Înființarea unei organizații-umbrelă sub care să se unească toate cooperativele din agricultura românească, una care să le reprezinte interesele la nivel european, precum și să instituie un dialog instituționalizat cu autoritățile din România, este dezideratul celor 11 organizații care au fost prezente la Ziua Cooperativelor de cultură mare din mai 2017 de la sediul Braicoop, uniune care ar urma să-și pună bazele în mod concret în septembrie.
Pentru că a fost amintit numele Braicoop, aceasta este singura cooperativă agricolă din România care a efectuat investiții pentru membrii săi, în valoare de 600.000 de euro, într-o bază unde se dorește construcția inclusiv a unui siloz și care este reprezentată cu succes de ing. Constantin Mocanu, președintele cooperativei.
Dar despre alte experiențe investiționale (din Republica Moldova, de această dată), unele mult mai consistente, în cele ce urmează.
Revenind la uniunea cooperativelor de cultură mare, acesta pare a fi panaceul tuturor tipurilor de forme asociative similare din agricultura autohtonă și care ar duce la revitalizarea situaţiei acestora. Potrivit afirmațiilor lui Florentin Bercu, directorul executiv al Pro Agro, este nevoie urgentă de dialog cu cei care decid în Europa, prin COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană), precum și de reprezentativitate în grupele de dialog civil ale Comisiei Europene (CE), acolo unde se realizează regulamentele și directivele care sunt obligatorii de implementat pentru statele-membre, dialog posibil doar prin unificarea punctelor de vedere ale liderilor cooperatorilor din România.
„Din păcate, cooperativele agricole din România nu au fost niciodată reprezentate acolo, ci doar prin organizația multisectorială a fermierilor, câteva luni în anul 2013”, a precizat Bercu într-o lucrare de specialiate.
În plus, cele 11 cooperative agricole văd în această uniune de ramură a cooperativelor de cultură mare un prim pas pentru încurajarea creării filierelor cu valoare adăugată, unele care să facă tranziție de la o Românie eminamente producătoare de materie-primă agricolă la o țară producătoare de valoare adăugată.
Susținere în acest demers vine inclusiv din partea sectorului privat. Florin Constantin, directorul de marketing al Adama, a explicat că firma pe care o reprezintă vine în această ecuație cu o expertiză istorică.
„Adama este o companie care s-a creat într-un mediu nepropice agriculturii, într-o cooperativă în kibuțurile din Israel, la sfârșitul anilor '40, acolo unde se punea aceeași problemă pe care o avem aici, în România, de organizare a filierelor agricole, a producției agricole și de valoare adăugată”, a afirmat oficialul Adama, adăugând că uniunea cooperativelor agricole reprezintă o formă superioară de guvernanță a agriculturii. „Este clară decizia tuturor cooperativelor de a-și crea o structură asociativă care să le reprezinte în dialogul civil, să poată să trateze problemele lor de fond”.
Totodată, potrivit specialistului Pro Agro Florentin Bercu, în momentul de față, o astfel de uniune de ramură ar trebui să se implice activ în urmărirea procesului legislativ și în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile acoperite de organizație, prin înaintarea de memorii, de proiecte legislative, colaborarea cu alte organizații implicate, realizarea de campanii de advocacy și altele.
Nu în ultimul rând, această uniune de ramură ar trebui să elaboreze şi să implementeze o strategie pe termen lung, una care să aibă în vedere instruirea producătorilor mici și medii din mediul rural pe probleme legate de consultanţă şi inovare în domeniul producţiei agricole şi de marketing, precum și încurajarea consumului, prin programe susținute de stat, prin activități de marketing, branding, precum și sampling.
Legea 566/2004 (Legea 164/2016). Funcțională sau nu?
