Citeam cândva, pe undeva, că într-o livadă de prin preajma Bucureștilor s-au aciuat cu cățel cu purcel, care-l avea, desigur – câteva zeci de semeni de-ai noștri care trăiesc fără grija zilei de mâine. De dormit, dorm în șandramale improvizate din te miri ce, de mâncat înfulecă ce le cade în mână de pe la megieșii din zonă, fără voia și consimțământul proprietarilor, se înțelege, mai prind vreun rac, vreo broască ori vreun pește din lacul ce se află în apropiere.

Cât despre lemne de foc, acestea chiar că nu reprezintă o problemă, cresc destui pomi fructiferi de jur-împrejur. Așa încât îi taie de la rădăcină. Pentru că, dacă de cules, i-au cules până n-au mai rămas fructe nici de sămânță, de au umplut piețele capitalei cu marfă a-întâia –  și nimeni n-a îndrăznit să le stea în cale, tot astfel dacă pohtesc – și pohtesc – să-și facă focul cu lemn de cireș, piersic, vișin ori măr, din livada cui o fi, asta e situația și nimeni n-o să le pună stavilă.

Cum nu le-a stat nimeni împotrivă altor confrați, când pe la Sadova, în Oltenia, în urmă cu două decenii, într-o noapte doar au ras de pe suprafața pământului perdelele de protecție puse cu efort măsurat în ani, pentru a opri deșertificarea zonei. Că de, odată cu Revoluția, venise și libertatea. Halal libertate!

Sau – un alt exemplu care îmi vine în minte – atunci când se braconează în voie și la scară industrială de parcă n-ar exista oameni ai legii plătiți să-i împiedice – atât în zonele piscicole, cât și în cele  de vânătoare.

Dar ce să mă mai mir când se cunoaște cazul în care năvălind în plină noapte peste o familie și membrii acesteia, apărându-se de tâlhari, era cât p-aci s-o pățească penal, cine?  Bandiții nicidecum, ci chiar partea vătămată. E posibil așa ceva? La alții, nu. La noi: E!

Și astfel de situații, în care bunul-plac al unora, încălcarea flagrantă a legii și a bunului-simț, luatu cu japca nu sunt, din păcate, singulare și nici pe cale de dispariție. Dimpotrivă, am zice. Și în mediul urban, și în cel rural, că nu știe omul cum să se mai păzească de cei răi și puși pe jaf. Culmea e că toată lumea știe ce se petrece, toți cei cu răspunderi în combaterea fenomenului infracțional, inclusiv președintele țării, dau declarații în dreapta și în stânga, mai bifează câteva amenzi, mai operează în fața aparatelor de filmat câteva arestări și cam atât, că suntem sătui până în gât.

Și așa stând lucrurile, revenim de unde am pornit, în livada pustiită de omizile bipede și cu gândul la merele care n-o să mai fie, îmi spun, precum prințul Hamlet: și totuși, ceva e putred! Și nu în Danemarca, ci p-acilea, pe la noi.

Autor: George Ghidrigan,  Caricatură: A. F. Badiu

Firma Map, unicul importator autorizat Same Deutz-Fahr, a lansat în prima zi a târgului Indagra un nou program prin care fermierii pot achiziţiona utilaje cu avans zero, prima plată fiind în septembrie anul viitor. Promoţia ce se desfăşoară până la 28 februarie 2011 mai prevede şi discounturi substanţiale la utilaje, iar plăţile sunt eşalonate până la 5 ani, în funcţie de valoarea totală achiziţionată.

Indagra Farm a devenit pentru firma MAP loc de întâlnire cu vechii, dar şi cu viitorii clienţi, un loc propice pentru a lansa produse sau programe noi. Nici cea de-a XV-a ediţie a Târgului Internaţional de Agricultură, Industrie Alimentară şi Ambalaje 2010 nu a trecut fără a fi marcată de un nou program marca MAP. “Ca întotdeauna la Indagra – târg unde am rămas singurii participanţi în diferite formule de la prima ediţie – lansăm un nou plan comercial pentru anul următor, un produs nou noi iniţiative.

Pentru primele luni din 2011 avem o iniţiativă unică, care nu s-a mai realizat în piaţă. Dăm posibilitatea fermierilor mari, mijlocii şi mici de a face orice achiziţie cu un avans 0 şi cu o rată numai în septembrie. Deschidem uşile spre achiziţie atât fermierilor mici, cât şi celor care vor să-şi completeze parcul de utilaje. De exemplu, cine vrea o semănătoare pentru primăvară poate să vină la noi să o ia cu avans 0 şi cu plata în următorii ani, doar în septembrie”, a afirmat Mauro Frola, preşedintele companiei MAP care crede că, prin acest sistem, utilajul trebuie să lucreze pentru fermier, şi nu fermierul pentru utilaj.

Plata în 3 sau 5 rate

Programul care a început la data de 10 noiembrie şi se va încheia la 28 februarie 2011 este dedicat tuturor fermierilor care doresc să achiziţioneze produse comercializate de MAP: tractoare, combine şi utilaje agricole, plata făcându-se eşalonat în funcţie de valoarea achiziţiei. Pentru utilaje cu valori mici, sub 20.000 de euro, vor avea trei rate în 3 ani, iar cei care depăşesc această sumă vor plăti, dacă doresc, în 5 ani.

„Această acţiune promoţională este la 360 de grade: fermierii vor beneficia pe lângă un sistem de finanţare extraordinar şi de discounturi extrem de interesante. Promoţia aceasta se păstrează la toate produsele comercializate de noi, indiferent de furnizor. De exemplu, Maschio Gaspardo are în momentul de faţă o promoţie interesantă pentru semănători, prăşitori pentru primăvară. Astfel, fermierii care vin la noi pot beneficia de acest preţ promoţional, dar şi de modalitatea de finanţare propusă de noi”, a mai spus Mauro Frola. Finanţarea propusă de MAP se desfăşoară în colaboarare cu Intesa Sanpaolo Bank, o bancă ce are deja experienţă de finanţare în domeniul agricol.

„Pentru noi MAP e un partener important, iar agricultura a devenit un sector însemnat, ultimii ani demonstrându-ne că trebuie să ne implicăm şi să încercăm să obţinem rezultate foarte bune”, a declarat la lansarea programului directorul general Intesa Sanpaolo Bank, Nicola Calabro. „În urmă cu doi ani, tot la Indagra, am lansat alte produse pentru a cofinanţa fermierii care au accesat fonduri europene.

Pot afirma acum că am avut împreună un parteneriat de succes, fără probleme, programul realizându sau se: nu avem niciun fermier restant, nici fermieri care să nu-şi plătească angajamentele. Asta înseamnă că produsul a fost gândit bine, este interesant şi important e că a fost în piaţă la nivel de cofinanţare. Mă refer aici la produsul Integra ce se desfăşoară în continuare”, a afirmat preşedintele MAP.

Conform afirmaţiilor sale, Integra a fost o acţiune specifică în care clientul a putut să vadă că pe lângă furnizorul de maşini agricole, a avut şi bancă, şi consultanţă, şi firmă de asigurare, şi parteneri. Această acţiune va continua, iar în următoarele 2 luni MAP repetă în regiune manifestaţia „Uşi deschise”, prin care fermierii pot să vină – aşa cum s-a întâmplat anul trecut – să vadă ofertele MAP şi să înţeleagă cum pot beneficia de ele.

Discount pentru service şi piese de schimb prin cardul de fidelitate

Tot pentru a păstra tradiţia de a lansa la Indagra noutăţi, MAP a venit cu un alt produs: cardul de fidelitate – o noutate absolută pentru domeniul agricol. „Clienţii noştri, cei care au cumpărat un utilaj de la MAP din 2005 încoace, dar şi cei care vor cumpăra unul în viitor, vor primi un card care le dă posibilitatea să beneficieze de un discount la piesele de schimb, la lubrifianţi, dar şi pentru manoperă”, a afirmat Mauro Frola. Discountul oferit de acest card merge până la 30% pentru produse şi până la 50% la manoperă. „Ideea este că cine a intrat în lumea MAP va avea beneficii în continuare. Compania noastră încearcă să fie foarte atentă cu clienţii proprii”, a mai spus Frola.

Revizia de iarnă cu MAP

Pe lângă card, tot la expoziţia din Capitală, firma MAP a lansat o acţiune de service, pentru revizia de iarnă. Astfel toţi clienţii vor beneficia de revizie gratuită la domiciliul clientului şi de achiziţionare de piese de schimb cu discounturi speciale, iar plata se face în abia în august 2011. „Am încercat să demonstrăm şi să educăm clienţii noştri, aşa cum se întâmplă în alte ţări, că iarna se face un stoc de piese de schimb, revizie, pentru a diminua la sfârşit costurile de gestiune. Clienţii noştri pot merge la oricare din cele 4 filială din ţară – Arad, Piatra Neamţ, Craiova, Brăila – şi pot beneficia de aceste servicii”, a afirmat preşedintele MAP.

