Fermierii vasluieni ar cultiva dar nu au ce. Nu mai găsesc pe piaţă sămânţă certificată de floarea soarelui. Puţini au fost cei care şi-au achiziţionat din timp seminţe, cei mai mulţi s-au trezit că nu mai găsesc când au vrut să cultive. Şi dacă la producători bate vântul, aceeaşi situaţie se înregistrează şi la magazinele de seminţe.

Evenimentul regional al Moldovei scrie, citat de Rador, că situaţia se datorează faptului că producătorii de seminţe au avut contracte ferme şi au vândut toată marfa imediat după recoltare.

Reporter: Vă propun, dle dr. ing. Dimitrie Muscă, să discutăm despre pământ, o temă mai puţin abordată şi parcă ocolită. Să discutăm despre pământ ca mijloc de producţie.

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Putem discuta mult, foarte mult despre ştiinţa pămantului, despre ştiinţa solului care este o materie ce se cheamă PEDOLOGIE şi pe care am studiat-o un an de zile în Facultatea de Agronomie de la Timişoara. Vreau să subliniez faptul că aş fi anormal ca să fac agricultură pe 7.600 de ha de pămant şi să nu ştiu ce am în pământ, să nu ştiu pe ce mă bazez atunci cand în fiecare an trebuie să intervenim în special cu îngrăşăminte chimice şi cu cele organice pentru îmbunătăţirea solului.

O să vă dau un exemplu, care mie mi se pare concludent în ceea ce priveşte folosirea îngrăşămintelor chimice. Sunt fermieri atat din judeţul Arad, cat şi din zone mai apropiate care vin la Combinatul chimic de aici de la noi şi cer ingrăşăminte pe care le cumpără şi Muscă. Eu folosesc un anumit tip de ingrăşăminte şi ştiu precis de ce. La mine acestea s-au dovedit eficiente pentru că am la bază cartarea. Cartarea agrochimică de la Combinatul Agroindustrial Curtici s-a făcut cu Facultatea de Agronomie de la Timişoara. Pentru folosirea ingrăşămintelor organice am făcut o cartare cu specialiştii de la Arad. în acest sens aş semnala un fapt care m-a deranjat.

Pedologii de la Arad, când au văzut că există cereri pentru analize, au ridicat imediat preţul. Am ajuns, în această situaţie la forurile de la Bucureşti ca în final să ne inţelegem. Spuneam că eu folosesc un anumit tip de ingrăşămant şi foarte mulţi cer acelaşi sortiment că au aflat de la mine că acesta face producţie mare. De ce am cerut acest ingrăşămant?! Eu ştiu că pe baza analizelor solului am o stare bună de aprovizionare cu potasiu şi din această cauză eu folosesc azot fosfor şi zero potasiu. Nu am nevoie de potasiu, gradul de aprovizionare este foarte bun, spune în buletinul de analiză a pământului. Nu înseamnă că şi acest tip de îngrăşăminte este bătut în cuie şi acesta va fi pentru un timp indelungat. Solul îşi modifică, fără indoială compoziţia, mai ales atunci cand doar consumi şi nu-i dai nimic, scad elementele nutritive. Pămantul are nevoie în mod constant de toate elementele nutritive pentru că atat cat ii dai, atata produce. Folosirea de către micii producători a ingrăşămintelor în mod empiric fără o cartare agrochimică este cu totul şi cu totul păguboasă, mai ales pentru cultivatorii de cereale.

Rep: La legumicultori nu este la fel?

D.M.: La ei este chiar periculos pentru că un exces de ingrăşăminte poate fi regăsit în conţinutul legumelor pentru consum. Este, repet, este necesară o cartare agrochimică, Nu poţi face o agricultură profitabilă fără să ştii ce nevoie de hrană are pămantul.

Rep: Şi atunci pământul trebuie vândut-cumpărat după suprafaţă şi pe baza cartării agrochimice? Este nevoie de cadastru funciar.

D.M.: Pămantul este mijloc de producţie, nu o marfă oarecare!

Într-o seară, plictisit peste poate, nici vremea de afară – şi nici vremurile de aici de dinlăuntrul ţării ori din afara ei – n-aveau cum să-mi schimbe starea, atenţia mi-a fost dintr-odată captată de o ştire auzită la radio, Antena Satelor, vezi bine, Fane: într-un sat, numărul măgarilor ameninţă să-l depăşească pecel al oamenilor. Iată un subiect de meditaţie, mi-am spus. Care va-să-zică, neamul lui Vasilică – cum  este numit de una lume patrupedul – se măreşte existand perspective să-l intreacă pe al celor ce umblă în două picioare şi se dă drept trestie gânditoare. E de bine, e de rău, cine poate şti? Mai păcătoasă se arată a fi treaba dacă avem în vedere (şi luăm în consideraţie) un alt aspect. Şi anume că unii dintre semenii noştri, parcă din ce în ce mai mulţi, sunt asemănaţi cu măgari.