Pentru că membrii cooperativelor (de cultură mare și nu numai) urmăresc procesul legislativ din România și încearcă să se implice în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile de interes, chiar și în lipsa unei voci comune, în viziunea ing. Constantin Mocanu, șeful Braicoop, cooperativele agricole de la noi din țară ar fi guvernate de o lege care de aproape doi ani nu funcționează pentru că aceasta, pur și simplu, nu ar avea norme de aplicare.
Mai mult, scutirile de impozite reglementate de legislația în vigoare ar fi, în opinia sa, nefuncționale.
„Noi, practic, funcționăm fără a fi reglementați de vreun act normativ. Suntem constituiți în baza legii, dar facilitățile oferite de 562 (în fapt, Legea 566/2004, modificată prin Legea 164/2016) referitoare la scutirea de impozit a cooperativei, scutiri de taxe ale fermierilor pe pământ, nu funcționează”, a precizat Mocanu cu ocazia evenimentului organizat la sediul Braicoop, cu susținerea Adama.
Pe de altă parte, Florentin Bercu, directorul executiv al CN Pro Agro, afirmă că în actul normativ din 2016 nu au fost prevăzute norme și de aceea ele nu există. Au fost însă discuții bilaterale, atât la nivelul Ministerului Agriculturii, cât și al Ministerului Finanțelor și organizațiilor de producători, astfel încât să fie puse în aplicare facilitățile fiscale care sunt prevăzute în Legea 164/2016 și care ar urma să fie aplicate în anul 2018, în contul anului 2017, cu privire la impozitul pe venit.
Toți actorii implicați în agricultură, industria alimentară și servicii conexe, a mai precizat Bercu, trebuie să conștientizeze că legislația agricolă națională și comunitară se află într-o continuă schimbare. De aceea, este esențial ca aceștia să se implice, să semnaleze anumite nereguli/probleme pe care le identifică, să se afilieze organizațiilor profesionale, interprofesionale, grupurilor de producători și cooperative și, prin reprezentanți, să fie prezenți la masa discuțiilor, cu puncte de vedere pertinente, astfel încât vocea lor să se facă auzită.
„Doar în acest fel vor avea șanse mai mari de eficientizare a activității pe care o desfășoară, de a face față competiției, de a-și asigura profitul și de a avea un impact socio-economic asupra dezvoltării durabile a mediului rural”, a mai precizat Bercu.
Braicoop își dorește externalizarea funcțiilor de conducere
Povestea Braicoop, singura cooperativă care (cel puțin până la această oră) a investit în beneficiul propriilor membri, a început cu 20 de entuziaști. Acum, mărturisește șeful organizației brăilene, s-au „mărit” atât de mult problemele, încât el a conștientizat că trebuie un președinte care să fie mult mai mult implicat în problemele organizatorice.
„Trebuie externalizată o parte din funcții: directorul executiv, personalul de conducere. Până acum, președintele este neremunerat și ales din rândul fermierilor. Deja, parte din cooperativă înseamnă un alt business. Timpul pe care ți-l acorzi ție pentru fermă presupune să mergi în cooperativă. Gândim acum să vedem cum putem, prin intermediul statutului, să externalizăm, să plătim pe cineva care să ne fie președinte și să se ocupe numai de cooperativă. Gândim un statut în care președintele să fie într-adevăr, dacă-l punem din rândul fermierilor, onorific, să fie imaginea cooperativei, să fie cel care se ocupă de promovarea, de adunarea membrilor, de înmulțirea lor în cooperativă”, a afirmat el în cadrul evenimentului Ziua Cooperativelor de cultură mare.
Externalizarea a dus la începuturile Braicoop la un avânt nemaiîntâlnit până atunci la o cooperativă. Asta o spune tot ing. Constantin Mocanu.
„Am avut inspirația, cred că la trei ani distanță, de am adus un director executiv care chiar a știut s-o pună pe roate, a dat drumul la treabă. Cu ajutorul nostru, al Consiliului de Administrație, și prin munca lui (10-12 ore), a făcut treabă. El a fost inițiatorul proiectului pe Măsura 142, unde am avut acces la 150.000 de euro fonduri europene, bani pe care am reușit să-i investim în Baldovinești”, a afirmat actualul șef al cooperativei brăilene.