Norme prea restrictive

Pentru preşedintele companiei MAP, anii 2009 şi 2010 au fost ani buni, ultimul fiindcă a existat resursa de proiecte prezentate la sfârşitul lui 2009 şi realizate în cursul lui 2010. „Pentru 2011 văd un trend negativ în întregul sector, deoarece fermierii au depus anul acesta mai puţine proiecte cu o treime faţă de 2009. Eu vorbesc de cultura vegetală, nu de zootehnie sau alte sectoare, domeniu important pentru vânzarea de maşini agricole.

Cauzele scăderii acestui volum de proiecte se datorează celor două restricţii ce s-au suprapus anul acesta: normele şi scrisoarea de confort, care deşi a fost necesară şi benefică e restrictivă. Noi avem experienţa Cu SAPARD-ul în ceea ce priveşte scrisoare de confort şi pot afirma că a fost pozitivă. Dar având în vedere că scrisoarea de confort reprezintă o selecţie foarte importantă ar trebui lărgită puţin grilă şi punctajele, normele ar trebui să fie puţin mai uşoare şi corelate mai bine pentru ca toţi fermierii din ţară să poată accesa fondurile – în 2010 s-au suprapus”, a spus Mauro Frola, care crede că în 2011 lucrurile se vor aşeza pentru 2012 şi 2013 – ultimii ani pentru accesarea fondurilor.

„Noul an îl privim cu un optimism gândit şi ne este clar că toate firmele vor căuta în lunile următoare soluţii pentru a-şi realiza obiectivele propuse. Noi am încercat să folosim iarna ca punct de pornire pentru aceste iniţiative, gândidu-ne că trebuie să fim alături de clienţii noştri, să-i ajutăm să diminueze costurile de gestiune: întreţinere, achiziţionare de piese de schimb cu oferte promoţionale. În plus, formula de plată în toamnă le este de mare ajutor pentru că e cam greu ca un fermier să aibă probleme cu toate culturile. Eu muncesc în agricultură de 30 de ani şi numai o dată sau de 2 ori am văzut ani catastrofali pentru toate culturile”, a încheiat Mauro Frola care crede că şi fermierul român a început să facă planificare, e atent la costuri şi-şi programeze achiziţiile.

O recoltare perfectă începe cu o tăiere perfectă. Prin urmare, Claas furnizează tipul corect de heder pentru toate diversele tipuri de recoltă. Indiferent dacă este grâu, secară, ovăz, orz sau triticale, rapiţă, porumb, floarea-soarelui, orez, soia, in, fasole, linte, iarbă sau trifoi sau sorg, diversele tipuri de hedere Claas din faţa combinei recoltatoare pot tăia bine recolte oriunde. Datorită multicuplei şi a sistemului de blocaj central, ataşamentele faţă pot fi montate universal la toate combinele recoltatoare Claas mari.O recoltare perfectă începe cu o tăiere perfectă.

Prin urmare, Claas furnizează tipul corect de heder pentru toate diversele tipuri de recoltă. Indiferent dacă este grâu, secară, ovăz, orz sau triticale, rapiţă, porumb, floarea soarelui, orez, soia, in, fasole, linte, iarbă sau trifoi sau sorg, diversele tipuri de hedere Claas din faţa combinei recoltatoare pot tăia bine recolte oriunde. Datorită multicuplei şi a sistemului de blocaj central, ataşamentele faţă pot fi montate universal la toate combinele recoltatoare Claas mari.

Noul MAXFLO - Colectează cantitatea de recoltă maxim posibilă de pe câmp

Noul heder MAXFLO arată exact ce poate face, în special în locaţii cu doar un nivel mediu de productivitate. Plantele sunt tăiate ca de obicei, cu bară deget şi apoi, în loc de un burghiu spiralat de alimentare convenţional, recolta este ghidată prin curele de convector de transport spre carcasa alimentatorului. Acest principiul de operare garantează un transport sigur, chiar a unor cantităţi mici de recoltă.

Viteza curelei convectorului în heder poate fi ajustată prin CEBIS, direct din cabină. Spre deosebire de metoda folosită la sistemele convenţionale, plantele nu sunt conduse în carcasa alimentatorului cu o curea ce se deplasează în direcţia de mers. În MAXFLO, burghiurile de alimentare montate la lateralul burghiului de acces colectează recolta. Susţinut de un element de ghidare, plantele ating burghiul de acces de-a lungul unei urme de camă şi apoi intră în carcasa alimentatorului, care asigură o alimentare îndeosebi egală a recoltei, întrucât output-ul combinei recoltatoare este deja determinat de fluxul recoltei în heder. În regiunile în care recolta nu poate fi batozată imediat, MAXFLO-ul poate fi folosit în alt fel - prin realizarea unei conversii rapide, este posibil să se depoziteze iniţial toate plantele într-o pală de fân.

VARIO 1200 şi noul VARIO 1050 - flux egal de recoltă pentru output mare

Claas oferă heder VARIO de mare performanţă pentru lăţimi de lucru de 12-5.40 metri. Acesta ghidează egal recolta în mecanismul de batozare, întrucât acesta este singurul mod în care outputul poate fi mărit, iar potenţialul maşinii să fie complet utilizat. În plus, VARIO scade consumul de carburant şi susţine şoferul pentru a creşte semnificativ productivitatea. Conceptul de sofare pe V1050 a fost şi el reproiectat şi acum merge uşor, iar cutia de viteză este sincronizată de ambele părţi. Burghiul de acces este acum mai mare, cu un diametru de 660 mm, rezultatele pozitive ale acestuia fiind o gardă de anti-înfăşurare semnificativ îmbunătăţită şi o preluare crescută a materialului. Noile cărucioare cu bobină cu dinţi reduc, de asemenea, riscul ca recolta să se înfăşoare de jur împrejur.

În cazul grânelor, platforma hederului poate fi lungită din cabină, în mod continuu, cu 20 cm sau scurtată în mod continuu cu 10 cm. Inginerii Claas au dat îndeosebi atenţie seminţelor de rapiţă care adesea se comportă nefavorabil în timpul batozarii, când păstăile se pot crăpa, iar seminţele pot zbura în toate direcţiile. Pentru recoltarea de rapiţă, platforma hederului poate fi, prin urmare, mutată în faţă cu 50 cm. Un cuţit condus hidraulic cu mâna dreaptă şi unul lateral cu mâna stângă (care poate fi dezactivat) poate fi montat rapid şi uşor.

MAXFLEX - prima alegere pentru soia

Boabe de leguminoase precum boabele de soia cresc în păstăi, care stau aproape direct pe sol. Pentru o recoltare fără pierderi, este prin urmare necesar să recoltăm recolta la nivelul solului, aşa încât chiar şi ultima păstaie îşi găseşte calea spre maşină. Claas echipează hederul MAXFLEX cu o bară deget, care este flexibilă până la 180 mm şi se poate ajusta automat chiar şi la cele mai mici diferenţe la sol denivelat. Burghiul de acces, bobină şi bara-cuţit sunt separate. În conjuncţie cu ajustarea unghiului de tăiere pe carcasa alimentatorului, pierderile la preluare pot fi prevenite în toate condiţiile de recoltare. Hederul MAXFLEX este, de asemenea, prima alegere pentru mazăre şi alte specialităţi de recolte, precum trifoiul.

CONSPEED şi CONSPEED LINEAR - mai mult output în recoltarea de porumb.

CONSPEED este soluţia de ataşament Claas pentru porumb. Procentajul mare de cules al CONSPEED-ului şi manevrarea simultană uşoară a pistoanelor are un efect extrem de pozitiv asupra capacităţii de pătrundere a maşinii. Atât CONSPEED, cât şi CONSPEED LINEAR sunt echipate cu tăvălugi de cules conici. Ei doar trag în jos uşor plantele de porumb, aşa încât pistoanele ating plăcile de cules corespunzător de încet.

Partea rămasă a plantei este apoi trasă în jos rapid. Acest design garantează un procentaj de cules mare, combinat cu manevrarea uşoară a pistoanelor şi cu pierderile mici de boabe ce zboară. CONSPEED-ul LINEAR, pe de altă parte, este echipat cu tăvălugi de cules lineari, iar şofatul este furnizat prin viteze cu pinteni. Cele şase viteze diferite de cules sunt furnizate prin simplă schimbare a roţilor de viteză. Tăvălugii de cules drepţi, lineari sunt montaţi în faţă şi, în consecinţă, sunt deosebit de robuşti. Culegătorul de porumb CONSPEED LINEAR poate fi, de asemenea, convertit pentru recoltarea de floarea-soarelui. Pentru conversie, lamele sunt montate deasupra tăvălugilor de cules, iar extensiile de acoperire laterală sunt instalate, incluzând un ataşament la spate. Lanţul este răsucit, iar ghidajul este modificat.

