Etichetarea produselor alimentare, organismele modificate genetic, Politica Agricolă Comună după 2013 sunt câteva dintre subiectele abordate, în interviul de faţă, cu europarlamentarul Rareş Niculescu, prim-vicepreşedinte al Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European.

Trei ani pentru noua etichetare a alimentelor

Reporter: La biroul PE din România, de curând, a fost o întâlnire de informare în legătură cu dosarul cu privire la legislația pentru produsele alimentare. Sunt și unele noutăți și aș vrea să încep cu etichetarea alimentelor, regulile cu privire la aceasta fiind adoptate recent de PE.

Rareş Niculescu: Decizia are la bază un principiu foarte simplu și important: consumatorul, cumpărătorul trebuie să știe ce cumpără și ce consumă. Pe ambalajele alimentelor declarația nutrițională va apărea cu litere mai mari, mai ușor de citit. Va fi indicat clar conținutul de alergeni, țara de origine a produselor. Trebuie să știm de unde sunt produsele de pe rafturile magazinelor. Și până acum existau reguli privind carnea de vită, mierea, uleiul de măsline în ce privește etichetarea țării de origine. Acum, aceste reguli vor fi extinse la carnea proaspătă provenită de la porci, oi, capre, păsări. E foarte important să putem identifica locul de origine al unui produs, atât pentru a cumpăra în funcție de preferința fiecăruia, cât și pentru a ști care sunt produse sigure, de calitate. Sunt mulți cei care mi-au spus că ar dori să știe care sunt produsele românești pentru a putea face o alegere mai ușoară. În magazine e o abundență de produse și atunci consumatorilor le e foarte dificil să identifice care sunt fructele, produsele românești.

Reporter: Până acum nu exista obligativitatea de a scrie pe etichetă țara de origine dacă produsele erau din UE. La unele scria țara, la altele doar că provin din UE.

Rareş Niculescu: Există o logică în spatele acestei decizii care ține de siguranța alimentară. Au existat multe cazuri în care produse dintr-o anumită țară au fost acuzate de pornirea unei epidemii sau pentru îmbolnăviri. De aceea, cred că e foarte corect ca un cumpărător să știe dacă e un produs românesc, olandez sau turcesc.

Un aspect foarte important în privința noilor reguli privind etichetarea este măsura care are în vedere să nu fie indus în eroare consumatorul. În multe situații pe ambalaje apar informații care ar putea să păcălească cumpărătorul cu privire la conținutul real. Sunt imitații de produse alimentare sau produse similare unor produse alimentare pe care am fi dorit în realitate să le cumpărăm - aceste lucruri trebuie să apară foarte clar pe ambalaj, aşa încât fiecare să aibă siguranța că ceea ce a luat de pe raftul magazinului e exact lucrul pe care și-l dorește.

Reporter: A fost o discuție legată și de semaforizarea produselor, care se referea exact la produse mai puțin sănătoase. Ce s-a mai întâmplat cu această propunere?

Rareş Niculescu: Se propunea introducerea unui cod de culori pe ambalajul alimentului: roșu pentru alimentele nesănătoase, galben pentru cele permise cu moderație și verde pentru cele recomandate. Această propunere a fost respinsă de parlament și mă bucur, deoarece nu cred că există alimente bune și alimente rele. Sunt rele excesele. Ar putea induce în eroare consumatorul pentru că nu înseamnă că un aliment ce conține mai multe proteine sau grăsimi e dăunător, ci doar dacă îl consumăm în exces. Dacă o bucată de brânză conține mai multe grăsimi sau proteine nu o face dăunătoare, dar nu trebuie să mâncăm un kilogram întreg. Între o bucată de brânză și un suc cu conținut caloric scăzut cred că e de preferat să mâncăm o bucată de brânză. Un astfel de cod de culori ar fi indus în eroare consumatorul și l-ar fi determinat indirect să se îndrepte către acele produse cu bulină verde. Nu cred că e corect. Carnea, brânza, laptele ar fi putut fi etichetate cu o bulină roșie, în timp ce un suc light cu bulină verde. Eu cred că ar trebui să încercăm să dăm copiilor un pahar de lapte și nu de suc light, chiar dacă nu are grăsimi.

Reporter: Se discută mult că nu e indicat să mâncăm gras. În acelaşi timp, ultimele cercetări arată că grăsimea de porc e mult mai sănătoasă.

Rareş Niculescu: Orice ființă umană trebuie să aibă o alimentație echilibrată, câte puțin din fiecare. Cred că ar trebui să ne îndreptăm către un astfel de scop și nu să dirijăm consumatorul doar către produse cu conținut scăzut de grăsimi. Cred că alimentația echilibrată nu poate fi înlocuită de nimic altceva, ci mai degrabă educația în domeniul alimentar e potrivită și nu un cod de culori care ar putea încurca, ar introduce confuzie în comportamentul alimentar și nu ar fi deloc potrivit.