Asta datorită „măgăriilor“ pe care le comit. Deşi după umila, dar indreptăţita, mea părere, n-ar trebui, în niciun caz, să li se spună astfel. Aceasta pentru a nu li se face o mare nedreptate animalelor – domestice ori sălbatice cate au mai rămas, dacă au mai rămas – despre care vorbim. Păi, ia să stăm stramb şi să judecăm drept. Avem cumva ce să reproşăm, dacă suntem serioşi şi nepărtinitori, asinilor? Bineinţeles că nu. Că sunt uneori extrem de incăpăţanaţi şi nu-i mai mişti dintr-ale lor?... asta nu e un defect, ci mai degrabă o calitate deoarece incăpăţanarea poate fi sinonimă şi cu perseverenţa şi cu capacitatea de a fi consecvent cu tine însuţi. Or, inşii cu proaste apucături – de la verbul „a apuca“, „a lua cu japca“, la care face trimtere eticheta măgari, departe de a avea aceste adevărate calităţi. Indivizii la care ne referim astăzi zic una şi maine alta, azi sunt cu unii, maine cu alţii, ei n-au nici convingeri de nestrămutat şi nici ambiţia de a-şi rămane credincioşi lor inşişi. Cât despre răbdarea, ori mai curand demnitatea de a duce greul în spate, indiferent cât de lung şi anevoios e drumul – însuşire

prin care asinii fac notă aparte în regnul animal, la măgarii care nu sunt măgari prin naştere, ci doar prin vocaţie – dacă ne insuşim totuşi acest apelativ – nici pomeneală să existe. Ei fug de muncă precum dracul de tămaie, ori politicianul de dus la cap o promisiune.

Cât despre greu, să-l ducă alţii.

Şi totuşi, dacă stau şi cuget bine, o asemănare s-ar găsi intre cele două specii. Care e aceasta? V-o spun imediat: lovitura de copită! Năpraznică, mutilantă, şi la una, şi la alta. Numai că şi în acest caz, este necesară o obligatory o diferenţiere: animalul, la propriu, loveşte din instinct de conservare, pentru a se apăra, pe cand dobitocul, la figurat, loveşte din plăcere sadică şi prostie crasă. Prostia de a distruge, plăcerea de a face rău cu bună-ştiinţă. Vedeţi în asta cumva vreo asemănare cu blandul patruped ce poartă pe spate semnul crucii? Nici pomeneală. Aşa încât, frumos vă rog, atenţie la vorbe şi la etichete. Să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului, iar măgarului ce-i al măgarului. Ori, poate, cine ştie, viceversa: să-i dăm măgarului ce-i al Cezarului, iar Cezarului ce-i al măgarului. Salut Vasilică! Ave!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Şedeam şi mă gândeam, că io nu’s ca ardeleanu’, numa’ să şed, mai şi cujet. Mă cujetam la întrebărili ecsestenţiale la carele se cujetă tăt iubitoriu dă înţelepciune. A’că dă unde vinim şi un’ ne-om duce când ne’om nunti cu Negra, că nu se ecsiestează să ne ducem aşa ca o cotarlă acăţată-n loitra căruţii. Mie’mi fu limpede ca on molan ruj şăzut dăn fert. Să te luminez şi pă Mata! Dupe mine Dumnezeu il făcu pă om p’aci, p’in ograda noastră, că nu dejaba ne zise Papa c’acileaşa’I Grădina Maicii Domnului. Cujetă ! Ie momiţe pă la noi? Nu! Dacă nu ie, cum să să aplice lejili dă ievoluţie a lu’ Darvin? Cu lutu’ stăm bine, glodu’i pă toate uliţili, başca’n buricu’ targului. On pospai dă ploaie şi ai material să faci căpiţe dă adami şi ieve. Să mă ierte, da’ io nu crez că o făcu den coastă, că nu poci să vari deştu’n os să-l borteleşti, cat ăi fi tu dă smeu! Şi’s fro’ nouă! D’aia, în inţelepciunea lor, aleşii nu se inghesuie să ne facă şuşele şi otostrăzi. Să nu strice baza dă aprovizionare lu’ Ăl de Sus că dacă ia veni iar chefu’ şi n’are, atunci să te ţii. Alt arcument. Unde pă mapamond’ ie unii de moare ca’canele dă grijea altuia?

