Septembrie este luna cu care începe sezonul de toamnă. În popor această lună poartă denumirea de “Răpciune” - vreme schimbătoare sau de “Viniţel” - luna vinului, acum fiind timpul când se strânge rodul viilor. Fiind lună de început de toamnă, tradiţiile populare fac legătură între lunile anului şi vreme. Astfel, dacă de “Răpciune” e cald, atunci luna următoare “Brumărel” va fi rece şi cu umezeală. Daca tună în septembrie, se spune că e semn de multă zăpadă în “Făurar”, iar dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă.

Pentru agricultură, septembrie este luna în care, pe de o parte se începe campania de pregătire a terenului pentru grâu şi orz, iar pe de altă parte suntem în plin sezon de recoltare a culturilor de porumb şi floarea-soarelui.

Luna August nu a fost prea darnică în precipitaţii. Sunt zone în care nu a plouat deloc şi zone unde au fost ploi răzleţe de vară, cu o cantitate redusă de precipitaţii. În unele zone, din cauza secetei nu s-a putut intra la pregătirea patului germinativ pentru cultura de rapiţă, iar în alte zone, cu consum mare de motorină, abia s-a reuşit o pregătire destul de precară a acestuia.

În general, comparativ cu anii anteriori, la începutul lui septembrie întâlnim o perioadă de instabilitate atmosferică, instabilitate caracterizată cu precipitaţii la nivelul întregii ţări, care permite, de cele mai multe ori, pregătirea terenului şi semănatul culturii de rapiţă.

Lucrările prezentate mai jos sunt redate ca repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi sau la alte culturi existente în cadrul fermelor. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine, cât şi în funcţie de condiţiile climatice va decide ce este mai corect de efectuat în ferma proprie.
Pe lângă culturile menţionate mai jos, care au importanţă mai mare în agricultura românească, în septembrie se mai recoltează şi culturile de fasole, năut, in, cânepă etc.

Rapiţă

La cultura de rapiţă, începutul lunii coincide cu perioada optimă de semănat din sud-estul ţării, perioadă care se încheie în mod normal în jurul datei de 15 septembrie. În această zonă se cultivă cea mai mare suprafaţă de rapiţă din România şi ca atare producţiile de anul viitor depind de modalitatea de desfăşurare a campaniei de semănat din zona respectivă. O parte din elementele tehnologice de înfiinţare a culturii de rapiţă au fost descrise pe larg în numărul trecut al revistei noastre. În articolul de faţă completăm tehnologia cu câteva idei întâlnite pe teren de echipa de la Revista Fermierului.
Agricultorii întreabă dacă este bine să semene rapiţa înainte de apariţia ploilor sau să aştepte mai întâi căderea precipitaţiilor, pentru a fi siguri de reuşita culturii. În mod normal ar trebui să privim cultivarea rapiţei sub două aspecte importante:

Dacă am reuşit să pregătim terenul pentru semănat, este bine să trecem la însămânţarea culturii de  rapiţă chiar şi în teren uscat, dar obligatoriu să nu uităm de lucrarea de tăvălugit a semănăturii. În această situaţie, precipitaţiile care vor urma vor face contactul cu sămânţa în pământ şi astfel vom reuşi să câştigăm câteva zile importante (chiar şi o săptămână) în avantajul culturii. În cazul în care aşteptăm mai întâi precipitaţiile, pierdem un timp preţios cu uscarea terenului la suprafaţă, cu aplicarea ultimei lucrări şi efectiv cu operaţiunea de semănat. Lucrarea de tăvălugit aplicată imediat după semănat (în condiţii de secetă) pune sămânţa mai bine în contact cu solul şi chiar la o ploaie de 7-9 mm asigură o răsărire uniformă a plantulelor şi o supravieţuire a culturii. Dacă nu am efectuat lucrarea de tăvălugire, există posibilitatea ca ploile mai mici din punct de vedere cantitativ să umecteze numai superficial stratul de sol, inclusiv sămânţa, iar aceasta are tendinţa de a germina. Lipsa umidităţii sub sămânţă (susţinerea acesteia prin aport freatic) poate duce la uscarea plantulelor şi la compromiterea culturii de rapiţă.

Presupunând că am semănat rapiţa în secetă şi ploile au venit extrem de târziu, iar cultura nu va mai rezista peste iarnă, în primăvară avem şansa să reînsămânţăm această suprafaţă cu floarea-soarelui sau cu alte culturi din sistemul de rotaţie pe care l-am stabilit în asolament. Prin această măsură reducem foarte mult pagubele pe care le avem la cultura rapiţei şi totodată pe suprafaţa respectivă nu pierdem un an de producţie. Dacă cultura de rapiţă a răsărit, încă din primele faze de vegetaţie trebuie să o avem sub observaţie, mai ales pentru combaterea purecilor de pământ. Chiar dacă sămânţa este tratată corespunzător cu insecticide, chiar dacă a răsărit la timp, există probabilitatea ca spre finalul acestei luni să ne confruntăm cu un atac masiv de pureci de pământ (Phyllotreta atra), care pot duce la compromiterea culturii. În momentul în care avem o infestare puternică de Phyllotreta trebuie să intervenim cu un insecticid de contact sau sistemic care să controleze numărul de adulţi. În condiţii de secetă, de obicei atacul este mult mai pronunţat decât în mod normal şi pagubele sunt mult mai însemnate din punct de vedere cantitativ.

Grâu şi orz

Pe solele unde conform asolamentului urmează să fie amplasate culturile de grâu şi orz  este bine ca imediat după recoltare să eliberăm terenul de resturile vegetale şi să executăm lucrarea de arat în aşa fel încât să beneficiem de apa rămasă în sol din momentul recoltării. De cele mai multe ori, datorită dotării tehnice insuficiente sau a condiţiilor meteorologice nefavorabile, terenurile se lucrează mult mai târziu. Ca urmare, şi la ora actuală sunt suprafeţe mari cu resturi vegetale, neprelucrate, cu multe buruieni. De fapt, condiţiile climatice din vara acestui an au permis dezvoltarea pe mirişti (de rapiţă, de grâu, de orz etc) a tuturor speciilor de buruieni. Sunt suprafeţe la care înălţimea buruienilor a depăşit 100 - 120 cm.

În aceste situaţii, majoritatea specialiştilor recomandă:

Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mai redusă de buruieni să se aplice direct unele erbicide totale de tipul “glifosat” care atacă tot spectrul de buruieni şi care au posibilitatea de a se transloca în rădăcinile plantelor perene. După aproximativ 3 - 4 săptămâni de la aplicare, pe suprafaţa respectivă se poate trece la realizarea arăturii de bază.

Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mare, cu buruieni înalte, ajunse aproape la maturitate, este bine ca în primul moment să cosim acea mirişte, iar materialul cosit fie este împrăştiat uniform ca îngrăşământ verde pe toată suprafaţa, fie este îndepărtat de acolo. După această lucrare se lasă miriştea nelucrată încă două sau trei săptămâni, în aşa fel încât buruienile să pornească din nou în vegetaţie şi apoi se trece la aplicarea erbicidelor totale ca şi în cazul precedent. După erbicidare se poate efectua arătura, dar trebuie să ţinem cont de perioada de repaus necesară acţionării acestuia. În cazul în care nu vrem să aplicăm erbicide, la câteva zile după lucrarea de cosit (când materialul tăiat s-a uscat) se poate trece direct la efectuarea arăturii.

Scopul acestor erbicidări este de a reduce gradul de îmburuienare al suprafeţelor respective, lucru demonstrat de practica agricolă prin prezenţa unui număr mai redus de buruieni în cultura postmergătoare.

În cazul în care cultura de grâu şi orz se va amplasa dupa soia, floarea-soarelui, hibrizi timpurii de porumb, este recomandat ca imediat după recoltare, suprafeţele respective să fie discuite pentru a se putea distruge resturile vegetale.
Înainte de efectuarea arăturii de bază se trece la fertilizarea terenului cu fosfor şi potasiu. Dacă discutăm de categoria îngrăşămintelor chimice complexe, acestea se aplică la pregătirea patului germinativ după arătură. În funcţie de tipul de îngrăşământ, fermierul va stabili doza de fertilizare şi modul de aplicare pe teren.

După eliberarea terenului de resturile vegetale şi după fertilizarea cu fosfor şi potasiu se va trece la efectuarea arăturii. O importanţă deosebită trebuie acordată încorporării atente a resturilor vegetale.  Realizarea unei arături uniforme atât ca adâncime, cât şi ca suprafaţă, fără resturi vegetale şi fără prea multe greşeli, reprezintă o bază în pregătirea terenului. În mod normal, această arătură se efectuează la adâncimea de 20-22 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până la pregătirea patului germinativ solul poate fi prelucrat superficial cu grapa cu discuri, după ploi în special, pentru a se mărunţi solul şi a-l menţine curat de buruieni.

În cazul în care fermierul dispune de agregate complexe, care la o singură trecere fac mai multe lucrări, atunci aceste lucrări trebuie efectuate cât mai aproape de perioada de semănat. Dacă aceste agregate complexe sunt dotate şi cu semănători, sigur pregătirea patului germinativ se va face în perioada semănatului concomitent cu această operaţiune.

Floarea-soarelui

La floarea-soarelui, septembrie reprezintă pentru fermieri luna în care se continuă operaţiunea de recoltare a hibrizilor timpurii, semitimpurii, semitardivi şi tardivi. Recoltarea va continua până la finalizarea întregii suprafeţe semănată cu floarea-soarelui. Normal, lucrarea de recoltare, începută la finalul lunii august, ar trebui să se încheie până în a doua jumătate a lunii septembrie. Modalitatea de recoltare, modul de reglare al combinelor, modul de uscare şi transport au fost prezentate pe larg în numărul din luna iulie al revistei noastre. Recoltarea ar trebui să fie încheiată pe toate solele până ce umiditatea boabelor ajunge la 10%. Sub această umiditate, seminţele de floarea-soarelui se desprind uşor de pe calatidiu, pot mucegăi în condiţii de umiditate excesivă şi pot să apară pierderi de producţie. De cele mai multe ori, pierderile de producţie din cauza întârzierii recoltatului pot depăşi uşor 10% din producţie. În general, umiditatea de păstrare a seminţelor de floarea-soarelui în magazii este de maximum 9%. Peste această umiditate în masa de seminţe au loc diferite fenomene care duc la deprecierea calitativă a acestora.

