Pământul afânat, mărunțit și nivelat din toamnă, a acumulat peste iarnă cantități importante de apă pe care trebuie să o gestionăm cu cea mai mare grijă. Acest teren în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, apt pentru însămânțarea culturilor din urgența întâi în epoca optimă.

În primăvară se însămânțează:

• la temperatura în sol de 1-3°C: cerealele de primăvară, mazăre, lucernă, ovăz, borceag, năut, muștar, rapiță;

• la temperatura în sol de 4-7°C: floarea-soarelui, inul, sfecla de zahăr;

• la temperatura în sol de 8-10°C: soia, porumbul, fasolea;

• la temperatura în sol de 10-12°C: sorgul, bostănoasele.

Culturile cu semințe mici din urgența I (lucernă, in, muștar, rapiță ș.a.m.d.), dacă nu au început să apară buruieni, se pot însămânța direct, fără pregătirea patului germinativ, deoarece brăzdarele semănătorilor pot intra ușor în terenul afânat, la 2-3 cm, cât necesită aceste culturi.

Dacă sunt buruieni, abia răsărite sau în curs de răsărire, se trece cu o grapă cu colți (unde se mai găsesc) care dislocă ușor buruienile și se usucă, după care se intră la semănat. Cu grapa cu colți, pierderile de apă sunt mici, 2-3%.

Pentru culturile cu semințe mai mari, patul germinativ se pregătește numai cu combinatorul, printr-o singură trecere, care lucrează și afânează solul numai până la adâncimea de încorporare a seminței. În acest caz, pierderile de apă ajung la 5-6%. În niciun caz nu se folosește grapa cu discuri, care afânează și vântură solul la adâncimi diferite și neuniforme, cu pierderi de apă de 12-15-28%.

În practică se întâlnesc diferite situații privind adâncimea de pregătire a patului germinativ și de semănat pe care la prezentăm în figura alăturată. Menționez că experiența respectivă a fost realizată de mine când eram director general al Institutului de Cercetări pentru Culturi și Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea.

Am luat ca exemplu sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la aceste lucrări. Sămânța este o glomerulă cu un fruct la sfecla monogermă și cu până la 6 fructe la sămânța plurigermă. Ea are nevoie de multă apă la germinare. Dacă, de exemplu, meiul are nevoie de 25% apă din greutatea seminței, sfecla are nevoie de peste 120% apă. Sfecla monogermă se însămânțează la 2 cm adâncime, iar cea plurigermă la 4 cm.

Semănată mai adânc, răsare foarte greu sau nu răsare, având germinația epigeică.

Prezentăm diferitele situații din figură:

a) Patul germinativ pregătit la o adâncime mai mare, pe un teren greu, tasat – compactat. Sămânța a fost încorporată în partea de jos a stratului prelucrat unde este asigurată cu suficiență apă pentru germinare, însă lipsa aerului și a căldurii nu permite pornirea germenului. În asemenea condiții, cel mai adesea sămânța putrezește în pământ.

b) Terenul este favorabil, dar patul germinativ este adânc. Sămânța a ajuns la diferite adâncimi în stratul afânat și nu beneficiază de contactul cu stratul așezat, cu aportul capilar al apei, și nu poate germina. Dacă vine o ploaie de peste 20 mm, apa ajunge la sămânță și germinează. Dacă ploaia este de 8-10 mm, pornește germenele și se usucă. Are loc așa-numitul fenomen de „mințirea colțului”. Dacă nu vine nicio ploaie, sămânța „stă ca în sac”. Asemenea situații trebuie evitate.

c) Teren corespunzător, cu patul germinativ adânc, sămânța este pusă în contact cu stratul de sol așezat, cu aport de apă capilară. Are condiții, germinează, dar rezerva din sămânță se epuizează înainte de a ajunge la suprafața solului și planta rămâne în pământ, se usucă.

d) Condiții asemănătoare cu situația anterioară, dar mai puțin adânc, însă peste adâncimea recomandată. Aici, în cele din urmă, planta ajunge la suprafața solului, însă epuizată, debilitată, fiind ușor atacată de boli și concurată de buruieni.

e) Patul germinativ pregătit la adâncimea corespunzătoare însă prin treceri repetate cu utilaje grele care au distrus structura solului și praful a format o crustă groasă. Germinația a avut lor, dar plantația nu a putut străbate crusta și a rămas în pământ.

f) Teren corespunzător, patul germinativ la adâncimea corectă, sămânța a beneficiat de apă din „patul tare” cu densitatea aparentă (Da) 1,3 g/cm³, de aer și căldură trecute prin „plapuma moale” cu Da 1,0-1,1 g/cm³, a germinat, a răsărit, plantă sănătoasă, viguroasă, aptă pentru producții mari.

Așa trebuie procedat cu toate semințele.

Atenție când solul este uscat!

• Pentru germinat și răsărit, solul trebuie să conțină cel puțin 2,5 ori apă higroscopică;

• La o umiditate de 1-1,5 ori apă higroscopică, sămânța mucegăiește;

• La 1,5-2 ori apă higroscopică este riscant, deoarece continuarea uscăciunii determină scăderea umidității de 1-1,5 ori apă higroscopică și sămânța mucegăiește sau are loc „mințirea colțului”;

• Sub nivelul apei higroscopice, sămânța stă „ca în sac”.

Este necesar tăvălugitul după semănat?

Da – când la nivelul seminței este 1,5 ori apă hogroscopică, iar sub sămânță 2,5 ori apă higroscopică, o aduce la sămânță.

Nu – când la nivelul seminței este 1 apă hogroscopică și o aduce la 1,5 ori apă higroscopică când mucegăiește.

Ce este apa higroscopică?

Este apa conținută de solul uscat la aer și este reținută de sol cu forța de peste 50 bari, deci inaccesibilă plantelor.

Dacă un sol mijlociu conține 7-8% apă higroscopică înseamnă că de 2,5 ori apă higroscopică este egal cu circa 20% apă, care este suficientă pentru germinație.

Rezultă că operațiunile de pregătire a patului germinativ și de semănat sunt lucrări de mare importanță în reușita oricărei culturi agricole.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Cum reducem pierderile de apă din sol

Criza neonicotinoidelor distruge agricultura și procesarea în România

DIRECTO NO, semănătoarea Bednar pentru semănat direct în miriște