Reporter: Când vor intra în vigoare noile reguli privind etichetarea produselor alimentare?

Rareş Niculescu: În termen de 3 ani de la publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Probabil la sfârșitul verii se va publica noua legislaţie. Întreprinderile din industria alimentară vor avea timp să se conformeze și să aplice noile reguli. Trebuie să precizez că sunt reguli care convin industriei alimentare, care au fost discutate cu reprezentanţii acesteia și ajută producătorii să pună în valoare calitatea produsului.

Cultivarea soiei OMG în România, încă incertă

Reporter: Ce decizie a luat Parlamentul European în privința cultivării OMG?

Rareş Niculescu: Problema s-a aflat în atenția PE recent, iar decizia a fost foarte clară: UE va transfera statelor membre dreptul de a decide dacă vor cultiva sau nu OMG. Până acum această decizie era la nivelul UE. S-a aplicat principiul subsidiarității, astfel încât de la intrarea în vigoare a acestei decizii fiecare stat membru va putea să aleagă dacă dorește sau nu să cultive OMG. Însă, vor putea fi cultivate doar acele OMG aprobate de Autoritatea europeană pentru siguranța alimentară. Această autoritate e foarte riguroasă, nu aprobă OMG decât în urma unor analize care durează foarte mult, aşa încât să avem certitudinea că sunt foarte bune pentru organismul uman. EFSA este în subordinea CE și e compusă din oameni de știință, cei mai cunoscuți și profesioniști, care analizează fiecare propunere de a cultiva organisme modificate genetic și le aprobă pe cele pe care le consideră sigure pentru consumul uman.

Statele membre vor avea dreptul să decidă în funcție de interesul național, de preocupări, de cultura din țara respectivă, dacă doresc sau nu să cultive OMG.

În prezent, există doar două autorizații pentru OMG - un soi de porumb şi un soi de cartof. Există și 17 cereri de autorizare pe masa Autorității europene pentru siguranța alimentară.

Consider că decizia luată de Parlamentul European, dacă va fi aprobată și de consiliul de miniștri, ceea ce sper că se va întâmpla, va ajuta la deblocarea acestui proces de autorizare, îl va face mai rapid și mai eficient, încât să putem alege dintr-o gamă mai mare de varietăți, în așa fel încât agricultorii, cât și consumatorii să fie mulțumiți, pentru că discutăm aici de creșterea competitivității, a productivității și implicit de asigurarea unui volum suficient de hrană.

Reporter: Şi de costuri mult mai mici, așa cum au susținut de multe ori producătorii agricoli. Până în acest moment, la nivelul UE s-au cultivat pe suprafețe mari cele două culturi?

Rareş Niculescu: Cel mai mare cultivator e Spania. România nu a cultivat suprafețe importante. În 2009 au fost cultivate aproape 100.000 ha cu porumb, în 5 state membre (Spania, Cehia, Portugalia, România și Slovacia), 80% în Spania. În 2008 s-au cultivat 107.000 ha, dar Germania a decis să întrerupă cultivarea. Iar cartoful Amfora a fost cultivat doar în 3 state membre: Suedia, Germania și Cehia.

Reporter: În România agricultorii vor să cultive soia modificată genetic, mai ales că UE importă 70% proteină din alte țări care cultivă soia OMG.
Rareş Niculescu: E o ipocrizie din partea UE să interzică cultivarea soiei modificată genetic atâta timp cât avem voie să o importăm și să ne hrănim animalele cu soia OMG din Brazilia, Argentina, SUA. Nu văd de ce agricultorii noștri nu ar putea să o cultive și să o ofere agricultorilor din vestul Europei. Ar trebui să ne exploatăm toate atuurile și să nu ne inventăm singuri piedici în calea productivității și competitivității.

Reporter: Decizia de cultivare a OMG va sta în mâinile guvernului și Ministerului Agriculturii?

Rareş Niculescu: Cu privire la soia modificată genetic va trebui să așteptăm decizia EFSA. Însă, pentru celelalte plante și pe măsură ce se vor autoriza noi varietăți, decizia va aparține Guvernului României și Parlamentului României. Evident va fi necesară o largă dezbatere publică pentru a afla ce doresc cetățenii. În același timp, va trebui specificat foarte clar pe orice aliment dacă are în compoziţie OMG.

Atâta vreme cât ne hrănim animalele cu soia modificată genetic, carnea acestor animale intră în consumul uman, în lanțul alimentar, nu văd de ce nu am putea să hrănim animalele cu soia modificată genetic produsă de noi.

Mai mulţi bani pentru agricultori, după 2014

Reporter: Aş vrea să discutăm puţin şi despre Politica Agricolă Comună după 2013, despre bugetul pentru agricultură abia aprobat.

