„Sezonul Româno-Francez”, o inițiativă de schimb cultural între România și Franța, se desfășoară pe toată durata anului 2019 și are la bază un document semnat de președinții celor două țări. Vinul și gastronomia românească sunt un punct important din desfășurătorul acțiunilor din Franța.

... motiv pentru care am prezentat, la Cité du Vin-Bordeaux, un amplu (și inedit) material despre România vitivinicolă. Tot acolo am susținut cu colegul francez Frederic Vigroux o degustare de patru vinuri românești, respectiv Fetească Albă Liliac, Busuioacă de Bohotin de la Domeniile Averești, Fetească Neagră Castel Vlădoianu de la Casa de Vinuri Cotnari și asamblajul Cabernet Sauvignon-Merlot-Fetească Neagră de la SERVE.

Reacțiile francezilor, dar și ale diasporei române (au venit români stabiliți în Franța cu „stagii” între 6 luni și... 40 de ani), formată din medici, arhitecți, profesori, jurnaliști (de limbă franceză) ș.a.m.d., s-au putut traduce ca interes, admirație, respect, entuziasm.

Dar, mai întâi, să vă prezint locul. Cité du Vin – mai exact, un muzeu al vinului, este realizat într-o manieră spectaculoasă.

Un primar deștept, care nu se teme de asocierea „negativă” cu vinul, a dispus sprijinirea – din banii Primăriei - a unui proiect al unei Fundații (Fondation pour la culture et les civilisations du vin), anume realizarea acestei cetăți a vinului, cu spații polivalente.

Este vorba de Alain Juppé - fost deputat, fost ministru de externe, europarlamentar, și pozițiile ocupate nu se limitează la astea.

Domnia Sa a înțeles ca industriile creative, festivalurile, concursurile, cultura, în general, pot aduce beneficii orașului. Și le-au adus. În 2018, un milion de vizitatori în plus, față de anul precedent.

Țin să vă spun, ideea realizării unui obiectiv similar în România am vehiculat-o timp de 20 de ani. Între 2011 și 2013 am elaborat și un proiect, partea esențială fiind publicată într-o lucrare academică, pe care am susținut-o conform cutumei.

În 2016, în prezența președintelui, se deschide Muzeul. În Franța. Francois Hollande și Alain Juppé taie panglica.

Nu este vorba că ar fi furat cineva ideea. Idei bune sunt peste tot, iar Franța nu duce lipsă de ele.

Doream doar să evidențiez că noi nu reușim niciodată să fructificăm ideile valoroase de aici, nu ne creăm niciun avantaj în competiția cu alte națiuni, fiind tot timpul victimele șabloanelor strâmbe și ale lipsei de solidaritate. Și de înțelegere.

Știți că am avut prim-ministru întors de la ușa Galei de Decernare a Premiilor IWCB de către consilieri „deștepți”, pe motiv că „nu dă bine” asocierea cu vinul?!

Președinții României nu spun un cuvânt despre vinul românesc. Domnul Băsescu a spus ceva despre vin, e drept. La fel de drept este că vorbea de vinul din... Republica Moldova.

Prim-miniștrii, așișderea. Nici măcar miniștrii agriculturii nu reușesc să înțeleagă fenomenul și, de aceea, mă gândesc, nici nu îl pomenesc. A existat o excepție, în persoana lui Daniel Constantin, care înțelegea vinul și ca produs transagricol, dar apariția efectelor are nevoie de multe, multe măsuri.

Să revenim la locul acțiunii. La Cité. Francezii au pus la dispoziție mai multe spații pentru acțiunile de promovare a vinului românesc, au făcut ceva vâlvă în jurul weekendului dedicat României.

Adică, și-au făcut treaba. Treaba lor. Noi, noi am fi putut face mai mult?! Eu zic că da, în același timp în care zic că, totuși, am lăsat, ca țară, o impresie frumoasă.

Vizitând Muzeul însă, nu am putut să nu remarc absența informațiilor despre România. În Bibliotecă, nu erau titluri despre România. Și aici, iarăși, nu poate fi dată vina pe francezi.

Cartea „Cramele din România” a zăcut – pur și simplu – prin cotloanele administrației statului nostru.

Cum ar fi fost să fie tradusă și lăsată la îndemâna celor... un milion (!) de vizitatori din întreaga lume?! Și nu numai această lucrare, bineînțeles. Am menționat-o pentru că e și „copilul” meu, dar o colecție serioasă de titluri românești ar fi făcut posibilă apariția spațiului nostru în hărțile de pe pereții Muzeului, unde Dacia nu e nici măcar figurată, locul fiindu-i luat de... Grecia!!!

Situația se repetă cam peste tot în Muzeu.

Să gândim puțin altfel. OK. S-a făcut, s-a greșit.

Din 2016 până acum, niciun oficial al Ministerului Agriculturii nu a aflat de acest lucru? Credeți că s-ar fi opus francezii în a corecta unele lucruri, în baza dovezilor științifice? Credeți că au ceva cu noi?! Credeți că nu vor să își crească activitatea și prin exactitatea informației pe care o livrează?

Partea proastă este că „lipsind” de la capitolele unde măcar avem siguranța că am fi putut transmite atribute importante, noi lăsăm, de fapt, o umbră peste toate produsele „Made in Romania”.

Dacă nu ne „lipim” acolo unde este vizibilitate (și noi, în domeniul vinului, am avea ce arăta), oricare alt drum spre notorizare și captare de încredere e mult mai greu de parcurs. Și mai costisitor.

Din toată această poveste, încerc să scot o concluzie.

Dacă nu învățăm repede că sprijinirea culturii vinului de pe acest teritoriu este o temă care ne privește pe toți și că beneficiarii nu sunt doar – așa cum s-ar crede – vinarii, ci noi toți, riscăm să avem un „Made in Romania” ca o etichetă mică-mică pentru toate produsele românești. Și, zău așa, cine se mai străduiește să citească etichete mici, anoste și prăfuite, fără lumină pe ele?

Din câte știu eu, nimeni. Dar poate dumneavoastră aveți o altă părere.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-28 februarie 2019