Afişez elemetele după tag: scrisoare

Pe motiv că normele naționale privind comercializarea cu amănuntul a produselor agricole și alimentare ale României contravin legislației Uniunii Europene (UE), Comisia Europeană (CE) a decis miercuri, 15 februarie 2017, să trimită o scrisoare de punere în întârziere țării noastre.

Mai exact, potrivit comunicatului de presă al CE, marilor comercianți cu amănuntul li se solicită să achiziționeze cel puțin 51 la sută din produsele alimentare și agricole de la producătorii locali.

„Acest fapt pune probleme legate de libera circulație a mărfurilor”, se afirmă în documentul de presă.

Același act normativ (Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare), mai spun oficialii CE, prevede obligația comercianților cu amănuntul de a promova produsele de origine română, limitându-le astfel decizia de natură comercială privind alegerea produselor pe care le oferă, ceea ce contravine libertății de stabilire (articolul 49 din TFUE).

„În conformitate cu dreptul UE, restricționarea acestor libertăți este permisă numai în cazul în care există o nevoie justificată pentru a proteja un interes public major, precum sănătatea publică, iar măsurile adoptate nu trebuie să fie mai puțin restrictive”, spun cei de la Comisie.

Potrivit spuselor acestora, țara noastră nu a furnizat dovada faptului că măsurile naționale sunt justificate și proporționale. Autoritățile române au acum la dispoziție două luni pentru a răspunde argumentelor prezentate de Comisie.

Alături de alte trei state membre, România nu a comunicat deocamdată Comisiei transpunerea deplină a normelor în legislația lor națională.

„Ele au acum la dispoziție două luni pentru a notifica transpunerea completă. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a UE”, au conchis oficialii CE.

Ca urmare a sesizării primite atât de Comisia pentru Afaceri Europene (CAE), cât și de Comisia pentru Agricultură, Silvicultură și Dezvoltare Rurală (CASDR) din partea Biroului Permanent al Senatului României în vederea elaborării unui punct de vedere referitor la necesitarea evitării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor României de stat membru UE, ca urmare a adoptării Legii nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, s-a decis solicitarea atât a poziției jucătorilor din piață, în scris, precum și invitarea acestora la dezbaterea de miercuri, 15 februarie 2017, la Senat.

„Este evident că, în elaborarea punctului de vedere și a unor eventuale soluții, este necesară o analiză din perspectiva politicilor și practicilor europene pe acest subiect, dar trebuie ținut cont și de condiționalitățile și specificitățile fiecărui stat membru, precum și de interesele producătorilor autohtoni și ale economiei locale/naționale”, se preciza în invitația transmisă lui Ștefan Nicolae de la Agrostar, lui Emil Dumitru de la Pro Agro, lui Laurențiu Baciu de la LAPAR, lui Sorin Minea de la Romalimenta, lui Viorel Marin de la Anamob, lui Aurel Popescu de la Rompan, lui Sorin Mierlea de la Infocons, lui Dumitru Costin de la BNS, lui Dan Șucu de la AMRCR, cât și lui Feliciu Paraschiv.

Invitația a venit de la senatoarea Gabriela Crețu (președinta CAE), dar și din partea Doinei Silistru senator, președintă a CASDR.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Înviaşi, bre Şefu’?
Despre mine ce să’ţ spui? Ieşii din iarnă ceva mai închegat! Noroc cu viscolu’, cu guvernu’ care fuse şi se duse şi cu ăsta de veni, cum veni! Dacă făcea ei ce spusă opoziţia destabilizatoare că făcură, adicătelea contracturi de zvârlit zăpada până vezi negru în faţa ochilor, ca’ cum face vichingii, mai ieream io, persoană fizică cum s’ar zice, prins în marea acţiune naţională de ajutorarea înzăpădiţilor? Auz? Nu bre! Neam! Acu’ oleacă de noroc tot avui, că primarele, carele se griji de ajutoarele pentru siniştrii, ’m’ie oleacă de cimotie. Pă cine să puie iel gestionar dă pomeni, dacă nu pă mine, carele ca foncţionar public ce mă aflu’ (uitaşi că’s poştar?), mai întâi executez ordenu’ şi numa’ pe urmă întreb, dacă întreb? Şi ordenu’ fu clar! Asiguraţi haleală şi udeală la ăi de sunt îngropaţi, pă baza dă tabelele de la primărie, ca otoritatea locală emplicată. Muncă fu, nu poci să zic! Că făcură depozitu’ la mine.

Primarele îmi dete listele pregătite pentru ielectoralele din iulie corent, io dedeam sacoşa cu potol şi notam pă listă. Când termenai, că veni şi termenatu’, rămasă pă târnaţ ca la un sfert de cimitir. (Notă! 25+8 den sondaje, fac 33. Nu e 51, da’ ie majoritate, că vine juma’ den electori. De negociat cu văru’!). Rămasă clădărăi dă conserve, făinuri, uleiuri, zahăr, barabule, caizere şi săseşti. Mai greu fu cu transportul la butic, că duba lu’ Aspersor ie şi acu’ sub nămete, da’ mă descurcai cu unul’ de la salvare, carele pân’ajunse, o cârni bolnavu’ spre imaş.

Da’ nu d’asta ţ’am emailat! Bre, şefu, mă păli o idee, când găsi neşte hapuri p’in ajutoare şi mă uitam cum se dedea unii la alde Nea’Traian şi Dom’Duţă den cauză de bolnavii de rac. Bre! Hai să punem de-un proiect pă fonduri de la UIE, posdru! Cum cu ce? Cu formarea profesională! Învăţăm bolnavii să-şi culeagă singuri ietno-botanicele den flora spontană, ca’ cum ar veni. În loc să-i îndopăm cu stupefiate de sinteză, morfine, fortraluri şi alte ălea, care’le ie mai răle ca ieurile (îmi zise mie dom’ Profesor, ăl cu grâul spelba), îi trimetem la cules de medicinale pă zoana drumului, p’in părloage (ca’ la 5 meleoane de pogoane), în poale de codru des. Pe imaşuri nu, că acolo tot ajung! Să culeagă derect ce ne dă natură, că şi morfina, la mama ei, tot de la natură ie? N’o enventă Mendeleev!

