Elevii din cinci licee cu profil tehnologic - Liceul Tehnologic „Nikola Tesla” (București), Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” (București), Liceul Tehnologic Cezar Nicolau (Brănești - Ilfov), Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu” (Dragomirești-Vale, Ilfov) și Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” (București) - au participat la atelierul științific BioProtectLab din cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)”.
Proiectul PomoSist 4Edu se desfășoară cu finanțare din partea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), prin programul „Știința în Școli”, reunind două institute de cercetare: Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, ambele aflate sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).
Atelierul BioProtectLab, ultimul din seria celor cinci laboratoare tematice parcurse de elevi, a fost coordonat de dr. Dinu Mihaela Monica, cercetător în cadrul ICDPP București, specialist în control biologic. BioProtectLab a încheiat un parcurs început cu AgroClimaLab, dedicat factorilor climatici și influenței lor asupra plantației, continuat cu SoilLab, despre însușirile solului și eroziune, cu FructLab, unde elevii au evaluat calitatea fructelor prin analiză senzorială, și cu PlantProtectLab, în cadrul căruia au monitorizat dăunătorii din livadă folosind capcane feromonale.
Vreme de câteva decenii, protecția plantelor a însemnat în primul rând tratament chimic. Astăzi, regulamentele europene restrâng constant lista substanțelor active permise. În paralel, a devenit tot mai clar un lucru pe care cercetarea îl documentează intens: într-un agroecosistem echilibrat, dăunătorii pot fi ținuți sub control și de prădători, parazitoizi și entomopatogeni, dacă aceștia au condiții optime de dezvoltare. Aceasta este premisa controlului biologic. Buburuzele (Fam. Coccinellidae) consumă afide - o singură larvă poate elimina câteva sute de exemplare până la maturitate. Viespile parazitoide din genurile Aphidius și Trichogramma își depun ouăle în corpul sau în ouăle dăunătorilor, oprind ciclul de dezvoltare al acestora. Larvele de crisope (ex. Chrysoperla carnea) și de sirfide (ex. Episyrphus balteatus) sunt prădători eficienți, iar urechelnița (Forficula auricularia), adesea considerată pe nedrept dăunătoare (nu, nu intră voluntar în urechile oamenilor), este de fapt unul dintre cei mai importanți prădători ai păduchilor lânoși din livezile de măr. Problema nu este că aceste organisme lipsesc. Problema este că livada modernă, curată și uniformă, nu le mai oferă adăpost pentru iernare și reproducere. Lemnul mort a fost îndepărtat, marginile înierbate au fost cosite, tulpinile uscate au fost strânse. Odată cu ele au dispărut și adăposturile. În cadrul atelierului BioprotectLab elevii au învățat despre importanța acestora pentru menținerea populațiilor de organisme utile și au construit fiecare câte un adăpost pentru insectele utile, respectiv un „hotel de insecte”.
De ce contează un simplu hotel de insecte
Aici intervine construcția aparent modestă pe care au realizat-o elevii. Un hotel de insecte nu este un obiect decorativ, ci o soluție la o problemă, respectiv absența locurilor de cuibărit și de iernare a insectelor utile din livadă. Deși pentru un elev construcția pare mai degrabă o joacă, principiul din spatele ei este documentat științific. Structura funcționează pentru că fiecare compartiment răspunde nevoilor unei anumite categorii de insecte utile. Tuburile de bambus și orificiile perforate în lemn tare pot fi utilizate pentru cuibărirea albinelor solitare - Osmia, Megachile și alte specii care nu formează colonii. Cartonul ondulat rulat oferă adăpost crisopelor peste iarnă. Conurile de pin și paiele atrag buburuzele.
Efectul se vede în timp. O populație de insecte utile care se stabilizează în apropierea culturii intervine devreme, când infestarea este încă redusă, adică exact în momentul în care intervenția chimică ar fi cea mai puțin justificată economic. Cu cât fauna utilă este mai diversă, cu atât acoperirea este mai completă: specii diferite acționează în perioade diferite ale sezonului și asupra unor stadii diferite ale dăunătorilor. Biodiversitatea nu este, în acest context, un obiectiv abstract de mediu, ci un mecanism de reglare care funcționează gratuit, dacă speciilor respective le sunt asigurate condițiile optime de dezvoltare.
Cinci licee, cinci construcții
Înainte de partea practică, elevii au parcurs o instruire teoretică despre metodele de control biologic aplicate în prezent în agricultura și horticultura din întreaga lume: lansările de prădători și parazitoizi în sere și livezi, produsele pe bază de microorganisme entomopatogene și antagoniste, utilizarea capcanelor cu feromoni și amenajarea benzilor florale și a habitatelor semi-naturale pentru susținerea faunei utile.
În cadrul atelierului BioProtectLab, echipele de elevi din fiecare dintre cele cinci licee partenere au construit câte un hotel de insecte, pe care l-au amplasat în grădinile școlilor. Elevii au ales materialele, au tăiat tuburile de bambus la dimensiune, au perforat lemnul, au organizat compartimentele și au stabilit orientarea și înălțimea de amplasare, detalii care nu sunt ornamentale, ci determină dacă structura va fi populată sau nu.
Reacția participanților a fost, fără excepție, una entuziastă. Diferența față de o lecție teoretică despre controlul biologic a fost imediat vizibilă: elevii nu au primit informația, ci au produs rezultatul. Iar rezultatul rămâne în curtea școlii și poate fi observat sezon după sezon.
Educația care schimbă perspectiva
Acesta este, de altfel, obiectivul întregului proiect. Ambasadorii Științei nu sunt formați prin memorarea unor definiții, ci prin participarea la un proces științific complet: ipoteză, metodologie, observație, date, concluzie, produs final. Un elev care a construit cu mâna lui un adăpost pentru albine solitare, crisope sau buburuze înțelege altfel de ce contează o margine de teren lăsată nemodificată, de ce nu orice insectă din livadă este un dăunător și de ce echilibrul unui ecosistem agricol are valoare economică, nu doar ecologică. Este o schimbare de perspectivă care se transmite mai departe, în familie, în comunitate și, pentru unii dintre acești elevi, în viitoarea profesie. Peste câțiva ani, deciziile privind modul în care se protejează culturile agricole din România vor fi luate de generația care astăzi este în clasa a IX-a și a X-a.
Controlul biologic nu mai este astăzi o alternativă marginală, ci una dintre direcțiile centrale ale protecției plantelor la nivel european și mondial. Actele normative urmăresc explicit reducerea dependenței de pesticide și promovarea gestionării integrate a bolilor și dăunătorilor, alături de abordări și tehnici alternative, printre care metodele nechimice, iar principiile generale ale managementului integrat prevăd că metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile trebuie preferate celor chimice atunci când asigură un control satisfăcător al dăunătorilor. Tocmai de aceea, în școlile cu profil agricol și horticol accentul pe acest domeniu ar trebui să fie considerabil mai mare decât este în prezent: elevii de astăzi vor lucra într-o agricultură în care cunoașterea organismelor utile va conta cel puțin la fel de mult ca cea a substanțelor active.
Proiectul „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)” este finanțat de UEFISCDI prin programul „Știința în Școli” și implementat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