Rareş Niculescu: E un buget chiar mai mare decât în perspectiva financiară anterioară. 380 miliarde de euro reprezintă o sumă chiar impresionantă pentru perioada 2014-2020. E o veste bună că s-a aprobat acest buget și ne îndreptățește să fim optimiști în ceea ce privește fondurile de care va avea parte și România. Ne îndreptățește să fim optimiști faptul că în raportul Parlamentului privind viitorul PAC se menționează foarte clar și ferm că trebuie să rezolvăm problema lipsei de echitate între subvențiile pe care le primesc agricultorii români, cei din est în general, și cei din vest. Cred că putem să ne așteptăm la lucruri bune începând cu anul 2014.

Vor rămâne cei doi piloni, ceea ce e important pentru România, deoarece am beneficiat foarte mult de fondurile din pilonul de dezvoltare rurală, care e de departe cel mai de succes program cu finanțare europeană din România. Au intrat bani adevărați în ţară și ne apropiem de o rată de absorbție de 25%, ceea ce nu e deloc rău pentru anul în care ne aflăm. Cred că până la încheierea exercițiului bugetar vom reuși să consumăm toate fondurile pentru agricultură, după care să sperăm că vom avea fonduri și mai multe pe care să le folosim și cu mai multă pricepere.

Reporter: Au rămas puțini ani pentru absorbția celor 75%. Vor fi suficienți cei doi ani rămași? Comisarul Dacian Cioloş a atras atenția mereu asupra acestui lucru.

Rareş Niculescu: Sunt convins că da. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, dar există măsuri care au fost suprasolicitate și măsuri care nu au fost solicitate deloc. Suprasolicitate au fost cele privind îmbunătățirea calității vieții în mediul rural – renovarea satelor – acolo banii sunt deja epuizați. Foarte puțin solicitate au fost alte măsuri, pentru care e necesară cofinanțarea privată. Am avea nevoie să ne mișcăm și pe alte domenii, cum ar fi constituirea grupurilor de producători, o măsură importantă, instalarea tinerilor fermieri unde încercăm să sporim fondurile de la 25.000 de euro la 40.000 de euro, pentru că 25.000 de euro e destul de puțin.

Reporter: Sunt state care dau până la 70.000 de euro.

Rareş Niculescu: E adevărat, dar există și o mare diferență între costul terenului agricol de acolo și România. Totuși, cred că 25.000 de euro sunt insuficienți ca să convingi un tânăr să se mute la țară. Măsura ar fi mult mai tentantă dacă am rezolva trei probleme: să majorăm acest plafon, să modificăm Ghidul solicitantului și să lăsăm o sesiune deschisă de proiect, permanentă, cum e și în cazul grupurilor de producători. O lună e prea puțin, nimeni nu poate strânge toate actele necesare să constituie un dosar, să-l și depună, poate face o greșeală și i se respinge.

Reporter: Mai sunt probleme legate și de realizarea cadastrului.

Rareş Niculescu: E o problemă frecvent ridicată de agricultori și nu numai de ei. Costă și mult. Am discutat cu directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și mi-a spus că a pregătit un program general de cadastrare a României care va costa 700 milioane de euro. Sunt bani mulți, dar cred că sunt folosiți cu cap dacă facem o astfel de cadastrare și se va desfășura începând de anul viitor pe parcursul a 5-6 ani. E o problemă foarte importantă și trebuie rezolvată pentru că de 20 de ani piața noastră funciară e blocată, accesul la credite e strict legat de dovezi cu privire la proprietatea asupra terenului și avem de câștigat dacă începem să punem în practică aceste măsuri cât mai repede.

Reporter: Egalizarea plăților, o altă problemă a agricultorilor. Fermierii români sunt încă la limita de jos a plăților pe care le primesc ceilalți agricultori din țările cu istoric. Vom ajunge la media din UE?

Rareş Niculescu: Nu cred că ar trebui să ne stabilim un astfel de obiectiv. Niciodată nu va exista o egalitate absolută între statele membre și nici măcar în interiorul statelor membre. Există condiții diferite de producție de la stat la stat, de la o regiune la alta. De aceea, cred că și în interiorul României ar trebui să fie diferențiate subvențiile.

Noi am propus să stabilim o limită maximă și una minimă a acestor subvenții. În funcție de medie, niciun stat nu va putea primi mai mult sau mai puțin față de ea. Cred că vom reuși până la urmă să punem la punct un sistem clar, echitabil și ușor de înțeles de către oricine. E greu să explici unui om de ce primește 100 de euro și nu 300 de euro, dar acest sistem ne va permite să avem o imagine foarte clară asupra distribuției subvențiilor în toată Uniunea Europeană.

Un regret al meu e legat de subvențiile pentru fermele mari. Dintr-o eroare de judecată a colegilor socialiști s-a stabilit ca aceste subvenții să fie plafonate, ceea ce nu cred că e corect. O fermă mare nu e o fermă rea și atâta vreme cât produce pentru piață și oferă bunuri publice trebuie să primească subvenții pentru că sunt bani care intră în economia românească, în alimentele pe care le consumă poporul român.

MIHAELA PREVENDA