Moldova. Republica Moldova. Da, da. Încerc să atrag atenția că modelele funcționale nu sunt doar în „vest”, ci, după cum se vede, sunt și în „est”.

Nu am nici măcar o umbră de autocenzură când cataloghez miniștrii Agriculturii de la Revoluție până astăzi ca pe niște catastrofe.

Există, cumva, o excepție, dar menționarea numelui acelui ministru ne-ar îndepărta de la subiect.

Majoritatea au fost „dintre noi”. Agricultori.

Eșecul total în ceea ce privește produsul finit, produsele cu valoare adăugată mare, strategiile de piață, notorizarea pe plan internațional formează concluzia că întregul sector nu a reușit să coaguleze o masă critică de oameni care să desțelenească rezistența la schimbare, care să ceară și să obțină implementarea unor moduri noi de lucru (fie și prin imitație), care să arate celorlalți agricultori ce înseamnă – cu adevărat – succesul.

Crâcneala larg răspândită cum că „modelele apusului nu sunt bune”, „nu se potrivesc la noi”, că „piața lor e mare și a noastră fără putere” nu ține. Piața lor este mare pentru că și-au făcut-o mare. Piața noastră chiar e piața LOR!

A! „Interesele”, „forțele oculte”... Sigur, sigur.

Din poziția pasivă, așteptând să se întâmple minuni cu piața, dar încasând subvenții și accesând fonduri (într-o proporție alarmantă îndreptate doar către amonte, cu procente nesemnificative pentru aval, adică pentru piață), am uitat că „interesele” și „forțele” caută drumul cel mai ușor către supremație, ca un fluid care ocolește obstacolele, care-și creează un curs pe lângă acestea, inundând spațiile goale, nișele, breșele.

Obstacolele, chiar dacă nu inexpugnabile 100%, dar greu de trecut de către forțele economice nevăzute, de „interesele marilor puteri”, sunt: asocierea, brandingul, adecvarea la moment, la realitatea economică și la piață. Marketing. Acel concept care doar la noi nu are două sensuri (dinspre şi înspre piaţă).

Am adus vorba de miniștri, am pus degetul pe rana noastră pe care ne încăpăţânăm să o ținem deschisă.

Poate vi se pare nepotrivită aserţiunea, atâta vreme cât, prin comparație cu vecinul, colegul de clasă, aveți un business profitabil. Mă limitez la a atrage atenția că orice afacere din ziua de astăzi (oricât de profitabilă ar fi ea), dacă nu are un brand, un nume, una care să fie conectată DIRECT cu piața internațională, este o afacere cu un mare grad de vulnerabilitate.

Să focalizăm atent asocierea... „La noi nu se poate”, „românul și asocierea”, „fiecare cu treaba lui”, „să-i bag eu ăluia în sac?”, „nu vrem cooperativă”... Am putea umple pagini despre cum spunem că NU se poate face o asociere.

Dar, pentru a ne lămuri, ce este o asociere?

După Micul Dicționar Academic: „Grupare pentru atingerea unui scop. Alăturarea [...] la o acțiune comună. Susținerea unei idei exprimată de altcineva”.

După cum se vede, această „întovărășire” nu înseamnă neapărat punerea unor bunuri „la comun”, nu înseamnă partajarea acumulărilor personale, ca în comunism.

Sub brandul național Wine of Moldova, moldovenii cuceresc lumea

Un sens perfect valabil este unirea în jurul unei idei, a unei inițiative, a unui plan.

Așa au făcut vinarii din Republica Moldova. Și au reușit.

Credeți că lor nu le-au stat „forțele” împotrivă?!

Ba bine că nu! Tăierea accesului către piața Rusiei nu e o „întâmplare” concludentă?

Într-un moment dificil, în locul tânguielilor, moldovenii au ales inițiativa. Și gruparea în jurul acesteia. Banii pe care i-au pus la bătaie i-au pus pentru comunicare.

Printr-o instituție care seamănă și nu prea cu omoloaga (!) din România, producătorii de vin și-au făcut brand național (Wine of Moldova) și au purces la cucerirea lumii (inclusiv a României).

Producătorii mici riscau să rămână oarecum în afara fenomenului, neavând aceleași resurse ca marii producători și nici același tip de ofertă. Pe scurt, deși se bucură de brandul național, cu suportul ONVV, au format o asociație a Micilor Producători (ASW). De la șapte membri a ajuns astăzi la 33 de membri, urmând ca încă alți patru să li se alăture.

Fără a mai face vreo comparație cu entitățile asociative din vitivinicultura românească sau cu dimensiunile acțiunilor de la noi, este suficient să analizăm scopurile și realizările acestor mici producători (conform legislației Republicii Moldova, „mic producător de vin - unitate vinicolă care produce până la 100 000 de litri de vin anual, care deține cel puțin un hectar și cel mult 20 de hectare de viță-de-vie și [care] este independentă, din punct de vedere juridic, de orice altă unitate vinicolă”).

Evident că își doresc „promovarea intereselor”, dar... „educarea consumatorului de vin” e în prim-plan, laolaltă cu atragerea investițiilor.

Asociația a reușit să imprime un ritm alert pentru oenoturism (de câte ori am abordat, aici, acest subiect!) și seteaza ținta de 50% vânzări „de pe loc”, adică din cramă.

Să enunți idei poate nu e cel mai greu lucru, însă moldovenii le pun și în practică.

Ca invitat la diferite concursuri, festivaluri și târguri internaționale, vă pot spune că Moldova și producătorii de aici sunt mai cunoscuți decât producătorii noștri, sunt mai vizibili.

Campania „Hai la mine acasă”, care se derulează în perioada concediilor, face ca, pe de o parte, moldovenii să își cunoască mai bine țara (inclusiv podgoriile), iar, pe de alta, în cunoștință de cauză, moldovenii să-și invite prietenii, colegii, șefii din străinătate. Oenoturismul e vedetă, dar şi motor de dezvoltare.

Programul este coordonat coerent, iar haștagurile #hailamineacasă și #beourguest produc deja efecte.

În general, moldovenii au reușit să-și coaguleze acțiunile în jurul valorilor comune. Adoptă cu viteză și integrează în conceptul unitar noi curente de gândire. Noua paradigmă a istoriei viței-de-vie (vitis vinifera) postulată de subsemnatul, inclusiv în paginile Revistei Fermierului, a fost adoptată cu rapiditate (nu și la noi), astfel încât Republica Moldova deja afirmă că are pe răbojul vremii 7 000 de recolte, apropiindu-se (cum este și firesc) de deținătoarea recordului istoric, apropiata Georgie.

Puteți să nu mă credeți (sigur, ar fi păcat), dar poate că ar fi bine să verificați dacă există vreun sâmbure de model, vizitând GoodWine 2019 (Romexpo, 22-24 noiembrie), la un pahar de vorbă cu cei 12 producători „mici” care ne vizitează: ATU, Equinox, Vinăria Dac, Gogu Winery, Carpe Diem, Domeniile Pripa, Novac, I.M. Vinum, Leuntea Vin, Unicorn Estate, Kara Gani, Vinăria Poiana.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019