și în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile acoperite de organizație, prin înaintarea de memorii, de proiecte legislative, colaborarea cu alte organizații implicate, realizarea de campanii de advocacy și altele.

Nu în ultimul rând, această uniune de ramură ar trebui să elaboreze şi să implementeze o strategie pe termen lung, una care să aibă în vedere instruirea producătorilor mici și medii din mediul rural pe probleme legate de consultanţă şi inovare în domeniul producţiei agricole şi de marketing, precum și încurajarea consumului, prin programe susținute de stat, prin activități de marketing, branding, precum și sampling.

Legea 566/2004 (Legea 164/2016). Funcțională sau nu?

Pentru că membrii cooperativelor (de cultură mare și nu numai) urmăresc procesul legislativ din România și încearcă să se implice în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile de interes, chiar și în lipsa unei voci comune, în viziunea ing. Constantin Mocanu, șeful Braicoop, cooperativele agricole de la noi din țară ar fi guvernate de o lege care de aproape doi ani nu funcționează pentru că aceasta, pur și simplu, nu ar avea norme de aplicare.

Mai mult, scutirile de impozite reglementate de legislația în vigoare ar fi, în opinia sa, nefuncționale.

„Noi, practic, funcționăm fără a fi reglementați de vreun act normativ. Suntem constituiți în baza legii, dar facilitățile oferite de 562 (în fapt, Legea 566/2004, modificată prin Legea 164/2016) referitoare la scutirea de impozit a cooperativei, scutiri de taxe ale fermierilor pe pământ, nu funcționează”, a precizat Mocanu cu ocazia evenimentului organizat la sediul Braicoop, cu susținerea Adama.

Pe de altă parte, Florentin Bercu, directorul executiv al CN Pro Agro, afirmă că în actul normativ din 2016 nu au fost prevăzute norme și de aceea ele nu există. Au fost însă discuții bilaterale, atât la nivelul Ministerului Agriculturii, cât și al Ministerului Finanțelor și organizațiilor de producători, astfel încât să fie puse în aplicare facilitățile fiscale care sunt prevăzute în Legea 164/2016 și care ar urma să fie aplicate în anul 2018, în contul anului 2017, cu privire la impozitul pe venit.

Toți actorii implicați în agricultură, industria alimentară și servicii conexe, a mai precizat Bercu, trebuie să conștientizeze că legislația agricolă națională și comunitară se află într-o continuă schimbare. De aceea, este esențial ca aceștia să se implice, să semnaleze anumite nereguli/probleme pe care le identifică, să se afilieze organizațiilor profesionale, interprofesionale, grupurilor de producători și cooperative și, prin reprezentanți, să fie prezenți la masa discuțiilor, cu puncte de vedere pertinente, astfel încât vocea lor să se facă auzită.

„Doar în acest fel vor avea șanse mai mari de eficientizare a activității pe care o desfășoară, de a face față competiției, de a-și asigura profitul și de a avea un impact socio-economic asupra dezvoltării durabile a mediului rural”, a mai precizat Bercu.

Braicoop își dorește externalizarea funcțiilor de conducere

Povestea Braicoop, singura cooperativă care (cel puțin până la această oră) a investit în beneficiul propriilor membri, a început cu 20 de entuziaști. Acum, mărturisește șeful organizației brăilene, s-au „mărit” atât de mult problemele, încât el a conștientizat că trebuie un președinte care să fie mult mai mult implicat în problemele organizatorice.

„Trebuie externalizată o parte din funcții: directorul executiv, personalul de conducere. Până acum, președintele este neremunerat și ales din rândul fermierilor. Deja, parte din cooperativă înseamnă un alt business. Timpul pe care ți-l acorzi ție pentru fermă presupune să mergi în cooperativă. Gândim acum să vedem cum putem, prin intermediul statutului, să externalizăm, să plătim pe cineva care să ne fie președinte și să se ocupe numai de cooperativă. Gândim un statut în care președintele să fie într-adevăr, dacă-l punem din rândul fermierilor, onorific, să fie imaginea cooperativei, să fie cel care se ocupă de promovarea, de adunarea membrilor, de înmulțirea lor în cooperativă”, a afirmat el în cadrul evenimentului Ziua Cooperativelor de cultură mare.

Externalizarea a dus la începuturile Braicoop la un avânt nemaiîntâlnit până atunci la o cooperativă. Asta o spune tot ing. Constantin Mocanu.

„Am avut inspirația, cred că la trei ani distanță, de am adus un director executiv care chiar a știut s-o pună pe roate, a dat drumul la treabă. Cu ajutorul nostru, al Consiliului de Administrație, și prin munca lui (10-12 ore), a făcut treabă. El a fost inițiatorul proiectului pe Măsura 142, unde am avut acces la 150.000 de euro fonduri europene, bani pe care am reușit să-i investim în Baldovinești”, a afirmat actualul șef al cooperativei brăilene.

Expertul Braicoop, laolaltă cu membrii cooperativei, au reușit s-o capitalizeze, banii au început să intre în cooperativă, bani lăsați din comisioanele pe care le-au oprit din încasări, după comercializare.

Actualmente, Braicoop are angajați specialiști din afara organizației, unul dintre aceștia fiind și ing. agronom Șerban Silvestru, de la departamentul de mediu. Acesta ține legătura între autoritățile de mediu și fermieri.