Transcedental vorbind (te-am tăiat de le ştiu, mai ceva ca Dom’Andrei), şarpili muri dă grijea lu’ Ieva şi a lu’ Adam, dă unde nu ştia iei cum ie cu branza’n borcan şi cum sufletu’n Rai. Uită-te pă tevereuri şi o să vezi căpiţe dă comatoşi den cauză dă grijea noast’! Şi raiu’i tot pă bătătură. Că d’aia ăia dă la uie şi guvernu’ de la noi, ca stat membru (urată defeniţie, mai să nu ţ’o zic, da’i pă regulament şi’i oblegatorie) face niznai cu ajutoarili şi suptvenţiili pă agricultură, că ştie şi iei că la noi ie raiu’, cade grăunţa din poznar dă Florii şi implii ţuhalu’ dă san’Mi’ai. Suntem dă suptsistenţă, că trăim cu ce dă Dumnezeu.

Să zicem mersi lu’ ăi de ne conduce că ne suptţin să nu ieşim din starea asta. Păi cum ne’sta nouă să ne haim ca olandejii ori jermanii pintru glojdeală, care, oriş’cat ie dă fudulie? Şi aşa avem nădejdea dă viaţă a mai mică den Iuropa, da’ când om munci ca ăia? Ce vrai să ne ducem, ’nainte să vedem soarili? S’ajungem o naţie lătrată dă nenăscuţii cani, cum zicea poetu’(mai cetim şi noi!)? Alt arcument! Zice psalmistru’ că ăl mai fericit ie ăla dă ajunje acolo unde nu’i durere şi intristare? Zice! Păi nu pă ocolu’ nost ie a mai entensă activitate dă turizm iecologic, la locuri cu verdeaţă (datili’s dă la Institutu’ dă numere!), aşa că ştie iel guvenu’ dă ce ridică vrasta dă penzionare şi osteneşte la greu să ne scurteze perioada dă şedere. Başca că bărbaţii ar trebui să’i ridice o statuie dă mulţămire lu’ Nea’Traian că ne descremenă la penzionare.

Ştie săracu’ dă iel, den esperenţă, ce greu tare ie să stai douăşpa’ din douăşpa’ langă poalili muierii! Aşa la servici, mai un mini, mai on tanga, mai on crăpeu pă copan, mai on iţar dă licra, mai o inghesuială în lift, devine că’ţi clăteşti vederea şi te implii dă putirinţă, să fie mulţămită şi a’d’acas’. Te luminaşi dă ecsestenţiala de ţ’am zis?

Gheorghe.

La noi se FURĂ, se fură peste tot. Se fură vecinii între ei, mutând gardul cu ceva centimetri sau metri. Se fură oul de sub găină ori cu găină cu tot. Se fură porcul din coteţ şi vaca din grajd, dar şi agoniseala bătrânilor ţinută pentru ziua când vor pleca spre cele veşnice. Se fură pământul cu acte false. Se fură din codru ca niciodată. Aici aş intreba cine a furat lemnul din cele două judeţe Covasna şi  Harghita? Cine are curajul să-mi răspundă... românul, maghiarul sau secuiul?! Poate cel sau cei care au devenit miliardari peste noapte... sau?! La noi se fură fierul pentru că din “89 s-a decis că industria Romaniei este un maldăr de fier vechi. Aşa au apărut celebrele castele cu turnuleţe, stăpanii lor fiind compensaţi cu substanţiale ajutoare sociale, ajutoare ridicate de la primării numai şi numai în limuzine. Ne mutăm în pieţe unde se fură la cantar fără nicio excepţie, iar cei care fură sunt producători agricoli cu acte în regulă.

Atunci revin la primării, unde primarii sunt părtaşi la aceste furturi prin eliberarea aşa-ziselor certificate de producător. Părtaşi la aceste furturi sunt şi şefii de pieţe laolaltă cu comisarii şi poliţiştii plătiţi de noi toţi pentru a face un control onest. Suntem furaţi cu legume şi fructe otrăvite, venite ilegal în ţară din UE sau din Orient. Aţi auzit de legume sau fructe analizate în laborator şi oprite la vanzare? NU!!! Acesta este furt şi atentat la sănătatea populaţiei care plăteşte impozite peste impozite. Să mergem mai sus şi constatăm că se fură din greu din pensii că aşa vrea... (ghici cine?) Când se fură cu sutele de milioane se cheamă evaziune fiscală iar cei mari inchid ochii. Ba nu! Se fac, cei de la DNA, că ii cercetează în libertate sau sub stare de arest şi apoi nu mai auzi nimic despre ei.