SUNSPEED – pentru floarea-soarelui, pe partea însorită

Hederul SUNSPEED îndeplineşte toate aşteptările pentru recoltarea florii-soarelui, furnizând o suprafaţă de output maximă, cu pierderi extrem de mici. Deoarece doar căpăţânile de floarea-soarelui sunt livrate în maşină, este garantat un nivel mare de curăţenie a seminţelor şi un nivel redus de uzură. SUNSPEED-ul lucrează în felul următor: când florile de floarea-soarelui sunt colectate de către tăviţe, placa de ghidaj ajustabilă ajută la împingerea înainte a căpăţânilor de floarea-soarelui.

Distanţa între tăviţele de floarea-soarelui poate fi adaptată la diferenţele de grosime a tulpinilor prin şine de ajustare, şi în acest fel, nu sunt blocaje, iar recoltarea decurge ca ceasul. În acelaşi timp, tăvălugul de cules previne tăierea prematură. În acest fel, doar căpăţânile de floarea-soarelui îşi găsesc calea spre bobina dezvoltată special, care este fixată cu dinţi şi cu ghidaj deflector adiţional din cauciuc. Bobina conduce căpăţânile recoltate în burghiul de acces şi de aici, ele ajung la carcasa alimentatorului.

Una dintre firmele cu o prezenţă îndelungată la târgul Indagra de la Bucureşti este Maschio Gaspardo care anul acesta a ajuns la cea de a opta participare. Utilajele aduse aici sunt altele de fiecare dată – chiar dacă nu sunt noutăţi absolute, au cel puţin modificări, atât din punct de vedere tehnic, cât şi al design-lui. Mirco Maschio este administratorul grupului Maschio Gaspardo pe care l-am întâlnit la standul companiei şi cu care am avut un scurt dialog.

Reporter: A opta prezenţă Maschio Gaspardo la Indagra. Merită efortul de a veni până aici?

Mirco Maschio: Indagra este o expoziţie cu participare internaţională şi are pentru noi o semnificatie aparte, deoarece a fost prima expoziţie la care am participat după ce am venit în România. În plus, fermierii ştiu că suntem la Indagra şi vin în mod special pentru noi, un lucru foarte important, de care ţinem cont.

Rep.: Cu ce noutăţi aţi venit anul acesta?

M.M.: Maşina de împrăştiat îngrăşăminte chimice solide pe principiul centrifugal, cu două discuri „ZENO 32”, maşina purtată de tăiat tufişuri cu braţe acţionate hidraulic „PALMA” şi maşina de recoltat cartofi „PETHUS 165”. Multe dintre maşini nu sunt noutăţi în sine, dar au o serie de modificări, care le oferă elementul de noutate. Inovaţiile sunt din punct de vedere tehnic şi chiar dacă o maşină nu şi-a schimbat numele, a fost modificată. Noi îi spunem restyling, dar nu ţine doar de partea de design, ci şi de cea tehnică.

Fiecare maşină dintre cele 17 prezentate în standul de 800 mp de la Indagra nu are acelaşi design şi nu e la fel din punct de vedere tehnic ca cea expusă cu un an înainte, lucru ce se datorează faptului că Maschio Gaspardo, timp de un an, le îmbunătăţeşte şi modifică mai multe părţi componente. Prin urmare, putem să discutăm de noutăţi la nivel de îmbunătăţire a calităţii şi a performanţelor de funcţionare ale maşinilor noastre. Utilaje realizate împreună cu fermierii

Rep.: Cum decideţi care sunt îmbunătăţirile de care are nevoie o maşină? După discuţii prealabile cu fermierii, cu cercetătorii?

M.M.: Avem o echipă de 50 de persoane la nivelul grupului, care se ocupă de cercetare şi dezvoltare, facem studii de piaţă care implică determinarea nevoilor şi cerinţelor fermierilor, precum şi implementarea unor soluţii şi inovaţii, care să satisfacă aceste cerinţe. Ei creează un prototip împreună cu specialiştii şi după realizarea maşinii model, aceasta este încercată în câmp, la o fermă experimentală, unde grupul are un training center.

Câteva maşini sunt trimise la fermierii care colaborează cu Maschio Gaspardo şi ne ajută foarte mult în dezvoltare. Aceştia fac încercări experimentale după care furnizează specialiştilor câţiva parametri ce descriu performanţele maşinii respective, cum ar fi timpul de lucru, calitatea lucrărilor efectuate, consumul de combustibil, randamentul, accesibilitatea reglajelor maşinii, dar şi eventualele probleme care au apărut în timpul funcţionării şi îmbunătăţirile ce pot fi aduse.

În urma încercărilor, maşinile se întorc la firmă unde se fac îmbunătăţiri, se verifică problemele apărute în perioada de testare, în laborator şi în câmp, iar după ce modificările au fost aprobate se produce seria „0” pentru a verifica dacă sunt probleme la nivel de asamblare. Maşinile se trimit din nou la clienţi pentru probe. Dacă este aprobată seria „0”, se trece la producţia de serie.

Rep.: Şi la care fermieri vă gândiţi când realizaţi aceste utilaje? La cei mici, mijlocii sau mari?

M.M.: Noi nu ne raportăm la o singură categorie de utilizatori, deoarece suntem la ora actuală cea mai mare firmă din lume, ca diversitate a gamei de produse oferite clienţilor. Dacă ne referim, de exemplu, la semănătorile de primăvară sau de toamnă, firma noastră are o gamă extrem de variată, unică aş putea să spun – asta înseamnă că ne adresăm atât fermierilor mari, cât şi fermierilor mici. Dar pentru compania noastră potenţialul e reprezentat de fermierii mici – chiar dacă au dimensiuni reduse, fermele din această zonă sunt mult mai numeroase. E adevărat însă că fermele mari ne conferă o imagine bună, vânzarea fiind mult mai eficientă în cazul lor, deoarece comandă câteva zeci de utilaje odată. Dar piaţa foarte mare rămâne la nivelul fermelor mici. Până în prezent am observat că piaţa de mijloc a crescut foarte mult şi e foarte interesantă. Scarificatoarele, cele mai căutate

Rep.: Ce produs preferă fermierii români de la firma Maschio Gaspardo?

M.M.: Cele mai bine vândute maşini de pe piaţa românească sunt scarificatoarele, fiind extrem de importante pentru agricultori, deoarece sunt folosite primele într-o fermă. Există suprafeţe agricole în România care nu au fost lucrate de ani de zile, unele chiar din 1989, iar animalele au compactat solul, acesta pierzându-şi fertilitatea. Scarificatoarele oferă posibilitatea apei şi aerului să intre din nou în sol. Din această cauză, noi considerăm că această maşină agricolă este cea mai importantă pentru fermierii din România, ea fiind produsă la Chişineu Criş.

Rep.: Dar la nivel mondial, care este cea mai vândută maşină agricolă?

M.M.: Semănătorile de primăvară. Şi aici mă refer la cele folosite pentru porumb şi floarea-soarelui, de tip pneumatic şi nu mecanic, la care suntem printre primele firme din lume, atât la producţie, cât şi la vânzări. Avem o gamă foarte mare de semănători, iar ultima maşină pe care am prezentat-o la expoziţia de la Bologna este o semănătoare de porumb de 24 metri lăţime, pe 36 de rânduri, pe care o vindem cu precădere în Rusia şi America. Seriozitate şi profesionalism

Rep.: Având în vedere că am ajuns la final de an trebuie să vă întreb cum a fost anul 2010 pentru Maschio Gaspardo în România.

M.M.: Un an foarte bun, peste aşteptările noastre, având în vedere situaţia de criză economică de la nivel mondial. Dar având în vedere faptul că seriozitatea şi profesionalismul reprezintă deja o tradiţie în cadrul firmei Maschio Gaspardo, iar clienţii noştri s-au obişnuit cu servicii la anumite standarde de calitate şi competenţă. Acest fapt s-a reflectat direct în nivelul ridicat al vânzărilor de anul acesta, oferindu-ne multă satisfacţie, dar şi obligaţia de a păstra ştacheta la fel de ridicată şi pe viitor.

Un an de criză oferă oportunităţi deosebite adevăraţilor profesionişti, care înţeleg că cerinţa actuală a pieţei de maşini agricole sunt produsele care permit realizarea unei agriculturi performante, cu costuri de producţie mici, la un preţ de achiziţie accesibil clienţilor. În plus, agricultorii români au început să facă diferenţele între firme, şi să înţeleagă ce înseamnă un producător care porneşte de la tablă, aşa cum facem noi în România şi Italia, având un control al procesului de producţie de 100%.Un alt avantaj pe care îl oferă produsele noastre este acela că aproximativ 70% din componentele unei maşini sunt produse de noi.