„Ținem evidența gestiunii fermierilor. Practic, preluăm obligațiile de mediu ale fermierilor, facem raportările anuale către autoritățile de mediu. Avem acum o campanie, încercăm să autorizăm pe parte de mediu și fitosanitar toți fermierii, astfel încât să poată avea depozit de produse fitosanitare, să poată face lucrările de mecanizare, depozitări etc.”, a menționat expertul.

Ciprian Popa și experiența sa de lucru cu Braicoop îl determină să nu mai fie pesimist cu privire la viitorul cooperativelor.

„Știți cum am intrat în cooperativă?”, își începe discursul fermierul Ciprian Popa din comuna Cazasu, producător agricol care are în lucru 700 hectare de teren, din care 150 ha care pot fi irigate.

An de an, înainte să înceapă recoltatul, Popa intra cu combina la recoltatul orzului sau grâului, umplea buncărul angrenajului, preleva mostre cu „găleata” de grâu sau de orz și pleca timp de jumătate de zi, din bază-n bază, pentru a realiza analiza calitativă și a vedea ce preț putea obține.

„Cred că dura o zi sau două până mă hotăram ce să fac”, recunoaște fermierul.

În momentul de față, el oferă cooperativei un disponibil de 1.000 de tone de grâu în luna martie-aprilie, care se poate vinde în tranșe, cu prețuri diferite, își alege momentul vânzării, prețul și doar i se comunică locul de livrare.

„Nu mai umblu cu găleata-n mână! Stau la birou, consult bursa de cereale și hotărăsc când și cât să vând. Este decizia mea și numai a mea, dar cooperativa mă ajută și în fiecare săptămână îmi dă preț și eu îmi aleg momentul de vânzare, prețul și cantitatea dorite de mine, astfel încât să-mi fac un plan de venituri. Este foarte simplu: vindem mai scump și cumpărăm mai ieftin”, prezintă el bucuros beneficiile de a fi membru într-o cooperativă de marketing.

În ceea ce privește planurile investiționale ale Braicoop, Popa este bucuros să știe că întotdeauna membrii decid cu privire la bani, pentru că, mai spune el, este un bun comun.

„Ce facem? Am avut profit, să zicem, de 300.000 de euro. Ce facem cu banii aceștia? Îi investim sau dăm dividende? Că am luat și dividende de la cooperativă, dar anul acesta am hotărât să investim”, a conchis producătorul agricol, care a adăugat că pentru a generaliza implementarea cooperativelor în România „va trebui să treacă puțin timp, să se schimbe mentalitățile”, precizând că „în orice țară, banul l-a disciplinat pe om”.

Un moldovean și patru români, aceeași viziune, forțe diferite

Chiar dacă Moldova nu este un competitor pe măsura țării noastre în ceea ce privește suprafețele cultivate, randamente și piețe de desfacere, la capitolul cooperative, moldovenii ne întrec. Este și exemplul cooperativei Agrostoc, pe ale cărei frâie le ține Alexandru Smutin, agricultor de seamă al vecinilor de peste Prut.

Forma asociativă din Republica Moldova a fost înființată în luna august, acum 15 ani, administrează 400.000 ha și are 121 de membri și 140 de non-membri (colaboratori).

Și am început special cu Agrostoc pentru că, similar cu Braicoop, această cooperativă investește foarte mult pentru membrii săi și are tot felul de sisteme de bonificație în funcție de productivitate, inclusiv „foi” care, în fapt, sunt vouchere de concediu, dar și abonamente la clinici private.

La o cifră de afaceri de aproximativ 50 de milioane de euro, Agrostoc își permite inclusiv să investească în proprietăți aproape de calea ferată, pe care să construiască depozite.

„Acum mergem cu selectarea a unu sau două locuri unde am putea monta niște silozuri lângă calea ferată, astfel încât să nu mai plătim niște comisioane sau taxe celor care au și cale ferată, și silozuri plus elevatoare”, a menționat Smutin. „Noi am investit în depozite de îngrășăminte și pesticide, cu tot necesarul, cu toată manopera respectivă. Recent, s-a fondat o societate cu răspundere limitată, strict cu resurse Agrostoc, care se ocupă cu producerea semințelor cerealiere. Acolo s-a investit și în tehnica agricolă, procesarea semințelor. Societatea are terenuri arendate și ea răspunde totalmente de semințele respective”.

Moldoveanul a adăugat că planul investițional a prevăzut, pe lângă aprovizionarea membrilor cu semințe, pesticide și îngrășăminte (macro, micro, foliare) de calitate, servicii de import-export, printr-un departament specializat. Atât de mare este cooperativa Agrostoc, încât contractele pentru îngrășăminte sunt făcute direct la fabricile-mamă din Rusia, de unde importă zeci de vagoane la preț de fabrică.

Agrostoc deține și circa 30 de fitofarmacii (agromagazine), prin care comercializează material semincer, pesticide, îngrășăminte și altele, la ambalaje mici.

Revenind la România, și noi avem exemple de succes, însă la nivel mult mai mic. Este și cazul lui Nicolae Sofone, de la cooperativa Dobrogea-Sud, Constanța. El recunoaște că membrilor cooperatori nu le-a fost ușor să se asocieze și că le-au fost necesari trei ani ca să se constituie.

El spune că secretul cooperativei este să pui la comun „inteligența”, „mintea”.

„În rest, fiecare cu socoteala lui, cu gestiunea economică a fiecărei societăți. Important pentru noi este să găsim prețuri bune la ceea ce cumpărăm, prețuri bune la ceea ce vindem. Noi, de două săptămâni, din trei în trei zile, chiar și zilnic, avem actualizate prețurile de vânzare la ceea ce înseamnă producția nouă de cereale. Toate prețurile sunt date pe port”, a conchis Sofone.

