În colaboare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Astăzi, o aducem în fața dvs. pe Veronica Gheorghiu, care a fost vreo 20 de ani enologul Cramei Oprișor, iar recent s-a alăturat soțului în afacerea cu viță-de-vie și pomi fructiferi, mutându-se mai aproape de Craiova, ca să lucreze împreună cu el la fermă. Visul lor este să deschidă o cramă de tip boutique, pentru care Veronica Gheorghiu a ales și un nume, Crama Peonia, inspirat dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de fermă. Astfel, enologul a legat identitatea cramei de povestea locului.

Veronica Gheorghiu este o persoană creativă, așa încât și-a dorit să facă vinuri care să îi aducă bucurie și ei, dar mai ales celor care le degustă. Se poate mândri că i-a reușit, având cu ce se lăuda în meseria de enolog.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul unui enolog?

Veronica Gheorghiu: Dacă ne uităm în DEX, definiția enologiei – pe care o știe toată lumea – este „știința care se ocupă cu studiul și metodele de preparare, condiționare și păstrare a vinului și a produselor derivate din struguri, în scopul realizării unui produs finit, adaptat nevoilor pieței”. Mi-a plăcut mult această formulare – adaptat nevoilor pieței. Am subliniat-o tocmai pentru că sugerează că nu există vin bun sau prost, ci vin care trebuie să respecte gustul și așteptările celui care îl bea.

Din punctul meu de vedere, enologul este un artist, cel care dă viață vinului. Exact ca un bijutier care șlefuiește un diamant: dacă îl lucrează cu migală, reușește să-i dezvăluie strălucirea din orice unghi l-ai privi. Așa și enologul trebuie să scoată din mâinile sale un produs care să îl facă fericit pe consumator, care să îl încânte. Enologul este artistul din sticlă. Când este bine lucrat, vinul degajă o emoție.

Foto: Crama Oprișor

Reporter: Ce te-a atras spre meseria de enolog și care a fost parcursul tău în acest domeniu până acum?

Veronica Gheorghiu: Locul meu natal este la țară, unde mi-a plăcut foarte mult dintotdeauna, pentru că oamenii de acolo sunt simpli, cu frica lui Dumnezeu, cu mult respect și cu suflet mare. Bunicii și părinții mei aveau vie. Îi vedeam cu câtă pasiune o îngrijesc și cât de mult le plăcea toamna să-i culeagă roadele. Și bineînțeles că mă luau și pe mine să particip la recoltatul strugurilor, dar trebuie să recunosc – partea asta nu mi-a plăcut niciodată. Pentru că de pe butucii de vie se scuturau boabele. Cei mari culegeau înainte, iar noi, copiii, trebuia să rămânem în urmă și să adunăm fiecare bobiță, ca să nu se facă risipă. Mie nu-mi plăcea deloc. Ei, în schimb când mă duceam la tata în beci, mirosea așa frumos, era o aromă de fermentație, florală, de must, care mi-a rămas în minte.

Am făcut facultate și mai târziu doctorat în domeniu. Îndrumătorul meu de licență a fost doamna Camelia Munteanu, care m-a insuflat să fac vin, mai ales pe linia de rose-uri. Pe urmă, domnul profesor Popa m-a învățat să fac vinuri roșii, care sunt preferatele mele.

După terminarea studiilor nu-mi găseam locul - am mers la un abator, la o fabrică de sucuri, nu îmi plăcea nimic. Din 2001 am făcut campanie la Vinarte și mi-am zis: aici e Raiul pe pământ.

Îmi aduc aminte când fiul meu David era mic și nu voia să mănânce, îi spuneam: eu nu știu ce să fac. Eu am vinurile acolo și le înțeleg pe fiecare și știu cum să mă port cu ele, dar cu tine nu știu ce să mai fac.

În 2005, am ajuns la Crama Oprișor. Totul a pornit de la o întâmplare. Doamna Rodica Căpățână trimisese pe cineva să vadă cum arată via la Vinarte. I s-a spus că sunt doi oameni care lucrează bine – unul în vie, unul în cramă. Eram eu și soțul meu. Eram tineri, muncitori, pasionați de tot ce făceam, și se pare că asta s-a văzut. Așa că doamna Căpățână a hotărât pe loc: pe aceștia doi îi iau cu mine. Și așa a început povestea noastră la Oprișor.