Expertul Braicoop, laolaltă cu membrii cooperativei, au reușit s-o capitalizeze, banii au început să intre în cooperativă, bani lăsați din comisioanele pe care le-au oprit din încasări, după comercializare.
Actualmente, Braicoop are angajați specialiști din afara organizației, unul dintre aceștia fiind și ing. agronom Șerban Silvestru, de la departamentul de mediu. Acesta ține legătura între autoritățile de mediu și fermieri.
„Ținem evidența gestiunii fermierilor. Practic, preluăm obligațiile de mediu ale fermierilor, facem raportările anuale către autoritățile de mediu. Avem acum o campanie, încercăm să autorizăm pe parte de mediu și fitosanitar toți fermierii, astfel încât să poată avea depozit de produse fitosanitare, să poată face lucrările de mecanizare, depozitări etc.”, a menționat expertul.
Ciprian Popa și experiența sa de lucru cu Braicoop îl determină să nu mai fie pesimist cu privire la viitorul cooperativelor.
„Știți cum am intrat în cooperativă?”, își începe discursul fermierul Ciprian Popa din comuna Cazasu, producător agricol care are în lucru 700 hectare de teren, din care 150 ha care pot fi irigate.
An de an, înainte să înceapă recoltatul, Popa intra cu combina la recoltatul orzului sau grâului, umplea buncărul angrenajului, preleva mostre cu „găleata” de grâu sau de orz și pleca timp de jumătate de zi, din bază-n bază, pentru a realiza analiza calitativă și a vedea ce preț putea obține.
„Cred că dura o zi sau două până mă hotăram ce să fac”, recunoaște fermierul.
În momentul de față, el oferă cooperativei un disponibil de 1.000 de tone de grâu în luna martie-aprilie, care se poate vinde în tranșe, cu prețuri diferite, își alege momentul vânzării, prețul și doar i se comunică locul de livrare.
„Nu mai umblu cu găleata-n mână! Stau la birou, consult bursa de cereale și hotărăsc când și cât să vând. Este decizia mea și numai a mea, dar cooperativa mă ajută și în fiecare săptămână îmi dă preț și eu îmi aleg momentul de vânzare, prețul și cantitatea dorite de mine, astfel încât să-mi fac un plan de venituri. Este foarte simplu: vindem mai scump și cumpărăm mai ieftin”, prezintă el bucuros beneficiile de a fi membru într-o cooperativă de marketing.
În ceea ce privește planurile investiționale ale Braicoop, Popa este bucuros să știe că întotdeauna membrii decid cu privire la bani, pentru că, mai spune el, este un bun comun.
„Ce facem? Am avut profit, să zicem, de 300.000 de euro. Ce facem cu banii aceștia? Îi investim sau dăm dividende? Că am luat și dividende de la cooperativă, dar anul acesta am hotărât să investim”, a conchis producătorul agricol, care a adăugat că pentru a generaliza implementarea cooperativelor în România „va trebui să treacă puțin timp, să se schimbe mentalitățile”, precizând că „în orice țară, banul l-a disciplinat pe om”.
Un moldovean și patru români, aceeași viziune, forțe diferite
Chiar dacă Moldova nu este un competitor pe măsura țării noastre în ceea ce privește suprafețele cultivate, randamente și piețe de desfacere, la capitolul cooperative, moldovenii ne întrec. Este și exemplul cooperativei Agrostoc, pe ale cărei frâie le ține Alexandru Smutin, agricultor de seamă al vecinilor de peste Prut.
Forma asociativă din Republica Moldova a fost înființată în luna august, acum 15 ani, administrează 400.000 ha și are 121 de membri și 140 de non-membri (colaboratori).