Fermierii au înţeles importanţa acestui lucru şi au ales produse Maschio Gaspardo într-un moment de criză în care nu-şi permit să facă greşeli: trebuie să cumpere o maşină agricolă care are rezistenţă mare la uzură, cu o exploatare corespunzătoare, deoarece nu dispun de bani pentru investiţii suplimentare. În plus, utilajele noastre respectă normele în vigoare ale Comunităţii Europene şi pot fi achiziţionate prin toate programele demarate pentru agricultură. Mai mult, oferim şi posibilităţi de leasing şi soluţii de finanţare prin băncile care colaborează cu noi. Forme de finanţare

Rep.: Cum va fi anul 2011 pentru firma dumneavoastră?

M.M.: Vom pregăti soluţii de finanţare care să compenseze nu lipsa de fonduri care va exista şi anul viitor, ci pe cea de sincronizare, corelare. Fermierul are nevoie de utilaje în principal în 2 perioade ale anului: primăvara şi toamna. De cele mai multe ori face un proiect şi nu ştie când va fi aprobat sau când va primi banii. Astfel, nu există un plan de programare care să corespundă cu sezonul. Dar fermierul trebuie să cumpere ce are nevoie, când are nevoie şi nu-şi permite investiţii fără o programare prealabilă. Acest lucru poate fi rezolvat numai cu alte forme de finanţare, pe care firma noastră le va găsi cu siguranţă.

AUTOR: DELIA CIOHODARU
FOTO: DELIA CIOHODARU

Am atras atenţia şi cu alte ocazii că producătorii de legume trebuie să se ferească de vânzătorii ambulanţi, care cutreieră în acest sezon diferitele areale legumicole din ţară. Pe piaţă circulă fel de fel de falsuri, cu preţuri atractive. Plicuri false şi seminţe de calitate îndoielnică se pot găsi chiar şi în unele mici magazine săteşti, unde patronul sau vânzătorul din magazin nu au posibilitatea unei verificări sau pur şi simplu nu sunt informaţi suficient. Voi încerca, în acest articol, să explic legumicultorilor de ce trebuie să cultive soiuri şi hibrizi româneşti, rezultat al muncii geneticienilor şi amelioratorilor noştri din Institutul de la Vidra şi din staţiunile noastre de la Bacău, Buzău şi Iernut, precum şi de la fosta noastră Staţiune Işalniţa.

Soiuri pentru condiţiile climatice de la noi

Materialul biologic autohton, soiurile şi hibrizii noştri poartă în ei, de regulă, caracteristici acumulate de-a lungul anilor, care le conferă o mai bună comportare faţă de condiţiile climatice specifice. De aceea, specialistul nostru a pornit la drum folosind populaţii locale, pe care le-a combinat cu creaţii recente ale cercetării naţionale şi mondiale. Este o muncă dificilă, complexă, în echipă, care durează ani buni de cercetare. Rezultatul îl constituie un soi sau un hibrid care se comportă bine din punct de vedere productiv, în condiţiile variaţiilor climatice specifice ţării noastre şi în plus răspunde calitativ cerinţelor consumatorilor români. Pentru noi, aceşti doi parametri au fost cel mai adesea obiectivele de bază ale programelor de ameliorare.

Sigur că ne-a interesat şi introducerea unor rezistenţe la unii agenţi patogeni, mai ales la cei care sunt cei mai frecvenţi în România şi care produc pagube economice importante. Adeseori se spune că un hibrid performant înseamnă un hibrid care dă o producţie foarte mare şi care are o multitudine de rezistenţe la boli, dăunători, factori adverşi de mediu şi care, eventual, arată bine.

Mai puţin se vorbeşte de calitatea nutriţională. Or, constatăm că bolile continuă să decimeze culturile de legume, pe fondul lansării a noi şi noi produse de combatere. Aşa au apărut tomate cu un gust fad, cu ţesut albicios pronunţat în interior, foarte tari, cu un raport zahăr: aciditate care nu-i pe gustul consumatorului nostru, cu un conţinut relativ scăzut de vitamina C. Această situaţie se întâlneşte cu deosebire la culturile din sere şi solarii. Sigur, pe vremuri, înainte de ’89, când producţia din sere mai ales, pleca 90 % la export era şi normal să cultivăm hibrizii ceruţi de importatori şi cu rezistenţă la transport. Dar astăzi?

Iată de ce, toată lumea se întreabă unde sunt tomatele româneşti de altă dată! Ele există, dar sunt sufocate de promovarea uneori agresivă a hibrizilor străini. Din buzunarele cultivatorilor pleacă anual aproximativ 15 milioane euro pentru procurarea acestora! Si să nu mai vorbim de vinetele cât roata carului, de morcovii care numai gust de morcov n-au, de usturoiul care se albăstreşte atunci când îl tai, de varza tare ca piatra şi altele. Voi recomanda unele soiuri şi hibrizi româneşti destinaţi culturilor din solarii.

SIRIANA F1

Pentru început, Hibridul de tomate SIRIANA F1, produs la SCDL Buzău de către cunoscutul ameliorator dr. Costel Vânătoru, este un hibrid cu creştere nedeterminată, foarte timpuriu, destinat în special pentru cultura în solarii. Cultivat în zona Vidra alături de hibridul PRECOS, cunoscut ca unul dintre cei mai timpurii hibrizi, dar care, stimulat sau nu, face acel mucron proeminent în partea apicală a fructelor, hibridul SIRIANA a fost la fel de timpuriu; are fructe rotunde, colorate uniform, roşu strălucitor, fără zone albicioase în interior, cu greutatea între 120 şi 180 g şi cu o producţie de 3,5 kg/plantă pe 5 etaje.

În plus, analizele de laborator, efectuate la ICDLF Vidra, arată că fructele hibridului SIRIANA au compoziţia şi gustul tomatelor cu adevărat româneşti, nu sunt nici „bombe cu apă” cum sunt definite tomatele olandeze, nici „bombe chimice” cum li se spune tomatelor spaniole. Preţul de vânzare al seminţelor de SIRIANA F1 este accesibil şi anume de 80 de lei pentru 1000 de seminţe, inclusiv TVA, sau 120 lei un plic de 5 g; aceasta înseamnă mai puţin de 8 bani o sămânţă, sau 240 de lei pentru o suprafaţă de circa1000 mp.

CARISMA

Alături de acest hibrid, aş recomanda, ca pe o porţiune de 5 % din suprafaţa unui solar, să se cultive şi un soi tot românesc de tomate tip cireaşă, CARISMA, creaţie a Staţiunii Buzău, a dr. Rica Burnichi. Este un soi cu creştere nedeterminată, destinat pentru cultură în solar sau în seră, dar şi în câmp; dă o producţie de 2,5 kg/plantă, cu fructe rotund-înalte, mici, de cca 25 g/bucată, colorate roşu intens, dulci, cu o aromă deosebită, cu un conţinut ridicat de substanţă uscată, de 8,7 %, şi cu o concentraţie de vitamina C de 20 mg; din păcate, cererea pe piaţă este încă foarte redusă, consumatorul român nefiind suficient de informat; dar fructele sunt extrem de gustoase, putând fi consumate fie ca aperitiv, fie ca desert şi sunt excelente pentru copii. Preţul de vânzare este de 7 lei pentru 1000 de seminţe, sau 10 lei plicul de 5 g care conţine cca 1500 de seminţe. Pentru diversificare şi nu doar ca o curiozitate, merită să cultivaţi un astfel de soi de tomate. Precis însă, aceste roşii tip cireaşă, vor atrage consumatorii!

ANDRA F1

Pentru cultivatorii de pătlăgele vinete în solar, recomand un hibrid românesc tipic pentru această specie, creaţie a Institutului de la Vidra, a cunoscutului ameliorator de vinete, dr. ing. Mihai Tudor: hibridul de pătlăgele vinete ANDRA F1 - semitimpuriu, recomandat pentru cultura în solarii, dar şi în câmp. Fructele sunt ovoid alungite, tipice vinetelor româneşti, cu dimensiunea de 19-22 cm în lungime şi 6-7 cm în diametru, cu o greutate medie de 250-300 g; culoarea fructelor hibridului ANDRA este violet închis cu pieliţa lucioasă; are o capacitate de producţie, în cultură prelungită în solar, de 8-10 t/1000 m2; foarte important de menţionat este rezistenţa la Phytophtora parasitica, mana fructelor, sau putrezirea acestora şi toleranţa la Verticillium dahliae sau ofilirea plantelor, ultima boală fiind foarte frecvent întâlnită în culturile din solarii. Preţul de vânzare este de 15 lei pentru 1000 de seminţe, inclusive TVA, sau 60 de lei pentru o suprafaţă de 1000 m2, ceea ce ar însemna 2 plicuri a câte 10g.