Spui io, că mă pricep, ie den somnişor, mac, cum l’ai învăţat alde Mata! Deci, îi trimetem pă ogoare să împle sacoşa cu maci, cucute, ale lupului, ale popii, ale mielului, aia roamei, aia lupului (să mă ierţi da’ nu poci să le zic pe popularelea, că eşti, oriş’cât, o revistă decentă), flatulenţa porcului, râgâiala cânelui şi scuipatul cucului. Ie mult mai multe, da’ nu’vreau să-ţi ocup spaţiu. Când îi apucă, că nu se poate ca la rac să nu-i apuce, bagă frunza’n fiertură, bea zama şi se pune pe aşteptat. Că de trecut tot a trece, într’un mai devreme ori mai târziu. Scapă şi bugetul căşii de sănătate de presiune, se alege şi iei cu condiţie fizică, că tot au drum lung în faţă.

Cetesc pe buzele lu’ Mata o întrebare. Ştie ei bolnavii ce să culeagă? Dacă culege numa’ lobode? Aici venim noi cu proectu’ de formare. Îi învățăm cum arată, de un’să le culeagă, cum să le usuce şi cum să-şi facă zama, că ie unele, dacă scăpi mai multe, se învârtoşează şi te tremet pe scurtătură. Iote ici on studiu dă oportunitate (te tai cu câte’le ştiu!). Dupe sindicatul răcarilor, iei e ca la pa’ste de mii, că-i greu să-i numeri, că cum numeri acu’ unu, peste cinci minute vezi că’ţ iese din socoteală şi nu se mai întoarce. Să luăm pa’ste, câţ’ zice că este, ca grup ţintă pintru proect (ţ’am zâs că mă pricep!). Cu vreo 100 de euro pă capita grosumodu. Ie ieligibile: lefurili de menajament (noi, bun înţeles), reclămurile, tacşourile, mese rotunde, simpozioanele (idem), comunicările, flaierele, diplome, alea, alea (ibidem), că se strânge. Baza fundamentului formării tre’ să fie bolnavi de rac lană’n lână, nu de brâncă, ori de trânji. Şi când o veni olafu’ să-i cate, n’are decât. Să-i cate! Garantez c’o să-i găsească pă toţi scrişi şi înregestraţi! La zi, ăl mult cu o majă de tri zâle cât şade pă masă. Da’ tot ie scrişi! Înmulţind, ie ca la paj de meleoane, pe de trei (Io, Mata şi Mogulu’ lu Mata, echipa de proect cum ar veni!).

Ca la zece meleoane, c’o să avem şi ceva cheltuieli. On proect pă ciclu bugetar. Cu repetir în ălalant ciclu bugetar, că or să fie şi alţii, care nu ştie încă, da’ o să fie sigur. Asta afacere bre! Scapă ceneseaseu’ dă grija plăţii hapurilor la chimicalii de le face, scapă consolidatu’ dă cheltuiala den poznaru’ contribuabilului, scapă Nea’Traian de drum lung. Ce să mai…? Scapă toată lumea, inclusiv bolnavii, care’le s’or făli p’acolo pă unde se duc, când se duc, că se duc, cu espertiza în medicina naturistă. Ce zici de ideea mea? Lasă, n-ai grijă, cum or să auză ăia de la UIE că-i vorba de neoplasmatici, cum or să facă ciocu’ mic şi marcă banu’ pă formarea profesională pă tot parcursul vieţii (obectiv stratejic în Europa 2020). Şi ce-i mai ultimă formare, ca asta de ţ’am propus’o, că toţi zice că racu-i encurabil? Croşetăm proiectul? Emailează-mi!
Gheorghe

Gata! Mi se puse pata! Nu mai poci să rabd! Dete o iarnă cum nu mai fu de dinainte de a vedea lumina zilei şi se opări civilii den cauza de dezăpezirea plătită de ministreasa de la suşele şi trotale. Care costuri bre, că acu’ sare mitocanul din mine? Ce ie aia 6000 de ieuroi pintru on kilometru de uliţă. Ia  imparte la 1000 de paşi şi o să vazi că nu ie mai mult de 6 ieuroi pi metru de potecă. Adicătelea, la cursul de la Nea Mugurel, ca’ la 23 de leuţi. O scârbă, nici o lopată mai acătării nu poci să cumperi, carele fără de tevea saltă spre 24. Fă o soscoată. La câți votanţi ie pă metru de suşa naţională, nu ajunge nice p’o măsa. Pune-i şi pă ăia care votează la ambasăzi şi la care nu poci să ieşi c’o lopată, că se nărăviră la trai bun. Ce atâta scandal pintru o gioarsă de lopată? Noroc că nu-i de vină Nea Traian pintru viforu’ de fu, da’ nici nu putea a fire, că, orişcât, ne zise din vreme, că iarna nu’i ca vara, adicătelea ne cam băgă în iecuaţie.

Acu’ Mata ştii că io ţâu cu opoziţia, adicătelea cu ăia de ie puţini, că puterea ie la majoritate, de când democraţia-i democraţie pe elineşte. Şi Preşu' cu ai lui ie pe parte lu’ ăia puţini. Io vrau să-ţi spui că sunt opărit rău de când iese ciumpalacii dă râme în oboru’ de la universitate şi cere demisii. Uitarăm tot! Acu’, vorba aia, facerea de bine…! Da’ mă doare că uitarăm. Uitarăm de binele din mai, mai an, când ne tăiă pe sfert greaţa de potol şi ne iertă de colesteroalele pe care, obligat-forţat, le băgam în foale pe vremea lu’ dom’ Călin. Alea de ni le găsi dom’ Eugen şi ierea să facă infract de grija noastră? Uitară de binele când crescu teveaul şi începurăm cura de suptţinerea respiraţiei, de-am  scăpat de râgâieli, vânturi şi defecări (să mă ierţi). Başca că scutirăm dospapiru’ că dacă nu bagi prin faţă, nu se merită să cheltui pintru pe din dos? Uitară toţi, mai cu seamă cocoanele de răgnesc pă ploaie, pă zăpadă, pă vânt, pă jale, că iote, ie doi ani şi mai bine, de când trecurăm pă cură sănătoasă de pâne, apă străcurată şi un prav de sare în zilele de dulce şi de dezlegare la peşte?