Porumb

În septembrie, o parte din culturile de porumb traversează ultimele perioade de vegetaţie, iar o altă parte se află în plin proces de recoltare. Culturile semănate la timp cu hibrizi din grupele de maturitate 300 şi 400 FAO se vor afla în perioada optimă pentru recoltare. Dacă perioada de secetă va continua, considerăm că până la finalul acestei luni toate solele cu porumb vor putea fi recoltate. Seceta, de cele mai multe ori, grăbeşte uscarea forţată a acestor hibrizi în detrimentul calităţii şi al cantităţii.

Recoltarea culturilor de porumb se poate face atât mecanic (pe suprafeţe mari), cât şi manual pe parcelele de mici dimensiuni (loturile personale).
Din punct de vedere mecanic, culturile de porumb pot fi recoltate în ştiuleţi sau în boabe, în funcţie de tipul hibridului, destinaţia recoltei, precum şi de umiditatea boabelor la recoltare. În mod normal, recoltarea porumbului în ştiuleţi se realizează cu combina adaptată în acest sens, iar lucrarea începe când umiditatea în boabe a ajuns la 32-35%. Am întâlnit la micii fermieri maşini de recoltat în ştiuleţi pe două rânduri tractate a căror productivitate poate ajunge la 3-4 ha pe zi. Maşinile sunt dotate cu un buncăr de colectare a ştiuleţilor şi pot fi descărcate hidraulic în remorci la capătul solei.
Când umiditatea în boabe a scăzut sub 24% este recomandat să se încheie recoltatul mecanic în ştiuleţi. Dacă totuşi se va continua această operaţiune pot apărea pierderi de producţie în principal datorită scuturării boabelor de pe ştiulete din cauza loviturilor mecanice. Sub această umiditate recoltatul în ştiuleţi se poate realiza numai manual.

Recoltarea porumbului sub formă de boabe începe de la umiditatea de 22% şi se continuă până la terminarea operaţiunii de recoltare. În acest caz, boabele cu umiditate mai mare de 15-16% trebuie supuse procesului de uscare. Păstrarea porumbului sub formă de boabe se realizează în condiţii foarte bune atunci când umiditatea în masa de seminţe este sub 14%.

Sorg

În septembrie, culturile de sorg de boabe şi în special culturile înfiinţate cu hibrizi semitimpurii şi semitardivi trebuie să se afle în faza de maturitate deplină, fază care corespunde cu declanşarea recoltării. Hibrizii mai tardivi de sorg de boabe se vor recolta în a doua decadă a lunii septembrie sau în prima decadă a lui octombrie, dar aceasta va depinde foarte mult de evoluţia condiţiilor climatice.
Recoltatul sorgului de boabe începe la umiditatea de 14-15% şi, de obicei, datorită suprafeţelor destul de reduse de sorg, se termină în maximum 2-3 zile. În general, pentru recoltarea sorgului se folosesc aceleaşi combine ca pentru culturile cerealiere, dar la care se intervine asupra următoarelor reglaje:

Hederul poziţionat la înălţimea de 80-100 cm, în aşa fel încât să taie numai paniculele plantei (înălţimea hederului depinde în mare măsură de înălţimea hibridului cultivat);
Viteza de înaintare în lan a combinei trebuie să fie în jurul valorii de 9 km/h, dar la fel depinde de densitatea culturii. La o densitate mai mare viteza de înaintare este mai redusă;
Reglarea turaţiei tobei va fi la 500-650 rotaţii pe minut;
Se va utiliza la combină sita fixă cu orificii de 7 - 8 mm, iar sitele pentru curăţirea a doua sunt poziţionate astfel: cea superioară va avea orificiile de 8 mm, iar cea inferioară va avea orificiile de 4 mm.
Atunci când, datorită condiţiilor climatice, umiditatea de recoltare a boabelor este mai mare se impune uscarea acestora până când umiditatea ajunge la 14%. Boabele de sorg păstrate necorespunzător se pot deprecia uşor la umidităţi mai mari.
Soia

O altă cultură la care recoltatul începe în septembrie este soia.

În general, soiurile cultivate în România fac parte din grupa 0 si 1 de precocitate şi ca urmare, recoltarea lor coincide de cele mai multe ori cu recoltarea hibrizilor de porumb semitimpurii. Momentul declanşării operaţiunii de recoltare la cultura de soia este determinat de umiditatea boabelor. Startul se dă atunci când boabele au atins umiditatea de 16%. Dacă întârziem recoltatul sub umiditatea de 12%, există posibilitatea apariţiei pierderilor prin scuturare. Păstăile datorită stresului termic crapă şi eliberează boabele. Uneori alternanţa umed - uscat determină o deschidere în masă a păstăilor cu pierderi ce pot depăşi 50% din producţie.

Pentru că discutăm de boabe care se pot sparge foarte uşor, la recoltare se reglează combina în aşa fel încât turaţia tobei să fie în jurul valorilor de 400 - 550 rotaţii/minut, iar distanţa dintre bătător şi contrabătător la intrare trebuie să fie de circa 30 mm, iar la ieşire de 15 - 20 mm. Pentru păstrarea seminţelor de soia în magazii trebuie ca umiditatea acestora să fie sub 12%.

MIHAI M.

Pe 18 august, compania Summit Agro România a lansat într-un cadru festiv, la Staţiunea Lacu Sărat din judeţul Brăila, campania de toamnă a hibrizilor de rapiţă Sumi Agro. Au participat peste 100 de fermieri din judeţele Galaţi, Brăila, Ialomiţa şi Tulcea, precum şi distribuitorii firmei organizatoare.

Fermierii l-au cunoscut pe noul preşedinte - Takanori Ando
Summit Agro a profitat de evenimentul de lansare a hibrizilor de rapiţă 2011 pentru a anunţa schimbarea preşedintelui companiei din România. Noul preşedinte al Summit Agro România, Takanori Ando s-a prezentat şi a adresat câteva gânduri participanţilor. „Este o onoare să particip la o lansare de campanie în România. Sunt preşedinte de la 1 august şi de la această dată am venit în ţara dumneavoastră împreună cu familia. Înainte am lucrat ca preşedinte la Sumi Agro Ungaria, aşa că am o anumită experienţă în activitatea cu fermierii şi cu distribuitorii locali. Pentru fermierii din România, dar nu numai, compania Sumitomo din Japonia, a cărei filială suntem, are în vedere realizarea a trei mari deziderate. Unul este îmbogăţirea portofoliului  cu produse japoneze de ultimă generaţie, produse care să asigure obţinerea unor recolte mari şi stabile din partea fermierilor. Vă informez că deja noi avem în planul de testare aceste produse şi în funcţie de rezultate suntem gata să le lansăm pe piaţă. Alt obiectiv este reducerea încărcăturii chimice pe produse. Gândul nostru este de a folosi în piaţă produse care să fie din ce în ce mai ecologice, mai puţin agresive cu mediul şi care, în urma utilizării, produsele obţinute să aibă un conţinut foarte redus de rezidii chimice. Produsele pe care le aducem din Japonia sunt recomandate a se utiliza deoarece lasă foarte puţine rezidii chimice în produse. În al treilea rând, dar nu ultimul, credem că suntem în măsură să realizăm cu produsele noastre atât visurile fermierilor, cât şi ale distribuitorilor noştri. Numai împreună putem contribui la obţinerea de performanţe în domeniul agricol”, a spus Takanori Ando, preşedintele Summit Agro România.
Compania japoneză Sumitomo dezvoltă afaceri nu doar în domeniul agricol, ci şi în alte domenii, ca de pildă: petrol, mine, componente de satelit, bănci etc.
„Nu cumpăraţi sămânţă hibridă dacă nu faceţi cât de cât o tehnologie la cultura de rapiţă”
Mihai Miriţescu, director de produs pe partea de sămânţă în cadrul Summit Agro, a prezentat întreg portofoliul de hibrizi de rapiţă pentru campania din toamna 2011. Hibrizii provin din genetica Rustica, hibrizi care se află cu drepturi de exclusivitate la compania Summit Agro care i-a lansat şi promovat în decursul anilor. „Summit Agro a fost prima companie de sămânţă de rapiţă care a venit cu hibrizi la această cultură. Pe lângă hibrizi a adus şi tehnologia adecvată de cultivare a acestora în România. După pioneratul făcut de compania pe care o reprezint, în domeniul seminţei hibride de rapiţă au mai venit în piaţă şi alte companii cu hibrizi la această cultură. Până să se lanseze pe piaţă un hibrid de rapiţă, acesta este testat în trei direcţii diferite: în câmpul de testare Sumi Agro, în câmpurile de cercetare de la diferite staţiuni agricole şi în loturile demonstrative. Numai după ce confirmă prin potenţialul de producţie, numai după ce se comportă bine în toate condiţiile de cultură, hibridul este lansat pe piaţă. În acest fel se exclude riscul ca un hibrid neperformant să ajungă la fermieri”, a precizat Mihai Miriţescu.
Au fost prezentaţi hibrizii: Elite - extratimpuriu; Elvis şi ES Hydromel - timpurii; Olano - hibrid de trecere dintre timpurii şi semitimpurii; ES Betty, ES Saphir şi ES Alias – semitimpurii; ES Artist -semitardiv. S-a pus un accent mai mare pe hibrizii din ultima generaţie, hibrizi lansaţi în urmă cu doi ani: ES Artist, ES Betty, ES Saphir şi ES Alias, hibrizi care au adus performanţă fermierilor.
În 2011, hibridul ES Betty a dat o producţie medie de 4800 kg/ha la Comcereal Focşani (Vrancea), pe o suprafaţă recoltată de 50 ha.
Au fost prezentate şi câteva verigi din tehnologia de cultivare a hibrizilor Sumi Agro, verigi care pot face diferenţa dintre o cultură performantă şi una de subzistenţă. S-a accentuat că nu se poate obţine producţie fără o anumită tehnologie. „Dacă în trecut se putea obţine o producţie relativ bună numai prin semănat şi recoltare, acum nu se poate concepe producţie la cultura de rapiţă fără două-trei tratamente cu insecticide şi două-trei tratamente cu fungicide. Vă rog să nu cumpăraţi sămânţă hibridă atunci când nu faceţi cât de cât o tehnologie la cultura de rapiţă, pentru că pierdem şi noi ca firmă, dar şi dumneavoastră ca fermieri, s-a adresat Mihai Miriţescu fermierilor. De ce spun asta? Pentru că daţi bani pe o sămânţă performantă cu potenţial mare de producţie, însă fără tehnologia adecvată cultura nu performează. Prin urmare, noi nu ne-am atins scopul pentru care am vândut sămânţa, iar dumneavoastra aţi cheltuit în plus fără să obţineţi rezultate. În urma acestui curs-seminar fiecare dintre noi am mai învăţat câte ceva şi este important să învăţăm cât mai mult pentru munca noastră. Mai bine să învăţăm din greşelile altora şi pe banii lor decât din greşelile noastre şi pe banii noştri”.