Un susținător fervent al unificării cooperatorilor sub o singură voce este și George Drăghici, vicepreședintele cooperativei Agrisud, Ilfov. Aceasta este prima cooperativă înființată în 2007 și care a pornit cu 29 de membri și a ajuns la 72, aceasta exploatând în jur de 30.000 ha.

Și Drăghici vorbește de investiții în perioada următoare, inclusiv în ferme zootehnice, pentru a genera valoare adăugată.

„Am cumpărat inputuri împreună, am negociat la nivel de cooperativă și am obținut discounturi mult mai mari decât am fi obținut în mod individual. De anul trecut, am început să și vindem produsele în comun – o mare realizare – și avem perspective în care să ne facem birouri, depozit de cereale și, poate, o fermă de animale. Gândim ca în viitor să nu mai vindem produsele pe care le obținem din exploatație, ci să le transformăm în valoare adăugată”, a menționat el.

Hari Masai, reprezentantul unei cooperative din Maureni, Gătaia, care a pus la bătaie nu mai puțin de 1.800 ha, spune că forma asociativă pe care o reprezintă a început activitatea cu 12 membri și 11.000 ha. În prezent, s-a ajuns la 21 de membri și la aproape 20.000 ha.

„Încercăm să mai creștem, dar nu foarte mult, nu exploziv. Încercăm să creștem sănătos. Încă încercăm să avem o situație cât mai solidă, o bază pentru viitor”, a punctat bănățeanul. „În primul rând, când cumperi un produs, întrebarea este ce cantitate vrei. De acolo pleacă și prețul. Când vinzi, la fel, ce cantitate ai de vânzare. Bineînțeles, contează cantitatea. Când te aduni cu mai mulți, ai mai multă cantitate și astfel poți negocia la cantitate, poți negocia la cumpărare, la vânzarea produselor”.

Nu în ultimul rând, directorul executiv al Argeș Biosud, Mircea Băluță, a mărturisit că a pornit cooperativa cu un grup de 10 fermieri, pentru ca, în prezent, să ajungă la 50 de membri, cu o suprafață integrată de 19.200 ha.

La un nivel mai mic, Argeș Biosud se ocupă cu diligențe similare uniunii la care vrea să se ajungă în România, și anume la relația cu autoritățile, cooperativa fiind implicată nu demult într-un demers față de plățile privind calamitățile.

„Am considerat că ne prezentăm noi singuri foarte bine interesele. Am înființat cooperativa în 2009. Este o cooperativă de achiziții și vânzări. Organizăm pentru membrii noștri achiziții de inputuri (semințe, pesticide, îngrășăminte). Organizăm, de asemenea, licitațiile pentru vânzările de produse agricole pe care le producem. Desigur, purtăm și un dialog cu autoritățile locale (DAJ, APIA, MADR, MF) cu privire la problematicile care intervin în desfășurarea activității noastre”, a conchis el.

Unde ne aflăm cu cooperativele. Florentin Bercu a studiat această temă

În urma trecerii de la un sistem centralizat la unul privat, care se chinuie de mai bine de două decenii să facă față competiției cu mari țări din fostul bloc comunist, dar și cu state membre UE cu vechi ștate în comerț, competiţia pentru valorificarea produselor agricole este dură.

Chiar și așa, pe fondul unei gândiri de genul „unde-s doi, sunt deja prea mulți”, modalitate de abordare găsită chiar la fermieri de nivel foarte mare de la noi din țară, în acest moment, România se află la începutul unui nou drum pe ideea promovării și dezvoltării cooperaţiei.

Potrivit lui Florentin Bercu, acesta a rămas totuşi principalul, dacă nu chiar singurul, mijloc de organizare a activităţilor agricole, cu deosebire în rândul micilor exploataţii.

„Datorită creșterii gradului de conștientizare cu privire la cooperative la nivel european și global, au apărut, în ultimii ani, mai multe inițiative pentru crearea de noi cooperative”, spune el.

În condițiile în care ferma familială şi alte tipuri de forme asociative nu pot să-şi permită să-şi acopere singure serviciile de care au nevoie în aval şi în amonte, precizează în lucrarea sa de doctorat Florentin Bercu, director executiv Pro Agro, prima alternativă ar fi renunţarea la a-şi cumpăra singuri aceste servicii prea scumpe și axarea exclusivă pe producţia agricolă primară.

„De aici apar necesitatea şi importanţa asocierii fermierilor în forme de cooperare care să le rezolve exclusiv problemele şi serviciile pe care ei înşişi nu pot să le rezolve”, afirmă el în lucrarea academică.

Piața agroalimentară românească este masiv influențată în prezent de competiția dintre preț și capacitatea de punere pe piață a produselor de către producători. La nivel de producție, grupurile internaționale non-cooperative sau societățile comerciale private cu capital autohton dețin controlul produselor pe segment de piață, influențând prețul și trendul pieței.

Potrivit studiului realizat de Bercu, în primii doi ani de la apariția legilor ce reglementează cooperația în România au fost înființate relativ puține cooperative și societăți cooperative agricole, 28 în 2005 și 26 în 2006, urmând o creștere oscilantă până în anul 2009, când s-a ajuns la maximul perioadei analizate, înființându-se 126. A urmat o perioadă descrescătoare până la 91, în 2013, iar în anul 2014 și pentru primele 9 luni din 2015 menținându-se la aproximativ 50 de entități.