Și am început special cu Agrostoc pentru că, similar cu Braicoop, această cooperativă investește foarte mult pentru membrii săi și are tot felul de sisteme de bonificație în funcție de productivitate, inclusiv „foi” care, în fapt, sunt vouchere de concediu, dar și abonamente la clinici private.
La o cifră de afaceri de aproximativ 50 de milioane de euro, Agrostoc își permite inclusiv să investească în proprietăți aproape de calea ferată, pe care să construiască depozite.
„Acum mergem cu selectarea a unu sau două locuri unde am putea monta niște silozuri lângă calea ferată, astfel încât să nu mai plătim niște comisioane sau taxe celor care au și cale ferată, și silozuri plus elevatoare”, a menționat Smutin. „Noi am investit în depozite de îngrășăminte și pesticide, cu tot necesarul, cu toată manopera respectivă. Recent, s-a fondat o societate cu răspundere limitată, strict cu resurse Agrostoc, care se ocupă cu producerea semințelor cerealiere. Acolo s-a investit și în tehnica agricolă, procesarea semințelor. Societatea are terenuri arendate și ea răspunde totalmente de semințele respective”.
Moldoveanul a adăugat că planul investițional a prevăzut, pe lângă aprovizionarea membrilor cu semințe, pesticide și îngrășăminte (macro, micro, foliare) de calitate, servicii de import-export, printr-un departament specializat. Atât de mare este cooperativa Agrostoc, încât contractele pentru îngrășăminte sunt făcute direct la fabricile-mamă din Rusia, de unde importă zeci de vagoane la preț de fabrică.
Agrostoc deține și circa 30 de fitofarmacii (agromagazine), prin care comercializează material semincer, pesticide, îngrășăminte și altele, la ambalaje mici.
Revenind la România, și noi avem exemple de succes, însă la nivel mult mai mic. Este și cazul lui Nicolae Sofone, de la cooperativa Dobrogea-Sud, Constanța. El recunoaște că membrilor cooperatori nu le-a fost ușor să se asocieze și că le-au fost necesari trei ani ca să se constituie.
El spune că secretul cooperativei este să pui la comun „inteligența”, „mintea”.
„În rest, fiecare cu socoteala lui, cu gestiunea economică a fiecărei societăți. Important pentru noi este să găsim prețuri bune la ceea ce cumpărăm, prețuri bune la ceea ce vindem. Noi, de două săptămâni, din trei în trei zile, chiar și zilnic, avem actualizate prețurile de vânzare la ceea ce înseamnă producția nouă de cereale. Toate prețurile sunt date pe port”, a conchis Sofone.
Un susținător fervent al unificării cooperatorilor sub o singură voce este și George Drăghici, vicepreședintele cooperativei Agrisud, Ilfov. Aceasta este prima cooperativă înființată în 2007 și care a pornit cu 29 de membri și a ajuns la 72, aceasta exploatând în jur de 30.000 ha.
Și Drăghici vorbește de investiții în perioada următoare, inclusiv în ferme zootehnice, pentru a genera valoare adăugată.
„Am cumpărat inputuri împreună, am negociat la nivel de cooperativă și am obținut discounturi mult mai mari decât am fi obținut în mod individual. De anul trecut, am început să și vindem produsele în comun – o mare realizare – și avem perspective în care să ne facem birouri, depozit de cereale și, poate, o fermă de animale. Gândim ca în viitor să nu mai vindem produsele pe care le obținem din exploatație, ci să le transformăm în valoare adăugată”, a menționat el.
Hari Masai, reprezentantul unei cooperative din Maureni, Gătaia, care a pus la bătaie nu mai puțin de 1.800 ha, spune că forma asociativă pe care o reprezintă a început activitatea cu 12 membri și 11.000 ha. În prezent, s-a ajuns la 21 de membri și la aproape 20.000 ha.