LANSAREA HIBRIZILOR DE RAPIŢĂ SUMI AGRO 2011 - MĂDĂLINA TUFIŞI

Cum aleg cea mai bună varietate de rapiță?

Această întrebare generează la rându-i alte întrebări, la care vom răspunde sistematic în cele ce urmează:
Semăn o varietate sau mai multe?

Deși avem experiența de partea noastră, tot trebuie să ne punem această întrebare. Răspunsul este influențat în cea mai mare măsură de disponibilitatea mașinilor de recoltat. Pentru a putea evita pierderile datorate scuturării sau supramaturării (cauzate de prelungirea recoltatului la mai mult de o saptămână), atunci în mod obligatoriu trebuie să semăn 2 sau mai multe varietăți și care să fie de maturități diferite.
A semăna o singură varietate de rapiță în condițiile în care mă gândesc să fac o eșalonare a semănatului și să mizez pe maturitatea conform epocii de semănat, poate fi un risc prea mare datorită capacității ridicate a plantelor de rapiță de a recupera decalajul.
Concluzia este că se impune în mod obligatoriu semănatul a cel puțin 2 varietăți de rapiță cu epoci diferite de maturitate.

Soi sau hibrid?

În ultima vreme cataloagele companiilor producătoare de semințe de rapiță prezintă în mod aproape exclusiv hibrizii ca fiind o soluție foarte bună pentru fermieri.

Trebuie să ne gândim și la faptul că majoritatea hibrizilor de rapiță sunt din noua generație de genetică și că au o foarte bună capacitate de producție în condițiile în care le putem asigura densitatea recomandată de 35-50 plante/mp după caz.

În schimb, nu toți fermierii au posibilități mecanice de realizare a acestor densități și în plus, mare parte din terenurile din România au rezerva de semințe de buruieni foarte ridicată generând premisa unei îmburuienări precoce a culturilor cu densitate scăzută

Consider în mod personal că luarea în cultură a soiurilor cu capacitate ridicată de producție și în special cele din generația nouă, pot da randamente superioare hibrizilor, mai ales datorită concurenței mai bune cu buruienile și posibilității semănatului cu semănători obișnuite.
Din evaluarea multianuală a loturilor de testare a capacității de producție se poate constata că în fiecare an producțiile variază și de asemenea variază și ierarhia în topul producțiilor.

Concluzia este că atât în cazul hibrizilor, cât și în cazul soiurilor cea mai mare influență o au factorii climatici și nivelul de precocitate a varietăților, detașându-se în special varietățile semitimpurii și semitardive.

Compania Procera Agrochemicals Romania comercializează prin intermediul distribuitorilor autorizati și prin programul de finanțare AgroCredit o paletă de varietăți de rapiță create în Franța. Portofoliul nostru de rapiță este alcatuit din 2 hibrizi – HYBRISTAR si HYBRISURF precum și 3 soiuri – POLLEN, LABRADOR și KADORE.

Toate varietățile de rapiță puse pe piață de Procera Agrochemicals România sunt creații de ultimă generație, cu însușiri agronomice la nivelul standardelor actuale de pe piața europeană, sămânța hibridă destinată comercializării în România fiind produsă în întregime în Franța.

Ing. Mihai RADU, Director Tehnic, Procera Agrochemicals România

În Câmpia Bărăganului Ialomiţean, la câţiva kilometri de Feteşti, la mijlocul lui iunie, s-a desfăşurat „Ziua Câmpului”. Evenimentul a fost organizat de AGRICHIM, societate condusă de unul dintre cei mai buni agronomi, ing.Viorel Nica. Manifestarea Agrichim a adus în câmp fermieri, cercetători, reprezentanţi ai instituţiilor publice şi ai unor firme de distribuţie de input-uri pentru agricultură. Toţi au apreciat starea bună a culturilor.
Agrichim, distribuitor şi multiplicator al renumitei companii germane DSV, reprezentată în România de firma Biocrop, a prezentat loturile demonstrative cu cele mai noi soiuri şi hibrizi de rapiţă, grâu, orz şi mazăre.

Fiecare zi este o zi a câmpului”, principiul după care se conduce Viorel Nica, şi implicit, angajaţii domniei sale, exprimă, într-o singură propoziţie, ceea ce trebuie să facă un specialist: să fie tot timpul în câmp, să simtă şi să ajute pământul şi plantele atunci când acestea au mare nevoie.
Se spune că toată lumea se pricepe la fotbal şi la agricultură. Însă, nu-i chiar aşa. Mai ales în agricultură lucrurile trebuie făcute cu grijă, sensibilitate, în cunoştinţă de cauză şi la momentul potrivit. Plantele sunt organisme vii care, pentru a putea să-şi exprime potenţialul productiv, au nevoie de hrană şi tratamante, date la timp şi nu după ureche.

În opinia specialiştilor, anul agricol 2010-2011 a fost unul deosebit de dificil, din punct de vedere climatic. Bolile şi dăunătorii nu au putut fi ţinuţi în frâu decât printr-o riguroasă respectare a tehnologiei fiecărei culturi în parte, fiecare verigă fiind importantă, de aplicat şi nu de ignorat. Dacă specialiştii, personalităţi recunoscute din domeniu, îţi apreciază efortul şi cu deosebire rezultatele, atunci munca nu a fost în zadar.

Grâu german, mai rezistent şi mai productiv decât cel românesc

Viorel Nica, director general Agrichim:
„Societatea Agrichim este multiplicator de sămânță autorizat și lucrăm cu Biocrop România, care la rândul ei are o colaborare cu DSV din Germania. De patru ani lucrăm cu genetică de la DSV Germania şi am reușit să alegem din 10 hibrizi de rapiță primii patru care s-au adaptat cel mai bine în România. În al treilea an în care multiplicăm rapiță în România și având în vedere că liniile cosangvinizate intrate în climatul din zona noastră de sud-est a țării, soiurile câștigă și o rezistență la secetă și la condițiile de precipitații - în toate testările noastre s-a dovedit că sunt hibrizi rezistenți la secetă, ger și cu un potențial de producție foarte ridicat, comparativ cu ceilalți hibrizi care se cultivă în România.

În 2011, în zona în care ne aflăm, de la 28 aprilie când au fost precipitații de 42 l/mp, următoarea ploaie a fost în data de 7 iunie. Aşadar, într-un interval de aproape o lună şi jumătate a fost lipsă totală de pecipitații. În această zonă, fără irigații, culturile suferă mult, deoarece coincide cu faza de înflorire și de umplere a bobului. Cultura de rapiță nu a fost irigată nici în toamnă, nici în primăvară, sunt niște hibrizi foarte rezistenți la secetă adaptați condițiilor de aici.

Pe lângă hibrizii de rapiță, noi testăm în cultură orz, grâu, mazăre și porumb. Avem exclusivitate pentru două soiuri de orz, din care unul care se pretează condițiilor noastre și răspunde bine la irigat. Am irigat cultura orzului în această primăvară, producția e destul de bună, peste 6.500 kg/ha, iar culturile de grâu sunt comerciale, e grâul multiplicat din categorii superioare tot în zona noastră - în fiecare an și-a câștigat rezistența la boli, dăunători, cât și la secetă. În comparație cu soiurile de grâu românești, cele din Germania au câteva caracteristici în plus. În primul rând, poziția spicului la maturitate, care îi dă un avantajaj pentru că nu reține apa în spic și grâul nu încolțește și își menține calitățile de panificație în comparație cu cel românesc și o rezistență mai mare la cădere. Grâul nemțesc multiplicat în România de către Agrichim e mult mai rezistent și mult mai productiv. Diferența de producție dintre soiurile românești și cele din Germania este de 30%.

Avem grâu din clasa A, din clasa E, grâu de primăvară. Soiul Actor e foarte performant din punct de vedere al potențialului de producție, cât și de panificație. În vara anului 2010, în urma precipitațiilor care au fost și-a menținut conținutul de gluten la 30%, indicele de formare la 9%, iar procentul de proteine între 14 și 14,4% - a fost un grâu de excepție. De fapt și acum se arată net superior ca boabe, spiculețe fertile, ca număr de boabe pe spic și face parte din clasa E, o categorie de elită, bine apreciat în panificație.

Avem și un soi de grâu Trizo, de primăvară, care la această dată (jumătatea lui iunie 2011) l-a ajuns pe cel de toamnă. E în faza de umplere a bobului, are calități foarte bune de panificație și trebuie să intre în asolamentul de cereale în S-E României deoarece se poate completa structura de culturi cu grâu în primăvară sau se poate mări suprăfața de grâu când situația o cere. Se poate semăna după o cultură întoarsă de rapiță. El trebuie să intre în sol, să fie semănat, la primele condiții când pot intra utilajele în câmp, chiar și în mustul zăpezii.”