SIRIUS F1

În completarea sortimentului din solarii, pentru cultura de castraveciori tip Cornichon, recomand un hibrid produs de asemenea la Staţiunea Buzău de către dr. Costel Vânătoru - hibridul de castraveţi SIRIUS F1, timpuriu, cu o mare capacitate de emitere a lăstarilor, pe care se obţin în principal fructele. Acest hibrid este foarte productiv, obţinându-se într-un ciclu de producţie de primăvară-vară sau de vară-toamnă aproximativ 5,5 kg/ m2; este destinat cu predilecţie cultivării în spaţii protejate, pentru consum în stare proaspătă şi conservat; Preţul a 1000 de seminţe este de 60 de lei. Cultivatorii români ar trebui să apeleze cu mai multă încredere la soiurile şi hibrizii româneşti de legume, destinaţi cultivării în solarii.

Calitatea acestora va demonstra că au făcut o alegere bună, alegere care le va fi confirmată de aprecierile consumatorilor. La aceasta se adaugă şi un preţ mai mult decât convenabil, pe măsura posibilităţilor marii majorităţi a producătorilor români. Si dacă uneori se găsesc seminţe de legume aduse din afară la preţuri mai mici, să fie atenţi nu numai la calitatea acestora – energie germinativă, facultate germinativă şi autenticitate –, ci şi la provenienţă. se vorbeşte de calitatea nutriţională. Or, constatăm că bolile continuă să decimeze culturile de legume, pe fondul lansării a noi şi noi produse de combatere. Aşa au apărut tomate cu un gust fad, cu ţesut albicios pronunţat în interior, foarte tari, cu un raport zahăr: aciditate care nu-i pe gustul consumatorului nostru, cu un conţinut relativ scăzut de vitamina C.

Această situaţie se întâlneşte cu deosebire la culturile din sere şi solarii. Sigur, pe vremuri, înainte de ’89, când producţia din sere mai ales, pleca 90 % la export era şi normal să cultivăm hibrizii ceruţi de importatori şi cu rezistenţă la transport. Dar astăzi? Iată de ce, toată lumea se întreabă unde sunt tomatele româneşti de altă dată! Ele există, dar sunt sufocate de promovarea uneori agresivă a hibrizilor străini. Din buzunarele cultivatorilor pleacă anual aproximativ 15 milioane euro pentru procurarea acestora! Si să nu mai vorbim de vinetele cât roata carului, de morcovii care numai gust de morcov n-au, de usturoiul care se albăstreşte atunci când îl tai, de varza tare ca piatra şi altele. Voi recomanda unele soiuri şi hibrizi româneşti destinaţi culturilor din solarii.

SIRIANA F1

Pentru început, Hibridul de tomate SIRIANA F1, produs la SCDL Buzău de către cunoscutul ameliorator dr. Costel Vânătoru, este un hibrid cu creştere nedeterminată, foarte timpuriu, destinat în special pentru cultura în solarii. Cultivat în zona Vidra alături de hibridul PRECOS, cunoscut ca unul dintre cei mai timpurii hibrizi, dar care, stimulat sau nu, face acel Am atras atenţia şi cu alte ocazii că producătorii de legume trebuie să se ferească de vânzătorii ambulanţi, care cutreieră în acest sezon diferitele areale legumicole din ţară. Pe piaţă circulă fel de fel de falsuri, cu preţuri atractive.

Plicuri false şi seminţe de calitate îndoielnică se pot găsi chiar şi în unele mici magazine săteşti, unde patronul sau vânzătorul din magazin nu au posibilitatea unei verificări sau pur şi simplu nu sunt informaţi suficient. Voi încerca, în acest articol, să explic legumicultorilor de ce trebuie să cultive soiuri şi hibrizi româneşti, rezultat al muncii geneticienilor şi amelioratorilor noştri din Institutul de la Vidra şi din staţiunile noastre de la Bacău, Buzău şi Iernut, precum şi de la fosta noastră Staţiune Işalniţa.

Soiuri pentru condiţiile climatice de la noi Materialul biologic autohton, soiurile şi hibrizii noştri poartă în ei, de regulă, caracteristici acumulate de-a lungul anilor, care le conferă o mai bună comportare faţă de condiţiile climatice specifice. De aceea, specialistul nostru a pornit la drum folosind populaţii locale, pe care le-a combinat cu creaţii recente ale cercetării naţionale şi mondiale. Este o muncă dificilă, complexă, în echipă, care durează ani buni de cercetare. Rezultatul îl constituie un soi sau un hibrid care se comportă bine din punct de vedere productiv, în condiţiile variaţiilor climatice specifice ţării noastre şi în plus răspunde calitativ cerinţelor consumatorilor români.

Pentru noi, aceşti doi parametri au fost cel mai adesea obiectivele de bază ale programelor de ameliorare. Sigur că ne-a interesat şi introducerea unor rezistenţe la unii agenţi patogeni, mai ales la cei care sunt cei mai frecvenţi în România şi care produc pagube economice importante. Adeseori se spune că un hibrid performant înseamnă un hibrid care dă o producţie foarte mare şi care are o multitudine de rezistenţe la boli, dăunători, factori adverşi de mediu şi care, eventual, arată bine. Mai puţin Horticultură Cultivatorii de legume se gândesc deja la ce soiuri vor cultiva în anul care vine. Unii şi-au procurat seminţe de la Indagra şi bine au făcut dacă au apelat la firme autorizate. Soiuri şi hibrizi de legume româneşti pentru cultura în solarii.

AUTOR: DR. VICTOR LĂCĂTUŞ, DIRECTOR ŞTIINŢIFIC, ICDLF VIDRA 46

Până în prezent eu am pus Touareg, Hana, Emerald şi Centore, care sunt hibrizi de toamnă-iarnă şi de primăvară. Căpăţânile de culoare verde deschis sunt compacte şi au dimensiuni deosebite şi reprezintă o varietate excelentă pentru comercializare şi consumul în stare proaspătă. Suportă bine temperaturile din timpul iernii, rezistă la atacul manei, dar şi la alte probleme cu care se confruntă producătorii, cum ar fi Botritisuc (Mucegaiul), atacul afidelor şi al altor insecte.

Cum se cultivă salata

Salata se cultivă prin răsad sau prin semănare directă. Eu prefer să o semăn în răsad, după care o mut în ghivece cu diametru 10/10. Semănatul se face după 10 septembrie şi recoltatul în decembrie. Atenţie, eu o cultiv în solar, prin luna noiembrie. Depinde de temperaturile de afară: dacă sunt mai scăzute de 5 grade Celsius, pun un al doilea rând de folie, dar şi două-trei sobe pentru a menţine o temperatură constantă de 10-12 grade Celsius.

Cultivarea prin răsad grăbeşte perioada de vegetaţie, comparativ cu semănarea directă. Ca densitate, nu recomand mai mult de 20.000 de plante la 1000 mp. Distanţa dintre rânduri trebuie să fie de 30 cm X 30 cm. Respectarea densităţii e foarte importantă pentru a evita mana şi mucegaiul. Circulaţia aerului este, de asemenea, foarte importantă pentru o dezvoltare normală şi evitarea a numeroase boli.

Astfel, eu prefer cultivarea prin răsad şi o recomand şi altor producători, pentru că pot asigura plantei necesarul de tratamente şi de nutriţie direct la rădăcină. Substanţa nutritivă (hrana) o dau salatei pe parcursul creşterii şi poate varia în funcţie de perioada de creştere. De exemplu, la repicare pun într-un vas de 200 l de apă, 500 g îngrăşământ pe bază de fosfor – să aibă în compoziţie 15.30.15 sau ceva asemănător, plus Biorootz , un stimulator biologic pentru sistemul radicular.

La următoarea udare, tot cu Biorootz (100 ml, la 200 l apă), nu mai pun îngrăşământ, ci Tachigaren (200 ml) sau Previcur Energy (200 ml) – fungicid sistemic destinat protejării rădăcinii plantelor, care devin mai rezistente la condiţiile nefavorabile de mediu, în special la temperaturi scăzute. Toţi cei care vor ţine cont de aceste sfaturi pot fi siguri că vor avea o cultură de succes. Mulţi cultivatori nu ţin cont de tratamentele cheie la repicarea răsadurilor. Înainte şi după acest procedeu, necesarul de apă este mic şi substanţele menţionate mai sus pot fi folosite odată cu apa, astfel plantele fiind protejate de multe boli si infecţii de sol. În plus, astfel se elimină 4-5 tratamente în timpul vegetaţiei.

Ca tratamente foliare recomand 3-4 stropiri astfel:

1. Tratamentul 1, după 10-15 zile de la repicat: BioLeafz (200 ml la 100 l apă sau 20 ml la 10 l apă), Ditan (200 g la 100 l apă sau 20 g la 10 l apă), Mospilan (50 g la 100 l apă sau 5 g la 10 l apă) 2. Tratamentul 2, după două săptămâni: Pyrus (150 ml la 100 l apă sau 15 ml la 10 l), Actara (40 g la 100 l apă sau 4 g la 10 l apă). 3. Două tratamente trebuie asigurate cu calciu 500 g %.

