Asolamentul constă în amplasarea și succesiunea în timp și spațiu a unei diversități de culturi agricole însoțite de un sistem tehnologic optimizat care să asigure creșterea producției și ameliorarea însușirilor de fertilitate a solului, fără efecte negative asupra mediului.
Odată cu rotația culturilor se asigură și rotația lucrărilor solului, a îngrășămintelor și a erbicidelor.
Spre deosebire de asolamentele stabile existente în perioada economiei planificate, acum se alcătuiesc asolamente mai elastice, variabile, corespunzătoare cerințelor economiei de piață și schimbărilor climatice.
Seceta tot mai frecventă i-a determinat pe unii fermieri să se orienteze spre culturile de toamnă, reducând mult din suprafețele culturilor de primăvară, în special ale porumbului.
Numai dezvoltarea zootehniei va putea asigura diversificarea culturilor cu extinderea plantelor furajere și prezența solei de graminee și leguminoase perene. Schimbările climatice impun și folosirea culturilor alternative, ca: sorg în loc de porumb, șofrănel în loc de floarea-soarelui, năut ca leguminoasă pentru boabe.
De ce este necesar asolamentul
1. Prin asolament se valorifică mai bine îngrășămintele. Astfel, la cultura grâului, cu 1 kg azot se realizează 3,7 kg grâu în monocultură, 7 kg grâu în rotația de 2 ani și 13,5 kg grâu în rotația de 4 ani.
2. Asigură sporuri de producție fără cheltuieli suplimentare. Dacă socotim producția de grâu în monocultură 100%, în rotația de 2 ani este 148%, în rotația de 3 ani 158%, iar în rotația de 4 ani, 167%.
3. Reduce gradul de îmburuienare astfel: la recoltarea grâului s-au găsit 416 buruieni/m2 în monocultură, 134 buruieni/m2 în rotația de 2 ani și 68 buruieni/m2 în rotația de 3 ani.
4. Reduce atacul de agenți fitopatogeni astfel: fuzarioza la grâu a fost atac de 20% în monocultură și de 9% în rotația de 3 ani; Sclerotinia la floarea-soarelui a fost atac de 45% în monocultură și de 14% în rotație de 4 ani.
5. Reduce atacul de dăunători astfel: Tanymecus la sfecla de zahăr a fost atac de 42% în rotația de 2 ani și de 0,6% în rotație de 4 ani.
6. Alternează culturile cu consum diferit de apă. Consumul specific de apă la mei este 311, la sorg 322, la porumb 368, la grâu 512, la lucernă 831, la in 905.
7. Alternează culturile cu consum diferit de elemente nutritive astfel:
N:P:K la grâu este 2,5:1:2.3; la porumb 2.8:1:2; la floarea-soarelui 1,5:1:8; la sfecla de zahăr 2,8:1:3.
8. Un asolament rațional reduce necesarul de azot cu 30-50%, de fosfor și potasiu cu 20-40%, de pesticide cu 40-50%, reducând corespunzător cheltuielile și poluarea.
9. Asigură o bună acumulare și conservare a apei în sol și reduce eroziunea. Aceasta, deoarece: asigură o bună porozitate, în rotația grâu-porumb este 12,66% pe când după trifoi este 18,34%; asigură o bună permeabilitate, în monocultura de porumb este de 5 mm/oră, iar în rotația de 4 ani, 31 mm/oră; conținutul de apă în sol în rotația grâu-porumb a fost de 16,94%, iar după trifoi a fost de 24,06%.
10. Alternează culturi cu sistemul radicular la diferite adâncimi. Majoritatea sistemului radicular la orz este pe 0-20 cm, la grâu 0-30 cm, la floarea-soarelui la 30-70 cm, dar ajunge la 2-2,5 m, la lucernă ajunge la 6-8 chiar 10 m, fiind socotită un scarificator natural.
11. Alternează culturi după care rămân cantități diferite de resturi vegetale, astfel: cerealele păioase 4-7 t/ha , porumb 4-6,5 t/ha, sfeclă 5-6 t/ha, mazăre 1,5-2 t/ha.
12. Asigură îmbunătățirea însușirilor fizice ale solului. De exemplu: Densitatea aparentă (Da) în rotația de 2 ani este de 1,40 g/cm3 și 1,25 g/cm3 după sola înierbată. Porozitatea de aerație crește de la 12,67 în rotația de 2 ani la 18,34% după trifoi.
13. Asigură o bună eșalonare a lucrărilor corespunzător, o eșalonare a folosirii mașinilor și a forței de muncă.
14. Asigură eșalonarea volumului de transport și a surselor de venit, ca urmare a recoltării în diferite etape.
Câteva caracteristici ale culturilor agricole privind rotația
Culturi autotolerante: secară, porumb, mei, cartof, soia, fasole, trifoi alb.
Culturi autointolerante: floarea-soarelui, sfecla de zahăr, inul, trifoiul roșu, lucerna, mazărea, ovăzul, rapița, grâul, orezul.
La stabilirea rotațiilor trebuie avut în vedere că fiecare cultură determină o înmulțire a propriilor paraziți încât este riscant ca această cultură să apară în rotație, pe aceeași parcelă, înainte ca echilibrul biologic să fie restabilit.
Cu toate că s-au creat soiuri (hibrizi) cu un anumit grad de toleranță sau chiar rezistență, este indicat ca pentru plantele mai pretențioase să se respecte un anumit interval. De pildă, floarea-soarelui și inul pretind 5-6 ani; sfecla de zahăr și mazărea pretind 4-5 ani.
În continuare prezentăm sub formă de tabel calitatea culturilor corespunzătoare.
În concluzie, cunoașterea caracteristicilor și pretențiilor fiecărei culturi față de rotație, față de locul în asolament ajută fermierii să amplaseze corect culturile în câmp, asigurând condiții optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pentru recolte bogate și de bună calitate.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2025
Abonamente, AICI!
CITEȘTE ȘI: Afânarea adâncă și fertilitatea solului
Atenție la lucrările pe terenurile în pantă
Aspecte ale fenomenelor de ofilire (veștejire) și șiștăvire (zbârcire) la plantele agricole