„Membrii sunt reuniți de scopul comun pe care îl au în vederea depășirii greutăților întâmpinate în desfășurarea activității, menținerii la nivelul competitivității, în raport cu ceilalți colegi europeni care sunt mult mai bine organizați, au avut insuflate ca moștenire de la înaintași principiile cooperatiste, le perfecționează și le aplică cu succes”, menționează el.

Datele adunate de acesta relevă că a existat o creștere constantă a cifrei de afaceri înregistrată de cooperativele agricole din România, începând cu 27.562.018 lei pentru activitatea desfășurată în 2009, evoluând spectaculos până la 178.200.939 lei în 2011 și continuând până în 2014, când a ajuns la 466.683.755 lei.

„Analizând cifra de afaceri pe județe, constatăm că în județul Tulcea nu s-au înregistrat activități economice pe parcursul celor șase ani analizați, în Prahova, la nivelul anului 2009 am avut una dintre cele mai mici cifre de afaceri, de 516 lei, iar maximul a fost de 84.095.057 lei, în Constanța, la nivelul anului 2014”, menționează executivul Pro Agro în lucrarea sa.

Conform studiului său, un factor important care arată evoluția activității cooperativelor și societăților cooperative agricole din România în perioada analizată este numărul de angajați al acestora. În viziunea sa, este normal să fie o dezvoltare și un progres, mai ales că a durat ceva până s-a scăpat de reticența cauzată de fostele CAP-uri, întrucât ar fi fost normal ca fermierii să vină ca membri în cooperativele și societățile cooperative agricole și să realizeze în comun activități de depozitare, procesare, ambalare, comercializare și marketing.

„Urmare a faptului că aceste activități au fost implementate în puține dintre cooperativele existente, avem un număr insignifiant de persoane angajate în cadrul acestor entități, plecând de la 45 în 2009 și ajungând până la 351 în anul 2014. Cei mai mulți angajați au fost înregistrați la nivelul anului 2014 în Botoșani și în Suceava - 2011 și 2012”, a scris Florentin Bercu în lucrarea sa.

Datele sale spun că la nivelul lunii septembrie 2015 au fost identificate 763 de cooperative agricole și societăți cooperative care operează în România.

Dintre acestea, doar 199 au avut cifră de afaceri înregistrată în anul financiar 2014, însumând 466.683.755 lei. Cooperativele agricole și societățile cooperative agricole din România au, în total, 55 de activități principale desfășurate conform codurilor CAEN, cifrei de afaceri și sectorului de activitate, 9.813 membri (persoane fizice și juridice) și 351 de angajați.

Pentru anul financiar 2013, dintre cele 690 de cooperative și societăți cooperative agricole, 153 au avut un profit brut însumat de 7.698.735 lei, iar 133 au înregistrat o pierdere brută de 15.013.303 lei. Totodată, dintre cele 690 de cooperative, 241 au avut 2.028 de membri persoane juridice, iar 590 au avut 7.274 de membri persoane fizice.

Conform aprecierilor directorului executiv al Pro Agro, puterea unei uniuni de ramură pe sectorul vegetal poate sprijini membrii în achiziționarea de inputuri și comercializarea la prețuri avantajoase, iar o parte din profitul obținut să fie folosit în investiții în comun, inclusiv în cercetare. Doar așa vor putea face față concurenței existente pe piața comunitară și internațională, mai ales după 2020.

În plus, producătorii agricoli, de sine stătători, dar și formele asociative funcționale, trebuie să conștientizeze că este necesară implicarea directă în crearea de magazine și de rețele de magazine autohtone, astfel încât să aibă șanse să fie profitabili pe termen lung.

„Colegii lor din UE au înțeles și au construit rețele de magazine sub branduri proprii, precum COOP”, a conchis Bercu.

Aici ar trebui să intervină statul cu măsuri de stimulare, astfel încât să se asigure că banii din subvenții nu au fost cheltuiți degeaba.

Quadtrac CVX, un tractor al superlativelor! Maxxum, o alegere fericită pentru fermierii mici și mijlocii. „Ai un tractor universal!” (Luca, Case IH)

În viziunea lui Mihai Luca, trainer comercial Case IH, tot ceea ce înseamnă putere de tracțiune, flotație, economie de carburant reprezintă atuuri situate „într-o sferă extrem de rarefiată” (referindu-se la potențialii săi competitori, atunci când se vorbește de șenilatul Quadtrac 540 CVX, prezentat în premieră într-o fermă slovacă aparținând danezilor de la FirstFarms A/S în zilele de 26-27 iulie 2017).

În contrast, fermierii mici sau de nivel mediu se pot bucura de un alt produs prezentat în Slovacia, și anume Maxxum Multicontroller, „alegere foarte fericită, pentru că ai un tractor universal”, mărturisește același angajat al companiei.

„Și când spun tractor universal, vorbesc despre un tractor excelent pentru câmp, unul la fel de bun pentru aplicații de transport și care funcționează minunat când este vorba de aplicații cu încărcătorul frontal”, a afirmat Mihai Luca.

Brandul din spatele primului tractor tractat articulat din lume lansează primele mașini cu transmisie variabilă continuă (CVT), într-o mișcare concepută pentru a aduce avantajele unei eficiențe sporite a consumului de combustibil, ale ușurării funcționării și oboselii reduse a operatorului la cel mai înalt nivel de putere de pe piața tractoarelor.