Livada superintensivă din Miercurea Sibiului a fost înfiinţată în 2006 şi se întinde pe 30 de hectare, pe 22 de hectare sunt plantaţi meri din soiurile Gala, Golden şi Fuji, iar pe restul, peri din soiurile Williams, Abate, Kaizer şi pruni. Impresionant este aici profesionalismul cu care a fost realizat întregul proiect, de la modalitatea de plantarea a pomilor - distanţa dintre pomi este de 90 cm pe rând, cu 3 metri între rânduri – şi până la sistemul de irigare sau la cel de protecţie antigrindină.

Unul dintre cei care a participat la înfiinţarea acestei ferme pomicole a fost chiar actualul director al DADR Sibiu, Gheorghe Budrală: „Pot să spun că sunt unul dintre cei care au pus umărul la înfiinţarea acestei plantaţii, la crearea proiectului, prin consiliere, pe atunci eu nefiind directorul DADR şi nici funcţionar public. Pomii i-am adus din Italia, instalaţia este după model italienesc, proiectul la fel, merii şi perii fiind plantaţi pe un proiect Sapard. Din fericire, proprietarul acestei plantaţii este deschis la minte şi a avut curajul să pornească un astfel de proiect, unic în Transilvania, cu tehnologie de ultimă generaţie.”

Fructele ar fi compromise fără sistem de plase

Livada ce se întinde de-a lungul drumului naţional impresionează prin sistemul antigrindină, plasele de protecţie acoperind zeci de hectare. „Avem un sistem de irigare prin picurare şi unul de plase antigrindină. Fără sistemul de plase am fi avut mari probleme anul acesta când a căzut de 7 ori grindină, chiar cât un ou de porumbel, iar de două ori pot să afirm că dacă nu am fi avut plasă am fi rămas fără producţie. Plasa mai are însă şi un alt mare beneficiu ea protejând şi de brumă, pe care o împiedică să cadă direct pe fructe sau pomi”, ne-a spus inginerul Dan Ile care are în grijă întreaga livadă de la Miercurea Sibiului. Plasa se întinde primăvara, doar după ce s-a încheiat polenizarea, şi se strânge pe timpul iernii.

„O astfel de investiţie chiar dacă îl costă mai mult pe proprietar, merită a fi făcută pentru a avea certitudinea unei recolte de calitate”, crede inginerul care a pierdut anul acesta recolta prunilor ce nu au beneficiat de acest sistem de protecţie. Dar pentru ca fructele să fie de calitate superioară şi să arate în consecinţă, se munceşte neîncetat tot anul. „Lucrările pe parcursul unui an sunt destul de numeroase: de la stropit, erbicidat, cosit, rărit fructe la legat pomii şi tăiat. De lucru este şi cu plasa deoarece la ce suprafaţă avem, durează cam 2 săptămâni, operaţiune pe care o facem primăvara şi 2 săptămâni pentru a fi strânsă toamna”, afirmă Dan Ile.

În 2014 livada va ajunge la maturitate

Plantaţia a intrat pe rod de doar doi ani, şi chiar din primul an a dat o producţie bună. „Soiul de pom superintensiv produce din primul an, fructul ajungând la dimensiunea optimă. Producţia a crescut anul acesta faţă de cel precedent dar abia în al cincilea an va fi aproape de una bună, eficientă, ca mai apoi să devină foarte eficientă.

Abia din al cincilea an se poate discuta de începerea recuperării investiţiei, la o exploatare corespunzătoare producţia acoperind cheltuielile de exploatare şi amortizare, generând şi profit”, a mai spus Dan Ile. Astfel, conform estimărilor, din 2014 livada va ajunge la maturitate, rămânând mai apoi la un nivel constant de producţie. Desfacere – în mare parte pentru piaţa internă Deşi mulţi producători din România din bazinele pomicole cunoscute se plâng că nu îşi pot desface marfa, cei de la Miercurea Sibiului, chiar dacă sunt la început, au reuşit să pătrundă pe piaţa autohtonă.

„Din punctul de vedere al calităţii pot să afirm că avem mere frumoase şi bune. Deocamdată desfacem pe piaţa internă, dar am început să livrăm şi pe cea externă în Portugalia şi Polonia. Suntem în discuţii avansate cu Iordania şi studiem toate oportunităţile pentru o viitoare colaborare. Merele de calitatea I merg la marii distribuitori şi retaileri, celelalte în industrie.

În plus, pere nu mai avem de mult deoarece le-am vândut pe toate. La momentul actual printr-un efort concentrat am reuşit să vindem toată producţia acestui an şi să oferim începând cu 2010 un nou produs: suc natural de mere ambalat în sistem BagInBox (BIB), produs care are un succes deosebit”, ne-a spus managerul administrativ Otilia Rusan. Prea frumoase Dar chiar dacă ai produse de calitate nu e prea uşor să ajungi în casele românilor. „Anul trecut au avut o problemă ciudată când un engros nu a vrut să le ia merele deoarece au spus că arată ca cele de import şi nu le poate cumpăra pentru că nu se vor vinde.

Chiar dacă ar fi scris că sunt produse în România, lumea tot nu ar fi crezut deoarece erau prea frumoase”, ne-a povestit directorul DADR Sibiu. Greutăţile întâmpinate nu par însă să-i descurajeze pe cei care muncesc aici, care mereu au planuri de viitor, se gândesc la strategii de marketing şi chiar la un nou plan de investiţii. „Este greu, dar noi depunem eforturi susţinute pentru a deveni cunoscuţi. Dar trebuie să investeşti puţin şi în publicitate ca să te ştie lumea.

Pentru anul 2011, avem în vedere investiţii pentru spaţii de depozitare ULO, o linie de sortare şi ambalare şi o linie de industrializare, care să crească valoarea adăugată şi să permită o recuperare rapidă a investiţiilor făcute”, ne-a spus în încheiere Otilia Rusan.

Autor: Delia Ciohodaru

Poate fi o afacere profitabilă? Argumentele preşedintelui ACBT sunt solide, inclusiv de ordin economic. În plus, este vorba de o nişă de piaţă cu un mare potenţial, chiar la nivel mondial, în condiţiile în care doar 80% din necesar este acoperit. Pe ce mizează? Pe faptul că bubalinele trăiesc în jur de 28 de ani şi au o viaţă economică de circa 15 ani, în comparaţie cu taurinele care trăiesc 16 ani şi au o durată de viaţă economică de aproximativ 6 ani.

Animalele nu sunt pretenţioase la hrană, fiind printre cele mai sănătoase care trăiesc pe planetă, au autoprotecţie la boala vacii nebune, bruceloza, leucoza si TBC. Un alt motiv convingător ar fi carnea mai gustoasă şi faptul că laptele nu are colesterol, este dietetic şi bun pentru afecţiuni interne, osoase şi recomandat pentru copii. Nu în ultimul rând, pentru această specie nu există cote de lapte impuse de UE, aşa cum se întâmplă la vacă, astfel că producţia, dar şi piaţa de desfacere a produselor lactate obţinute sunt nelimitate.

Procesarea, marea problemă

În urmă cu vreo 20 de ani, România era una dintre ţările cu cele mai mari efective de bubaline din Europa. Lipsa unor măsuri de susţinere a sectorului din partea statului, dar şi a unor unităţi de procesare, a făcut ca interesul fermierilor pentru aceste animale să scadă continuu. S-a ajuns astfel de la un efectiv de 228.000 de capete în 1990 la circa 15.000 capete în prezent, principalele zone unde se cresc bivolii fiind judeţele din partea de nord a ţării - Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş sau Braşov. Cea mai mare parte a efectivelor se găsesc în gospodăriile populaţiei (majoritatea fermierilor deţin 1-3 capete, iar cu 10 capete mai sunt relativ puţini).

Mai există însă şi câteva microferme de 20-30 de capete. Din păcate, la noi nu există un registru al bivoliţelor, aşa cum se întâmplă prin alte părţi şi nici o altfel de evidenţă clară a efectivelor de bubaline şi a performanţelor acestora, motiv pentru care nu putem raporta la FAO o astfel de evidenţă. Începând cu 1995, specia bubalinelor nu mai este nici măcar consemnată în vreo situaţie statistică a statului român, respectiv în cele de la FAO, fiind inclusă în specia bovine, termen care este eronat şi inadecvat folosit deoarece cele două specii fac parte din două genuri complet diferite.

În momentul de faţă, se ţine doar o evidenţă la ANARZ a bivoliţelor aflate în controlul oficial al producţiei, iar în 2009 mai erau 648 capete. Iar pentru că nu există o astfel de distincţie între cele două, crescătorii primesc aceeaşi subvenţie de la stat (570 lei pe cap de animal în 2009, iar din 2010 aceasta va fi redusă la echivalentul în lei a 100 de euro), deşi este vorba de specii diferite, aşa cum am precizat mai sus.

