Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care fac parte LAPAR, UNCSV, PRO AGRO și AFF, susține în continuare nevoia reautorizării utilizării neonicotinoidelor pentru tratamentul la sămânță în România. De altfel, Copa-Cogeca consideră la nivel european că demersul organizațiilor de fermieri din țara noastră merită toate eforturile. Și asta în condițiile în care aici, pe plan local, sunt încă destule voci refractare.
În timp ce fermierului din România îi este interzis să trateze sămânța cu imidacloprid, cerealele obținute cu aceeași substanță de către concurenții săi din afara UE pot intra legal pe piața europeană, în baza toleranțelor de import stabilite prin Regulamentul 396/2005. Cu alte cuvinte, substanța este suficient de periculoasă încât să fie interzisă în producția internă, dar suficient de acceptabilă încât să se regăsească în cerealele de import pe care le consumăm.
„Fermierul român plătește prețul acestei incoerențe cu fiecare recoltă. Trebuie să se rețină că LAPAR nu respinge inovația, produsele noi, ci suntem deschiși la orice metodă sau tehnologie modernă care permite menținerea productivității culturilor la același nivel. Însă, până când alternativele viabile vor fi accesibile și la fel de eficiente, LAPAR are datoria de a proteja interesele fermierilor pe care îi reprezintă. Aceasta este singura motivație din spatele demersurilor noastre”, declară Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.
Prin urmare, LAPAR caută aliați la toate nivelurile, organizații naționale și europene, distribuitori sau companii multinaționale. „Acest lucru nu înseamnă o dependență de aceste parteneriate, ci o coalizare de forțe pentru o cauză comună. În definitiv, interesele converg în mod natural: dacă o plantă dispare înainte de a ajunge la stadiul în care sunt necesare tratamentele fitosanitare, industria de profil are ceva de câștigat? Dacă o sămânță de genetică performantă nu ajunge la stadiul de plantă de cultură valorificabilă, este oare indiferentă industria față de această pierdere? Răspunsul este evident. Nu Lapar are nevoie de industrie pentru a justifica acest demers pentru reautorizarea utilizării neonicotinoidelor, ci logica economică elementară îi așază pe toți la aceeași masă”, subliniază Liliana Piron.
Cum ar putea LAPAR să le spună membrilor săi că a abandonat acest dosar?, întreabă președintele organizației, Matei Titianu. „O organizație care a muncit ani în șir și s-a zbătut pentru menținerea tratamentului la sămânță nu poate renunța atunci când încă mai există o șansă, fie ea și minimă. Atât timp cât există argumente și căi legale, ne vom implica total”, conchide Matei Titianu.
Între timp, Tanymecus dilaticollis a trecut și la soia. Acest dăunător, azi, mănâncă porumb, floarea-soarelui, lucernă, cereale, soia. Ce rotație poate face fermierul din România? Apoi, noile tehnologii de prelucrare a solului, no-till și minimum-till, care au beneficii asupra structurii solului și reducerea eroziunii, creează condițiile ideale pentru adăpostirea și supraviețuirea dăunătorilor de sol.
În concluzie, pentru dăunătorii de sol nu prea există soluții agronomice, ceea ce face ca tratamentul la sămânță cu substanțe pe bază de neonicotinoide să fie cea mai simplă și sigură soluție astfel încât fermierii din țara noastră să mai poată recolta ceva din câmp.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