Să nu mai vorbim de decompensate. În loc să zică un mare mersi că ne suptţine Guvernu’, să nu înfulecăm chimicale, iei sare, în ciuda lu’ nea Traian, de-i ţine dosu’ lu’ aiatolahu’. Uitară că nu se existează pă faţa pământului blestem mai mare, decât să ai trei maşini la poartă (poliţia, salvarea şi pompierii) şi aiatolahu’ le are pă toate, ba şi trei în unu’. Batâr de ar manifesta şi popii, aş mai înţelege, că ar fi în dreptu’ lor, la câtă normă de prăşit pintru locurili cu verdeaţă avură în ultimul an.

Ascultă aici la mandea. Protestanţii ăştia nu are viziune. Nu se gândeşte neam, la gorobeţii de mâne, că tre’ să le lăsăm căşi de căşi şi nu bordeie, cum vrea iei, de când se nărăviră la încreditare pe birou’ populaţiei. Numai’ gândeşte că încă cu on an pă strategia lu’ Nea Traian şi on vifor (că nu crez să ne lase vecinu’) şi ne-am scos. Ne întinerim naţia ca’ cu douăşcinci de procenturi.  Dupe mintea mea se duc şaispce din empozitele pă pensii, cinci din tevea şi un patru-cinci din coplată. Şi mă ştii, le am cu socoteala. La cât sunt de mânios uitai să-ţi zic să mă ajuţi cu’on belet de aeroplan pân’ la Moscova, că văz că pe Preş nu-l taie să ceară ajutor, de unde vine lumina şi gazili, că, nu l’ar lăsa. Ştiu drumu’. Am mai fost şi al’dat’. Zic să mergi şi Mata, că le ai cu limbili.

La dom’Putin, că-i moldovan d’al nost. M’aş duce la Brucsel da’ fură dom’Crin şi dom’Victoraş, ca putere ce se află. Noi ăştia den opoziţie (io, matale, Nea’Traian şi Dom’Iemil), tre’ s’o luăm în partea celaltă. Vezi să fie belet dus-întors la bişniţclas, să bage ăia potolu’. Netimbrată iau io la pachet, ca hrană rece şi de dar la Kremlin ori Lubianca (depandă de unde înnoptează dom’Vladimir)

Gheorghe

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Bre şefu’ mă păli di’un dor dă vorbă cu alde mata aşa că’ţ iepistolai. Ii drept că am avut şi on oarece empuls ca cu’ Madălina lu’ Maricel (Prust bre!), că’ţ uitaşi ţoiu’ dă cercală când venişi să-ţi coci netimbrata den uruitură dă grăunţe. Bună bre, se vede că ieşti meşter! Aduce a scotişvizchi, doar că’i mai călâie.

Îi dădui şi lu’ alde Loden, dă la Lodenbliţ, ştii mata, care-mi zisă să’ţ zic, că de te dă Mogulu’ p’afară, zi Doamne fereşte, te angajază iel pintru producţie grup dă netimbrată, că crescu consumu’ dă când cu criza, şi, dacă nu ie ofertă, devine că se pierde muşterii şi d’aici, dă la lipsa dă muşterii să cocoloşează toate şi devine de falimentează privăţili, carele dacă nu are consum, devine că nu vânz şi scade pibul.

A’dracu’ oportunistu’ dă Loden, se dădu cu Dom ’Crin, dă’l cată la gâlci pă Preş! Uită că ăia lu’ NeaTraian îl făcu’ pă nătântolu’ dă fi’su (ăl dă termenă menajamentu’ la americană), conseleer pă parte privată la bujetari? Să-l vezi acu’, că nu’l mai văzuşi ca’ dă când dăşchisărărm salonu dă masajat a lu’ A’Mică. Boer! Cică’ş dăşchise, pă numili lu’măsa lu’ cuscra lu’ şefu’ lui, on serele dă aptsorpţie dă fonduri iuropene pă proecte, că’ce că făr’dă proecte nu se mai slobozeşte fonduri.

Bre! I să umplu fălcili, i să îngroşă ceafa, calca apăsat dă zici că’l trec nevoili,’ţ’dă două deşte când dă mâna şi nu mai pridideşte p’in moleculare. Nici la fi’mea la masajerie nu mai trece, iel, carele că când ierea noaten, una-două da pă la A’Mica şi se încuia în camera cu recamiel.’Cea că repeta la tradişonalfucsistem sau ce drac dă materie mai învăţa iei la şcoala aia a lor. Aş mânia pă Ăl dă Sus dacă n’aş recunoaşte că o ajută, că numai dă la iel veniră cu recomandare fro’douăj dă depotaţi, başca depotatu iei, ăla de’o supţine ca boasă la o neconcentrată. Făcură abonamenturi la salon, dă nu mai pridideşte cu lucru’ că ie numai’ două sărăcuţili, A’Mică a mea şi a lu’ Zmoală, de’i primar. Multă muncă, mai ales dă când prestează tailandez cu oloi dă trandahir la cererea clienţilor. Le crez, că multă osteneală ie pă lume la vreme dă criză. Ui’ la parlamentarii noşt’i. Şede iei până în crucea nopţii să vază dă trece menţiunea dă cenzura, de-o vârâră’n răsărit, şi, nice nu să răscrăcără dă zî, şi hop, a doua. Că n’avură trecere, ie altă gâscă, da’ nici nu le poci băga fro vină! Păi uitaşi că vremurile ăştea noi începură cu sentagma "Mirceo fă-te că lucrezi"? Uitaşi! Treci pă lecitină!