Noutatea pentru 2017 este o gamă de trei modele Case IH Quadtrac CVX care vor completa linia existentă de cinci modele de mașini cu viteză standardizată. Noua transmisie CVX Drive oferă avantajele deplasării fără trepte de la staționare la viteze de până la 40 km/h și poate fi acționată pentru a funcționa la viteza dorită în avans sau la turația motorului cu ajutorul software-ului Automatic Productivity Management, care poate adapta în consecință managementul motorului și al transmisiei.

Despre CVX Drive a vorbit și Mihai Luca. Potrivit spuselor sale, atât Steiger, cât și Quadtrac primesc în prezent o transmisie variabilă continuă, avantajele în favoarea șenilatelor Quadtrac fiind suprafața imensă de contact și posibilitatea de a varia infinit viteza la sol, la orice turație a motorului.

„În primul rând, ca element de noutate, aducem în atenția publicului tractoarele cu transmisie variabilă continuă. Concret, Quadtrac și Steiger primesc o transmise de ultimă generație, cu toate beneficiile pe care predecesoarele lor le dețin deja, în speță Active Hold Control și transferul mecanic 100% al puterii în patru puncte de viteză ș.a.”, a afirmat Luca într-o serie de declarații date presei de specialitate din România. „Quadtrac CVX este un tractor al superlativelor. Tot ceea ce reprezintă putere de tracțiune, flotație, economie de carburant sunt atuuri situate într-o sferă extrem de rarefiată. În materie de rezistență și anduranță, Quadtrac-ul este un tractor care a fost rafinat mai bine de 20 de ani. Este un produs matur, chiar dacă are o cutie de viteze nouă. Caracteristicile lui în materie de putere, de forță de tracțiune și de eficiență se transpun în faptul că acesta este primul tractor cu șenile care are posibilitatea de a intra în câmp și de a lucra când alții trebuie să stea pe margine să se uite”.

Tractoarele Case IH Quadtrac CVX sunt alimentate de propulsoarele cu șase cilindri Cursor 13 cu 6 cilindri, controlate electronic, furnizate de compania-soră FPT Industrial, cu un turbocompresor cu două trepte pe cele două tractoare mai mici și un turbocompresor cu două trepte din modelul 540.

Pe acest tractor, turbocompresorul mai mic oferă o rată de răspuns scăzută, în timp ce a doua unitate mai mare asigură un impuls maxim la turații ridicate. Fiecare turbocompresor are propriul sistem de răcire pentru a oferi un răspuns mai rapid de 30% sub sarcină.

Motoarele respectă legislația privind emisiile TIER IV, prin utilizarea sistemului Case IH Hi-eSCR, care asigură, de asemenea, optimizarea eficienței consumului de combustibil. Pe modelul Quadtrac CVX, modelul Quadtrac 540 CVX, puterea nominală (conform ECE R120 2) este de 543 CP, în timp ce managementul puterii motorului, introdus sub sarcină, duce la 598 CP, ambele măsurate la turația nominală a motorului de 2.100 de rotații pe minut (rpm). Puterea maximă de 613 CP este atinsă la 1.900 rpm, iar cuplul maxim este de 2.607 Nm la 1.400 rpm. Tractorul are o capacitate diesel de 1.230 litri și un rezervor DEF (AdBlue) care deține 322 litri.

Primul CVT din industria de profil într-un tractor articulat pe șenile

Transmisiile cu transmisie variabilă nu au fost disponibile până acum niciodată într-un tractor articulat pe șenile. Transmisia CVXDrive în modelele Quadtrac 470, 500 și 540 CVX aduce cu ea o serie de beneficii, inclusiv ușurința utilizării, în special pentru operatorii neexperimentați, accelerarea mai rapidă la viteza pe teren sau pe șosea, oboseala redusă a operatorului, disponibilitatea completă a puterii la viteze reduse la sol pentru aplicații speciale/echipamente și disponibilitate completă a debitului hidraulic la viteze reduse la sol, precum și pentru aplicații precum găurirea/plantarea. Rezultatul este creșterea productivității, cu o durată de ciclu mai mare și o eficiență maximă a consumului de combustibil.

Oferind o deplasare fără trepte în intervalul 0-40 km/h și 0-18 km/h în sens invers, CVX permite stocarea a trei viteze reglabile de la 0 km/h la 40 km/h, ajustabile prin intermediul roților și al butoanelor de pe multicontroller. Transmisia încorporează o caracteristică de lansare care asigură o accelerație maximă, iar viteza de 40 km/h este atinsă la doar 1.640 rpm. Transmisia are patru intervale mecanice, pentru o eficiență maximă și un confort al operatorului, cu o schimbare automată a domeniului, iar pentru prima dată când are loc transferul de putere mecanică de 100%, este sub 10 km/h. Patru ambreiaje cu ambreiaj umed, montate pe cele patru seturi de angrenaje planetare, schimba intervalele fără întreruperi de tensiune, cu viteze egale ale ambreiajului, garantând o schimbare bună fără uzura ambreiajului.

Pompa hidrostatică și motorul hidrostatic sunt o singură unitate, fără țevi de înaltă presiune între pompă și motor. O placă variabilă pe pompă creează viteze diferite și permite motorului hidrostatic fixat să funcționeze în ambele direcții. Un exemplu în acest sens este funcția Active Hold Control, în care motorul hidrostatic elimină viteza de intrare de la motor.