În 2011, soțul meu a pornit, împreună cu un partener, o afacere cu o plantație de viță-de-vie și pomi fructiferi. Recent, eu m-am desprins de la Oprișor și m-am mutat mai aproape de Craiova, ca să lucrez împreună cu el la fermă. Visul nostru este să deschidem o cramă, iar dacă totul merge bine, cred că din toamnă îi vom da drumul. Va fi crama visurilor mele – mică, cochetă, de tip boutique. Se va numi Crama Peonia. Am ales acest nume inspirându-ne dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de noi. Mi-a plăcut ideea de a lega identitatea cramei de povestea locului.

Reporter: Munca enologului nu este rutină. Asta ai spus recent într-un interviu. Care este partea ta preferată din procesul de vinificație?

Veronica Gheorghiu: Mie îmi place foarte mult să pornesc de la bobul de strugure. Îmi place prima perioadă, aceea de coacere, s-o fac cu mare atenție - merg în vie, degust boabele de strugure și îmi fac planuri: strugurii de aici vor merge în acel vin, parcela aceasta e perfectă pentru acel cupaj, acest Sauvignon va da cel mai bine în linia aceea, Feteasca neagră va purta eticheta cutare.

Practic, le dau un rost încă din vie, le creez un drum. Îmi place să organizez materia primă de la bun început, să o culeg exact la momentul potrivit. Și cred că, dacă faci totul cu atenție și respect pentru strugure, rezultatul nu poate fi decât unul de care să fiu mândră.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin?

Veronica Gheorghiu: Eu cred că un consumator nu ar trebui să simtă niciodată povara muncii din spatele unui vin, nu trebuie să știe că ai petrecut mai puțin timp cu familia, că ți s-a defectat un utilaj exact când aveai mai multă nevoie de el, că ai dus lipsă de oameni sau că anul a fost greu pentru vie.

Vinul se vinde doar prin povești frumoase. Ce contează, în final, nu e truda din spatele sticlei, ci zâmbetul celui care îl gustă. Acel moment de mulțumire sinceră e tot ce ai nevoie ca să știi că ai făcut bine, că ai reușit să dăruiești o bucurie prin vinul tău.

Reporter: Din întreaga carieră, care este vinul de care ești cea mai mândră?

​​Veronica Gheorghiu: Asta e o întrebare grea. E ca și cum ai întreba o mamă care dintre copiii ei e preferatul – îi iubește pe toți. La fel simt și eu față de vinurile pe care le-am creat.

Mie, în general, îmi plac vinurile roșii, pentru că implică mai multă muncă, mai multă tehnică, mai multă finețe, mai multă artă. Dar nu pot spune că am un singur vin preferat. La Oprișor am creat unele branduri de care sunt foarte mândră: Passarowitz, Cabernet Sauvignon - Eticheta Roșie, Fetească Neagră – Eticheta Violet, Feteasca Neagră, Cutia Paleologu, Smerenia, Nenumita, Ispita. Fiecare are povestea și personalitatea lui. Și adevărul e că și momentul în care bei un vin contează enorm. Întotdeauna am spus că mâncarea este regina și vinul este regele, dacă nu se potrivesc, oricât de bun ar fi vinul, nu va străluci.

Reporter: Cum este să fii femeie în industria vinului, un domeniu tradițional dominat de bărbați?

Veronica Gheorghiu: Mult timp, meseria asta a fost văzută ca fiind „a bărbatului”, se spunea că el trebuie să stea în cramă, că are mai mult timp, mai multă forță. Dar eu cred că femeile aduc un plus important în enologie. În primul rând, în ceea ce privește igiena – o femeie e, prin natura ei, mai atentă la curățenie. Apoi, simțurile – gustul, mirosul, intuiția – pot fi mai fine la o femeie, iar asta contează enorm în vinificație. Sigur că și bărbații au calitățile lor, dar eu cred că o femeie enolog pune mai mult suflet și mai multă artă într-un vin. Am întâlnit, desigur, prejudecăți – ideea că „o femeie nu poate face vin”. Dar nu le-am luat în seamă. Mi-am văzut de drum, am fost mereu creativă și mi-am dorit, înainte de toate, să fac vinuri bune, care să îmi aducă bucurie mie și celor care le degustă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ovidiu Maxim, enolog crama La Salina: „Adevărata învățare vine din practică.”

Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”