Septembrie este luna cu care începe sezonul de toamnă. În popor această lună poartă denumirea de “Răpciune” - vreme schimbătoare sau de “Viniţel” - luna vinului, acum fiind timpul când se strânge rodul viilor. Fiind lună de început de toamnă, tradiţiile populare fac legătură între lunile anului şi vreme. Astfel, dacă de “Răpciune” e cald, atunci luna următoare “Brumărel” va fi rece şi cu umezeală. Daca tună în septembrie, se spune că e semn de multă zăpadă în “Făurar”, iar dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă.

Pentru agricultură, septembrie este luna în care, pe de o parte se începe campania de pregătire a terenului pentru grâu şi orz, iar pe de altă parte suntem în plin sezon de recoltare a culturilor de porumb şi floarea-soarelui.

Luna August nu a fost prea darnică în precipitaţii. Sunt zone în care nu a plouat deloc şi zone unde au fost ploi răzleţe de vară, cu o cantitate redusă de precipitaţii. În unele zone, din cauza secetei nu s-a putut intra la pregătirea patului germinativ pentru cultura de rapiţă, iar în alte zone, cu consum mare de motorină, abia s-a reuşit o pregătire destul de precară a acestuia.

În general, comparativ cu anii anteriori, la începutul lui septembrie întâlnim o perioadă de instabilitate atmosferică, instabilitate caracterizată cu precipitaţii la nivelul întregii ţări, care permite, de cele mai multe ori, pregătirea terenului şi semănatul culturii de rapiţă.

Lucrările prezentate mai jos sunt redate ca repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi sau la alte culturi existente în cadrul fermelor. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine, cât şi în funcţie de condiţiile climatice va decide ce este mai corect de efectuat în ferma proprie.
Pe lângă culturile menţionate mai jos, care au importanţă mai mare în agricultura românească, în septembrie se mai recoltează şi culturile de fasole, năut, in, cânepă etc.

Rapiţă

La cultura de rapiţă, începutul lunii coincide cu perioada optimă de semănat din sud-estul ţării, perioadă care se încheie în mod normal în jurul datei de 15 septembrie. În această zonă se cultivă cea mai mare suprafaţă de rapiţă din România şi ca atare producţiile de anul viitor depind de modalitatea de desfăşurare a campaniei de semănat din zona respectivă. O parte din elementele tehnologice de înfiinţare a culturii de rapiţă au fost descrise pe larg în numărul trecut al revistei noastre. În articolul de faţă completăm tehnologia cu câteva idei întâlnite pe teren de echipa de la Revista Fermierului.
Agricultorii întreabă dacă este bine să semene rapiţa înainte de apariţia ploilor sau să aştepte mai întâi căderea precipitaţiilor, pentru a fi siguri de reuşita culturii. În mod normal ar trebui să privim cultivarea rapiţei sub două aspecte importante:

Dacă am reuşit să pregătim terenul pentru semănat, este bine să trecem la însămânţarea culturii de  rapiţă chiar şi în teren uscat, dar obligatoriu să nu uităm de lucrarea de tăvălugit a semănăturii. În această situaţie, precipitaţiile care vor urma vor face contactul cu sămânţa în pământ şi astfel vom reuşi să câştigăm câteva zile importante (chiar şi o săptămână) în avantajul culturii. În cazul în care aşteptăm mai întâi precipitaţiile, pierdem un timp preţios cu uscarea terenului la suprafaţă, cu aplicarea ultimei lucrări şi efectiv cu operaţiunea de semănat. Lucrarea de tăvălugit aplicată imediat după semănat (în condiţii de secetă) pune sămânţa mai bine în contact cu solul şi chiar la o ploaie de 7-9 mm asigură o răsărire uniformă a plantulelor şi o supravieţuire a culturii. Dacă nu am efectuat lucrarea de tăvălugire, există posibilitatea ca ploile mai mici din punct de vedere cantitativ să umecteze numai superficial stratul de sol, inclusiv sămânţa, iar aceasta are tendinţa de a germina. Lipsa umidităţii sub sămânţă (susţinerea acesteia prin aport freatic) poate duce la uscarea plantulelor şi la compromiterea culturii de rapiţă.