„Active Hold Control înseamnă că tractorul, când este oprit pe un deal, poate rămâne static fără ca operatorul să aplice pedala sau frâna de mână. Frâna de parcare se aplică automat dacă rămâne în această stare mai mult de 45 de secunde”, se precizează în documentația de specialitate a Case IH.

În loc de accelerația piciorului găsită pe tractoarele Quadtrac cu transmisie de putere, modelele Quadtrac CVX sunt echipate cu o pedală de acționare. În modul automat, pedala de picior acționează ca o adevărată pedală de acționare, controlând viteza tractorului. Viteza maximă la sol poate fi reglată cu ajutorul butoanelor butonului de reglaj și al butonului de viteză de pe multicontrollerul montat pe cotieră. În modul manual, pedala de picior acționează ca o clapetă convențională pentru picior. Multicontroller-ul încorporează, de asemenea, un comutator de transfer de putere, care funcționează în paralel cu pârghia de transfer din stânga coloanei de direcție, pentru modificarea convenabilă a direcției, indiferent de modul în care operatorul dorește, fără a elibera volanul.

Sistemul de accelerație duală EcoDrive permite setarea turațiilor minime și maxime ale motorului pentru a maximiza eficiența și pentru a minimiza utilizarea combustibilului și pentru funcția de reducere a motorului, care determină turația motorului până la care rpm poate cădea sub sarcină.

Tractorul poate fi oprit temporar - cum ar fi la joncțiunile de drum - folosind doar pedala de frână, înainte de a reveni la viteza anterioară odată ce pedala este eliberată. Reducerea rapidă a vitezei înainte este posibilă prin retragerea pe multicontroller. Trei niveluri diferite de răspuns, pentru accelerație, decelerare și modulație de transfer de putere, pot fi setate cu ajutorul cotierei multicontroller.

Nu în ultimul rând, pompa de deplasare variabilă care furnizează cerințele hidraulice-cheie este, în fapt, un tip de compensare a presiunii și a debitului, care asigură un debit maxim de 216 litri/minut de ulei (opțiune de 428 litri/min), pentru a face față celor mai înalte cerințe. Sistemul funcționează la o presiune de 210 bari, alimentând până la opt supape de la distanță. Acestea și legătura spate de 8,949 kg sunt controlate electronic prin intermediul cotierei multicontroller.

La puterea maximă de 613 CP, modelul 540 CVX, care este modelul-pilot în gama Quadtrac CVX, oferă cea mai mare putere disponibilă a oricărui tractor CVT. Celelalte modele din gamă sunt Quadtrac 500 CVX si Quadtrac 470 CVX, care au puteri maxime de 558 cai-putere și 525 CP.

Maxxum, un tractor universal

Deși există în România multe ferme mici care își încetează activitatea, se întâmplă ceva cu suprafețele lor, a răspuns specialistul Case IH la întrebarea care ar fi cel mai indicat tractor pentru producătorii agricol de nivel mic și mediu. În opinia sa, o parte a acestor suprafețe deținute de fermierii încadrați în aceste niveluri merge către exploatațiile mari, în mod natural. Însă aici vorbim doar de o parte din suprafețele disponibile. Mihai Luca este de părere că inclusiv fermele mijlocii și mici tind să se consolideze și să crească în dimensiuni și activitate.

„Pentru aceste ferme, bineînțeles un tractor din clasa Maxxum este o alegere foarte fericită, pentru că au un tractor universal. Și când spun tractor universal, vorbesc despre un tractor excelent pentru câmp, unul la fel de bun pentru aplicații de transport și care funcționează minunat când este vorba de aplicații cu încărcătorul frontal. Maxxum este, astăzi, tractorul universal complet pe care îl produce Case IH, disponibil în varianta de bază Maxxum, cu puterea, cu siguranța în funcționare și cu boost-ul tipic pentru Case IH. Apoi, avem Maxxum Multicontroller, care vine cu noua transmisie, una care va funcționa perfect nu doar pentru încărcător frontal și transport, ci și pentru aplicații mai grele, mai solicitante. Și, bineînțeles, primul pe listă, Maxxum CVX, care este mașina ce promite nu doar eficiență, ci și un confort găsit în puține tractoare de dimensiunile acestea”, a precizat trainerul comercial Case IH, care a adăugat că rezervorul mai mare de carburant montat pe acest tip de utilaj garantează o foarte bună autonomie în câmp.

Tractorul Maxxum Multicontroller este utilat cu o transmisie 100% nouă, care se numește ActiveDrive 8. Aceasta este o transmisie cu opt trepte sub sarcină, trei game de viteze și superreductor opțional. Pe lângă ele, transmisia cea nouă este disponibilă cu o mulțime de funcții care vor face „deliciul fermierilor”, adaugă Luca. Și asta, deoarece tractorul poate fi oprit doar prin apăsarea pedalei de frână (n.r. - brake-to-clutch sau brake-to-inch). Totodată, este disponibilă și o schimbare de rapoarte la care viteza motorului variază automat, în vederea evitării șocurilor pe linia cinematică. Mai mult, vorbim de o transmisie care acoperă cu o singură gamă de viteze, cu opt rapoarte sub sarcină, toată gama de viteze între 4 și 18 km/h. Practic, la o viteză care variază între 4 și 18 km/h, tractorul nu are niciun fel de întrerupere a cuplului motor, între motor și roți, ceea ce reprezintă o caracteristică ce nu poate fi găsită astăzi pe piață, în această gamă de putere.