Bivoliţe mai puţine în România, dar tot mai multe peste hotare

Creşterea bivoliţelor a intrat în regres în special după 1989. Laptele de bivoliţă s-a colectat împreună cu cel de vacă, deoarece fabricile nu mai procesau laptele separat. Preţul primit de crescători a fost foarte scăzut, deşi calităţile laptelui de bivoliţă sunt superioare - o bivoliţă dă pe zi circa 6 litri de lapte, cu un conţinut de grăsime între 7,2-8,6%, dublu faţă de cel de la vacă. Pe piaţa externă, crescătorii primesc pentru un litru de lapte între 1 şi 1,3 euro, iar exemplul poate fi piaţa italiană, unde creşterea bubalinelor a devenit de mult o activitate rentabilă.

Dovadă este şi mărirea semnificativă a numărului de animale, în ultimii ani, de la 57.000, la 370.000 de capete. Si englezii sunt interesaţi de acest sector, ba mai mult au luat animale de la noi şi au făcut ferme în Marea Britanie. Chiar şi prinţul Charles, un susţinător al tradiţiilor din Transilvania, a venit să vadă bivolii noştri. Astfel că nu se poate spune ca materialul genetic local n-ar fi bun, ţinând cont că efectivele de bivoli ale foarte multor ţări din Comunitatea Europeană au la bază Bivolul Românesc (au fost exportate din România mai mult de 50.000 de capete în ţări precum Marea Britanie, Elveţia, Germania, Ungaria, Italia, Scoţia, Irlanda sau Franţa). Chiar şi italienii au fost surprinşi de performanţele Bivolului Românesc, susţine Călin Zanc, rasă omologată la noi încă din 1987, la iniţiativa prof. univ. dr. Constantin Velea, însă din 1995 aceasta nu mai este trecută în evidenţele FAO.

Proiecte pilot

Preşedintele ACBT spune că soluţia pentru rezolvarea acestor probleme ar fi cointeresarea crescătorilor din asociaţie. Practic, este vorba de realizarea de microferme şi implicit de fabrici de procesare a laptelui de bivoliţă. Pasul următor ar fi ieşirea pe piaţă cu produse tradiţionale. Crescătorii care participă la proiect ar putea deveni acţionari. Trebuie însă ca fermierul să simtă că este rentabil să crească bivoli, să fie conştient că eficienţa se poate obţine doar când se trece de la ferme de subzistenţă (1-2 capete) la microferme de minimum 30 de animale. Investiţia ar fi de circa 100.000 euro, iar o parte din bani s-ar putea obţine prin proiecte europene.

În plus se pot folosi spaţii existente ce ar putea fi modificate cu costuri mult mai mici. Si Călin Zanc participă la un proiect pilot la Dej - un program derulat prin intermediul firmei Global Distribution Group, la care este acţionar. Practic, în cadrul proiectului a fost înfiinţat un centru de colectare a laptelui de bivoliţă în Dej prin mai multe puncte de colectare înfiinţate în zona Maramureş-Sălaj unde se cresc bivoli, dar şi o microfermă cu 30 de capete. În prezent, cantitatea de lapte colectată prin aceste puncte se ridică la circa 2.000 de litri pe zi, urmând să ajungă la 5.000 de litri în 2011. În prezent, Călin Zanc împreună cu echipa sa lucrează la înfiinţarea unei fabrici pentru prelucrarea laptelui de bivoliţă şi obţinerea de produse tradiţionale, investiţie care se ridică la aproximativ 1 milion de euro. Are în plan chiar o reţea restrânsă de magazine - de ce nu şi în Capitală - unde să-şi promoveze produsele tradiţionale proprii, cum ar fi iaurt, brânză, telemea, caşcaval. Si-a înregistrat şi marca “Ţarina” la OSIM.

Concluzia este una singură: doar procesarea ar putea face rentabilă creşterea bivolilor în România. Asta, în condiţiile în care diferenţele între preţurile obţinute de fermierii locali, raportat la cele practicate pe plan extern, sunt foarte mari. La noi, un bivol de 7-10 ani din gospodăriile populaţiei se vinde cu 2.500-3.500 de lei (adică între 600-800 euro), în timp ce în Italia, de exemplu, se ajunge şi la 2.500 de euro (în magazinele din peninsulă carnea se vinde cu 28 euro pe kilogram).

Ce vor crescătorii - Specia să fie nominalizată şi tratată ca atare, distinct de specia bovine, iar în toate hotărârile, ordinele, actele normative în care se fac referiri la specia bovine, aceasta trebuie înlocuită cu denumirea corectă a fiecăreia dintre cele două specii;
- Accelerarea procesului de ameliorare genetică a efectivelor de bubaline concomitent cu asigurarea unor condiţii mai bune de întreţinere;
- Extinderea şi modernizarea controlului oficial al producţiei, în special în sectorul privat pentru mărirea populaţiei active şi, implicit, a intensităţii de selecţie şi progresului genetic;
- Adaptarea programelor de ameliorare la condiţiile specifice economiei de piaţă, vizând creşterea efectivelor de bubaline în ferme mici şi mijlocii;
- Acordarea de prime, alocaţii şi subvenţii de minim 0,65 lei pe litrul de lapte de bivoliţă şi minimum 1.200 lei pe cap de animal înscris în Registrul Genealogic sau 800 lei pentru cele înscrise doar în registrul teritorial,
- Importuri organizate de material biologic de reproducţie cu potenţial genetic ridicat;
- Sprijinirea de către stat a asociaţiilor de creştere a bubalinelor.

O nişă cu potenţial

Domesticite cu peste 5.000 de ani în urmă, bubalinele s-au impus prin forţa de tracţiune, dar şi prin producţia de lapte şi carne. Privitor la localizarea în timp a pătrunderii bivolului în Europa există numeroase studii şi teorii, care însă în unanimitate atestă provenienţa asiatică a acestuia şi stabilesc ca moment de răspândire secolul al IV-lea î.e.n. În ţara noastră a pătruns în secolul al V-lea e.n., odată cu migraţia hunilor sau avarilor, prin sud, din Bulgaria.

În timp, aria de răspândire şi efectivul de bubaline a suferit numeroase modificări, în prezent peste 90% din acesta găsindu-se în Transilvania. Bubalinele reprezintă aproximativ 11% din numărul total de bovine, iar 97% din efective se cresc pe continentul asiatic. Folosite şi pentru muncile gospodăreşti, direcţia prioritară de exploatare pentru principalele producţii cu caracter alimentar diferă de la o zonă la alta. În judeţul Sibiu, Braşov, Cluj ş.a. direcţia principală de exploatare este pentru lapte, iar în judeţele Sălaj şi Bihor pentru carne şi lapte. De fapt, se relevă per total în ţară o tendinţă de creştere mai mult pentru producţia de lapte, tineretul fiind în general sacrificat la vârste timpurii şi la mase corporale scăzute.

Potrivit renumitului prof. univ. dr. Constantin Velea, bubalinele reprezintă a doua specie ca importanţă în obţinerea laptelui pe plan mondial. Trebuie remarcată dinamica de creştere a producţiei de lapte, care în ultimele trei decenii ale secolului trecut a realizat un ritm mediu anual de aproximativ 11%. În acelaşi timp, producţia de carne reprezintă 1,27% din producţia mondială şi 5,08% din cea de bovine. Comparativ cu producţia de lapte, ritmul mediu anual de creştere a producţiei de carne este mai scăzut, de doar 7,5%.

"Sfârşitul copilăriei" este numele unui roman SF de Arthur C Clarke, dar şi sentimentul pe care parcă l-am retrăit zilele trecute când, la presiunea societăţii moderne, a trebuit să-mi recunosc rolul prea implicat în taina lui Moş Crăciun.

Am spus "retrăit" pentru că am avut senzaţia că mă privesc peste timp într-o oglindă a sufletului. Plânsul fetei de 12 ani, privirea cu subînţeles a celui mijlociu, de 13 ani, şi revolta plină de interes a celui de 14 ani, erau stări pe care le-am încercat şi eu când am descoperit că Moşul adusese ceva deja întâlnit cu prilejul cotrobăielilor mele şi prin locuri mai puţin permise. Unii veţi spune că şi aşa erau prea mari.

Poate, pentru o lume în care mult prea multe lucruri sunt, dacă nu prost întocmite, cel puţin aşezate în neorânduială. Tradiţia este egală cu desuetul, obiceiul, care dacă nu este considerat anacronic, este cu siguranţă declarat o superstiţie. Citim puţin şi credem repejor tot ce ni se spune. Bârfa a trecut din spaţiul imediat al casei în universul mediatic. Educaţia nu se mai face la grădiniţă, la şcoală, nici măcar acasă.

"Pedagogul nr 1" a devenit mass-media. Televizorul, internetul, presa scrisă, radioul, în această ordine sau în alta, nu contează, sunt pe rând educatorul, învăţătorul, profesorul, am impresia că şi preotul este încet, încet, înlocuit. Şi n-ar fi niciun păcat dacă acest "pedagog" ar acţiona unitar în interesul nostru, dacă toţi cei încorporaţi în armata aceasta ar căuta adevărul spre a-l spune celor mulţi. Aceşti mulţi care îşi caută cu din ce în ce mai puţină grijă informaţiile utile vieţii lor şi primesc pe atât de accesibilele căi vorbele spuse fără nicio responsabilitate.