„Încercăm să mai creștem, dar nu foarte mult, nu exploziv. Încercăm să creștem sănătos. Încă încercăm să avem o situație cât mai solidă, o bază pentru viitor”, a punctat bănățeanul. „În primul rând, când cumperi un produs, întrebarea este ce cantitate vrei. De acolo pleacă și prețul. Când vinzi, la fel, ce cantitate ai de vânzare. Bineînțeles, contează cantitatea. Când te aduni cu mai mulți, ai mai multă cantitate și astfel poți negocia la cantitate, poți negocia la cumpărare, la vânzarea produselor”.
Nu în ultimul rând, directorul executiv al Argeș Biosud, Mircea Băluță, a mărturisit că a pornit cooperativa cu un grup de 10 fermieri, pentru ca, în prezent, să ajungă la 50 de membri, cu o suprafață integrată de 19.200 ha.
La un nivel mai mic, Argeș Biosud se ocupă cu diligențe similare uniunii la care vrea să se ajungă în România, și anume la relația cu autoritățile, cooperativa fiind implicată nu demult într-un demers față de plățile privind calamitățile.
„Am considerat că ne prezentăm noi singuri foarte bine interesele. Am înființat cooperativa în 2009. Este o cooperativă de achiziții și vânzări. Organizăm pentru membrii noștri achiziții de inputuri (semințe, pesticide, îngrășăminte). Organizăm, de asemenea, licitațiile pentru vânzările de produse agricole pe care le producem. Desigur, purtăm și un dialog cu autoritățile locale (DAJ, APIA, MADR, MF) cu privire la problematicile care intervin în desfășurarea activității noastre”, a conchis el.
Unde ne aflăm cu cooperativele. Florentin Bercu a studiat această temă
În urma trecerii de la un sistem centralizat la unul privat, care se chinuie de mai bine de două decenii să facă față competiției cu mari țări din fostul bloc comunist, dar și cu state membre UE cu vechi ștate în comerț, competiţia pentru valorificarea produselor agricole este dură.
Chiar și așa, pe fondul unei gândiri de genul „unde-s doi, sunt deja prea mulți”, modalitate de abordare găsită chiar la fermieri de nivel foarte mare de la noi din țară, în acest moment, România se află la începutul unui nou drum pe ideea promovării și dezvoltării cooperaţiei.
Potrivit lui Florentin Bercu, acesta a rămas totuşi principalul, dacă nu chiar singurul, mijloc de organizare a activităţilor agricole, cu deosebire în rândul micilor exploataţii.
„Datorită creșterii gradului de conștientizare cu privire la cooperative la nivel european și global, au apărut, în ultimii ani, mai multe inițiative pentru crearea de noi cooperative”, spune el.
În condițiile în care ferma familială şi alte tipuri de forme asociative nu pot să-şi permită să-şi acopere singure serviciile de care au nevoie în aval şi în amonte, precizează în lucrarea sa de doctorat Florentin Bercu, director executiv Pro Agro, prima alternativă ar fi renunţarea la a-şi cumpăra singuri aceste servicii prea scumpe și axarea exclusivă pe producţia agricolă primară.
„De aici apar necesitatea şi importanţa asocierii fermierilor în forme de cooperare care să le rezolve exclusiv problemele şi serviciile pe care ei înşişi nu pot să le rezolve”, afirmă el în lucrarea academică.
Piața agroalimentară românească este masiv influențată în prezent de competiția dintre preț și capacitatea de punere pe piață a produselor de către producători. La nivel de producție, grupurile internaționale non-cooperative sau societățile comerciale private cu capital autohton dețin controlul produselor pe segment de piață, influențând prețul și trendul pieței.
Potrivit studiului realizat de Bercu, în primii doi ani de la apariția legilor ce reglementează cooperația în România au fost înființate relativ puține cooperative și societăți cooperative agricole, 28 în 2005 și 26 în 2006, urmând o creștere oscilantă până în anul 2009, când s-a ajuns la maximul perioadei analizate, înființându-se 126. A urmat o perioadă descrescătoare până la 91, în 2013, iar în anul 2014 și pentru primele 9 luni din 2015 menținându-se la aproximativ 50 de entități.
