Investițiile în sănătatea solurilor pot aduce beneficii economice pe termen lung și pot contribui la o agricultură mai rezilientă în fața schimbărilor climatice. Un proiect-pilot desfășurat în Elveția, la care au participat 55 de ferme, demonstrează că fermierii pot fi recompensați financiar pentru protejarea solurilor, aceștia primind, în total, aproximativ 1,6 milioane de franci elvețieni pentru carbonul stocat în terenurile agricole. Experiența arată însă că, pentru ca astfel de inițiative să fie extinse la nivel european, este nevoie de finanțare predictibilă și de mecanisme de sprijin adaptate nevoilor fermierilor.

Aceste concluzii au fost prezentate în cadrul conferinței internaționale „Promovarea sănătății solurilor în Europa: modele de afaceri, stimulente și direcții de acțiune pentru o tranziție sustenabilă” („Advancing soil health across Europe: Business models, incentives and policy pathways for a sustainable transition”), organizată pe 28 octombrie 2026, la Bruxelles, de proiectul european InBestSoil, în parteneriat cu SoilValues. Evenimentul a reunit reprezentanți ai instituțiilor europene, cercetători, fermieri și reprezentanți ai mediului de afaceri, pentru a analiza rezultatele celor două proiecte și soluțiile necesare pentru îmbunătățirea sănătății solurilor la nivel european.

Dezbaterile au evidențiat trei priorități principale: dezvoltarea unor modele de business viabile pentru gestionarea sustenabilă a solurilor, identificarea unor mecanisme de finanțare predictibile și crearea condițiilor necesare pentru extinderea soluțiilor testate la nivel local.

„Sănătatea solurilor trebuie privită dincolo de dimensiunea sa de mediu. Solurile sănătoase susțin productivitatea agricolă, contribuie la reziliența în fața schimbărilor climatice și generează servicii ecosistemice cu valoare economică și socială. Această valoare trebuie recunoscută și integrată în modelele de business și în mecanismele de finanțare, astfel încât investițiile în soluri să devină o decizie sustenabilă și atractivă pentru fermieri și pentru ceilalți actori economici”, a declarat Andrés Rodríguez Seijo, cercetător în cadrul Universității din Vigo și coordonator al proiectului InBestSoil.

Modele de afaceri și finanțare adaptate realităților locale

Valentina Cristiana Materia, conferențiar universitar la Wageningen University & Research, a subliniat importanța adaptării modelelor de business dedicate sănătății solurilor la particularitățile fiecărui context local.

„Nu există o soluție universală, potrivită tuturor. Trebuie să analizăm fiecare context în parte. Uneori, eșecul trebuie privit ca parte a parcursului nostru și, cu siguranță, nu ca un punct final, ci ca o oportunitate de a găsi noi direcții de progres”, a explicat Valentina Cristiana Materia.

La rândul său, André Jurrius, reprezentant al Ekoboerderij de Lingehof/Lekker Lupine, a evidențiat importanța creării unor oportunități de piață pentru fermieri: „Fermierii au nevoie de piețe viabile și de valoare adăugată pentru produsele sustenabile și regenerative”.

Cele nouă studii de caz realizate în cadrul proiectului InBestSoil au arătat că valoarea solurilor sănătoase trebuie evaluată nu doar din perspectiva profitabilității, ci și prin prisma beneficiilor de mediu, sociale și culturale. Practici precum diversificarea culturilor, agricultura regenerativă și utilizarea compostului pot contribui la îmbunătățirea sănătății solurilor. Adoptarea acestora depinde însă de existența unor piețe viabile, a sprijinului financiar și a colaborării dintre fermieri, companii și autoritățile publice.

Un obstacol important îl reprezintă decalajul dintre investițiile inițiale, adesea ridicate, și beneficiile economice care apar pe termen lung. Recomandările comune elaborate de InBestSoil și SoilValues evidențiază necesitatea de a combina finanțarea publică cu investițiile private, de a introduce mecanisme de partajare a riscurilor și de a dezvolta stimulente adaptate condițiilor regionale.

De asemenea, participanții au evidențiat avantajele combinării plăților acordate pentru adoptarea practicilor agricole sustenabile cu cele condiționate de obținerea unor rezultate măsurabile, precum captarea carbonului sau reducerea eroziunii solului. O astfel de abordare poate înlesni accesul la finanțare, în special pentru fermele mici, unde costurile monitorizării pot fi ridicate.

Rezultate concrete: 1,6 milioane CHF pentru carbonul stocat în sol

Unul dintre cele mai relevante exemple prezentate a fost studiul de caz elvețian din cadrul proiectului InBestSoil, care a analizat date provenite de la aproximativ 2.700 de ferme și 300.000 de parcele agricole. Cercetarea a arătat că practicile mai intensive de gestionare a solului pot fi avantajoase din punct de vedere economic pe termen scurt, chiar și atunci când favorizează degradarea acestuia. Rezultatele evidențiază astfel necesitatea unor stimulente financiare care să recompenseze beneficiile obținute pe termen lung.