Din fericire, sau din păcate, nu sunt toţi aşa. Balaurul are multe capete, cu unul rosteşte adevăr, cu altul minciună, de nu mai ştii ce să crezi. Poate cei responsabili ar fi bine să tacă, să lase corul de limbuţi să-şi reverse gunoiul care împuţindu-se ar fi mai uşor de respins. Dar te lasă sufletul să taci, să nu spui măcar "hei, nu e aşa", cu riscul să nu te audă, din cauza zgomotului, nimeni.

Aşa îmi vine şi mie acum să spun împreună cu Blaga, nu mai striviţi corola de minuni a lumii şi nu mai ucideţi cu mintea tainele ascunse-n flori, în ochi, pe buze ori morminte, iubiţi-le numai. Lăsaţi tradiţia şi obiceiul să ducă mai departe adevărurile, poate acum neînţelese, dar limpezi pentru minţi ce se vor naşte. Eu cred în Moş Crăciun şi în Moş Nicolae, cel care mi-a adus trenuleţul de jucărie într-o dimineaţă de decembrie, tristă, pentru că eram bolnav, pe un pat de spital.

O dimineaţă pe care el, Moşul, a făcut-o cea mai frumoasă din viaţa mea. E un spirit al iubirii, al dăruirii, pe care, vă rog, nu-l mai ucideţi. Nu este nicio minciună aici. Minciuni spun cei care ne promit o lume mai bună şi nu fac nimic ca ea să devină aşa, din contră. Mincinoşi sunt cei care şi-au făcut din neadevăr un mijloc de trai pentru că nu le place munca.

Eu le-am spus copiilor mei mulţi ani adevărul pe care mincinoşii lumii m-au obligat să-l reneg. Mai sunt locuri pe unde oamenii se străduiesc să trăiască adevărat, pentru care tradiţia este importantă, iar obiceiul mijloc de dăinuire. Căutăm uneori acele locuri ca pe nişte situri arheologice, oamenii aceia sunt obiecte de muzeu, îi chemăm şi îi rugăm să ne zică despre cum trăiesc, despre cum gândesc, zâmbim atunci când nu înţelegem, şi mai mult nu înţelegem. Apoi le cerem să ne cânte ceva vesel, iar ei ne spun o baladă, noi, nedumeriţi, îi mai rugăm să ne mai cânte una şi mai veselă şi atunci ne zic o doină, la urmă, nescoţând-o la capăt cu ei, ne mulţumim cu un colind.

După ce pleacă Moşul cu spiritul lui de iubire şi dăruire îi trimitem înapoi pe aceşti oameni în "muzeele" de unde au venit şi uităm de ei încă un an. Uităm că poate nu au ce semăna sau ce ara, şi nici cu ce, că nu le-a rămas asta decât în vorbele colindelor, păstrate chiar dacă au devenit fără sens pentru ei. Poate le-or înţelege feciorii ori nepoţii cărora le vor povesti în continuare că Pruncul Iisus a primit daruri de la craii lumii şi că şi lor, de vor fi cuminţi, le va aduce Sf. Nicolae, bătrân de-acum, şi cu încă un moş, bucurii. Acele locuri ar trebui păzite de mincinoşii lumii.

Cât de trist am fost când am aflat că un sat din Apuseni s-a depopulat numai după ce în casa oamenilor a fost introdusă electricitatea, care, fireşte, a adus cu ea mulţimea de minciuni despre o lume mai bună. Nu zic că nu există, dar cred că nu o căutăm unde trebuie. Ea este tocmai acolo de unde acei oameni, amăgiţi, au plecat. Aceste "rezervaţii", cum mai sunt încă în ţara noastră, ar trebui ajutate să existe. Cred că este necesară o subvenţie pentru cei care nu pleacă din aceste locuri numite defavorizate. O etichetă primită ca urmare a faptului că noi, cei mai mulţi, nu mai preţuim valoarea produselor pe care ei sunt în stare să le facă şi de aceea ar trebui să le-o compensăm. Nu cred că ar duce la concurenţă neloială. Valoarea lor este oricum mult mai mare, pentru că ei iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Autor: Adrian Nedelcu

Salmonelozele şi micoplasmoza sunt unele dintre bolile grave ce apar la păsări, favorizate fiind de îngrijirea necorespunzătoare, aglomerările, condiţiile de microclimat, introducerea de animale noi fără carantină, precum şi de lipsa unor tratamente profilactice (deparazitări, vaccinări).

SALMONELOZA (Paratifoza)

Este produsă de Salmonella typhimurium, S. enteritidis, S. cholerae suis (salmonele mobile). Boala se transmite vertical, pe cale transovariană la puii tineri. Alte specii de Salmonella pot fi transmise de porumbeii bolnavi sau de alte animale bolnave prin contaminarea cu fecale a apei, furajelor. Pot transmite boala şi rozătoarele, gândacii sau oamenii. Se manifestă prin mortalitate ridicată a puilor în primele 5-8 zile de viaţă.

La adulţi, boala evoluează lent. Poate apărea diaree apoasă gălbuiverzuie, anorexie, polidipsie, slăbire rapidă şi accentuată (forma digestivă) sau artrite (inflamaţii) ale unor articulaţii, calde, dureroase, pareze ce pot evolua spre artroze şi chiar paralizii (forma articulară) sau torticolis, opistotonus (capul e flexat pe spate în forma nervoasă) sau forme mixte cu simptome comune celor 3 forme. Există şi o formă cronică, lentă (porumbeii evită zborul, obosesc repede, şchioapătă, la năpârlire pierd pene cu sânge. Anatomopatologic, apare mărirea în volum a splinei, ficatului, enterită congestivă, artrite, noduli în organele interne.

Diagnosticul se pune pe baza examenului de laborator care se bazează pe izolarea şi identificarea salmonelelor din ficat, splină, intestin. Examenul de laborator este singurul care evită eventualele confuzii care ar duce la tratamente greşite. Pentru tratament se pot utiliza ENROFLOXAROM, ENROCOL, FLUMEQUINOROM, LINCOSPECTROM, DOXICICLINĂ. Tratamentul se face întotdeauna cu antibioticele indicate de antibiogramă. Preventiv se pot utiliza vaccinuri inactivate COLUMBOPOLIVAC. Simultan se administrează COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL pentru porumbei şi tonice (SUPERFORM).

TIFO-PULOROZA (Salmoneloza)

Este produsă de S.gallinarum-pulorum, imobilă. Se transmite vertical (prin ou) şi similar cu orizontal Salmonelele mobile (paratifoze) Afectează în mod excepţional porumbeii. Pasărea e apatică, are penele zburlite, diaree, slăbeşte, este anemică. Mortalitatea poate atinge 50- 70%. Cadavrul e cahectic, cu enterită, hipertrofie hepato-splenică, apare "ficat bronzat". Tratamentul este asemănător cu cel din paratifoză.

MICOPLASMOZA

Este o boală ce evoluează trenant, putând rămâne neobservată până la apariţia unor factori favorizanţi (stress, vaccinări, ouat, zboruri, transporturi lungi, poluare, umiditate crescută, frig, stări imunosupresive provocate de bacterii, virusuri, miceţi). La tineret poate evolua septicemic, fulminant: porumbeii afectaţi prezintă o respiraţie zgomotoasă, sforăitoare, bucală, au o secreţie nazală bilaterală sero-mucoasă iniţial, apoi purulentă.

Clinic, porumbeii sunt abătuţi, slăbesc, musculatura pectorală se reduce în volum, evită zborul, dar mortalitatea este redusă. În general, mortalitatea apare după asocierea cu alţi germeni patogeni (E.coli, Chlamidia etc.). Se observă mucus în cantitate mare în tot tractusul respirator, aerosaculită serofibrinoasă chiar purulentă (după suprainfecţia cu coci, colibacili). Boala se transmite pe vertical (prin ou) şi orizontal (prin secreţii nazale, furaje contaminate, apă, praf, lapte de guşă provenite de la porumbei infectaţi).

Se fac examene de laborator (izolare de Micoplasme), examene serologice, (ELISA) coroborate cu examenul clinic şi anatomo patologic. Timp de 5-7 zile se administrează TYLAVET, ENROFLOXAROM, AVIAN PROTECT TEN, DOXICICLINĂ sau OXITETRACICLINĂ. Individual, la exemplarele de mare valoare se administrează subcutan, timp de 3 zile, LINCOSPECTROM. Tratamentul se asociază cu siropul expectorant TUSIFUG. Dacă evoluează concomitent şi colisepticemia se vor alege antibiotice active şi faţă de E.coli, în funcţie de antibiogramă.

AUTOR: DR. CĂTĂLIN TUDORAN ŞI DR. COSTIN STOICA - ROMVAC COMPANY S.A.