„Membrii sunt reuniți de scopul comun pe care îl au în vederea depășirii greutăților întâmpinate în desfășurarea activității, menținerii la nivelul competitivității, în raport cu ceilalți colegi europeni care sunt mult mai bine organizați, au avut insuflate ca moștenire de la înaintași principiile cooperatiste, le perfecționează și le aplică cu succes”, menționează el.
Datele adunate de acesta relevă că a existat o creștere constantă a cifrei de afaceri înregistrată de cooperativele agricole din România, începând cu 27.562.018 lei pentru activitatea desfășurată în 2009, evoluând spectaculos până la 178.200.939 lei în 2011 și continuând până în 2014, când a ajuns la 466.683.755 lei.
„Analizând cifra de afaceri pe județe, constatăm că în județul Tulcea nu s-au înregistrat activități economice pe parcursul celor șase ani analizați, în Prahova, la nivelul anului 2009 am avut una dintre cele mai mici cifre de afaceri, de 516 lei, iar maximul a fost de 84.095.057 lei, în Constanța, la nivelul anului 2014”, menționează executivul Pro Agro în lucrarea sa.
Conform studiului său, un factor important care arată evoluția activității cooperativelor și societăților cooperative agricole din România în perioada analizată este numărul de angajați al acestora. În viziunea sa, este normal să fie o dezvoltare și un progres, mai ales că a durat ceva până s-a scăpat de reticența cauzată de fostele CAP-uri, întrucât ar fi fost normal ca fermierii să vină ca membri în cooperativele și societățile cooperative agricole și să realizeze în comun activități de depozitare, procesare, ambalare, comercializare și marketing.
„Urmare a faptului că aceste activități au fost implementate în puține dintre cooperativele existente, avem un număr insignifiant de persoane angajate în cadrul acestor entități, plecând de la 45 în 2009 și ajungând până la 351 în anul 2014. Cei mai mulți angajați au fost înregistrați la nivelul anului 2014 în Botoșani și în Suceava - 2011 și 2012”, a scris Florentin Bercu în lucrarea sa.
Datele sale spun că la nivelul lunii septembrie 2015 au fost identificate 763 de cooperative agricole și societăți cooperative care operează în România.
Dintre acestea, doar 199 au avut cifră de afaceri înregistrată în anul financiar 2014, însumând 466.683.755 lei. Cooperativele agricole și societățile cooperative agricole din România au, în total, 55 de activități principale desfășurate conform codurilor CAEN, cifrei de afaceri și sectorului de activitate, 9.813 membri (persoane fizice și juridice) și 351 de angajați.
Pentru anul financiar 2013, dintre cele 690 de cooperative și societăți cooperative agricole, 153 au avut un profit brut însumat de 7.698.735 lei, iar 133 au înregistrat o pierdere brută de 15.013.303 lei. Totodată, dintre cele 690 de cooperative, 241 au avut 2.028 de membri persoane juridice, iar 590 au avut 7.274 de membri persoane fizice.
Conform aprecierilor directorului executiv al Pro Agro, puterea unei uniuni de ramură pe sectorul vegetal poate sprijini membrii în achiziționarea de inputuri și comercializarea la prețuri avantajoase, iar o parte din profitul obținut să fie folosit în investiții în comun, inclusiv în cercetare. Doar așa vor putea face față concurenței existente pe piața comunitară și internațională, mai ales după 2020.
În plus, producătorii agricoli, de sine stătători, dar și formele asociative funcționale, trebuie să conștientizeze că este necesară implicarea directă în crearea de magazine și de rețele de magazine autohtone, astfel încât să aibă șanse să fie profitabili pe termen lung.
„Colegii lor din UE au înțeles și au construit rețele de magazine sub branduri proprii, precum COOP”, a conchis Bercu.
Aici ar trebui să intervină statul cu măsuri de stimulare, astfel încât să se asigure că banii din subvenții nu au fost cheltuiți degeaba.