Presupunând că am semănat rapiţa în secetă şi ploile au venit extrem de târziu, iar cultura nu va mai rezista peste iarnă, în primăvară avem şansa să reînsămânţăm această suprafaţă cu floarea-soarelui sau cu alte culturi din sistemul de rotaţie pe care l-am stabilit în asolament. Prin această măsură reducem foarte mult pagubele pe care le avem la cultura rapiţei şi totodată pe suprafaţa respectivă nu pierdem un an de producţie. Dacă cultura de rapiţă a răsărit, încă din primele faze de vegetaţie trebuie să o avem sub observaţie, mai ales pentru combaterea purecilor de pământ. Chiar dacă sămânţa este tratată corespunzător cu insecticide, chiar dacă a răsărit la timp, există probabilitatea ca spre finalul acestei luni să ne confruntăm cu un atac masiv de pureci de pământ (Phyllotreta atra), care pot duce la compromiterea culturii. În momentul în care avem o infestare puternică de Phyllotreta trebuie să intervenim cu un insecticid de contact sau sistemic care să controleze numărul de adulţi. În condiţii de secetă, de obicei atacul este mult mai pronunţat decât în mod normal şi pagubele sunt mult mai însemnate din punct de vedere cantitativ.

Grâu şi orz

Pe solele unde conform asolamentului urmează să fie amplasate culturile de grâu şi orz  este bine ca imediat după recoltare să eliberăm terenul de resturile vegetale şi să executăm lucrarea de arat în aşa fel încât să beneficiem de apa rămasă în sol din momentul recoltării. De cele mai multe ori, datorită dotării tehnice insuficiente sau a condiţiilor meteorologice nefavorabile, terenurile se lucrează mult mai târziu. Ca urmare, şi la ora actuală sunt suprafeţe mari cu resturi vegetale, neprelucrate, cu multe buruieni. De fapt, condiţiile climatice din vara acestui an au permis dezvoltarea pe mirişti (de rapiţă, de grâu, de orz etc) a tuturor speciilor de buruieni. Sunt suprafeţe la care înălţimea buruienilor a depăşit 100 - 120 cm.

În aceste situaţii, majoritatea specialiştilor recomandă:

Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mai redusă de buruieni să se aplice direct unele erbicide totale de tipul “glifosat” care atacă tot spectrul de buruieni şi care au posibilitatea de a se transloca în rădăcinile plantelor perene. După aproximativ 3 - 4 săptămâni de la aplicare, pe suprafaţa respectivă se poate trece la realizarea arăturii de bază.

Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mare, cu buruieni înalte, ajunse aproape la maturitate, este bine ca în primul moment să cosim acea mirişte, iar materialul cosit fie este împrăştiat uniform ca îngrăşământ verde pe toată suprafaţa, fie este îndepărtat de acolo. După această lucrare se lasă miriştea nelucrată încă două sau trei săptămâni, în aşa fel încât buruienile să pornească din nou în vegetaţie şi apoi se trece la aplicarea erbicidelor totale ca şi în cazul precedent. După erbicidare se poate efectua arătura, dar trebuie să ţinem cont de perioada de repaus necesară acţionării acestuia. În cazul în care nu vrem să aplicăm erbicide, la câteva zile după lucrarea de cosit (când materialul tăiat s-a uscat) se poate trece direct la efectuarea arăturii.

Scopul acestor erbicidări este de a reduce gradul de îmburuienare al suprafeţelor respective, lucru demonstrat de practica agricolă prin prezenţa unui număr mai redus de buruieni în cultura postmergătoare.