Mă luai cu vorba! Vin să te’ntreb: I-adevărat că pă vremea lu’ Dusu’ dădeam drumu’ la ovrei, doar dacă decarta ăia la carele se ducea? Păi dacă i’adevărat, hai să le zâcem la ăia dă plecară, să vie’napoi, pă moca, batâr până ieşim den criză. Cu ce scop? Îi facem mulgători pintru bujet. Îmi spusă Ăl Bătrân, că iel fu on fel dă fată în casă, la un negustor pă Văcăreşti, că avea ăştia o tehnică să mulgă vaca, că nu găseai strop dă lapte’n ţâţe, dupe, da’ nici vaca nu da’ colţu’ ca cum dă ale noastre, de când le muljem tradeţional şi româneşte, endeferent dăn parte lu’ care partid ie văcaru’. Când ieşim din criză le dăm drumu’ să plece pă legea lu’ Dusu şi consolidăm pibul.Ce zici? Se merită?

Gheorghe.

Alooo! Să trăiţi miştooo! Ţ’am iepistolat pintru o afacere. Idea’i geneală şi mă bântuie, ca să zic aşa, postero-anterior (vorbă dă telectual penzionat!). Zic să să dea de-o lege pintru glojdeală. Ce dacă mai dădu una şi Nen’tu’Nicu, de-l făcurăm sedilă pintru ea? Deci, bagă o vorbă să să voteze o leje dă potol pintru amărăşteni.

Tot aşa cum se votă ateveul dă cinci pintru potolu’ dă temelie. Articol unic - să nu fie iertat, pă lumea asta şi pă tot târcolu’ României, ăl de imple jgheabu’ cu altu’ ceva decât glojdeală medeteraneeană. Acu’ n-ar fi cine ştie ce noutate, că ie şi on proiect cu haleală sănătoasă suptţinut UE. Ăla a lu’ Jami, cu volovanuri, blamanjele, alacremuri, potajuri, dă ţi să scrânteşte organu’ (vorbirii bre!, nu fi nesâmţit!). O să zâci că şi p’in ograda noast’ se suptţine potolu’ biolojic, ca ăl mai sănătos şi al mai plin dă putirinţi potol, mai ales dacă ie gătit pă tradiţionalelea.

O să caţi şi nod in papură şi o să zâci românii dă obşte, encluziv conlocuitorii, o să cădem sub leje, că dă unde gologani pintru haleală grecească, taliană sau spaniolească. ’Ţ spui, că nu te duce galavaua! Păi nu ie maslina (medeteraneeană!), den moşi-strămoşi (tradiţională!), potolu’ săracului la rumân? Nu fu pă vremea Puşcatului, da’ ierea politică contra capitalizmului! Auz? Ie! Nu ie grecii în budă cu ieconomia şi recesiunea dă criză cum suntem şi noi? Ie! Nu ie grecii ăi mai mari producători dă masline din ograda UIE? Ie! Luăm paraua pintru potolu’ săracilor dă la UIE, nu le mai dăm pă făină, zahăr, oloi, bicsuiţi şi dospapir şi le dăm la greci pintru masline, să ajungă la tot natu’. Başca că coperim, ca stat membru, două din prinţipurili dă bază carele guvernează UIA. Solidaritatea şi coezeunea (hai că’s mare!). Socoate! Trei, hai, cinci masline, dimineţa, prânz, sara, prânzişor şi faivocloc, la douăşdouă dă meleoane (enclusiv emegranţii că şi ei ie români de-ai noştri) face ca la 110 meleoane pă zi lăsată. Ce afacere ar fi să le emportăm noi (mogulu’)!

Pune şi că la greci sarea’i scumpă şi iodată şi am puté le vindem tot noi, sare dă sare. Aici ie mecherezu’, la sare, că de nu’i maslina potroacă, se duce de’a’n boulea şi lejea şi iefectu’ ei dă scoatere dăn criză . La cinci masline potroacă, intră ca la două oca dă apă, că se termenă molanu’. Te prinsăşi! Maslinele şi zamă ajunje dă satură maţu’ (zice toţi doftorii dă nutriţie), ţâne dă şaţ, şi devine că rumânu’ nu mai pune gură pă alceva (treacă o felie dă pâne, ori o coajă dă malai, în caz dă necesitate, vorba cântecului). Adicătelea mâncăm şi sănătos, şi tradiţional, şi medeteraneean, şi moca (că ie pe banii UIE, uitaşi!).

Pă plan macroieconomic să reduce cheltuiala cu halitu’, care’i ca la şaizăci dă procenturi şi o să poa’ să să iechilibreze bujetu’, reducâd salariili cu înc’o litră, c’am ajuns ca cânele, nu poci să dormez dă grija din ce plătim la Féméi. Pune că maslinele ie anticolesterolice şi ne-am scos şi cu accidenturili coronariene (îs mare şefu’!), ălea mai frecvente accidenturi dă circulaţie, cu escepţia buşiturilor dăn parcări. Ţânem sâmburii ca biocombustibil şi uite cum devenim endependenţi dă urmili dă labă de URSS, carele mai ie p’in ieconomia naţională. Hai că’s bun!

Gheorghe

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Dupe cum vezi cu ochii lu’Mata cum intru’n zilili dă vichend, cum mă pui pă iepistolat, călcând în picere hodina îndeoptşpe rânduită. Ţ’am iepistolat să’ţ spui părerea mea dă analistru, că d’aia decartează mogulu’. Să ne lămurim! Io’s, dupe cum şti, suptţinătoru’ lu’ opoziţia, alde NeaTraian şi DomIemil, doi ca cum ar veni, carele ie minoritari în raport cu ăialanţi (d’aia le zisăi opoziţie), care’le’s minim cinci: DomVictoraş, DomCrin, DomFelix, DomJiji şi DomCornel, să nu mai pui la socoată şi tonomaţii. Mă roade o întrebare ca dă când se aspri tulburelu’. Dă cui tre’ să-i hie frică lu’ NeaTraian, dă’l încăierară când zisă că nu mai are bucurii la gabori şi că nu mai vr’a să le vază organili pă lângă Loganu’lui şi vra să-i reducă (nu c’acu n’ar fi reduşi)? Bre! Preşu’nost nu să udă nice când cu antraxu’ dăn Ceşmegiu!