Pe lângă aceasta, Maxxum Multicontroller și Maxxum CVX devin disponibile cu ghidaj reactiv în serie și cu Adaptive Steering Control, ceea ce înseamnă că întoarcem volanul o singură dată pentru a braca roțile complet către stânga și către dreapta.

„Această caracteristică va fi excelentă pentru toți cei care lucrează sau cu un încărcător frontal, sau în colțuri de câmp, unde manevrele sunt delicate și înseamnă să întoarcem, de obicei, de foarte multe ori din volan”, a conchis pe acest subiect Mihai Luca.

Conform constructorului, în cadrul vitezelor de acoperire de până la 10,2 km/h, intervalul 1 este special conceput pentru lucrări mai grele. Pentru aplicații speciale care necesită viteze foarte scăzute, cum ar fi lucrările pentru culturile de legume, ActiveDrive 8 este de asemenea disponibil cu viteze suplimentare de fluaj. Intervalul 2 - principala gamă de lucru - acoperă aproape 90% din toate cerințele aplicării câmpurilor, pajiștilor și încărcătoarelor, permițând tractorului să funcționeze sub sarcină maximă, fără întreruperi ale cuplului, de la 1,6 la 18,1 km/h.

Pentru călătoriile pe șosea, transmisia este proiectată să pornească în intervalul 3, iar funcția de schimbare a sarcinii permite progresul rapid prin viteze de acționare. O funcție de schimbare automată înseamnă că tractorul poate fi setat să progreseze automat prin orice set de opt viteze pe teren și prin toate cele 16 trepte de viteză din primele două trepte de pe șosea. De asemenea, pedala de lansare poate fi utilizată pentru a depăși automatizarea transmisiei și pentru a face o trecere în jos.

În ceea ce privește funcționarea transmisiei, pedala de ambreiaj nu este întotdeauna necesară pentru a frâna. Maxxum Multicontroller dispune de funcția „brake-to-clutch” care îi permite să dozeze viteza la sol și să oprească doar folosind pedala de frână, fără ambreiaj. În plus, inversorul de dublu ambreiaj dedicat permite o adevărată „navetă de putere” în timpul schimbărilor de direcție pe pante, în timp ce caracteristica de frânare fără acționarea pedalei de ambreiaj îmbunătățește ușurința de oprire și siguranță la joncțiunile rutiere sau atunci când stivuiește baloturile cu un încărcător.

Modelele Maxxum Multicontroller fac mai productiv atât tractorul, cât și operatorul, datorită cotierei unice Case IH Multicontroller și joystick-ului său, care oferă conducătorului multiple funcții de operare la „un deget distanță”. De la operarea completă a transmisiei, prin intermediul comenzii de acționare cu comandă a vitezei și controlului puterii, la controlul turației motorului și la funcționarea distribuitoarelor hidraulice, totul este la îndemână. Aceste tractoare pot fi dotate acum cu supape mecanice sau electronice.

În paralel cu lansarea ActiveDrive 8, semifabricatul dovedit cu patru viteze, montat pe modelele standard Maxxum, a fost redenumit ActiveDrive 4. Cu 16 viteze înainte și 16 viteze înapoi, transmisia oferă o viteză maximă de deplasare de 40 km/h.

Transmisia Case IH CVXDrive este cea de-a treia opțiune disponibilă pe gama Maxxum și poate fi montată pe modele de la 116 la 145 CP, care oferă o deplasare fără trepte de până la 50 km/h.

Revizuirea gamei Maxxum prevede, de asemenea, un nou 150 Maxxum 150 CVX cu șase cilindri, lansat în partea de sus a liniei. Ambii cilindri Maxxum 150 Multicontroller și Maxxum 150 CVX vor fi disponibili pe deplin din al treilea trimestru al anului 2018.

„Cu acest tractor, Case IH oferă acum cel mai ușor și cel mai mic tractor din industrie cu un motor cu șase cilindri de această putere. Tractoarele Maxxum sunt alimentate de motoarele turbo și intercooled, cu patru cilindri, de 4,5 litri, cu patru cilindri și de 6,7 cilindri, de la FPT Industrial, care respectă reglementările privind emisiile de la stadiul IV, utilizând sistemul de reducere catalitică selectivă Hi-eSCR”, mai precizează constructorul.

Mai mulți jurnaliști de specialitate din Europa au participat la evenimentul anual mediatic Case IH, care a avut loc în acest an în Slovacia, pe o proprietate administrată de FirstFarms A/S.

FirstFarms operează în prezent în Slovacia, România și Ungaria, unde costurile favorabile, condițiile de producție și de vânzări oferă baza pentru câștigurile operaționale continuu ridicate. În plus față de rentabilitatea capitalului investit, FirstFarms se așteaptă ca, în timp, să realizeze câștiguri semnificative pentru acționarii săi, sub forma creșterilor valorii terenurilor și ale imobilizărilor corporale.

Case IH contribuie la schimbarea aspectului agriculturii din Europa de Est, care, în ultimii ani, a înregistrat o creștere masivă a eficienței și a productivității în fermele cel mai bine gestionate. O mare parte din aceste îmbunătățiri s-a datorat avansurilor în ceea ce privește calitatea, puterea și eficiența mașinilor utilizate, care au contribuit la transformarea oportunității operațiunilor pe teren, la asigurarea unor condiții optime de creștere pentru culturi și la reducerea costurilor de producție.