În Elveția, un proiect-pilot de agricultură bazată pe captarea carbonului în sol (carbon farming), la care au participat 55 de ferme și care a acoperit aproximativ 1.100 de hectare, a oferit fermierilor 100 CHF pentru fiecare tonă de carbon stocată. În primii trei ani de implementare, proiectul a depășit estimările inițiale, plățile ajungând la aproximativ 1,6 milioane CHF, prin intermediul unei bănci regionale.

Cu toate acestea, experiența a scos însă în evidență și o serie de provocări, precum costurile monitorizării, variațiile măsurătorilor privind cantitatea de carbon stocată și incertitudinile legate de menținerea acestuia în sol pe termen lung. Aceste constatări indică necesitatea unor instrumente de evaluare mai eficiente, inclusiv a tehnologiilor de teledetecție.

Condiții esențiale pentru extinderea soluțiilor la nivel european

Proiectul SoilValues, bazat pe colaborarea cu rețele de actori relevanți din șase țări europene, a demonstrat că extinderea modelelor de business depinde de predictibilitatea cadrului de reglementare, coordonarea politicilor publice, accesul la finanțare și cunoștințe, precum și consolidarea rețelelor locale.

Moët Hennessy a oferit un exemplu din sectorul privat, colaborând cu aproximativ 1.600 de familii de viticultori și sprijinind certificarea pentru sustenabilitate a circa 70% dintre furnizorii săi din regiunea Champagne, inclusiv prin acordarea unor stimulente financiare.

În cadrul celei de-a doua sesiuni, intitulată „Finanțarea tranziției: stimulente și investiții pentru sănătatea solurilor” („Financing the Transition: Incentives and Investments for Soil Health”), Caterina Guidi, reprezentantă a Fundației CMCC, a prezentat recomandările comune de politici publice elaborate de InBestSoil și SoilValues. Aceasta a evidențiat necesitatea combinării finanțării publice și private, dezvoltării unor stimulente adaptate contextului local, asigurării unui sprijin pe termen lung și utilizării unor metode de monitorizare practice pentru fermieri și administratorii terenurilor agricole.

„Succesul înseamnă mai mult decât adoptarea unor practici noi. Tranziția nu ar trebui evaluată doar prin numărul actorilor care adoptă o nouă practică sau un anumit stimulent. Succesul depinde și de măsura în care aceste abordări contribuie efectiv la îmbunătățirea sănătății solurilor, rămân fezabile pentru cei care le implementează și sunt sustenabile din punct de vedere economic și instituțional pe termen lung”, a declarat Caterina Guidi.

La nivel european, participanții au evidențiat rolul Directivei privind monitorizarea solurilor (EU Soil Monitoring Law) în stabilirea unui cadru comun de evaluare, cu indicatori și metode de monitorizare comparabile între statele membre. Discuțiile au vizat și viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), rolul investițiilor publice și private, precum și necesitatea unor cadre de politici coerente care să susțină adoptarea pe scară mai largă a practicilor de gestionare sustenabilă a solurilor.

Christian Grovermann, reprezentant al FiBL, a atras atenția asupra necesității unei mai bune direcționări a stimulentelor oferite prin politicile publice: „Având în vedere că resursele sunt limitate, stimulentele financiare ar trebui direcționate mai precis către solurile care se confruntă cu cele mai mari riscuri de degradare, în timp ce utilizarea unor indicatori de referință poate ajuta fermierii să-și înțeleagă progresul”.

Participanții au subliniat că politicile publice nu trebuie doar să stabilească obiective de mediu, ci și să creeze condițiile economice și instituționale care să facă posibilă gestionarea sustenabilă a solurilor pe termen lung. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o mai bună coordonare între politicile agricole, de mediu, climatice și financiare.

„Modelele și instrumentele care pot sprijini tranziția către soluri mai sănătoase există deja. Provocarea este să creăm condițiile potrivite pentru adoptarea lor pe termen lung: finanțare accesibilă, politici coerente, date relevante și colaborare între fermieri, cercetători, companii și autorități publice. Extinderea soluțiilor presupune, de asemenea, investiții în rețele locale, transfer de cunoștințe și consolidarea încrederii între actorii implicați”, a subliniat Andrés Rodríguez Seijo.

Concluziile conferinței arată că sănătatea solurilor trebuie integrată în procesul decizional economic și în elaborarea politicilor publice. Mobilizarea capitalului public și privat, dezvoltarea unor mecanisme echitabile de stimulare financiară și consolidarea colaborării dintre actorii relevanți sunt esențiale pentru transformarea rezultatelor cercetării în schimbări durabile la nivelul agriculturii europene.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!