Brava lui, că le dădu la loc comanda! Odată bărbat, nu de două ori. Cum’să şi Coana Nuţi. Şi dacă iea nu ştie, cine? Că chiar aşa! Dă cin’să’l ferească? Dă rumâni? Nu, că ăştia nu ie violenţi dăcât cu muierili lor legiuite ori nelegiuite şi numai în scop profilactic (te prinsăşi!). Başca că, ca naţiune creştină (născută, nu făcută!) nu suntem violenţi, că nu poci să’mi zici, orişcât ai scocirî p’in istorie, on singur iecsemplu dă violenţă!

Aia cu Ţepeş nu să pune, că ienicerii iereau cam pidosnici şi oleacă dă tras în ţeapă îi umplea dă bucurii postero-anterioare (te’am tăiat!). Dă rromi? Nici! Ie p’in bătătură lu’ MusiuSarcozi, ca argumenturi preielectorale la ielectoru’ goloaz, sensebelos la drepturile omului şi aşteaptă paraua să vie cu avionu’ acasă, să pregătească înturnatu’ cu căruţili, că doar n’o să vâre franţujii şi caii în aeroplan când or să-i uşuie. Dă conlocuitori, ăia care or mai fi rămas p’in bătătura naţională? Secuii nu, că ie mai mult p’in Buda şi Brucsel să-şi tragă un scaun. Lipovenii nici atâta, că ie super-ocupaţi cu activităţili dă reducerea dezechilibrului în DD (Delta Dunării, nu DomDan, ăla ie DDD), unde, dupe vremea lu’ DomMihaiu se prăsi ştiuca şi morunaşu’, carele ca răpitori ce se află, tre’stârpiţi pân’ la unu, că d’aia osteneşte şi săracu’DomSorin p’in baltă.

Cică bate un alizeu pintru un Fond Naţional Ictiologic (FNI ca’ logo!), acu’ că Doamna Maria (Vlas, bre!) termenă postuniversitara şi doctoratu’ cu scoatere den producţie. Cică din cercetările ADN restructurat (ori DNA, nu înţelesăi chiar tot, tot!), reiese că doi baboi, împle târnu’, de’i laşi să să sexeze în liniştea băltocului, dacă nu ie ghei. Dă cin să să mai păzească Nea Traian întreb io? Dă pensionari? Păi eştia’s cu pinguineza şi drac’ a mai văzut pinguin feroce! Profesorii? Dupe op’spce ore pă săptâmână, crezi că le mai arde să se dee la unu’ care le frige op'spce pă zi? Başca că are la cin’ să se dee, că ie obligaţi la apresculuri ticsite cu gorobeţii şi gorobete sărite’n pubertate şi colcăinzi dă hormoni. Dă jandari? Ba! Îmi zâsă on ciricliu, meşter la căldură (termenă facultatea deodat’ cu Doamna Maria), că momental gaborii ie ocupaţi să cate on dulău, că vine vulpea la gobăile de le mai are în târcol şi-i lasă făr’dă ouă. Aşa că ca concluzie, NeaTraian nu are a se teme dă nimic. Ş’atunci dă cin’ să să păzească? Ieventual dă preteni, da’ pintru ăştia are sereiú, n’are nevoie dă meliţie. Labonantandu.
Gheorghe.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Haloo! Mai trăieşti mişto?

Mai dăunăzi când mă’nădi la fro două oca dă prăfriptă, mă păli on fel dă vis, cu ochii dăşchişi. Reeverie îi spune boierii, dupe cum îmi zâse on prof penzionar, cam zgîrciob, da’ nevorbit. Să făcea că se dăşchisese cerurili, ca’ cum să dăşchise uşa lu’ primarele, taman când asestenta îi coasea fermoalu’, de află toată supturbana că comunitatea n’are bani de-o foarfecă şi săraca tre’ să rupă aţa cu dinţii. Şi spre’nalturi urca o scară, ca aia de’o pusă NeaNeculai sub uliţă, doar că ierea mai lată şi aşternută cu covor roşu ca la NeaNicu, când se scobora den helicopter cu căţaua. Pă scară ierea înşiruiţi felurimi de oameni şi muieri, dă toate colorile, nălţimili şi grosimili, carele mai de carele cu daruri pintru Ăl de Sus. Unii cu merţane, alţii cu arouri străineze, viloace, case dă vacanţă pă atoale tailandeze.

Ierea unu dă ţine în braţe on ditai hotelu’ pă Coasta dă Azur, dupe cum părea (recunoscui şatodiful dupe coperta lu’ monte cristu’!). Fro’ doi căra dupe iei bucăţi dă otostradă, cu tot cu pecouri, iar unu’, sighinaş rău, schinărea o căpiţă dă fişice dă ieuroi. Câţiva ducea pognitori, mă şi minunai, da’mi luai sama, că ierea numa’ misse, una şi una, pintru clătirea ochilor la înjeri, ori asestente dă heruvini, că la altu’ceva nu văz să se fi apretat. Minunea minunilor ierea în capu’ scării. Acolo’şa şedea NeaTraian, târcolit dă apostolii şi apostoliţele dăn guvernele dă răsalantăieri, alantăieri, ieri, azi, mâne, poimâne şi răspoimâne, pă on fond dă soare cu străluciri mové, de’ţi lua ochii. Cercai io să’i mijesc să văz dacă Sân’Elena, Sân’Sulfina, Sân’Raluca şi Sân’Roberta ie înţolite ori ba, da’ lumina ierea lucitoare rău.