Staţiunea de la Caracal vrea să experimenteze hibirizii şi soiurile DSV

Cătălin Roșculete, director general Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal:
„Vin pentru prima dată la Ziua Câmpului la Agrichim și sunt foarte încântat de cele văzute, atât din punct de vedere al geneticii folosite de Viorel Nica, cât și al condițiilor create plantelor ca să dea un randament extraordinar de bun. La Agrichim, într-adevăr, se irigă. La Caracal avem și noi o suprafață de vreo 500 ha pe care o irigăm anual pentru că altfel nu ne-am putea duce la bun sfârșit experiențele pe care le avem, producerea de sămânță la verigile superioare. Sunt surprins plăcut de cele întâmplate și de potențialul acestei zone, de fermierii de aici și de ferma Agrichim care își poate face loturi de hibridare, care poate produce sămânță în condiții extraordinar de bune, având o suprafață însemnată, aici vorbim de peste 3.500 ha. Poate să își facă izolările în timp și spațiu, și să acorde plantei o atenție deosebită față de ceea ce înseamnă factorul apă.

Prezența mea la Fetești azi se datorează și faptului că suntem interesați de ceea ce e nou pe piața din România, de ceea ce reprezintă cu adevărat genetica unei țări, și nu numai, ci și a unui colectiv de cercetare însemnat din Germania, ceea ce reprezintă tehnologia și munca oamenilor de peste câteva zeci de ani. Staţiunea de la Caracal este interesată de tot ceea ce e bun și nou.

Aici am văzut firma DSV din Germania care a adus hibrizi foarte performanți, atât de rapiță, cât și soiurile de grâu. Suntem interesați de aducerea lor în zonă. Vom începe cu o perioadă de tatonare ca să vedem aclimitizarea și în zona noastră. Aici e o suprafață cultivată la irigat, ceea ce face foarte bine oricărei plante, soi sau hibrid. Cred că multe dintre ele vor merge extraordinar de bine și în zona Caracal.”

Nu doar cu genetică, ci şi prin tehnologie se obţin recolte de calitate

Daniel Botănoiu, preşedinte FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli:
„Loturile experimentale sunt extraordinare. Pe lângă genetică am constatat azi că respectarea verigilor tehnologice e un alt element esențial în obținerea unor recolte de calitate. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că nu există numai genetică din Germania, ci și din România cu rezultate extraordinare. Dar toate acestea fac parte dintr-un lanț. De exemplu, aratul la timp, scarificarea, fertilizarea, tratamentele efectuate în perioadele optime și, de asemenea, am auzit idei interesante despre radiațiile ultraviolete care au depășit nivelul cunoscut de noi cu mult timp în urmă, ceea ce înseamnă că au influență directă asupra plantelor, dăunătorilor și evoluției lor. Sunt necesare cantități mai mari de pesticide pentru a controla insectele, bolile şi dăunătorii.

Biotehnologia e indispensabilă în ceea ce fac fermierii. Cunoașteți vreo fabrică de făcut pământ? Există fabrici de mașini, de piese de schimb, dar de făcut pământ nu există. Ca atare, această sursă naturală e limitată. Trebuie să ne adaptăm, în condițiile în care populația lumii crește, la ceea ce avem, să producem mai mult, mai bine și la prețuri rezonabile pentru consumatori pentru că asta e menirea noastră. În ultima perioadă există aceste provocări - toată lumea legiferează pentru agricultori: mediul pune anumite condiții, transporturile și finanțele la fel. Agricultorii sunt chemați să facă față acestor provocări care nu sunt simple, ușor de dus la îndeplinire. Pentru că profitul din agricultură e destul de mic. Nu se pot face minuni peste noapte încât să ne putem dota cu o tehnică performantă, să avem o infrastructură foarte bună și să obținem rezultate extraordinare. Depindem foarte mult de ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător. Aceste incidente climatice influențează randamentul și nivelul producției la nivel mondial. E o provocare permanentă. Trebuie să avem în vedere an de an, să adaptăm tehnologiile, să aducem noul. Cercetarea și inovarea trebuie să fie alături de noi și, de asemenea, să putem să o susținem pentru a o putea continua.”

Perioadă de schimbări majore în agricultură

Ioan Enoiu, director general Naturevo:
„Comparativ cu ce am văzut prin ţară, pe câmpurile pe unde am umblat - avem mai mulți parteneri cu care colaborăm, pot să spun că la Agrichim Feteşti sunt unele din cele mai frumoase culturi. E drept că au aplicat și niște tehnologii foarte complexe care au început din toamnă de la pregătirea terenului, e vorba de afânări adânci, prelucrarea terenului astfel încât să nu piardă apă, fertilizări complexe. Și totuși, chiar şi în aceste condiţii, sunt probleme de sănătate a plantelor.

Trăim o perioadă de schimbări majore, care s-ar putea traduce prin radiații foarte puternice, radiații ultraviolete, infraroșii. Apoi, apar aceste amplitudini foarte mari de temperaturi zi-noapte. Am mai avut în primăvară, perioade cu nebulozitate ridicată, fără lumină prea multă. În paralel cu temperaturi foarte scăzute, atât ziua cât și noaptea, atunci evoluția culturilor nu a fost cea normală. Evoluția agenților dăunători, fie că se numesc buruieni, boli, insecte etc, a fost diferită față de ceea ce știm noi. Chiar și efectul produselor utilizate nu a fost cel pe care îl știm în mod curent sau cel testat în anii anteriori pentru că sunt ani atipici. Iar 2011 e foarte atipic, ieșit din normalitate. De aceea, pentru toți agricultorii care visează frumos că vor obține producții mari doar că plouă, trebuie să le spun că nu e așa. Și le-am spus să fie foarte atenți pentru că la cereale sunt foarte multe boli, atât pe frunze, cât și pe spic. Aici la Agrichim nu sunt așa de multe boli pe spic, dar pe frunze încă au fost scăpate, pentru că efectiv nu ai cum să le ții în frâu cu tehnologia curentă. Dar, tehnologiile se vor adapta. La Naturevo suntem pregătiți să oferim alternative pentru condițiile noi create.

Lucrăm la nivel de management integrat al culturii și atunci în afară de ceea ce noi oferim ca input-uri, plecând de la semințe de calitate - noi suntem aici și în calitate de partener al Biocrop, importatorul DSV în România - deci, noi vindem hibrizi de rapiță DSV, soiuri de grâu DSV, soiuri de orz și vom începe să vindem și hibrizi de porumb. DSV e o firmă cu o calitate deosebită a seminței, pe care apoi poți să grefezi niște tehnologii deosebite. Degeaba vii cu o tehnologie deosebită dacă nu ai sămânță, o genetică pe care să creezi și să dezvolți un potențial productiv, și invers: dacă ai o sămânță de calitate, dacă nu vii cu tehnologie de calitate, nu faci nimic. Am văzut aici o tehnologie care din punctul nostru de vedere acoperă cam 85% din necesar și din posibilități. În ultima vreme am introdus pe piaţa românească vreo opt produse noi. Sunt produse în principal pentru agricultura ecologică și sunt patru fertilizanți foliari complecși pentru că am adăugat în rețetă, special făcută la comanda noastră, acele elemente care sunt în deficit în România: magneziu, fier, zinc, mangan și în unele cazuri molibden, bor - niște rețete foarte complexe care vin să acopere cumva această schimbare în biologia plantelor determinată de schimbările climatice.

Cartarea agrochimică și pedologică îți dau baza de la care trebuie să pleci când se face o fertilizare echilibrată. Însă de la asta și până la a crea condiții unei culturi ca să se manifeste la nivel. Pasul acesta e necesar, numai că în România stăm foarte prost la capitolul cartare agrochimică și pedologică. Doar că avem avantajul dacă suntem profesioniști, așa cum se întâmplă și pe aici - pentru că nu cred că Agrichim a apelat prea mult la cartare, ci stând de vorbă cu plantele, cunoscându-și culturile anterioare, deja și-a făcut un plan pe lungă durată de lucru și se vede. Nu poți lua o pârloagă și să crezi că din primul an vei face performanță. Eu vin în Agrichim de vreo 8 ani și am văzut evoluția și an de an s-a mai pus câte o cărămidă la știința aplicată în agricultură. Lucrul acesta se vede.”

1 kg de îngrăşăminte aduce un spor de 15 kg de recoltă

Vasile Băcilă, director Cris Agrofert:
„Societatea pe care o reprezint - Crist Agrofert - furnizează îngrășăminte chimice complexe și foliare. Se vede că acolo unde se vrea să se facă agricultură, se face. Culturile arată de nota 10, pentru că se respectă o tehnologie, sunt semințe de calitate. Ce mi-a plăcut în mod deosebit la Agrichim e că cercetarea aproape a cucerit 80% din activitatea societății, testează hibrizi de rapiță, de grâu, de orzoaică, soiuri consolidate în Germania și care la noi răspund foarte bine, iar producțiile din anii anteriori au fost la nivelul de peste 4.000-5.000 kg, iar în acest an cu o fertilizare riguroasă vor asigura, fără discuții, producții mult mai mari.

Spre regretul meu ca specialist de peste 44 de ani - începând de la 15 kg de azotat la ha care se dădeau acum 44 de ani când am început eu meseria, ne-am cam apropiat de unde am plecat. Îngrășămintele chimice nu sunt scumpe față de sporul de producție. Cei care le folosesc trebuie să le înţeleagă. 1 kg de îngrășăminte aduce un spor de 15 kg de recoltă. Cel care înțelege și vrea să facă producție trebuie să folosească îngrășăminte chimice. În ce priveşte îngrăşămintele chimice, situația e dramatică. Nu se mai folosesc, fabricile încep să schimbe prețurile de la săptămână la săptămână și ne pun în situația și pe noi oricât am fi de patrioți să aducem peste 70% din producție din import. Nu înțeleg de ce în Ucraina, Belarus, Rusia se produc aceste îngrășăminte, se granulează și se amestecă în aceeași granulă cele trei elemente de bază, iar noi vindem încă praf de superfosfat, praf de potasiu și granule de azotat de amoniu, care în funcție de greutatea specifică se împrăștie mai departe și apar defecțiuni fantastice de fertilizare în câmp.”

MĂDĂLINA TUFIŞI

Pe parcursul lunii iunie anul curent, reprezentanţi ai filialelor Limagrain (care comercializează seminţele marca LG) din întreaga lume s-au reunit în Marea Britanie pentru a celebra atingerea obiectivului pe care şi l-au propus cu aproximativ 20 de ani în urmă: locul 1 la grâu în lume. Alături de aceştia au fost invitaţi şi reprezentanţi ai presei agricole din majoritatea  ţărilor europene mari cultivatoare de grâu (inclusiv România), dar şi din Statele Unite ale Americii.

Poziţia pe care Limagrain o ocupă în prezent la grâu este rodul unei decizii strategice şi a unei consecvenţe care a pornit în 1990 prin achiziţionarea în Europa a companiei de seminţe Nickerson. De la acel moment, LG a făcut câteva achiziţii succesive care au dus la obţinerea titlului de „Numărul unu” la sămânţa de grâu în Europa, cu ţelul de a-şi extinde supremaţia şi pe alte pieţe la nivel mondial.

Divizia Field Seeds (seminţe de culturi de câmp) a contribuit la istoria companiei prin marca LG şi a fost structurată în cinci unităţi de business. Pe piaţa din Europa, Limagrain Europe se bucură în prezent de poziţia de lider pentru grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui. În America de Nord, AgReliant - o companie creată în 2000 de Limagrain împreună cu altă companie europeană - este pe locul 4 la porumb pe piaţa cea mai concurenţială la acest produs.

Limagrain îşi extinde afacerile în China şi India

Daniel Cheron, director general Groupe Limagrain a declarat: „Grâul este o cultură importantă la nivel european, poate mai importantă decât în alte zone ale lumii. De exemplu, dacă în Statele Unite ale Americii cultura cea mai importantă este porumbul, în Europa  aceasta este grâul. Limagrain, producător de seminţe, european la origine, a început prin a cumpăra mai multe societăţi în Franţa, Anglia, Spania, consolidând poziţia noastră în Vestul Europei. Apoi, progresiv, am extins această activitate în Est: Cehia, Slovacia, Polonia, România şi Bulgaria. România este o ţară agricolă importantă, grâul se cultivă pe suprafeţe extinse, iar Limagrain a devenit un actor important pe piaţa seminţelor de grâu. În ce priveşte poziţia Limagrain la nivel internaţional, consolidată de această poziţie europeană confortabilă, am început investiţiile în America de Nord, Argentina, Australia şi suntem în curs de dezvoltare în China şi India”.

Grâu mai puţin consumator de apă şi îngrăşăminte, în viitor

Limagrain se numără printre actorii importanţi şi în domeniul biotehnologiilor. Deţine propriile laboratoare, cum este Biogema, care lucrează cu tehnologii de genul marcajelor moleculare sau transgeneza. În afara acestuia, LG a hotărât să se implice în diverse parteneriate cum este cel cu Arcadia, societate cu originea în California. Această companie a dezvoltat tehnologii în domeniul rezistenţei sau al toleranţei crescute la secetă şi în domeniul eficientizării consumului de azot în cultura de grâu. Astfel, ambiţia Limagrain este să producă cât mai curând  varietăţi care să consume mai puţin azot şi mai puţină apă. Fiind preocupaţi de protecţia mediului, de o dezvoltare durabilă şi de o utilizare raţională a resurselor naturale, grupul LG este interesat să producă varietăţi de grâu mai puţin consumatoare de îngrăşăminte.

Acest lucru va fi realizat prin parteneriatul pe care îl are cu renumita companie americană.

Astăzi, cu o reţea de aproximativ 100 de locaţii de cercetare (staţiuni de ameliorare a seminţei şi laboratoare pentru biotehnologie) distribuite în întreaga lume, LG testează varietăţi adecvate condiţiilor climatice şi de sol. În viitor, compania LG va fi capabilă să ofere clienţilor săi varietăţi de grâu care vor fi mai eficiente din punctul de vedere al productivităţii, randamentului economic, mai rezistente la boli şi la insecte, dar şi mai puţin consumatoare de apă şi fertilizatori, precum şi varietăţi mult mai bine adaptate diferitelor nevoi de utilizare în procesarea alimentară.

Varietăţi de grâu LG

APACHE - este o varietate timpurie, nearistată, productivă şi uşor adaptabilă diverselor condiţii. Producţia poate depăşi 8500 kg/ha, în condiţii favorabile. În primăvara 2009 (în pofida condiţiilor nefavorabile) a avut un start vegetativ spectaculos.
RENAN - o varietate aristată, semitimpurie, de talie medie. În condiţii favorabile producţia depăşeşte 8000 kg/ha. Bobul este roşcat. Este rezistent la rugina neagră şi galbenă şi are toleranţă bună la făinare.
ARLEQUIN - soi semitimpuriu, nearistat. De remarcat la acest soi de grâu este rezistenţa la cădere.
KAROLINUM - semitimpuriu, nearistat. La acest soi de grâu se evidenţiază în mod deosebit spicul foarte bine dezvoltat şi cu boabe uniforme în spiculeţe.
AZIMUT - soi de grâu timpuriu nearistat. Stabilitatea producţiilor este punctul forte al acestui soi.

ALINA CREŢU, DIRECTOR MARKETING LIMAGRAIN ROMÂNIA

Etichetarea produselor alimentare, organismele modificate genetic, Politica Agricolă Comună după 2013 sunt câteva dintre subiectele abordate, în interviul de faţă, cu europarlamentarul Rareş Niculescu, prim-vicepreşedinte al Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European.

Trei ani pentru noua etichetare a alimentelor

Reporter: La biroul PE din România, de curând, a fost o întâlnire de informare în legătură cu dosarul cu privire la legislația pentru produsele alimentare. Sunt și unele noutăți și aș vrea să încep cu etichetarea alimentelor, regulile cu privire la aceasta fiind adoptate recent de PE.

Rareş Niculescu: Decizia are la bază un principiu foarte simplu și important: consumatorul, cumpărătorul trebuie să știe ce cumpără și ce consumă. Pe ambalajele alimentelor declarația nutrițională va apărea cu litere mai mari, mai ușor de citit. Va fi indicat clar conținutul de alergeni, țara de origine a produselor. Trebuie să știm de unde sunt produsele de pe rafturile magazinelor. Și până acum existau reguli privind carnea de vită, mierea, uleiul de măsline în ce privește etichetarea țării de origine. Acum, aceste reguli vor fi extinse la carnea proaspătă provenită de la porci, oi, capre, păsări. E foarte important să putem identifica locul de origine al unui produs, atât pentru a cumpăra în funcție de preferința fiecăruia, cât și pentru a ști care sunt produse sigure, de calitate. Sunt mulți cei care mi-au spus că ar dori să știe care sunt produsele românești pentru a putea face o alegere mai ușoară. În magazine e o abundență de produse și atunci consumatorilor le e foarte dificil să identifice care sunt fructele, produsele românești.

Reporter: Până acum nu exista obligativitatea de a scrie pe etichetă țara de origine dacă produsele erau din UE. La unele scria țara, la altele doar că provin din UE.

Rareş Niculescu: Există o logică în spatele acestei decizii care ține de siguranța alimentară. Au existat multe cazuri în care produse dintr-o anumită țară au fost acuzate de pornirea unei epidemii sau pentru îmbolnăviri. De aceea, cred că e foarte corect ca un cumpărător să știe dacă e un produs românesc, olandez sau turcesc.

Un aspect foarte important în privința noilor reguli privind etichetarea este măsura care are în vedere să nu fie indus în eroare consumatorul. În multe situații pe ambalaje apar informații care ar putea să păcălească cumpărătorul cu privire la conținutul real. Sunt imitații de produse alimentare sau produse similare unor produse alimentare pe care am fi dorit în realitate să le cumpărăm - aceste lucruri trebuie să apară foarte clar pe ambalaj, aşa încât fiecare să aibă siguranța că ceea ce a luat de pe raftul magazinului e exact lucrul pe care și-l dorește.

Reporter: A fost o discuție legată și de semaforizarea produselor, care se referea exact la produse mai puțin sănătoase. Ce s-a mai întâmplat cu această propunere?

Rareş Niculescu: Se propunea introducerea unui cod de culori pe ambalajul alimentului: roșu pentru alimentele nesănătoase, galben pentru cele permise cu moderație și verde pentru cele recomandate. Această propunere a fost respinsă de parlament și mă bucur, deoarece nu cred că există alimente bune și alimente rele. Sunt rele excesele. Ar putea induce în eroare consumatorul pentru că nu înseamnă că un aliment ce conține mai multe proteine sau grăsimi e dăunător, ci doar dacă îl consumăm în exces. Dacă o bucată de brânză conține mai multe grăsimi sau proteine nu o face dăunătoare, dar nu trebuie să mâncăm un kilogram întreg. Între o bucată de brânză și un suc cu conținut caloric scăzut cred că e de preferat să mâncăm o bucată de brânză. Un astfel de cod de culori ar fi indus în eroare consumatorul și l-ar fi determinat indirect să se îndrepte către acele produse cu bulină verde. Nu cred că e corect. Carnea, brânza, laptele ar fi putut fi etichetate cu o bulină roșie, în timp ce un suc light cu bulină verde. Eu cred că ar trebui să încercăm să dăm copiilor un pahar de lapte și nu de suc light, chiar dacă nu are grăsimi.

Reporter: Se discută mult că nu e indicat să mâncăm gras. În acelaşi timp, ultimele cercetări arată că grăsimea de porc e mult mai sănătoasă.

Rareş Niculescu: Orice ființă umană trebuie să aibă o alimentație echilibrată, câte puțin din fiecare. Cred că ar trebui să ne îndreptăm către un astfel de scop și nu să dirijăm consumatorul doar către produse cu conținut scăzut de grăsimi. Cred că alimentația echilibrată nu poate fi înlocuită de nimic altceva, ci mai degrabă educația în domeniul alimentar e potrivită și nu un cod de culori care ar putea încurca, ar introduce confuzie în comportamentul alimentar și nu ar fi deloc potrivit.

Reporter: Când vor intra în vigoare noile reguli privind etichetarea produselor alimentare?

Rareş Niculescu: În termen de 3 ani de la publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Probabil la sfârșitul verii se va publica noua legislaţie. Întreprinderile din industria alimentară vor avea timp să se conformeze și să aplice noile reguli. Trebuie să precizez că sunt reguli care convin industriei alimentare, care au fost discutate cu reprezentanţii acesteia și ajută producătorii să pună în valoare calitatea produsului.

Cultivarea soiei OMG în România, încă incertă

Reporter: Ce decizie a luat Parlamentul European în privința cultivării OMG?

Rareş Niculescu: Problema s-a aflat în atenția PE recent, iar decizia a fost foarte clară: UE va transfera statelor membre dreptul de a decide dacă vor cultiva sau nu OMG. Până acum această decizie era la nivelul UE. S-a aplicat principiul subsidiarității, astfel încât de la intrarea în vigoare a acestei decizii fiecare stat membru va putea să aleagă dacă dorește sau nu să cultive OMG. Însă, vor putea fi cultivate doar acele OMG aprobate de Autoritatea europeană pentru siguranța alimentară. Această autoritate e foarte riguroasă, nu aprobă OMG decât în urma unor analize care durează foarte mult, aşa încât să avem certitudinea că sunt foarte bune pentru organismul uman. EFSA este în subordinea CE și e compusă din oameni de știință, cei mai cunoscuți și profesioniști, care analizează fiecare propunere de a cultiva organisme modificate genetic și le aprobă pe cele pe care le consideră sigure pentru consumul uman.

Statele membre vor avea dreptul să decidă în funcție de interesul național, de preocupări, de cultura din țara respectivă, dacă doresc sau nu să cultive OMG.

În prezent, există doar două autorizații pentru OMG - un soi de porumb şi un soi de cartof. Există și 17 cereri de autorizare pe masa Autorității europene pentru siguranța alimentară.

Consider că decizia luată de Parlamentul European, dacă va fi aprobată și de consiliul de miniștri, ceea ce sper că se va întâmpla, va ajuta la deblocarea acestui proces de autorizare, îl va face mai rapid și mai eficient, încât să putem alege dintr-o gamă mai mare de varietăți, în așa fel încât agricultorii, cât și consumatorii să fie mulțumiți, pentru că discutăm aici de creșterea competitivității, a productivității și implicit de asigurarea unui volum suficient de hrană.

Reporter: Şi de costuri mult mai mici, așa cum au susținut de multe ori producătorii agricoli. Până în acest moment, la nivelul UE s-au cultivat pe suprafețe mari cele două culturi?

Rareş Niculescu: Cel mai mare cultivator e Spania. România nu a cultivat suprafețe importante. În 2009 au fost cultivate aproape 100.000 ha cu porumb, în 5 state membre (Spania, Cehia, Portugalia, România și Slovacia), 80% în Spania. În 2008 s-au cultivat 107.000 ha, dar Germania a decis să întrerupă cultivarea. Iar cartoful Amfora a fost cultivat doar în 3 state membre: Suedia, Germania și Cehia.

Reporter: În România agricultorii vor să cultive soia modificată genetic, mai ales că UE importă 70% proteină din alte țări care cultivă soia OMG.
Rareş Niculescu: E o ipocrizie din partea UE să interzică cultivarea soiei modificată genetic atâta timp cât avem voie să o importăm și să ne hrănim animalele cu soia OMG din Brazilia, Argentina, SUA. Nu văd de ce agricultorii noștri nu ar putea să o cultive și să o ofere agricultorilor din vestul Europei. Ar trebui să ne exploatăm toate atuurile și să nu ne inventăm singuri piedici în calea productivității și competitivității.

Reporter: Decizia de cultivare a OMG va sta în mâinile guvernului și Ministerului Agriculturii?

Rareş Niculescu: Cu privire la soia modificată genetic va trebui să așteptăm decizia EFSA. Însă, pentru celelalte plante și pe măsură ce se vor autoriza noi varietăți, decizia va aparține Guvernului României și Parlamentului României. Evident va fi necesară o largă dezbatere publică pentru a afla ce doresc cetățenii. În același timp, va trebui specificat foarte clar pe orice aliment dacă are în compoziţie OMG.

Atâta vreme cât ne hrănim animalele cu soia modificată genetic, carnea acestor animale intră în consumul uman, în lanțul alimentar, nu văd de ce nu am putea să hrănim animalele cu soia modificată genetic produsă de noi.

Mai mulţi bani pentru agricultori, după 2014

Reporter: Aş vrea să discutăm puţin şi despre Politica Agricolă Comună după 2013, despre bugetul pentru agricultură abia aprobat.

Rareş Niculescu: E un buget chiar mai mare decât în perspectiva financiară anterioară. 380 miliarde de euro reprezintă o sumă chiar impresionantă pentru perioada 2014-2020. E o veste bună că s-a aprobat acest buget și ne îndreptățește să fim optimiști în ceea ce privește fondurile de care va avea parte și România. Ne îndreptățește să fim optimiști faptul că în raportul Parlamentului privind viitorul PAC se menționează foarte clar și ferm că trebuie să rezolvăm problema lipsei de echitate între subvențiile pe care le primesc agricultorii români, cei din est în general, și cei din vest. Cred că putem să ne așteptăm la lucruri bune începând cu anul 2014.

Vor rămâne cei doi piloni, ceea ce e important pentru România, deoarece am beneficiat foarte mult de fondurile din pilonul de dezvoltare rurală, care e de departe cel mai de succes program cu finanțare europeană din România. Au intrat bani adevărați în ţară și ne apropiem de o rată de absorbție de 25%, ceea ce nu e deloc rău pentru anul în care ne aflăm. Cred că până la încheierea exercițiului bugetar vom reuși să consumăm toate fondurile pentru agricultură, după care să sperăm că vom avea fonduri și mai multe pe care să le folosim și cu mai multă pricepere.

Reporter: Au rămas puțini ani pentru absorbția celor 75%. Vor fi suficienți cei doi ani rămași? Comisarul Dacian Cioloş a atras atenția mereu asupra acestui lucru.

Rareş Niculescu: Sunt convins că da. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, dar există măsuri care au fost suprasolicitate și măsuri care nu au fost solicitate deloc. Suprasolicitate au fost cele privind îmbunătățirea calității vieții în mediul rural – renovarea satelor – acolo banii sunt deja epuizați. Foarte puțin solicitate au fost alte măsuri, pentru care e necesară cofinanțarea privată. Am avea nevoie să ne mișcăm și pe alte domenii, cum ar fi constituirea grupurilor de producători, o măsură importantă, instalarea tinerilor fermieri unde încercăm să sporim fondurile de la 25.000 de euro la 40.000 de euro, pentru că 25.000 de euro e destul de puțin.

Reporter: Sunt state care dau până la 70.000 de euro.

Rareş Niculescu: E adevărat, dar există și o mare diferență între costul terenului agricol de acolo și România. Totuși, cred că 25.000 de euro sunt insuficienți ca să convingi un tânăr să se mute la țară. Măsura ar fi mult mai tentantă dacă am rezolva trei probleme: să majorăm acest plafon, să modificăm Ghidul solicitantului și să lăsăm o sesiune deschisă de proiect, permanentă, cum e și în cazul grupurilor de producători. O lună e prea puțin, nimeni nu poate strânge toate actele necesare să constituie un dosar, să-l și depună, poate face o greșeală și i se respinge.

Reporter: Mai sunt probleme legate și de realizarea cadastrului.

Rareş Niculescu: E o problemă frecvent ridicată de agricultori și nu numai de ei. Costă și mult. Am discutat cu directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și mi-a spus că a pregătit un program general de cadastrare a României care va costa 700 milioane de euro. Sunt bani mulți, dar cred că sunt folosiți cu cap dacă facem o astfel de cadastrare și se va desfășura începând de anul viitor pe parcursul a 5-6 ani. E o problemă foarte importantă și trebuie rezolvată pentru că de 20 de ani piața noastră funciară e blocată, accesul la credite e strict legat de dovezi cu privire la proprietatea asupra terenului și avem de câștigat dacă începem să punem în practică aceste măsuri cât mai repede.

Reporter: Egalizarea plăților, o altă problemă a agricultorilor. Fermierii români sunt încă la limita de jos a plăților pe care le primesc ceilalți agricultori din țările cu istoric. Vom ajunge la media din UE?

Rareş Niculescu: Nu cred că ar trebui să ne stabilim un astfel de obiectiv. Niciodată nu va exista o egalitate absolută între statele membre și nici măcar în interiorul statelor membre. Există condiții diferite de producție de la stat la stat, de la o regiune la alta. De aceea, cred că și în interiorul României ar trebui să fie diferențiate subvențiile.

Noi am propus să stabilim o limită maximă și una minimă a acestor subvenții. În funcție de medie, niciun stat nu va putea primi mai mult sau mai puțin față de ea. Cred că vom reuși până la urmă să punem la punct un sistem clar, echitabil și ușor de înțeles de către oricine. E greu să explici unui om de ce primește 100 de euro și nu 300 de euro, dar acest sistem ne va permite să avem o imagine foarte clară asupra distribuției subvențiilor în toată Uniunea Europeană.

Un regret al meu e legat de subvențiile pentru fermele mari. Dintr-o eroare de judecată a colegilor socialiști s-a stabilit ca aceste subvenții să fie plafonate, ceea ce nu cred că e corect. O fermă mare nu e o fermă rea și atâta vreme cât produce pentru piață și oferă bunuri publice trebuie să primească subvenții pentru că sunt bani care intră în economia românească, în alimentele pe care le consumă poporul român.