Cat s-a adus la bugetul ţării din furtul pensiilor şi cat a plecat din buget prin evazuine??? Cititorule nu te chinui să faci socoteala, vei găsi un număr cu prea multe cifre. La noi furtul este piramidal. Cei mici cotizează mai sus cei de mai sus şi mai sus pană la regină (denumirea numi aparţine). S-a furat şi incă se mai fură economia naţională şi nimeni nu este tras la răspundere. Oare de ce?!... Ni se fură din teritoriu prin vanzare către cei “pribegi aduşi de vant”. Ni s-a furat pană şi istoria, atat de cei din răsărit, cat şi de cei din apus. Căutaţi – dacă aveţi acces – adevărata istorie la Moscova, Viena sau la Vatican şi de ce nu şi la Budapesta. Rămane Romania o bună “măcelărie” pentru cainii „bagabonți”. Revin la furturile mărunte adică cele depistate electronic de către APIA. La teritoriu plat totul este limpede. Dacă s-a declarat neconform este infracţiune dar la suprafeţele denivelate fotografiile din aer răman în aer. Măsurătorile nu arată realitatea de pe pămant. Acesta nu este tot furt? De ce trebuie să ne mirăm că se fură? Cine fură azi un ou... e bou!!! (Aşa era şi pe vremea lui Ceauşescu numai că el inventase Legea 18 abrogată de urgenţă de Parlamentul ruşinii) Dragă cititorule!... Când scriu aceste randuri mă aflu, ca voi toţi, în Postul Paştilor şi mă gandesc cu teamă, că iar vor incerca politicienii să fure adeziunea supuşilor Celui de Sus.

Sigur, n-ar fi primul păcat politic. Nu pot incheia aceste cugetări fără să vă aduc aminte că suntem o ţară săracă, fără mijloace energetice, iar pământul se degradează pe zi ce trece. Atenţie!!! apa potabilă este pe terminate, o spun specialiştii. Legumicultorii aşteaptă statul iar statul le spune să se organizeze şi să‑şi unească interesele, ceea ce susţin şi eu şi semnez

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

P.S.: Statul arestează hoţii de buzunare pentru că fac concurenţă neloială!...

Acelaşi de mai sus

P.S. la P.S.: Felicitări, dle Profesor, sunteţi, acum, adevărat Ministru al agriculturii. Nu-i luaţi în seamă pe cei „modificaţi genetic”

Tot ăla cu studii...

Libertatea este, foarte simplu vorbind, capacitatea de a face tot ceea ce vrei. Dacă vrei să faci ce ți-e imposibil, atunci nu te vei mai simți liber.

Sunt nenumărate constrangeri sociale, legale, fizice, dacă le respecți, vei fi un om liber. Primul om a ales să părăsească raiul, a putut să facă acest lucru. Pomul oprit a fost alternativa, dacă respecta „constrangerea” ar fi rămas in rai, dar liber, pentru că voise acest lucru. Fără această opțiune, neavand ce să aleagă, ar fi fost prizonier intr-o colivie de aur. Dumnezeu vrea iubirea omului, nu simpla sa prezență. Niciodată, de-a lungul timpului, omului nu i-a fost incălcată libertatea, decat numai de către alt om. Şi cel care o incalcă poate să o facă tocmai pentru că Dumnezeu îi respectă libertatea aceasta. De altfel, nici oamenii intre ei nu doresc cu tot dinadinsul să atenteze la libertatea semenului lor. Se intamplă totuși pentru că „uneori” ea stă in calea propriei libertăți. Legile au fost date tocmai pentru a gestiona libertatea fiecăruia dintre noi.

Legea Vechiului Testament l-a invățat pe om să iubească. Legea cea nouă este insăși Iubirea. Omul poate face acum tot ce vrea fără să mai atenteze la libertatea altuia, pentru că il iubește și dorința sa este ca celălalt să se simtă cat mai liber.

Pentru a fi așa insă, fiecare ar trebui să ințeleagă, nu doar cu mintea, acest algoritm simplu. Iubirea de sine, de bogăție, de putere, lenea, desfraul, mania, intristarea, mandria sunt tot atatea piedici care îi vor face pe mulți să uite calea cea simplă spre libertate. Dar dorința de a fi liber rămane și îi determină să găsească propriile căi, asemenea lui Adam. Una dintre ele este puterea, este calea prin care omul se dorește asemenea lui Dumnezeu, dorind să supună totul. Puterea îi va extinde

cercul in care iși poate exercita libertatea. Pentru a ajunge la putere bărbații in trecut iși intăreau brațul și mintea devenind mai puternici cu adevărat, cucerind respectul și supunerea celor mai puțin capabili. Dumnezeu a ingăduit o asemenea organizare pentru că aducea stabilitate și progres. In această situație, incompetența avea un singur destin: pieirea. Cei puternici erau destul de ințelepți ca să-i conducă spre prosperitate pe ceilalți, pentru că de la aceștia își trăgeau bogăția.

Conducători foarte înțelepți au investit în educația poporului, făcându-l capabil să-și producă pentru sine, ba chiar mai mult. Simțindu-se protejați, cei din urmă contribuiau fără regret la bunăstarea primului.

Clasele puternice trăiau în simbioză cu cele slabe fără a le elimina, pentru că aveau nevoie de ele. In Țările Romane conducerea a diferit de cea din vestul Europei. Cei puternici nu erau atât de puternici, iar cei slabi nu erau atât de slabi. Voievozii erau aleși dintre boieri după interminabile lupte interne. Slugărnicia, milogeala, para către puterile „protectoare” – de fapt, asupritoare – era politica oricărei case boierești prinsă in războiul pentru putere. Sprijinul acordat viitorului domn era răsplătit ca și astăzi cu funcții și poziții cat mai aproape de ciolan. Nu războaiele ne-au ținut in loc. Dușmanul de afară sau din interior a luptat cu armele unei politici de instigare și incurajare a taberelor de boieri. Timpul rămas între două intrigi era prea scurt ca să se lege două ganduri de edil.

Cine mai avea timp să construiască monumental, cetății impunătoare, academii? Proiectele mari au nevoie de timp de concepere, de zidire, de infrumusețare, și nu puțin. Boierii de azi critică memoria lui Ştefan cel Mare amintind cat se poate de des că era „degrabă vărsătoriu de sange nevinovat”. Poate că erau boierii aceia la fel de „nevinovați” ca și cei de azi care „nici ceapă n-au mincat, nici gura nu le miroase”, dar știm cu toții că e doar „deodorant”. Se poate spune că nu e nimic nou. Aceleași condiții, aceleași ambiții. Toți vor puterea care, cred ei, îi va face liberi. Calea diferă. E mai greu să-ți intărești brațul și mintea, intriga e mai la indemană.

Probabil că ați observat că in paginile de inceput ale revistei noastre publicăm, regulat, scurte citate din articolele scrise de Mihail Eminescu in presă acum mai bine de 150 de ani. Actualitatea lor este atat de mare, incat ai senzația că sunt concepute acum. De ce a scris astfel Eminescu despre vremea lui? Pentru că era asemănătoare cu cea din ziua de astăzi. Se încheiase cea mai mizerabilă perioadă a luptei pentru putere, cea Fanariotă. Societatea era măcinată ca și azi de lideri corupți. Regalitatea abia instaurată avea să-și arate roadele ceva mai tarziu. Am avut și noi un rege și s-a cunoscut. In rest, nimic nou sub soare. Există o spirală a istoriei despre care au vorbit mulți ințelepți și care au spus că cine nu invață din greșelile trecutului riscă să le repete. Şi totuși avem și o veste bună, atunci cand ajungi foarte jos, vine un timp al urcușului, al invierii. Hristos a venit intr-un moment in care omenirea atinsese o culme a răutății și a desfraului.

El a arătat calea către libertate: Iubirea, Jertfa și Invierea.

Hristos a inviat! Urmăm noi? Să ne ajute Dumnezeu.

Comenzile companiei au crescut cu 650% în România de la începutul anului până în luna martie 2011, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Andrea Gobbo, directorul comercial al Maschio Gaspardo România, a afirmat la întâlnirea cu dealerii din România, ce a avut loc în premieră în Italia, că deşi piaţa românească este una dintre cele mai dificile, anul a început promiţător. Au crescut comenzile, iar vânzările pentru semănători sunt de 4 ori mai mari.

„Performanţele se datorează în special dealerilor şi angajaţilor Maschio Gaspardo România”, a afirmat directorul comercial Maschio Gaspardo România la seminarul de la Vila Maschio ţinut cu ocazia întâlnirii dealerilor la începutul lunii martie.

„Această cifră reprezintă rezultatul acţiunii la nivel comercial, realizate în România şi trebuie să mulţumim area managerilor care au lucrat pe teren. Dar această cifră se datorează în primul rând directorului comercial Andrea Gobbo. Acesta a propus o acţiune puternică la nivelul semănătorilor de porumb pentru primăvara 2011, care ne-a permis să batem concurenta atât din punct de vedere  al preţului, cât şi din punct de vedere al calităţii, recunoscută la nivel modial”, a spus şi Mirco Maschio, administratorul grupului.

Dealer meeting MG România, în premieră în Italia

Dacă până anul acesta, întâlnirea anuală cu dealerii din România avea loc la Arad, unde puteau vizita fabrica de la Chişineu Cris, anul acesta s-a decis întâlnirea la Padova, Campodarsego.

„Am organizat-o în Italia pentru că e bine să vadă cine suntem, de unde am pornit şi care e structura noastră. E o premieră pentru România. Scopul e să îmbunătăţim relaţia dintre client şi firmă – clientul nostru fiind dealerii, cei care ne prezintă agricultorilor – printr-o întâlnire ce ne permite să deschidem uşile casei noastre. Astfel, ei au posibilitatea să înţeleagă care sunt strategiile firmei, care sunt produsele nou introduse, să vadă utilajele şi, foarte important, să câştige încredere în produsul pe care-l propun spre vânzare, după ce văd calitatea din fabrică. Aproape tot procesul tehnologic este  realizat cu ajutorul maşinilor – din fericire sau din păcate, deoarece maşina, spre deosebire de om, nu greşeşte şi garantează o calitate ce nu se poate compara cu cea obţinută lucrând cu operatori umani. Mulţi dintre clienţii ce au venit în Italia nu au văzut înainte fabricile şi doar azi au avut posibilitatea să înţeleagă ce reprezintă Maschio Gaspardo” a afirmat Mirco Maschio.

Schimbare de mentalitate

Prezentările în cadrul seminarului ţinut cu această ocazie au fost deschise de Andrea Gobbo care a vorbit despre realizările dar şi minusurile din 2010, şi despre planurile de viitor ale companiei, care are 37 de dealeri în România. „Marca e puternică şi 2010 a fost un an bun, dar nu excepţional. Mai sunt multe de făcut, dar ceea ce trebuie să realizăm împreună e un salt de mentalitate”, a afirmat directorul comercial România, care crede că deşi piaţa românească e una dintre cele mai dificile, obiectivele pot fi atinse dacă se încearcă anticiparea pieţei.

Piaţa, în general, are un nivel ridicat nu doar la noi, ci în întreaga Europă şi se prevede o creştere ulterioară, mai ales pentru 2012. Creşterea comenzilor de utilaje aduce cu sine însă şi un interval mai mare de livrare. „Din acest motiv e necesar să anticipăm comenzile. Trebuie să învăţăm să ne programăm”, a mai spus Andrea Gobbo.

Obiectiv: Piaţa românească, între primele trei ale Maschio Gaspardo

Mesajul care s-a dorit a fi transmis a fost că această companie, care oferă calitate, încredere şi rezistenţă, beneficiază şi de o tradiţie puternică şi investeşte şi în inovarea continuă.

Obiectivul companiei e dublarea vânzărilor pe segmentul semănătorilor pentru porumb şi poziţionarea filialei din România între primele pieţe ale lui Maschio Gaspardo. „Dar pentru asta nu trebuie să ne oprim şi să stăm, ci să fim dispuşi să ne schimbăm. Trebuie să avem o mentalitate deschisă şi trebuie să anticipăm piaţa. Astfel putem să ieşim învingători”, a mai spus directorul comercial pentru România. Şi pentru că oamenii pregătiţi sunt cheia succesului, se va acorda anul acesta o importanţă deosebită cursurilor şi trainig-urilor, în special pentru service şi piese de schimb, dar şi pentru vânzări. Totodată se vor organiza cu ajutorul dealerilor mai multe probe în câmp, care să dureze cel puţin o jumătate de zi, pentru ca potenţialii clienţi să vadă direct eficienţa utilajelor Maschio Gaspardo.

Optimist în 2011 este şi Mirco Maschio care prevede o creştere a vânzărilor. „Până acum, fermierii au profitat de finanţare prin proiecte ca să achiziţioneze maşinile mari. De acum în colo, se vor concentra pe maşinile mici – asta însemnând utilaje pentru lucrat solul şi pregătit patul germinativ, semănători, maşini produse de noi şi care au un preţ foarte accesibil. Dar aceste utilaje mici sunt cele care permit să se facă diferenţa la nivel de performanţă şi de rezultate în câmp. Dacă vrei un rezultat bun, nu tractorul face diferenţa ci semănătoarea şi utilajul pe care l-ai folosit”, ne-a declarat Mirco Maschio.

Comnezi non-stop online

Seminarul a continuat cu prezentarea gamei de produse pentru prelucrarea solului de către Davide Trivellin, director comercial Export, şi cea a lui Emmanuel Viel, responsabil de marketing, care a vorbit despre noutăţile pe segmentul semănătorilor de precizie în 2011. Noua gamă de pluguri Maschio Gaspardo, pe care grupul a lansat-o în acest an, a fost prezentată de către Sorin Bungescu, profesor de la USAMVB Timişoara.

Tot cu această ocazie, Andrea Paccagnella, directorul departamentului de piese de schimb pentru piaţa din Italia, a arătat şi noul sistem de comandă pe internet. Astfel, dealerii, furnizorii şi angajaţii companiei pot comanda online, 24 de ore din 24, maşini, piese de schimb şi chiar manualele de utilizare.

Patru fabrici în slujba clienţilor

Tot cu această ocazie a avut loc şi o vizită la patru fabrici ale grupului, aflate la distanţe relativ mici unele de altele. Primul popas a fost la fabrica Gaspardo, ce se întinde pe o suprafaţă totală de 124.000 mp, 23.000 mp fiind suprafaţa acoperită. De pe porţile acesteia ies semantori pneumatice de precizie, semănători pneumatice pentru cereale, semănători pneumatice pentru legume, semănători mecanice în linie, semănători mecanice şi pneumatice pentru însămânţare pe teren compact, cultivatoare şi utilaje pentru recoltat fânul. Printre vedetele de aici se afla semănătoarea de precizie MaxiMetro, care are nu mai puţin de 25 de metri lăţime, 36 de secţii de lucru şi care se montează într-o singură hală.

Al doilea popas a fost făcut la fabrica Terranova cu o suprafaţă totală de 35.000 mp şi 15.000 mp suprafaţa acoperită, unde omul a fost înlocuit aproape în totalitate de către maşini. Vizitatorii români au putut vedea şi fabrica Miniferro (cu o suprafaţă totală de 30.000 mp, 12.000 suprafaţa acoperită), cea mai nouă achiziţie a grupului, unde se produc subansamble atât pentru grup cât şi pentru producţia de automobile. Ultima pe listă a fost fabrica Maschio care este sediul central al grupului şi unde se produc utilaje pentru prelucrarea solului (freze de toate tipurile: de la 80 la 800 cm lăţime de lucru, pentru tractoarele de la 12 CP la 320 CP, grape rotative: de la 100 la 800 cm lăţime de lucru, rabatabile sau nerabatabile, pentru tractoare de la 30 CP la 350 CP), tocători pentru coceni, vlăstari, de crengi cu montaj posterior pentru întreţinerea drumurilor, maşini de tuns iarba pentru tractoare de la 14 CP la 240 CP. Mirco Maschio a fost cel care i-a îndrumat pe vizitatori prin această fabrică şi care a prezentat liniile de producţie de o eficienţă care cu greu mai poate fi vazută la noi. Impresionantă a fost vederea mării de utilaje roşii din depozitul exterior. Între acestea se remarcau utilajele de prelucrat solul, de culoare verde, Frontier, brand John Deere, dar care se produc aici.

Remarcabil în toate cele patru unităţi de producţie este profesionalismul – aproape totul e automatizat şi doar câţiva oameni supraveghează procesul de producţie. În plus, totul se face aici, de la cercetare şi proiectare la realizarea produsului finit.

Energie verde pentru fabrica Maschio

Spre sfârşitul zilei am putut vedea şi o parte a instalaţiei de producere a energiei verzi, prin sistem fotovoltaic, pusă în funcţiune cu doar două săptămâni înainte de vizita noastră şi care nu fusese inaugurata încă. Inaugurarea urma să aibă loc după finalizarea celei de-a doua faze a proiectului, care presupune acoperirea întregii hale. „Aceasta e o instalaţie de 1 MW pentru producerea energiei electrice prin sistem fotovoltaic. Într-o zi cu soare produce mai multă energie decât e necesar pentru fabrică. Sunt aproximativ 4.500 de panouri şi fiecare panou de 2 mp are 230 W. Pe viitor se doreşte ca pe fiecare fabrică să se implementeze acest sistem deoarece ţinta grupului este să devină independent din punct de vedere energetic”, a explicat Mirco Maschio.

În ziua vizitei noastre, destul de lipsită de soare, sistemul a produs 3000 KW/h, iar fabrica are nevoie în mod normal de 5.500 KW/h.  În acea perioadă funcţiona la jumătate din capacitate, dar în perioadele însorite se va acoperi întregul necesar cu ajutorul acestui sistem.

„Un panou ar trebui să aibă o durată de viaţă de 25 de ani, dar se presupune că rezistă chiar mai mult. Am încercat ca toţi furnizorii să fie din zona Padova, panourile sunt produse de o societate italiană”, a spus Mirco Maschio.

Pentru sistemul de la fabrica Maschio, investiţia se ridică la 3 milioane de euro, iar amortizarea se va face în 7, 8 ani. Când planul va fi finalizat, investiţia va fi de 10.000.000 de euro.

Grupul consumă 10 milioane KW pe an şi costurile în ceea ce priveşte energia electrică sunt de 2 milioane de euro pe an. Astfel că o investie de acest tip e avantajoasă şi din punct de vedere economic. „O privim mai mult ca pe o opţiune politică a firmei şi de responsabilitate în ceea ce priveşte mediul”, a mai spus Mirco Maschio.

Ziua s-a încheiat cu o întâlnire cu preşedintele grupului italian, Egidio Maschio, un seminar şi o cină festivă la Vila Maschio din Villafranca Padovana. „Voi nu aveţi nevoie de mine, eu am nevoie de voi” a fost mesajul preşedintelui pentru dealerii români, cărora le-a mulţumit tot cu această ocazie pentru încrederea acordată.

Delia Ciohodaru

Comisarii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au aplicat 575 de amenzi contravenţionale, în valoare totală de 1,727 milioane lei, unor operatori economici din industria alimentară, care nu respectau normele de comercializare, potrivit datelor ANPC.

Astfel, în perioada 11-19 martie 2011, au fost controlaţi 994 de operatori economici, constatându-se abateri la 783 dintre aceştia (79%). Au fost verificate circa 42 tone de carne şi produse din carne, 22 tone de ouă (440.000 bucăţi), două tone de vopsea de ouă, 9 tone de produse de patiserie, 37 tone de vin, 4 tone de ciocolată şi produse din cacao şi 5 tone de produse de post.

Potrivit ANPC, 20% din cantitatea controlată nu se încadra în prevederile legale privind protecţia consumatorilor, respectiv cinci tone carne şi produse din carne, trei tone de ouă (60.000 bucăţi) 1,5 tone de vopsea de ouă, trei tone de produse de patiserie, 8,5 tone de vin, 0,7 tone de ciocolată şi produse din cacao şi 2,3 tone de produse de post.

Comisarii ANPC au retras de la comercializare 500 kg de produse alimentare improprii consumului uman, alte 20 de tone de produse au fost oprite temporar de la comercializare, până la remedierea neconformitatilor, fiind aplicate 575 de amenzi contravenţionale, în valoare totală de 1.727.800 lei şi 272 de avertismente.

În perioada menţionată au fost verificate calitatea şi modul de comercializare a produselor specifice sărbătorilor pascale (carne preambalată - în special carne de miel, preparate din carne, ouă, vopsea de ouă, ciocolată, produse din cacao, tablete şi figurine pe baza de cacao şi grăsimi vegetale, cozonac, pască, chec, fursecuri, vin) şi a produselor de post (produse alimentare constituite din ingrediente de origine vegetală, texturat proteic de soia, făina de soia, mixuri pe baza de soia) şi produse de patiserie de post (cozonac, foietaje).

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor şi, respectiv, beneficiarii ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite pentru finanţarea activităţilor curente de la băncile comerciale care au încheiat convenţii cu Agenţia.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea, la termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, a ajutorului de stat care se acordă anual producătorilor agricoli beneficiari ai ajutoarelor de stat la care sunt îndreptăţiţi, pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor şi respectiv în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor.

Până la această dată, APIA a încheiat convenţii cu CEC Bank SA, cu Banca Comercială Română şi cu Banca Transilvania. Astfel, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibera o adeverinţă prin care confirmă că beneficiarul a depus Cerere pentru solicitarea ajutorului de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor şi respectiv în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor şi, de asemenea, că au fost efectuate verificările administrative asupra Cererii pentru solicitarea ajutorului de stat, până la data emiterii Adeverinţei, conform reglementărilor în vigoare. De asemenea, în adeverinţă este menţionată suma calculată în baza Cererii pentru solicitarea ajutorului de stat.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA garantează 80% din valoarea creditelor acordate de Banca Creditoare în baza convenţiilor încheiate.

Menţionăm faptul că Banca (creditorul) are dreptul de a impune, pe lângă o serie de adeverinţe / acte doveditoare necesare dosarului, propriile condiţii de creditare, stabilite de către Creditor şi aprobate de către Banca Naţională a României. Aici sunt incluse şi garanţii pe care Creditorul le poate solicita din partea Beneficiarului (fermierului).

Reafirmăm recomandarea adresată potenţialilor beneficiari interesaţi să îşi aleagă Creditorul numai după un studiu atent al condiţiilor de creditare impuse de fiecare bancă (creditoare), pentru a beneficia de condiţiile de creditare cele mai avantajoase şi care se potrivesc cel mai bine profilului exploataţiei sale.

Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Informaţii suplimentare – Legislaţie:

×          Hotărârea Guvernului nr.838/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

×          Hotărârea Guvernului nr.839/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor cu modificările şi completările ulterioare.

×          Hotărârea Guvernului nr.237/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 838/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 839/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor.

×          OUG 25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli şi gestionarea fondurilor comunitare.