N’apucai să văz decât neşte umbre, ce aducea a vuitone. Ierea acolo toţi, toţi, toţi, luminoşi, veseloşi şi fercheşi, de’a drepta şi de’a stânga tronului pă care şedea NeaTraian, că şedea pe’un tron, înţolit în flanelu’ ăla mişto, cu care fu’ la priveghi, la poetu’. Şi el stălucea, mai spre mové, da’ tare. Acu’ scara tot urca, ăi de sus ajungea la Ăl de Sus, băga de’o plecăciune, da’ daru’ la unul din injerii de jurnă şi trecea, ba pă drepta, ba pă stânga. Bag sama că se aşeza dupe cum le ierea felu’ la politichie. Nici nu ajungea bine şi devenea dă le creştea haripe dă heruvini şi să îmbrăca în lumină ca hăialanţi. Şi de jos urca alţii şi tot aşa, dă nu se mai sfârşea.

Chiar ’nainte să mi să rupă filmu’ apucai să văz cum îşi dedea coate la urcare DomCrin, DomVictoraş şi DomFelics. Nu’s chiar sigur, sigur, da’ parcă se străvezea şi Dom’Sorin şi Dom’Dinu. Îi povesti visu’ la o nepoată a lu’ Regina Câmpina. Dupe ce se sémésă cu a’bătână,  îmi zise că’i de bine, mai ales pă parte de din dos.’Cea că douămiidoisp’ce o să le dea mintea dă de pe urmă, lu’toţi ăia de ie contra lu’NeaTraian şi DomIemil şi s’a hârzobi piste noi lapte şi miere den căldări dă plastic. ’Cea că ăl cu ieuroii ie de’al de noi, carele ca Iov, n’am plâns pintru’ litra aia de ne’o traseră din leafă şi că o să binemerităm la faţă lu’ Ăl de Sus, carele o să ne ţâie dosu’ cu amândouă mânurili, ca’cum îl ţâne la apostoli şi apostoliţe. Bre, când te aşezi la prăfriptă din netimbrata de ţ’am trimes să’ţ iai ochelarii dă eclipsă, să’mi spui şi mie dacă apostoliţele ie îmbrăcate, sau, aşa cum s’aude, nude.
A lu’mata, Gheorghe

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Alo! Să trăieşti mişto dom’şef, că mieriţi.
Mai zâlele de trecură mă umplui de o bucurie care mă năpădi ca cum năpădeşte lăţeii, tiriştii, râia, cânii şi somnul, aleşii. Mi se umplu cordu’ când îl auzi pă NeaTraian că vra constiutuţie nouă şi nu mă poci apţine să nu-ţi spui şi lu’ mata, carele eşti cârlan şi n’ai de un’şti. Şefu’! Ajungem ce’am fost şi mai mult decât atâta, ascultă la ce-ţi zic io aci! Vrea Preşu’, da-i-ar Ăl de Sus numai gânduri măşcate, că tarele simţitor e la nevoile neamului, vrea, zic, să rază den constituţia de acu’ chestia aia cu agoniseala cinstită. Să se rebage lejea optspce de ierea odată (ilicitu’). Pi’ţi dai seama ce victorie luminoasă şi ’nălţătoare a lu’democraţia? Acu’ pe bune, cum să-ţi treacă prin’ cap, şi încă’n constituţie, să supţii că agoniseala-i cuşeră, când de la Marcs cetire, agoniseala-i trasă den esploatarea omului de către om? Adecătelea tu patron de fabrici şi uzine, magazine şi butice, esploatezi omu’muncii şi-ţi tragi la viloace, maşini, bijuuri, amanturi, blăneturi, ălea, ălea, başca cheşuri. Ca să nu mai vorbim de escursurii, masajuri pin’ tailande şi paranghelii, că nu toţi e anahoreţi pohtitori la consommé de ştir şi panné de ştevie. Da’ toate astea ie rodu’ năduşelii la ăştia de tragem la şaibi. Nu iese iele din şezutu’ de la băngi, espoziţii, târguri, baruri, cluburi şi restaurante, cu pliscu’n cafele şi visichiuri, în timp noi, producătoriii direcţi, o ţinem pe netimbrată, de la ţâţă’n gură, pân’ la barbă sură! Se făcu’ dreptate, Doamne-Dumnezeule, că nu credeam să mai apuc vreodat’, vorba poietului! Acu’ să-i văz io pe unde scoate cămaşa moşierii şi burghejii, când or trebui să dee socoteala la organu’ de stat, la organul nost’ cum ar veni, că noi suntem statu’. Ni se recunoscu ăl mai marele drept: să luăm la rangă constituţională pă ăia de ne esploatară şi se căpătuiră. Se vede de la o poştie că cursu’ scurt şi orele de ieducaţie politică, ietică şi iechitate socialistă nu fură pierdere de timp pintru aleşi. Rămase acolo unde trebuie şi cum se ivi momentu’, cum pac, dădură rod măşcat. Acu’ io nu-s de tot în gându’ lu’ NeaTraian, că de aia ie democraţie, să zic ce am la rânză. Pă cale de consecinţă, cum zice un belfer de-l am de penzionar pă partea mea de distribuţie, vin şi fac neşte propuneri de îmbunătăţire printru articolu’ din constetuţie. Alienatele! 1. Să se incluză şi penzionarii. Adecătelea penzionarii nu are agoniseli? Da’ penzia ce-i? Nu-i agoniseală? Să-i purece şi pă ăştia, harpagonii naibii (Doamne iartă-mă!), că de unde le dă statu’ bani moca, ei nu ie capabeli să dee de’un ţoi la poştar! 2. Să se incluză, că-i constetuţia noastră, populară, cutuma naţională (ştii ce-i aia?), că hoţia ie singura negustorie cinstită şi agoniseala ie inamovibilă (te-am tăiat!) pintru cazu’ lu’ ăla de plăti globalu’ pe persoană fizică. 3. Să se incluză că hoţul neprins de păgubaş (să nu lăsăm pe poliţie, că oricum ie redusă şi are alte trebi!), ie negustor cinstit şi furăciunea agonisită, aşijderea. Nu te mai opării, dacă-i prost, asta e! Nu poci să faci scrob fără să fărâmi ouă! 4. Ce se confişcă pe legea opt’sp’ce (zic să-i păstrăm numărul, ieventual cu bis, să demonstrăm la Ieuropa şi voinţa şi putirinţa în conservarea tradiţiilor), se împarte frăţeşte între stat şi ăla de dădu pă goarnă. 5. Gornistu’ să fie cel puţin a doua generaţie din neam, să nu se piardă capitalul de cunoştiinţe al părinţilor, cu escepţia neamurilor de sânge şi prin alianţă, carele pot să sifoneze dă cum au învăţat să scrie (de semnătură nu-i nevoie). La neamurile (până la a IV a spiţă) care nu dă pe goarnă, să li se confişte agoniseala. Toată! Aşa merită ăia de nu are simţăminte pintru starea naţiunii. 6. Agoniseala dătătorului pă goarnă se fie esceptată dă la control pe opt’sp’ce bis, ca dovadă constetuţională a faptului că statu’ garantează şi recunoaşte proprietatea. 7.Partea statului să se împărţească la parlamentari, funcţie de procenturile câştigate în alegeri. Garantez io că amendamentele va depăşii majoritatea calificată. (Nu ştii ce-i aia?! De ce te-o mai ţine mogulu’?!). Bagă o pilă pintru amendamentele. Io o să te învâţ să dai pe goarnă, pe şest. Ştii că’s meseriaşu’ lu’ "".
Gheorghe.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Şefuuu’! Mai trăieşti bre?
Legumeam o netimbrată dă vară şi mă păli deodat’ on chef dă cujetat, dăşi nu amestec. Când şăd, şăd, când cujet, cujet. Mă umplui dă endegnare ca tiriştii dă lăţei. Sunt endegnat Dom’Şef de nu poci să mă mai ecsprimez! Mai vremea ce trecu’, adeneu’ îl dădu’n gâţi pe  unu’, Chelbu, carele veni cu on meleon dă ieuroi ca cadó, ajutor dă solidaritate pintru gabori! Mi se îmflă ficaţii. O fi dă la netimbrată zici mata, da’ nu-i! Ie dă la lipsa dă partipriu (ştiu ce-i acela!) la organili statului, pintru’ eforturili lu’ guvenu’ ţine’l’ar Ăl dă Sus, a lu’ demnitarii de ne suptţine ţărişoara. Mai dincoa’ băgară la dos alt  general (să mă lămureşti şi pe mine de când se inventară generalii secretari, că io ştiam numai de ăia cu stele!) dă la trebile din lăuntru? Luară omu’ din drumu’ la slujbă, de nu află şefu’ lui decât din gazeturi (gazeturi am scris, gazeturi rămâne, nu negociez!) că, dragă Doamne, ar fi şef dă gaşcă. Bre, să ne lămurim!