MIHAELA PREVENDA

Cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în România luna trecută, comisarul european pentru Agricultură Dacian Cioloş a prezentat elementele de noutate ale politicii bugetare a UE. “Agricultura se află pe prima poziţie în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020, cu o sumă de 386,9 miliarde euro, dintr-un total de 1.025 miliarde euro. Politica Agricolă Comună (PAC) rămâne o politică cu greutate în buget. Agricultura este de altfel singurul domeniu care are o politică şi un buget comun la nivelul statelor UE faţă de celelalte sectoare, care au politici naţionale”, a precizat Dacian Cioloş. El a adăugat că din bugetul total al UE doar 5% se foloseşte pentru cheltuielile administrative şi birocratice, 95% din fonduri întorcându-se în statele membre.

Bani pentru creativitate şi investiţii

Comisia Europeană a prezentat perspectiva bugetară pentru 2014-2020, care va fi discutată şi aprobată de către Parlamentul European şi Consiliul European. În realizarea acestui buget se ţine cont de condiţiile de austeritate, se pune accent pe creativitate şi investiţii, care să contribuie la relansarea economiei. Bugetul UE, proiectat pentru 7 ani, este complementar bugetelor naţionale şi e focalizat pe priorităţi comunitare. Fondurile alocate sunt de 1025 miliarde de euro, adică 1,05 % din PIB-ul european. Costul birocraţiei europene este de 5%, redusă de la 6%, iar 90% din buget se întoarce în ţările care l-au creat.

Strategia UE pentru perioada 2014-2020 are ca obiectiv principal relansarea economică, printr-o creştere inteligentă, care să pună la lucru cercetarea şi inovarea, o creştere durabilă, care se bazează pe investiţii în energiile regenerabile, agricultura ecologică, folosirea inteligentă a resurselor, o creştere economică pentru care sunt importante aspectele sociale, crearea locurilor de muncă. Spre deosebire de perioada actuală, există câteva principii-cheie ale acestui buget.

Rezultatele, preocuparea CE

Primul principiu şi principala preocupare a Comisiei Europene nu va mai fi simpla absorbţie cantitativă a fondurilor, ci obţinerea rezultatelor. În Pactul de Stabilitate şi Creştere la nivel european, s-au pus în aplicare instrumente de guvernanţă economică, cum e semestrul european. Înainte de stabilirea bugetelor naţionale, va fi un semestru în care se discută propunerile statelor membre privind bugetele naţionale, pentru a atinge anumite ţinte economice, de stabilitate fiscală. Prin bugetul UE, prin ceea ce va fi finanţat din acest buget, se va contribui la relansarea economică a statelor la scară europeană, se va folosi mai eficient potenţialul pieţei comune.

Contract de parteneriat

Al doilea principiu este cel al condiţionalităţii, adică alocarea financiară se va face pe baza unor angajamente din partea statelor membre pentru obţinerea unor rezultate stabilite. Pentru fondurile structurale vor exista nişte contracte de parteneriat între statele membre şi Comisia Europeană. În aceste contracte de parteneriat, în schimbul fondurilor alocate de la nivel european, statele membre se vor angaja să atingă anumite obiective, care vor ţine cont de specificitatea naţională, dar şi de obiectivele fixate la nivel european de strategia UE până în 2020.

Mai puţină birocraţie

Un al treilea principiu este cel al simplificării regulilor, astfel încât să nu se modifice gradul de utilizare a fondurilor. Vor fi reguli mai simple, mai clare, mai transparente. Se va reduce birocraţia cât se poate de mult, cu speranţa că statele membre nu vor adăuga mai multă birocraţie în normele de implementare a regulilor europene. Spre exemplu, pentru fermieri, plăţile pentru Pilonul I se vor face cu un minim control de la APIA.

Flexibilitate

Al patrulea principiu important este cel al flexibilităţii, o mişcare mai uşoară a fondurilor de la o linie bugetară la alta, în funcţie de priorităţi.
România va fi un beneficiar în creştere a fondurilor europene, în propunerile CE, faţă de alocarea financiară actuală, aşa că e important să dovedească faptul că are nevoie de aceste fonduri şi că poate să le folosească bine. Un exemplu de flexibilitate este plafonarea subvenţiilor pentru fermele mari, iar restul banilor bugetaţi va rămâne la statul respectiv, care-l va redistribui către investiţii. Fermele mari pot să acceseze proiecte de cercetare.

Agricultura e baza

Agricultura rămâne cel mai important domeniu bugetar, cu o alocare de 371,7 miliarde euro pentru PAC, care include plăţile directe şi politica de dezvoltare rurală. La aceasta se adaugă o disponibilitate financiară de 15,2 miliarde euro, finanţări din alte linii bugetare. De pildă, 4,5 miliarde euro vor fi alocate pentru cercetare şi inovare şi vor fi finanţate consorţii-asocieri între laboratoare şi institute de cercetare, producători agricoli şi organizaţii profesionale, structuri care se ocupă de formarea profesională, consultanţă, întreprinderi în sectorul agro-alimentar, pentru a orienta cercetarea către nevoile practice ale agricultorilor şi pentru a crea canale de comunicare, prin care fermierii să transmită către cercetare aceste nevoi.

3,5 miliarde euro, în medie 500 de milioane de euro pe an, vor fi alocate pentru situaţii de criză pe piaţa alimentară, datorate unor probleme sanitare, cum au fost gripa aviară, E-coli sau dioxina la porci, crize independente de voinţa agricultorilor, dar care au mare impact. Prin aceşti bani, vor putea fi susţinute veniturile fermierilor în astfel de momente. 2,5 miliarde de euro vor merge pentru sprijinirea agricultorilor în urma efectelor globalizării.
În toamnă, vor fi transmise pachetele legislative de reformă, în care se vor preciza şi cotele de cofinanţare.

Politica de coeziune

Uniunea Europeană va viza nu numai regiunile care au un PIB sub 75% din media comunitară, dar şi regiunile intermediare, care vor fi susţinute financiar mai puţin decât primele, dar vor primi şi ele bani pentru creşterea economică, respectând obligaţia de a atinge anumite obiective.
Se introduce un element nou - conectarea la infrastructura de la nivel european, pentru care se vor aloca 50 miliarde de euro, din care 10 miliarde vor veni din fondurile structurale. Se vor finanţa mari proiecte de infrastructură în domeniile transporturilor, energiei şi comunicării, pentru conectarea infrastructurilor naţionale ale statelor membre între ele sau cu ţările vecine UE. Se va întări piaţa comună în aceste domenii.

Bugetul pentru cercetare va fi în creştere în perioada următoare, adică în jur de 80 miliarde de euro, cu 30 miliarde mai mult decât în prezent şi e în completare la politica naţională pentru cercetare. Din aceşti bani, 3,5 miliarde euro vor fi alocate pentru cercetarea în agricultură.
Politica de vecinătate e un domeniu care va avea un buget în creştere, căci va include dezvoltarea socio-economică a ţărilor vecine UE, între care se află Republica Moldova şi Ucraina. Un domeniu vizat de acest buget este agricultura, pentru care vor fi proiecte similare SAPARD.

DANA MEDAR

achetul legislativ care trebuie prezentat în octombrie 2011 de către Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi care cuprinde reforma PAC după 2013 este departe de a fi finalizat. Totuşi, după ultimele estimări, Comisia Europeană ar putea să propună ca 1 ianuarie 2019 să reprezinte o dată de referinţă istorică.

Întrucât fluctuaţiile pieţelor au afectat profund, în ultimii ani, diferite domenii ale agriculturii, cum ar fi cel al laptelui sau, mai nou, cel al creşterii bovinelor, Dacian Cioloş ar trebui, aşa cum a anunţat anul trecut, să le ofere statelor membre UE “o cutie cu unelte de gestionare a riscurilor, în vederea stăpânirii eficace a incertitudinii veniturilor şi a volatilităţii pieţelor”, conform unor surse europene. Aceste “unelte”, cum le numeşte Cioloş, sunt opţionale şi cofinanţate de la bugetele naţionale şi se referă la contracte de asigurări, dar şi la crearea unor fonduri mutuale, la care agricultorii ar putea să subscrie, pentru a se pune la adăpost, în cazul unei crize sanitare sau a unei catastrofe climatice, pentru a obţine compensaţii în cazul unor pierderi, în valoare de peste 30% din media ultimilor trei ani.

Comisia va propune, de asemenea, ca o parte din ajutoarele directe să fie condiţionate prin obligaţii pentru păstrarea mediului. Această “înverzire” ar putea fi aplicată la 30% dintre subvenţii, conform proiectului de buget pentru 2014-2020, prezentat de Comisia Europenă la 30 iunie.
Condiţiile respectate ar putea fi diversificarea culturilor (cel puţin trei specii diferite, fiecare pe o suprafaţă mai mare de 5% din terenul arabil al exploataţiei), de a menţine păşunile permanente sau de a aloca 5% din suprafaţă pentru agricultură ecologică.

Surse europene consideră că mai multe domenii cheie ale Politicii Agricole Comune nu au fost clarificate încă. Unul este cel care se referă la “agricultorii activi”, cărora le vor fi acordate subvenţiile. La sfârşitul lunii iunie, Curtea de Conturi Europeană a observat că se acordă încă multe subvenţii pentru cluburi sportive, companii feroviare, aeroporturi, şcoli.

Comisia Europeană nu a luat încă o decizie clară nici în problema delicată a modului în care se repartizează bugetul PAC între vechii şi noii membri ai UE. Statele care au intrat de curând în UE se simt lezate de modul actual de repartizare, bazat pe niveluri istorice.

Comisia Europeană propune înlocuirea lor printr-un mod de calcul uniform, de acum până la 1 ianuarie 2019, dar nu sunt clarificate toate criteriile luate în calcul.

Comisia Europeană vrea să ia în calcul şi un nivel progresiv al subvenţiilor, încapând cu 150.000 de euro. Subvenţiile directe nu vor mai putea depăşi 300.000 de euro pe an. Există reglementări în privinţa numărului de salariaţi, iar restricţiile privind protejarea mediului nu vor fi luate în acest calcul.
Mai multe state europene s-au opus acestor propuneri, începând cu Germania şi Anglia, care văd aici o fragmentare riscantă a sectorului, iar comisarul Dacian Cioloş a recunoscut, la începutul lunii iunie, că bătălia pentru aceste propuneri “nu a fost câştigată încă”.

Preluare din La France Agricole - 12 august 2011

22 de ani de Agromalim

După 22 de ani de experienţă şi tradiţie în organizarea evenimentelor agricole, Expo Arad Internaţional propune şi de această dată o ediţie specială pentru unul dintre cele mai însemnate evenimente în domeniul agriculturii din România.

Marcând 22 de ediţii, Târgul internaţional de agricultură, industrie alimentară şi ambalaje Agromalim se va desfăşura în perioada 8 – 11 septembrie în cadrul Expo Arad Internaţional ocupând întreaga suprafaţă interioară (3.100mp) şi exterioară (25.000mp) a complexului.

Acumularea unei bogate experienţe de către organizatori, parteneri, colaboratori şi expozanţi, precum şi eforturile depuse de aceştia au fost răsplătite de-a lungul timpului prin succesul de care s-a bucurat Târgul Agromalim şi consacrarea acestuia ca eveniment de marcă în domeniu.

„Expo Arad Internaţional, cu sprijinul partenerilor în organizarea şi promovarea târgului şi nu în ultimul rând al asociaţiilor de fermieri şi al firmelor expozante, doreşte să realizeze un eveniment unic, care să ofere expozanţilor şi vizitatorilor posibilitatea de a stabili contacte, de a se informa despre noile tehnologii din domeniul agriculturii, de a afla noutăţi legate de finanţările acordate de statul român şi de Uniunea Europeană. De asemenea dorim ca vizitatorii să petreacă câteva ore plăcute în târg, să se bucure de animalele care vor fi expuse şi să plece mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul agricultorului român” afirmă Cimi Enache, manager de proiect al Târgului Agromalim.

40% din expozanţi se află la prima participare

Prin prezenţa celor 250 de expozanţi din România, Ungaria, Germania, Italia, Cehia, Marea Britanie şi Spania, evenimentul se adresează atât fermierilor care deţin exploataţii mari, cât şi micilor fermieri şi agenţilor economici din industria alimentară. Agromalim reprezintă, de asemenea, o bună oportunitate pentru stabilirea de noi contacte, informare asupra ultimelor noutăţi în domeniu, promovare, lansare de noi produse şi servicii, testarea pieţei, analiza concurenţei etc.

Un lucru îmbucurător este că aproximativ 40% din firmele expozante sunt la prima participare la Agromalim, acestea venind cu oferte de produse şi servicii noi.

Expoziţia Naţională de Animale, a VII-a ediţie

Zilele de 10 şi 11 septembrie, organizate cu sprijinul asociaţiilor de crescători de animale - ASVAC Arad, Păstorul Crişana, Mioriţa Chişineu Criş, AGCTR Arad, al ANARZ Bucureşti şi OARZ Arad, vor fi dedicate crescătorilor de animale. În cadrul celei de a VII-a ediţii a Expoziţiei Naţionale de Animale, care se va desfăşura pe toată perioada târgului, vor fi expuse taurine, ovine şi caprine ale membrilor asociaţiilor de crescători, vor avea loc întâlniri ale acestora, vor fi bonitate (sâmbătă) şi premiate (duminică) cele mai frumoase exemplare expuse. Va fi decernat titlul de Miss Arad celui mai valoros exemplar de Bălţată Românească şi se va alege Campioana la rasa Holstein Friză. Tot în cadrul expoziţiei de animale vor mai fi expuse cabaline şi animale de hobby.

Salonul produselor tradiţionale şi ecologice

Agromalim organizează şi anul acesta mult aşteptatul Salon al produselor tradiţionale şi ecologice, care s-a bucurat de un real succes la ediţiile anterioare. Delicatesele româneşti sunt la mare căutare atât de vizitatorii autohtoni, cât şi de cei străini.

Conferinţe, prezentări şi întâlniri de afaceri

Pe întreaga perioadă a târgului vor avea loc întâlniri de afaceri, prezentări şi conferinţe tematice.
Joi - 8 septembrie, în cadrul proiectului „Energie fără frontiere - Facilitarea accesului întreprinderilor maghiare - române la energiile neconvenţionale şi inovaţia agrară” va avea loc un  forum româno-maghiar la care vor participa oficialităţi, specialişti şi oameni de afaceri din cele două ţări şi în cadrul căruia se vor prezenta teme de interes comun, precum şi oportunităţi de afaceri.

Vineri - 9 septembrie se va desfăşura Ziua Agricultorului în cadrul căreia vor avea loc întâlniri şi prezentări pe teme privind sprijinul acordat de instituţiile statului pentru agricultori, posibilităţi de accesare a fondurilor destinate fermierilor, finanţări şi programe de sprijin. Camera Agricolă Arad împreună cu OARZ Arad, APIA Arad, OJPDRP Arad şi DADR Arad vor sta la dispoziţia celor interesaţi cu informaţii atât în cadrul acestor prezentări, cât şi pe toată durata expoziţiei în standurile din cele două pavilioane.

Sâmbătă - 10 septembrie se va desfăşura întâlnirea anuală a Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România, la care vor participa şi alte asociaţii de producători şi crescători. Tot sâmbătă vor mai avea loc şi întâlniri ale membrilor Federaţiei Crescătorilor de Ovine din România cu cei din Ungaria. De asemenea, fermierii din Federaţia Crescătorilor de Bovine din România şi-au dat întâlnire la Agromalim.

Premii şi surprize pentru vizitatori

Pe lângă oferta bogată de produse şi servicii vizitatorii vor avea parte de multe surprize, premii şi momente speciale. Cu sprijinul revistei Ferma va fi organizată o tombolă cu premii oferite de firmele expozante.

Tot pentru vizitatori se asigură transport gratuit în oraş, accesul acestora la târg realizându-se fie contra cost pe baza biletului de intrare, fie gratuit pe baza invitaţiilor primite de la organizatori sau expozanţi.

Arad, 8-11 septembrie 2011

Iată că orice s-ar spune și orice s-ar zice, chiar și la bătrânețe omul își poate schimba meseria. N-am zis năravul, căci ăla e cu totul altceva. Un exemplu în acest sens este un om care, disponibilizat fiind și încasând nu știu câte salarii pentru faptul că a primit șutul ca să nu mai intre în șut – cei care au lucrat în subteran știu la ce mă refer - și gata, s-a terminat abatajul și munca grea din fundul pământului, s-a gândit – și a fost de altfel sfătuit și de către cei cu intenții bune, de care se zice că e pavat drumul care duce drept spre Iad –, s-a gândit, așadar, să pună de o afacere. Meseria aleasă: cultivator de ciuperci! Nu de alta, dar auzise omul nostru, ca multă lume de altfel, că cele sălbatice n-ar mai fi chiar atât de comestibile datorită unor mutații genetice, care așa să știți și să vă feriți, le face pe cele până nu de mult bune de mâncat, comestibile cu alte cuvinte, să fie în realitate otrăvitoare. Nu vă gândiți, vă rog, la oameni cu figuri cinstite și blajine, care de fapt sunt excroci înrăiți că o faceți pe proprie răspundere. Chit că e un adevăr-adevărat și nu unul fabricat, cum se mai întâmplă, din păcate.

Dar să revenim la fostul miner, ajuns prin voia sorții, a mai marilor zilei și mai puțin a propriei voințe, cultivator de ciuperci. Îndeletnicire care, nu-i așa, cu puțin efort și investiții minime poate să-ți aducă belșugul în casă și bucatele pe masă. Dacă ai compost, se înțelege. Da, ați auzit bine, compost. Mai pe românește spus, bălegar de cal. Ha, ha, voi auzi, mare lucru. Parcă de cai ducem noi lipsă. Îi întâlnești la tot pasul înhămați la căruțe ori, mai nou, ca pe vremea strămoșilor noștri daci, la plug. Mai există încă destule herghelii, zic unii, știți dumneavoastră care. Fals, voi riposta, informații eronate. Din punct de vedere al cabalinelor nu stăm deloc pe roze ori în șa, cum vreți să o luați, numărul acestora – o arată clar statisticile – este în continuă scădere. Cât despre herghelii, or fi fost odată. Așa încât problema cu care se confruntă eroul nostru – căci erou se poate numi, pe bună-dreptate pentru ceea ce s-a înhămat să facă –este cât se poate de reală. Dovada cea mai concludentă este că pentru a-și procura compostul – bălegarul de cal, dacă nu vă e cu supărare – fostul miner este obligat să apeleze la import. Și la așa ceva am ajuns să apelăm la alții? Se va mira cineva. Da, voi răspunde. Până și la asta. Că fără această materie primă, la ciuperci nici să nu te gândești. Iar cum deocamdată nimănui nu-i cade valuta din cer, poate doar mirelui Borcea și nașului Becali – ați văzut ce nuntă și-au tras – se pare că afacerea care, teoretic cel puțin, promitea să fie profitabilă, este pe punctul de a se îndrepta cu pași rapizi și siguri spre faliment. Ca atâtea altele de altfel, în ultimii ani.

Așadar, aviz amatorilor: dacă nu aveți  buzunarele burdușite cu ceva – cât de multe – teancuri cu verzișori, precum maneliștii, ăștia pe care zice una lume că vor fi impozitați, dar cine crede așa ceva, nu vă apucați de business. Că importul, chiar și la ce te aștepți mai puțin, costă. Iar dacă nu te-ai născut cu căiță, nu vei avea vreodată după ce să bei apă. Iar dacă umbli după potcoave de cai morți, deși în situația dată era vorba despre altceva, cu ce te alegi? Cum cu ce? Cu pagubă în ciuperci.

George Ghidrigan