În cazul în care cultura de grâu şi orz se va amplasa dupa soia, floarea-soarelui, hibrizi timpurii de porumb, este recomandat ca imediat după recoltare, suprafeţele respective să fie discuite pentru a se putea distruge resturile vegetale.
Înainte de efectuarea arăturii de bază se trece la fertilizarea terenului cu fosfor şi potasiu. Dacă discutăm de categoria îngrăşămintelor chimice complexe, acestea se aplică la pregătirea patului germinativ după arătură. În funcţie de tipul de îngrăşământ, fermierul va stabili doza de fertilizare şi modul de aplicare pe teren.

După eliberarea terenului de resturile vegetale şi după fertilizarea cu fosfor şi potasiu se va trece la efectuarea arăturii. O importanţă deosebită trebuie acordată încorporării atente a resturilor vegetale.  Realizarea unei arături uniforme atât ca adâncime, cât şi ca suprafaţă, fără resturi vegetale şi fără prea multe greşeli, reprezintă o bază în pregătirea terenului. În mod normal, această arătură se efectuează la adâncimea de 20-22 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până la pregătirea patului germinativ solul poate fi prelucrat superficial cu grapa cu discuri, după ploi în special, pentru a se mărunţi solul şi a-l menţine curat de buruieni.

În cazul în care fermierul dispune de agregate complexe, care la o singură trecere fac mai multe lucrări, atunci aceste lucrări trebuie efectuate cât mai aproape de perioada de semănat. Dacă aceste agregate complexe sunt dotate şi cu semănători, sigur pregătirea patului germinativ se va face în perioada semănatului concomitent cu această operaţiune.

Floarea-soarelui

La floarea-soarelui, septembrie reprezintă pentru fermieri luna în care se continuă operaţiunea de recoltare a hibrizilor timpurii, semitimpurii, semitardivi şi tardivi. Recoltarea va continua până la finalizarea întregii suprafeţe semănată cu floarea-soarelui. Normal, lucrarea de recoltare, începută la finalul lunii august, ar trebui să se încheie până în a doua jumătate a lunii septembrie. Modalitatea de recoltare, modul de reglare al combinelor, modul de uscare şi transport au fost prezentate pe larg în numărul din luna iulie al revistei noastre. Recoltarea ar trebui să fie încheiată pe toate solele până ce umiditatea boabelor ajunge la 10%. Sub această umiditate, seminţele de floarea-soarelui se desprind uşor de pe calatidiu, pot mucegăi în condiţii de umiditate excesivă şi pot să apară pierderi de producţie. De cele mai multe ori, pierderile de producţie din cauza întârzierii recoltatului pot depăşi uşor 10% din producţie. În general, umiditatea de păstrare a seminţelor de floarea-soarelui în magazii este de maximum 9%. Peste această umiditate în masa de seminţe au loc diferite fenomene care duc la deprecierea calitativă a acestora.

Porumb

În septembrie, o parte din culturile de porumb traversează ultimele perioade de vegetaţie, iar o altă parte se află în plin proces de recoltare. Culturile semănate la timp cu hibrizi din grupele de maturitate 300 şi 400 FAO se vor afla în perioada optimă pentru recoltare. Dacă perioada de secetă va continua, considerăm că până la finalul acestei luni toate solele cu porumb vor putea fi recoltate. Seceta, de cele mai multe ori, grăbeşte uscarea forţată a acestor hibrizi în detrimentul calităţii şi al cantităţii.

Recoltarea culturilor de porumb se poate face atât mecanic (pe suprafeţe mari), cât şi manual pe parcelele de mici dimensiuni (loturile personale).
Din punct de vedere mecanic, culturile de porumb pot fi recoltate în ştiuleţi sau în boabe, în funcţie de tipul hibridului, destinaţia recoltei, precum şi de umiditatea boabelor la recoltare. În mod normal, recoltarea porumbului în ştiuleţi se realizează cu combina adaptată în acest sens, iar lucrarea începe când umiditatea în boabe a ajuns la 32-35%. Am întâlnit la micii fermieri maşini de recoltat în ştiuleţi pe două rânduri tractate a căror productivitate poate ajunge la 3-4 ha pe zi. Maşinile sunt dotate cu un buncăr de colectare a ştiuleţilor şi pot fi descărcate hidraulic în remorci la capătul solei.
Când umiditatea în boabe a scăzut sub 24% este recomandat să se încheie recoltatul mecanic în ştiuleţi. Dacă totuşi se va continua această operaţiune pot apărea pierderi de producţie în principal datorită scuturării boabelor de pe ştiulete din cauza loviturilor mecanice. Sub această umiditate recoltatul în ştiuleţi se poate realiza numai manual.