Adeneul asta lucrează în contra entereselor statului. Că cum apare unu’ mai meşter, cu mâna făcută pă strânsură, că cum îl bagă în prelucrare să-l înveţe ei ce şi cum cu parandaratul, că altu’ ceva nu văz ce să-i mai înveţe. Dacă-i  avea iera şi iei in ieconomia reală, nu în porţie la cazanu’ bujetar. A’că îi cam roade pizma. Începe oamenii să lucre pintru ţărişoara noastră, pă parte internă, ca cum ar veni şi iei, hop, pripon. Încearcă săracii să-şi enstetuţionalizeze esperienţa acumulată (ai văzut ce otobiografii are, de Nobel pe ieconomie!) şi să scoaţă cotiga naţională den nămol şi adeneul halt, stop, stoi! Gata! Că-mi vine sa nu mai ţin cu guvernul lu’ dom Iemil!

Cât îs io de chitit cu opoziţia! Ce te minuni! Ie în opoziţie, spui io! Opoziţia ie atunci când ai mai puţini de ţine cu tine, decât ăialanţi care ie pe partea lu’ la din contra! Asta ie una den iesenţele lu’ democraţia, ştiu de pă vremea când învăţam la comasată. A’că osteneşte Traianălmic (ce? n’ai auzit de Romulus ăl mic, a lu’ unu’ Durenmatu’?) să puie în capu’ trebi, meseriaşi dă meseriaşi, capabeli să crească strânsura şi suptţunea, că hop, vine ăştia de la adeneu şi-i dă în gâţi fără milă, că unii are muieri, amante, copilaşi, viloace şi aipoade ca tot românu’. Nu se gândiră că abia ieşirăm din recesiune, da’ criza nu trecu’, bag sama că ne mai paşte una şi de unde parale pintru poteră?

Păi, Chelbu’ ăla de-i dete paralele, pentru ce crezi că-i dete? Veni omu’ c’on ajutor pintru consumabele, pă principiu solidarităţii, aşa cum ne’ceru Nea Traian şi iei, ditai enstituţia, plătită den bujet, îi dete un şut în… (nu poci să scriu vorba aia!), dă se duse dea fundîncapulea săracu’, taman la loc răcoros şi tras. Numa’ socoate câte caşchete, picse, cseroacse, tonere, indigăuri, agrafe, dosare, ace, brice şi alte alea şi-ar fi tras poteraşii. Acu’altu’! Păi numai la câţi adidaşi, trenigi, maieuri, tricouri, budigâi, hamleţi, gumari, strimfi, tange, boxeri, ismene, obiele şi teneşi putea să se tragă pintru enstituţie, cre’ că nu mai avea nevoie de parale nici pintru uniforme că chinezii face şi de alea, că n-or fi Armani.