În opinia șefului PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, „este foarte greu de crezut” că pot fi probleme cu cele 63.000 de tone de grâu pe care Cerealcom Dolj le-a exportat în Egipt, în urma unei licitații organizate de GASC (autoritatea de achiziție a materiilor prime a statului nord-african), și la care ar fi fost descoperite semințe de mac de către inspectorii de carantină din țara destinatară.

Dragnea se bazează pe spusele ministrului Agriculturii, Petre Daea, potrivit cărora informația transmisă de Reuters cu câteva zile în urmă nu ar fi una oficială.

„L-am întrebat pe domnul ministru (n.r. - Petre Daea) despre discuția cu grâul care ar fi fost refuzat în Egipt. Ne-a spus foarte clar că ea nu este o informație oficială. Grâul despre care este vorba a fost exportat prin portul Constanța, dar în portul Constanța au fost inspectorii egipteni care aici au făcut verificările și au dat bun de export. Mai mult decât atât, grâul, în România, nu are mac”, a afirmat sigur pe el liderul PSD, cu ocazia unei vizite efectuate în teren la sistemului de irigații din cadrul Amenajării Gălățui Călărași, marți, 22 august 2017. „N-am luat eu legătura cu ele, că nu am telefonul lor (n.r. - al autorităților egiptene), dar vă spun încă o dată: în condițiile în care inspectorii egipteni l-au verificat aici, când a plecat din portul Constanța, este foarte greu de crezut că pot fi probleme”.

În urmă cu câteva zile, agenția de presă Reuters titra că autoritățile statului egiptean iau în calcul dacă să respingă sau nu un transport de 63.000 de tone de grâu românesc, revigorând temeri mai vechi printr-o posibilă nouă înăsprire a condițiilor de import, una care a blocat la un moment dat comerțul cu cereale al țării în anul anterior, unul de miliarde de dolari.

Concret, problema achiziției făcute de GASC și descoperită de (alți) inspectorii egipteni de specialitate ar fi legată de un posibil conținut de semințe de mac descoperit la sosirea cargoului în portul Safaga de la Marea Roșie, potrivit unui document de carantină agricolă intrat în posesia Reuters.

Dacă s-ar dovedi că transportul ar putea fi re-exportat din această cauză, acesta ar fi primul pe care autoritățile egiptene îl resping direct din port, de la finele anului 2015, atunci când un cargou plin cu grâu franțuzesc vândut de Bunge BG.N era returnat la origine pentru conținutul de cornul secarei.

Contactat de Revista Fermierului, Mihai Anghel, cel care a expediat transportul de grâu românesc, a declarat că informația potrivit căreia „Egiptul ar putea respinge din nou grâul românesc” nu se confirmă.

El ne-a spus că încărcătura a fost verificată la expediere de către inspectori egipteni, special trimiși de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC), iar materia primă a corespuns tuturor specificațiilor contractuale.

Marți, 22 august 2017, autoritățile egiptene ar fi trebuit să transmită dacă refuză sau nu transportul, până la ora publicării acestui material nefiind transmisă nicio astfel de informație în acest sens.

Întrebat fiind de jurnaliști ce părere are de noul parteneriat încheiat de Loteria Națională cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru încurajarea și susținerea fermierilor autohtoni prin lansarea noului produs loteristic – loz Fermierul –, șeful MADR, Petre Daea, a replicat în stilu-i caracteristic că pentru el este o mare bucurie că, cităm, „ne caută lumea și în cutia aceea unde este norocul”.

„Tot timpul, agricultorul este legat de fermier, iar dacă cei de la Loteria Națională au găsit această legătură pe loz în plic, pentru fermieri și pentru mine este o mare bucurie că, iată, ne caută lumea și în cutia aceea unde este norocul; spuneam eu că trebuie să căutăm norocul. Iată că-l caută și Loteria Română”, a afirmat Daea, adăugând că ministerul pe care îl conduce nu s-a implicat financiar în acest proiect sub nicio formă, pentru că „n-avea cum”.

Potrivit comunicatului de presă al Loteriei Naționale, „Fermierul” este noul produs loteristic cu care instituția mai sus menționată „continuă tradiția lozului în plic” și poate fi achiziționat la un pret de numai 2 lei.

„Încurajarea și susținerea fermierilor autohtoni de către Loteria Română reprezintă rezultatul parteneriatului încheiat de curând cu Ministerul Agriculturii. Acest prilej este o nouă posibilitate oferită jucătorilor să-și încerce norocul, făcand o alegere inedită”, se menționează în documentul de presă.

Loteria Națională a pus la bătaie în acest caz 495.019 premii, iar valoarea totală a acestora este de 2.000.000 de lei.

Câștigurile au valori de 2 lei, 10 lei, 50 de lei, 100 de lei, 1.500 de lei, 2.000 de lei, 5.000 de lei, 8.000 de lei, 10.000 de lei, 30.000 de lei, 35.000 de lei, 45.000 de lei, 100.000 de lei si 400.000 de lei.

„Premiile pot ajunge în buzunarele românilor, începând din această săptămână, oriunde aleg să joace”, au adăugat cei de la Loteria Națională.

Informații despre acest proiect erau deținute de Revista Fermierului încă din data de 15 mai 2017, însă a respectat embargoul, cu promisiunea unei conferințe comune de lansare a produsului loteristic. Din păcate, se pare că MADR nu a acordat suficientă atenție acestui parteneriat, drept pentru care Loteria a decis să anunțe mai devreme lansarea lozului Fermierul.

Apanajul acestui protocol aparține secretarului de stat MADR, Daniel Botănoiu. Domnia sa nu a comentat nimic pe marginea acestui subiect.