Recoltarea porumbului sub formă de boabe începe de la umiditatea de 22% şi se continuă până la terminarea operaţiunii de recoltare. În acest caz, boabele cu umiditate mai mare de 15-16% trebuie supuse procesului de uscare. Păstrarea porumbului sub formă de boabe se realizează în condiţii foarte bune atunci când umiditatea în masa de seminţe este sub 14%.

Sorg

În septembrie, culturile de sorg de boabe şi în special culturile înfiinţate cu hibrizi semitimpurii şi semitardivi trebuie să se afle în faza de maturitate deplină, fază care corespunde cu declanşarea recoltării. Hibrizii mai tardivi de sorg de boabe se vor recolta în a doua decadă a lunii septembrie sau în prima decadă a lui octombrie, dar aceasta va depinde foarte mult de evoluţia condiţiilor climatice.
Recoltatul sorgului de boabe începe la umiditatea de 14-15% şi, de obicei, datorită suprafeţelor destul de reduse de sorg, se termină în maximum 2-3 zile. În general, pentru recoltarea sorgului se folosesc aceleaşi combine ca pentru culturile cerealiere, dar la care se intervine asupra următoarelor reglaje:

Hederul poziţionat la înălţimea de 80-100 cm, în aşa fel încât să taie numai paniculele plantei (înălţimea hederului depinde în mare măsură de înălţimea hibridului cultivat);
Viteza de înaintare în lan a combinei trebuie să fie în jurul valorii de 9 km/h, dar la fel depinde de densitatea culturii. La o densitate mai mare viteza de înaintare este mai redusă;
Reglarea turaţiei tobei va fi la 500-650 rotaţii pe minut;
Se va utiliza la combină sita fixă cu orificii de 7 - 8 mm, iar sitele pentru curăţirea a doua sunt poziţionate astfel: cea superioară va avea orificiile de 8 mm, iar cea inferioară va avea orificiile de 4 mm.
Atunci când, datorită condiţiilor climatice, umiditatea de recoltare a boabelor este mai mare se impune uscarea acestora până când umiditatea ajunge la 14%. Boabele de sorg păstrate necorespunzător se pot deprecia uşor la umidităţi mai mari.
Soia

O altă cultură la care recoltatul începe în septembrie este soia.

În general, soiurile cultivate în România fac parte din grupa 0 si 1 de precocitate şi ca urmare, recoltarea lor coincide de cele mai multe ori cu recoltarea hibrizilor de porumb semitimpurii. Momentul declanşării operaţiunii de recoltare la cultura de soia este determinat de umiditatea boabelor. Startul se dă atunci când boabele au atins umiditatea de 16%. Dacă întârziem recoltatul sub umiditatea de 12%, există posibilitatea apariţiei pierderilor prin scuturare. Păstăile datorită stresului termic crapă şi eliberează boabele. Uneori alternanţa umed - uscat determină o deschidere în masă a păstăilor cu pierderi ce pot depăşi 50% din producţie.

Pentru că discutăm de boabe care se pot sparge foarte uşor, la recoltare se reglează combina în aşa fel încât turaţia tobei să fie în jurul valorilor de 400 - 550 rotaţii/minut, iar distanţa dintre bătător şi contrabătător la intrare trebuie să fie de circa 30 mm, iar la ieşire de 15 - 20 mm. Pentru păstrarea seminţelor de soia în magazii trebuie ca umiditatea acestora să fie sub 12%.

MIHAI M.