Dacă-l lăsa să se învârtoşeze în capu’ trebii, că ierea meseriaş de, io crez că putea să aprovizioneze şi cagule pintru’ mascaţi, să nu mai vorbim de scufiţe de protecţie pintru descinsurile pe centură, că se’ntorc acasă săracii pândarii plini de chichiriţe  şi nu se face să sufere şi fimeile lor legiuite de ecserciţiu funcţiunii. Bre! Să nu mă mai ating dă netimbrată câte zilişoare oi mai avea pă faţa pământului, dacă io am văzut aşa o lipsă dă patriotizm la fro enstituţie de’a statului. Nu mai ştie săracii jăndari ce să facă şi să dreaga, ca să nu să simţă frustaţi interlopii din audiuri când îs goniţi cu biţoaclele şi, hop, tu, ditai enstituţia îi  laşi fără de suptţinere, priponindu-le şefii de se ostenea pintru creşterea şi propăşirea lu’patria şi ordinea. Aşa ceva nu tre’ să se tolereze, aşa că ţ’am scris să bagi o vorbă pe unde oi şti, la ăi de are cheia, să-l puie la loc în capu’trebii, că, vezi bine, Traianălmic, dădu’ de necaz, de unde ăia cu care rămase nu mai poa’ să strângă nice banii de crăpelniţă. O să binemeriţi de la patrie, că încă n’ai aflat ce-i ăla pândar flămând. Esplozia de la Cernobâl fu parfum de micşunele!

Gheorghe.

Şefuuu’! Mai trăieşti bre?

Am atâta bucurie la inimă că nu ştiu cum să-ţi spui! Ie plină ochi, ca cum ar trebui să fie păharul de netimbrată. Mă bucur de nu mai poci de vestea de ne-o dete NeaTraian că găsi calea să scape de baroni. Ierea timpul! Noi, care-le n-am avut niciodată baroni, ne umplurăm de iei ca tiriştii de lăţei. Am avutără, păharnici, postelnici, vistiernici, spătari, pitari, chelari, bani, vornici, logofeţi, căminari, cămăraşi, stolnici, armaşi, serdari, comişi, cluceri, ispravnici, ce mai, uniune in diversitate! Dupe agomerările de iarnă crescură unul dupe altul, baronii, carele mai de carele: dă carton, dă asfalt, dă borduri, dă lapte şi corn, dă netimbrată, dă ţigări, dă cărămizi, dă pansele, dă giugele, dă momele, Ăl dă Sus mai ştie.

Ne redădu onoarea, mândria, otenticitatea şi demnitatea pe care le cam pierdurăm. Am ajuns să fim ce-am fost şi mai mult decât atâta! Se învârtoşează în mine amintirea leiilor de la Vaslui, Călugăreni, Plevna şi Smârdan, ca să nu mai zic că mi se întâfoieşte ismenili (să mă ierţi!) mai ceva decât la Mărăşeşti. Ce mai? Intrăm în rându’ lumii! Ţ’am scris că nu mai poci de fericire şi ca să te rog de-o trebuşoară, pe care mă gândi să i-o propui lu’ Preşedintele nost, să-l ajut în dihonia de-o stârnii că io am conștiinţă civică şi viu cu propuneri, nu ca alţii, numai cu cârteli. Adicătelea vreau să-i spui cum se poate boteza giudeţele ăstea noi de ni le croi. Nu’s de scord cu numili de voivodat ori cnezat? Ascultă cu sună: voivodatu’ lu Fluture, cnezatele lu’ Mazăre şi Falcă? Ai? Auz? Ca dracu’ vorba lu’ ecsu’ Mioriţii! Başca că ie amândouă pă slavoneşte şi dacă tot ie să facem o reformă radicală, cum ne ceru Preşu’ io zic să le zicem PĂHĂRNICII.

Acu’ de la descălecatu’ lu’Zamolcse şi până la încălecatu lu’ Traian (Preşu nu Imperatoru’!) ai noştrii mai mult cu păharul. Vrai ecsemple? N-ai mata spaţiu tipografic câte ecsemple am io aşa că nu mă provoca! Atunci de ce să nu avem păhărnicii, cu păharnici, şefi. Başca că la rumâni turnatu’i istoriceşte atestat din primul veac dupe Christos (alde Bastus), până în zilili noastre (alde Dom’Codruţ, de fu ministru). Doar azimutu’ se schimbă, de la Ţarigrad la Brucsel şi Vaşington, cu târcol prin Moscova, Berlin, Paris. Dupe mine, poa’ să fie Păhărnicia de Sud, Sud-Est, Nord şi ce puncturi cardinale mai ecsistează, da’ păhărnicie să-i spuie.

Acu’ să trecem la scopul al doilea al iepistolei mele. Se zvoneşte prin târg că cu noile păhărnicii (de’or fi opt, de’or fi şaispce), se cată şefi piste iele. Ăi mai brava români, get-beget coda vacii, carele să le conducă atât cât poc să mai ducă păharul la buze! Îi drept? Îi adevărat? Dacă-i pe aşa zic să aranjezi şi pintru mine un loc pă liste, mai în faţă de…Îţi aduc aminte otobiografia mea, că poate ai uitat-o. Îs din neam de păharnici, din veacu’vecilor. Şcoală: Şapte plus cinci la comasat (că cinci se făceau pă vremea mea!), mai ceva decât ministru trebilor din lăuntru. Facultatea vieţii: masterat atestat de cooperativa "&".

Meseriaş: de la două ocale de netimbrată prăfriptă în sus, la mizilic! Expert uie în ieconomia neagră, gri, bălană şi agricultură de supt-sistenţă. Ţân toate meseriile la deştu’ ăl mic, başca că am totdeauna la mine un briceag şi o sârmă pintru intervenţii de urgenţă, nu ca mecanicii ăia comunişti de puse dop la trin să nu sară de pe şine ministreasa. Îs ca oţelul! Maleabil şi ductil. Logo (on fel de prinţip dă viaţă, dacă nu ştii!): "capu’ plecat sabia nu-l smiteşte, adeneul nu-l priponeşte şi averea îi sporeşte". Muncitor ca tot românu’ învăţat de comunişti că munca l-a făcut pă om, da’ nici şezutu’ nu l-a omorât! Cinstit ca toţi urmaşii tracilor, ăi mai meseriaşi vecini a lu’ Herodot. Dacă vrei suplimenturi, dă o sârmă. Acu’ pe bune! Cum sună? Păhărnicia lu’Gheorghe! Ai? Dacă iasă, chelar te fac. Ori vrai să fi fişcal?

Gheorghe

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare